Decizie nr. 955 din 30 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de "Federalcoop" din Constanţa în Dosarul nr. 3.176/118/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorului excepţiei arată că obiectul acesteia, aşa cum a fost formulat prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi toate dispoziţiile din Codul de procedură civilă şi din legile speciale care prevăd că recursul este singura cale de atac pentru anumite hotărâri judecătoreşti. Se apreciază că legiuitorul a împărţit cetăţenii în două categorii; în prima categorie sunt cei care beneficiază de un triplu grad de jurisdicţie, iar în cea de-a doua categorie, cei care au la dispoziţie numai două grade de jurisdicţie. Se încalcă în acest fel principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, se apreciază că legiuitorul nu trebuia să abroge prevederile referitoare la recursul în anulare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că obiectul acesteia îl constituie doar prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Se susţine că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate căile de atac, pentru situaţii diferite tratamentul juridic fiind diferit. Celelalte critici formulate de autorul excepţiei privesc modificarea şi completarea textului de lege criticat, aspecte ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.176/118/2006, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o contestaţie în anulare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi toate dispoziţiile din Codul de procedură civilă şi din legile speciale care prevăd că recursul este singura cale de atac pentru anumite hotărâri judecătoreşti sunt neconstituţionale, deoarece legea prevede doar această cale de atac, ceea ce este de natură să genereze erori judiciare ireparabile.

Tribunalul Constanţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin stabilirea competenţei secţiei de contencios a tribunalului, de a judeca recursul declarat împotriva hotărârii judecătoreşti de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie, nu se creează nicio discriminare. Aceasta deoarece principiul egalităţii în faţa legii nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situaţii egale trebuie să existe un tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferenţiat. În legătură cu invocarea art. 129 din Constituţie, se arată că textul criticat statuează chiar în sensul acestor dispoziţii.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi impune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în opinia autorului excepţiei, art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi toate dispoziţiile din Codul de procedură civilă şi din legile speciale care prevăd că recursul este singura cale de atac pentru anumite hotărâri judecătoreşti.

Instanţa de judecată a sesizat Curtea, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, asupra cărora se va pronunţa Curtea prin prezenta decizie.

Textul de lege criticat are următorul conţinut: "Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii."

Excepţia se raportează la prevederile art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în jurisprudenţa sa constantă a statuat că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. Legiuitorul are competenţa exclusivă de a reglementa cu privire la regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi cu privire la exercitarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.

Totodată, Legea fundamentală nu cuprinde prevederi prin care să se stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, statuând în art. 129 că acestea se exercită "în condiţiile legii". De aceea, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor, nu este contrară principiului accesului liber la justiţie. Aşa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia prin textul de lege criticat se aduce atingere dispoziţiilor art. 21 şi 129 din Legea fundamentală.

Cu privire la principiul egalităţii, Curtea a statuat că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, toţi cetăţenii aflaţi în ipoteza descrisă de textul de lege criticat pot folosi calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat plângerea contravenţională, aşa încât nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 16 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de "Federalcoop" din Constanţa în Dosarul nr. 3.176/118/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu