Decizie nr. 270 din 22 octombrie 2002

Costica Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.786/2001 al Tribunalului Constanta - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 3.786/2001, Tribunalul Constanta - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din Bucureşti într-un litigiu ce are ca obiect obligarea acestei societăţi la vânzarea unor apartamente.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei considera - pentru ipoteza în care terenurile aparţin societăţilor comerciale - ca prin efectul art. 10 alin. 4 acestea devin proprietate de stat, ceea ce ar reprezenta o expropriere contrară art. 41 alin. (3) din Constituţie. Au fost incalcate, tot astfel, în opinia autorului excepţiei, şi prevederile art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (6) din Legea fundamentală. Neconstituţionalitatea textului menţionat ar atrage, astfel cum considera autorul, şi neconstituţionalitatea altor texte din aceeaşi lege, de care regimul terenului afectat locuinţelor ce se vand nu poate fi disociat; este vorba despre art. 7 alin. 1, 5 şi 6 şi despre art. 10 alin. 1, 2, 3 şi 6 din Legea nr. 85/1992, republicată. În fine, se mai susţine ca art. 10 alin. 4, incalcand prevederile Constituţiei, violeaza şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Al doilea text criticat pentru neconstituţionalitate este art. 7 alin. 4 din legea menţionată. Autorul excepţiei considera ca "Modalitatea în care s-a stabilit prin lege indexarea nu are nici o justificare obiectivă şi raţională, determinând ruperea justului echilibru şi antrenand încălcarea art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţia deja menţionată". Pe de altă parte, arata acesta, "legiuitorul a prevăzut ca dreptul de proprietate asupra părţilor comune ale clădirii şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei se transmit obligatoriu şi fără nici un contraechivalent, iar această măsură este o privare de proprietate care contravine art. 1 din primul protocol la Convenţie".

Tribunalul Constanta - Secţia civilă apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În opinia instanţei, "faptul ca ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, în cadrul procesului de privatizare, apelanta a devenit o societate pe acţiuni cu capital mixt nu este de natura a atrage neconstituţionalitatea prevederilor invocate". Într-adevăr, arata instanţa, "vânzarea vizează doar locuintele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, iar terenul atribuit în proprietate este de asemenea teren aparţinând statului".

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate şi propune respingerea ei. Este citata, în acest sens, jurisprudenta Curţii Constituţionale, ca, de exemplu, Decizia nr. 324/2001, prin care s-a statuat ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, sunt constituţionale. Cat priveşte vânzarea terenurilor către cumpărătorii locuinţelor, în cadrul punctului de vedere menţionat se arata ca suprafeţele respective aparţin statului.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. 4 şi a art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, este neîntemeiată. Aceasta excepţie are la baza - în opinia Guvernului - o gresita interpretare a legii, căci art. 10 alin. 4 din legea menţionată "nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat. Prin urmare, atribuirea terenurilor se face integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective". Pe de altă parte, observa Guvernul, "modalitatea concretă prin care se stabileşte preţul de vânzare a locuinţelor este o problemă ce tine de aplicarea dispoziţiilor legii, iar nu de constituţionalitate".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziţii care au următorul cuprins:

–Art. 7 alin. 4: "Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.";

–Art. 10 alin. 4: "Pentru persoanele care dobândesc locuintele în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condiţiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991."

Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind infrante de aceste dispoziţii legale sunt cele ale art. 41 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 135 alin. (6), texte care au următorul conţinut:

–Art. 41 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire.";

–Art. 135 alin. (6): Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."

De asemenea, se invoca încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi care au următorul cuprins: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţă bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."

Motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei privesc atât modalitatea de stabilire şi, implicit, cuantumul preţului de vânzare, cat şi atribuirea în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat, a terenurilor pe care se afla aceste construcţii, considerându-se ca textul criticat nu respecta cerinţele impuse de prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999; Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000; Decizia nr. 128 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000; Decizia nr. 137 din 11 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000.

Prin aceste decizii Curtea a statuat ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, sunt constituţionale, retinand în esenta ca prin aceste dispoziţii se introduce o limitare legală a dreptului de proprietate, constând în posibilitatea fiecărui chiriaş de a cumpara locuinta, limitare conformă cu dispoziţiile art. 41 din Constituţie şi care da expresie totodată exigenţei cuprinse în art. 43 alin. (1) şi în art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie, cu privire la obligaţia statului de a crea condiţii necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi, mai ales, de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

În acelaşi timp s-a apreciat ca dispoziţia criticata reprezintă "o norma de justiţie socială, întrucât da posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic". Pe aceasta baza s-a apreciat ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, "sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi 135 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral".

Faptul ca, în acest caz, autorul excepţiei nu critica obligativitatea înstrăinării locuinţelor, ci preţul de vânzare al acestora nu priveşte constituţionalitatea textului criticat, fiind o problemă de opţiune legislativă. Legiuitorul a înţeles sa stabilească preţul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriaşilor să îşi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor. De aceea nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Acest text de lege face referire numai la modalitatea concretă de atribuire a terenurilor pe care se găsesc locuintele dobândite prin vânzare-cumpărare în condiţiile Legii nr. 85/1992. Deci acest articol nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.786/2001 al Tribunalului Constanta - Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie 2002.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,

Maria Bratu