Decizie nr. 385 din 1 octombrie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi în Dosarul nr. 15.909/245/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 45D/2013 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 366D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi în Dosarul nr. 1.112/244/2012 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 366D/2013 la Dosarul nr. 45D/2013, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, în argumentarea acestei opinii invocând, mutatis mutandis, cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 227 din 13 martie 2010, în sensul că dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancţionează" prevăzută în text se înţelege doar aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu şi executarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 10 ianuarie 2013 şi 8 mai 2013, pronunţate în dosarele nr. 15.909/245/2011 şi, respectiv, nr. 1.112/244/2012, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Vaslui - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei constând în circulaţia pe drumurile publice fără rovinietă valabilă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine principiului neretroactivităţii legii, întrucât se aplică şi unor situaţii care au luat naştere înainte de intrarea sa în vigoare.

Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că norma instituită prin art. II din Legea nr. 144/2012 are natură contravenţională, producând efecte favorabile contravenienţilor ce au fost sancţionaţi în baza Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 şi au contestat în justiţie tarifele de despăgubiri prevăzute de aceasta. Consideră că, prin urmare, este aplicabilă excepţia prevăzută de teza a doua a art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul că legea contravenţională mai favorabilă poate dispune şi pentru trecut.

Tribunalul Vaslui - Secţia civilă consideră că textul de lege criticat este constituţional, întrucât, conform art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, fiind recunoscut, aşadar, caracterul retroactiv şi al legii contravenţionale mai favorabile. Or, obligaţia contravenientului de a achita contravaloarea tarifului de despăgubire este o consecinţă a stabilirii răspunderii contravenţionale a acestuia.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că, prin abrogarea tuturor prevederilor referitoare la tariful de despăgubire care se stabilea în funcţie de tipul autovehiculului folosit fără a deţine rovinietă valabilă, inclusiv în cazul litigiilor aflate pe rolul instanţei de fond, se revine la soluţia legislativă anterioară introducerii acestui tarif. Aşadar, pentru eventualele despăgubiri cauzate prin săvârşirea contravenţiei se aplică dreptul comun, în acord cu dispoziţiile art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora, în cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o pagubă şi există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancţiunea stabileşte şi despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal, iar dacă nu există tarif de evaluare a pagubei, persoana vătămată îşi va putea valorifica pretenţiile potrivit dreptului comun. În consecinţă, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în măsura în care prin dispoziţiile art. II din Legea nr. 144/2012 nu sunt avute în vedere şi tarifele de despăgubire aplicate, contestate şi plătite în urma litigiilor a căror soluţionare a fost finalizată anterior noului cadru legislativ.

Mai arată, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 366D/2013, că obligaţia de plată a acestor tarife de despăgubire a luat naştere în mod valabil potrivit reglementărilor în vigoare şi nu a fost stinsă prin plata către creditor, astfel că situaţia juridică nu poate fi calificată drept "facta praeterita", ci "facta pendentia", ale cărei efecte nu au fost consumate. Legea nouă nu modifică temeiul juridic al obligaţiei debitorului, respectiv modalitatea de constituire a situaţiei juridice, ci doar modalitatea de executare, mai precis, de stingere a obligaţiei. Mai mult, în materia reglementată prin legea criticată, dat fiind obiectul asupra căruia operează scutirea, dispoziţia criticată nu poate avea ca domeniu temporal de acţiune decât obligaţiile născute în trecut, pentru care statul poate institui această exonerare. Aşa fiind, apreciază că dispoziţiile criticate respectă principiul "tempus regit actum" şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat nu contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece vizează situaţii juridice generate de aplicarea tarifului de despăgubire aflate sub incidenţa reglementărilor în materie contravenţională, astfel că tariful de despăgubire împrumută din natura juridică a sancţiunii contravenţionale. În argumentarea acestui punct de vedere arată, în esenţă, că tariful de despăgubire care era datorat de conducătorii autovehiculelor care încălcau obligaţia achitării rovinietei valabile reprezenta echivalentul tarifului de utilizare pe durata a 12 luni, indiferent de valoarea prejudiciului cauzat, nefiind posibilă o evaluare efectivă a întinderii prejudiciului produs prin săvârşirea faptei contravenţionale, în funcţie de împrejurările în care aceasta era săvârşită. Arată că, în opinia sa, prin aplicarea amenzii contravenţionale şi a tarifului de despăgubire pentru fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă se încălca principiul aplicării unei singure sancţiuni principale pentru o faptă contravenţională, ca aplicare în materie contravenţională a principiului de drept penal non bis în idem. Conchide că, în actuala redactare, textul de lege criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, potrivit cărora "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează".

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie care consacră principiul neretroactivităţii legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligaţia plăţii unui tarif pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români şi străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. (2) al actului normativ menţionat. Potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanţă, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcţie de tipul vehiculului şi fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanţă.

Distinct de sancţiunea amenzii, prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 impuneau în sarcina contravenientului şi obligaţia de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanţă, în funcţie de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deţine rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.

Prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin cele ale art. II din aceeaşi lege, criticate în prezenta cauză, s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a legii.

Autorul excepţiei critică această din urmă măsură legislativă, susţinând că ar avea caracter retroactiv, contrar prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2). Din examinarea motivării excepţiei, Curtea observă, însă, că autorul acesteia se raportează, în argumentarea criticii, la redactarea pe care textul constituţional o avea anterior revizuirii din 2003, şi anume că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". Or, în prezent, acesta prevede, alături de legea penală mai favorabilă, şi legea contravenţională mai favorabilă ca excepţie de la regula neretroactivităţii legii.

Referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 şi dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecinţele săvârşirii unei contravenţii. Ca urmare a abrogării dispoziţiilor legale care instituiau obligaţia achitării tarifului de despăgubire - suplimentar faţă de obligaţia de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziţionat rovinieta - textul de lege criticat conţine, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravenţional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi în Dosarul nr. 15.909/245/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 1.112/244/2012 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu