Decret Nr. 207 din 5 iulie 1976

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

(1)Apărarea integrităţii proprietăţii socialiste este o obligaţie fundamentală a fiecărui militar al forţelor armate ale Republicii Socialiste România.

(2)Militarii răspund material, în condiţiile prezentului decret, pentru pagubele aduse Ministerului Apărării Naţionale sau Ministerului de Interne, din vina lor şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar.

(3)Militarii răspund material şi pentru pagubele aduse terţelor persoane, din vina lor şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar, la a căror reparare a fost obligat ministerul de care aparţin.

Articolul 2

Militarii răspund material integral:

a)cînd sînt gestionari, pentru pagubele produse în gestiune;

b)cînd produc pagube, în afară procesului pregătirii de lupta, unităţii militare sau terţelor persoane;

c)în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 3

(1)Militarii răspund material, în limita a trei solde, pentru pagubele produse, în procesul pregătirii de lupta, unităţii militare sau terţelor persoane.

(2)Aceeaşi răspundere se stabileşte, pentru pagubele produse în situaţia prevăzută la alin. 1, şi în cazurile în care procurorul a scos de sub urmărire penală sau instanţa de judecată a achitat, pentru motivul ca fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ca şi în cazurile în care procurorul a încetat urmărirea penală sau instanţa de judecată a încetat procesul pentru motivul ca a intervenit amnistia, ori au dispus înlocuirea răspunderii penale.

(3)Partea din paguba care depăşeşte cuantumul imputabil prevăzut la alin. 1 şi 2 se da la scădere.

Articolul 4

(1)În stabilirea răspunderii materiale paguba ce trebuie reparată nu cuprinde foloasele nerealizate de unitate ca urmare a faptelor săvîrşite de militari.

(2)Cînd paguba a fost cauzată unităţii printr-o faptă ce constituie infracţiune, răspunderea se stabileşte de instanţa de judecată potrivit legii penale. În acest caz, în cuantumul pagubei se cuprind şi foloasele nerealizate.

Articolul 5

(1)Militarii nu răspund material de pagubele rezultate din executarea ordinelor date de comandantii (şefii) direcţi. În aceasta situaţie, răspunderea materială pentru pagubele produse revine comandantilor (sefilor) care au dat acele ordine.

(2)Militarii răspund material, împreună cu comandantii (şefii) care au dat ordinele, în situaţia în care, avînd posibilitatea de a raporta în scris acestora, înainte de executare, despre urmările păgubitoare ale ordinelor primite, nu au făcut acest lucru ori nu au luat măsuri de a inlatura total sau parţial producerea pagubelor, deşi o puteau face.

Articolul 6

Militarii nu răspund de pierderile inerente procesului de pregătire de lupta ori de producţie, executării misiunilor sau desfăşurării activităţilor gospodăreşti, care se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, de pagubele datorate unor cauze neprevăzute şi care nu puteau fi inlaturate, ori în alte asemenea cazuri în care pagubele au fost provocate din riscul normal al serviciului sau din forta majoră.

Articolul 7

(1)Pagubele produse de militari şi de elevii liceelor militare prin pierderea ori degradarea bunurilor ca urmare a folosirii lor în procesul pregătirii de lupta sau în exercitarea atribuţiilor de serviciu pot fi date la scădere, în cazul în care, după o temeinica cercetare, comandantul (şeful) esalonului superior unităţii pagubite apreciază ca, faţă de împrejurările în care s-au produs pagubele, nu este cazul să se stabilească răspunderea materială şi, în aceasta situaţie, dispune sau, după caz, propune darea la scădere.

(2)Competenţa pentru aprobarea dării la scădere a pagubelor produse în condiţiile alin. 1 este următoarea:

a)comandantii de mari unităţi şi similarii acestora, pînă la suma de 5.000 lei;

b)comandantii de armate, arme, şefii direcţiilor centrale şi similare acestora, pînă la suma de 10.000 lei;

c)adjunctii ministrului apărării naţionale şi adjunctii ministrului de interne, pînă la suma de 15.000 lei;

d)ministrul apărării naţionale, respectiv ministrul de interne, peste suma de 15.000 lei.

(3)Pagubele produse de militari şi de elevii liceelor militare se pot da la scădere în cazul în care cheltuielile de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale şi de recuperare întrec cuantumul lor.

Articolul 8

(1)Militarii care îndeplinesc funcţii de gestionari şi încalcă dispoziţiile legale cu privire la gestionarea bunurilor răspund material pentru pagubele pe care le-au cauzat în gestiunea lor, în condiţiile art. 2. Ei răspund material şi în situaţia în care, atribuţiile lor fiind exercitate, potrivit dispoziţiilor legale, de un delegat al lor sau de o comisie, se constata o paguba fără a se putea stabili dacă aceasta s-a produs în absenta gestionarilor.

(2)Militarii prevăzuţi la alin. 1 răspund material şi în cazul cînd au primit bunuri în cantităţi mai mici decît cele înscrise în actele insotitoare sau cu vicii aparente, fără sa fi întocmit acte legale de constatare, precum şi atunci cînd nu au solicitat asistenţa tehnica de specialitate la primirea bunurilor, deşi aceasta era necesară.

(3)Militarii care primesc, păstrează şi eliberează bunuri, fără a avea calitatea de gestionari în înţelesul legii, răspund material pentru pagubele produse, în aceleaşi condiţii ca şi gestionării.

(4)Militarii prevăzuţi în prezentul articol sînt apăraţi de răspundere materială pentru pagubele produse asupra bunurilor aflate în păstrarea lor, dacă au luat măsuri conform atribuţiilor ce le revin şi au raportat la timp, în scris, comandantilor (sefilor) lipsa sau insuficienta mijloacelor existente de păstrare şi siguranţa, precum şi consecinţelor neluării măsurilor de îndreptare.

Articolul 9

Comandantul (şeful) şi orice alt militar răspund material integral în situaţiile în care, nesocotind îndatoririle lor de serviciu, au produs o paguba prin aceea ca:

a)nu au asigurat gestionarului, în cazurile prevăzute de lege, asistenţa tehnica de specialitate pentru verificarea calitativă a bunurilor ori au prestat o asistenţa tehnica necorespunzătoare;

b)nu au luat măsurile necesare de siguranţă sau de păstrare în condiţii corespunzătoare a bunurilor din gestiune, deşi au fost sesizati în scris despre necesitatea unor astfel de măsuri;

c)s-au substituit gestionarului în exercitarea atribuţiilor acestuia.

Articolul 10

Răspunde, în limita valorii pagubei rămase de recuperat de la gestionarul, autor direct al pagubei, din momentul constatării insolvabilitatii acestuia, militarul vinovat de:

a)numirea, încadrarea, trecerea sau menţinerea unei persoane în funcţia de gestionar fără respectarea condiţiilor de vîrsta, studii şi stagiu prevăzute de lege, precum şi a dispoziţiilor legale care interzic încadrarea unor persoane în funcţia de gestionar;

b)neluarea sau luarea cu întîrziere a măsurilor necesare pentru înlocuirea gestionarului sau a persoanelor aflate în subordinea sa, deşi a fost avertizat, în scris şi motivat, că nu-şi îndeplinesc atribuţiile în mod corespunzător;

c)neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii, în situaţia în care prin aceasta a contribuit la producerea pagubei;

d)neefectuarea oricărei alte îndatoriri de serviciu, dacă fără încălcarea acesteia paguba s-ar fi putut evita;

e)nerespectarea dispoziţiilor legii referitoare la constituirea garanţiilor de către gestionari, în limita garanţiilor neconstituite.

Articolul 11

(1)Cînd paguba a fost cauzată de mai mulţi militari, răspunderea materială a fiecăruia se stabileşte tinindu-se seama de măsura în care a contribuit la producerea ei.

(2)Dacă nu se poate determina măsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, răspunderea materială a fiecăruia dintre militari se stabileşte proporţional cu solda neta; de asemenea, în cazul pagubei constatate într-o gestiune în care manipularea bunurilor se face în colectiv de mai mulţi militari sau în schimburi succesive fără predare de gestiune între schimburi, răspunderea materială a fiecăruia dintre militari se stabileşte proporţional cu solda neta şi cu timpul lucrat de la ultima inventariere în gestiunea în care s-a produs paguba.

Articolul 12

Răspunderea materială a militarilor, pentru pagubele aduse Ministerului Apărării Naţionale sau Ministerului de Interne, poate fi stabilită numai în cazul în care acestea au fost constatate în cel mult 3 ani de la data producerii lor.

Articolul 13

(1)Militarii care au încasat sume nedatorate sînt obligaţi să le restituie; dacă au primit bunuri ce nu li se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natura sau le-au fost prestate servicii la care nu erau îndreptăţiţi, sînt obligaţi sa plătească contravaloarea lor, calculată în condiţiile legii.

(2)Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatată în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de cînd au beneficiat de serviciile nedatorate.

(3)Cînd persoanele prevăzute la alin. 1 sînt cadre militare şi nu au fost de buna-credinţa, vor fi obligate la restituirea sumelor sau la plata contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, dacă paguba a fost constatată în cel mult 3 ani de la data primirii sumelor, bunurilor ori a prestării serviciilor nedatorate.

(4)Contravaloarea bunurilor distribuite, peste drepturile legale, soldatilor şi gradatilor, elevilor liceelor militare, elevilor militari ai instituţiilor de învăţămînt militare şi civile, precum şi minorilor din centrele de reeducare, arestatilor preventiv şi condamnaţilor, se recuperează de la cei din vina cărora s-a produs paguba.

Articolul 14

(1)Ministerul Apărării Naţionale sau Ministerul de Interne sînt obligate, în condiţiile legii, sa despăgubească militarii, în situaţia în care aceştia au suferit, din culpa unităţii, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii serviciului militar sau în legătură cu serviciul militar.

(2)Sumele plătite ca despăgubiri se vor recupera de la persoanele vinovate de producerea pagubei, în condiţiile prezentului decret.

Capitolul 2Stabilirea şi recuperarea pagubelor

Articolul 15

(1)Comandantul (şeful) care a constatat existenta pagubei sau care a luat cunoştinţa de producerea acesteia dispune, în scris, de îndată, executarea cercetării administrative.

(2)Cercetarea administrativă se face de organe din unitatea în care s-a produs paguba ori de la esaloanele superioare sau de către organe de control specializate.

Articolul 16

(1)Termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data cînd comandantul (şeful) a luat cunoştinţa de producerea pagubei.

(2)Dacă cercetarea administrativă nu s-a putut efectua în termenul prevăzut la alin. 1, datorită complexităţii cazului ori pentru alte motive temeinic justificate, la cerere, comandantul (şeful) esalonului superior poate prelungi acest termen, cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris.

(3)Cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea şi ascultarea celor în cauza, pentru declaraţii şi explicaţii scrise şi prezentarea de probe în apărare.

Articolul 17

(1)Obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor şi serviciilor nedatorate, precum şi obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, se fac prin ordin de zi de imputare.

(2)Ordinul de zi de imputare se emite de către comandantul (şeful) unităţii al cărui organ a efectuat cercetarea administrativă şi constituie titlu executoriu de la data cînd a fost comunicat celui obligat la plata.

(3)Cînd în situaţiile prevăzute la alin. 1 în cauza este comandantul (şeful) de unitate, singur sau împreună cu alte persoane, ordinul de zi de imputare se emite de comandantul (şeful) esalonului superior.

(4)Ordinul de zi de imputare se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării actului de cercetare administrativă la organul competent sa-l emita şi se comunică în termen de cel mult 15 zile celui obligat la plata.

(5)Ordinul de zi de imputare va fi motivat şi va cuprinde termenul în care poate fi contestat şi organul competent să soluţioneze contestaţia.

(6)Dovada temeiniciei şi legalităţii ordinului de zi de imputare este în sarcina unităţii al carei comandant (şef) l-a emis.

Articolul 18

(1)În cazul în care, din motive temeinice, nu s-a efectuat cercetarea administrativă sau nu s-a emis ordinul de zi de imputare, în termenele prevăzute la art. 16 şi 17, precum şi în cazul cînd ordinul de zi de imputare s-a emis împotriva altei persoane decît cea care a produs paguba ori pentru o paguba mai mica decît cea reală, comandantul (şeful) competent poate cere comisiei de jurisdicţie a imputatiilor repunerea în termen. Cererea se va face în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative sau emiterea ordinului de zi de imputare ori de la data cînd comandantul (şeful) competent a luat cunoştinţa ca ordinul de zi de imputare s-a dat împotriva altei persoane decît cea care a produs paguba sau pentru o paguba mai mica decît cea reală.

(2)Comisia de jurisdicţie a imputatiilor, judecind cererea de repunere în termen, o admite sau o respinge prin hotărîre, care este definitivă. Hotărîrea se comunică, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare, comandantului (şefului) unităţii care a solicitat repunerea în termen.

(3)În cazul în care comisia de jurisdicţie a imputatiilor a admis cererea de repunere în termen, termenele prevăzute de art. 16 şi 17 curg de la data înregistrării hotărîrii la unitatea în cauza.

Articolul 19

După expirarea termenelor prevăzute de art. 16 şi 17, paguba se imputa celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea ordinului de zi de imputare, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit prevederilor art. 18, s-a dispus repunerea în termen.

Articolul 20

Pentru acoperirea pagubelor, precum şi pentru restituirea sumelor sau plata contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi restituite în natura ori a serviciilor nedatorate, cel în cauza poate să-şi ia angajament de plată, în scris, care constituie titlu executoriu.

Articolul 21

Comandantul (şeful) care a emis ordinul de zi de imputare ori al cărui organ a primit angajamentul de plată, precum şi comandantul (şeful) esalonului superior, atunci cînd constata ca imputatia este în total sau în parte neîntemeiată ori nelegală, poate oricînd s-o anuleze sau s-o reducă, prin ordin de zi pe unitate, în favoarea celor obligaţi la plata, dacă între timp nu s-a pronunţat o hotărîre asupra contestaţiei făcute împotriva ordinului de zi de imputare sau a angajamentului de plată.

Articolul 22

(1)Sumele stabilite pentru acoperirea pagubelor aduse Ministerului Apărării Naţionale sau Ministerului de Interne se reţin în rate lunare din solda, precum şi din orice alte drepturi băneşti ale militarilor în cauza, în condiţiile legii, începînd cu prima solda cuvenită acestora.

(2)Ratele nu pot fi mai mari de 1/3 din solda neta pentru cadrele militare şi, respectiv, din solda, indemnizaţiile şi orice alte drepturi băneşti cuvenite celorlalte categorii de militari, fără a se putea depăşi, împreună cu celelalte reţineri pe care le au cei în cauza, jumătate din aceste drepturi, cu excepţia cazurilor cînd prin lege se stabileşte altfel.

(3)Pînă la rămînerea definitivă a titlurilor executorii, sumele reţinute în baza acestora se consemnează la Casa de Economii şi Consemnaţiuni.

Articolul 23

(1)Acoperirea pagubelor aduse Ministerului Apărării Naţionale sau Ministerului de Interne se poate face şi prin depunerea în natura a bunurilor, ori de cîte ori valoarea raportată la fiecare persoana răspunzătoare este de pînă la 1.000 lei, în următoarele condiţii:

a)bunurile să fie identice sau să aibă caracteristici similare celor care lipsesc şi sa corespundă atît cantitativ cît şi calitativ;

b)să fie procurate de unităţile comerţului de stat sau cooperatist, iar dovada procurării lor să se facă cu acte legale;

c)să fie predate la sediul unităţii la care s-a constatat paguba.

(2)Ministrul apărării naţionale şi ministrul de interne pot aproba ca despăgubirea prin depunere în natura să se facă în condiţiile alin. 1 şi în cazurile în care valoarea raportată la fiecare persoana răspunzătoare depăşeşte 1.000 lei.

Capitolul 3Căile de atac

Articolul 24

(1)Împotriva ordinului de zi de imputare persoana în cauza poate face contestaţie în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării ordinului.

(2)Militarul care a semnat un angajament de plată, dacă ulterior constata ca în realitate nu datorează, parţial sau total, suma pretinsa de unitate, poate face contestaţie în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţa de împrejurarea care justifica cererea, dar nu mai mult de 18 luni de la semnarea angajamentului.

(3)Contestaţiile se depun la unitatea care are în evidenta debitul şi se soluţionează de către comandantul (şeful) unităţii care a emis ordinul de zi de imputare sau al cărui organ a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a dat angajament de plată. În Ministerul de Interne, contestaţiile se soluţionează de comisii stabilite prin ordinul ministrului. Contestaţiile care se soluţionează de către comandantul (şeful) altei unităţi decît aceea care are în evidenta debitul se înaintează organului competent în termen de cel mult 5 zile.

(4)Verificarea susţinerilor arătate în contestaţie poate fi facuta de organele menţionate în alineatul precedent ori de alte persoane delegate în acest scop, care nu au participat la efectuarea cercetării administrative.

(5)Hotărîrea asupra contestaţiei se da în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia la organul competent sa o soluţioneze şi se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare, unităţii în care are în evidenta debitul, precum şi celui în cauza.

Articolul 25

(1)Împotriva hotărîrii pronunţate asupra contestaţiei, cel nemulţumit poate face plîngere în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării hotărîrii.

(2)Plîngerea se depune la unitatea care are în evidenta debitul, iar aceasta este obligată sa o înainteze comisiei de jurisdicţie a imputatiilor în termen de cel mult 5 zile de la înregistrare.

(3)Plîngerea se soluţionează de comisia de jurisdicţie a imputatiilor în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie.

(4)Hotărîrea data în soluţionarea plingerii este definitivă şi se comunică unităţii care are în evidenta debitul, precum şi celor în cauza, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare.

Articolul 26

(1)Comisiile de jurisdicţie a imputatiilor se constituie în cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, pe lîngă comandamente (direcţii), şi vor fi formate din 3-9 membrii.

(2)Comisiile de jurisdicţie a imputatiilor funcţionează în complete compuse din 3 membri, din care unul va fi în mod obligatoriu, ofiţer de justiţie sau absolvent al învăţămîntului superior juridic.

Articolul 27

(1)Hotărîrile definitive prin care s-au soluţionat contestaţiile, precum şi hotărîrile pronunţate de comisiile de jurisdicţie a imputatiilor, pot fi atacate pentru netemeinicie sau nelegalitate, în favoarea oricăreia dintre părţi, în termen de cel mult 2 ani de la data cînd au rămas definitive, de către şeful Direcţiei financiare din Ministerul Apărării Naţionale şi din Ministerul de Interne, cu sesizare la Comisia superioară de jurisdicţie a imputatiilor, ce va funcţiona pe lîngă Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne.

(2)Comisia superioară de jurisdicţie a imputatiilor funcţionează în complete compuse din cîte 3 membri, din care unul va fi, în mod obligatoriu, ofiţer de justiţie sau absolvent al învăţămîntului superior juridic.

(3)Hotărîrea asupra sesizării se ia în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia la Comisia superioară de jurisdicţie a imputatiilor şi se comunică în termen de cel mult 15 zile unităţii care are în evidenta debitul şi celor în cauza.

Articolul 28

(1)Hotărîrile definitive pot fi revizuite în favoarea oricăreia dintre părţi, de organul care le-a pronunţat, la cererea militarilor interesaţi, a comandantilor (sefilor) de unităţi sau a sefilor organelor de control financiar intern. Revizuirea se poate cere în cazul descoperirii de fapte ori de acte noi ce nu au putut fi prezentate pînă la data soluţionării cauzei, în cazul producerii de acte ulterioare pronunţării hotărîrii, precum şi în celelalte cazuri prevăzute de legislaţia civilă.

(2)Cererea de revizuire se face în termen de cel mult 30 de zile de la data cînd persoanele prevăzute la alin. 1 au luat cunoştinţa de faptele sau actele care constituie motivul de revizuire şi se depune la unitatea care are în evidenta debitul. Unitatea este obligată sa înainteze cererea de revizuire la organul competent sa o soluţioneze, în termen de cel mult 3 zile de la înregistrare.

(3)Hotărîrea asupra cererii de revizuire se pronunţa în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării ei la organul competent sa o soluţioneze şi se comunică în termen de cel mult 15 zile unităţii care are în evidenta debitul şi celor în cauza.

(4)Hotărîrea asupra revizuirii este supusă caii de atac prevăzute pentru hotărîrea revizuită.

(5)Nu se poate face o noua cerere de revizuire pentru motive ce au fost cunoscute la data primei cereri de revizuire.

Articolul 29

Dacă pentru paguba produsă s-au stabilit raspunderi materiale în sarcina mai multor militari, de cererea introdusă de unul dintre ei în exercitarea căilor de atac sau de sesizare vor beneficia, potrivit cu ceea ce va rezultă privitor la situaţia fiecăruia, şi militarii care nu au făcut cerere sau pentru care nu s-a făcut sesizare.

Articolul 30

La soluţionarea contestaţiilor şi a cererilor de revizuire de către comandanti (şefi) sau de către comisiile de contestaţie, persoanele obligate la plata pot fi chemate cînd cer în mod expres, precum şi în cazurile complexe.

Articolul 31

(1)La soluţionarea cauzelor de către comisiile de jurisdicţie a imputatiilor, persoanelor obligate la plata vor fi citate.

(2)Soluţionarea cauzelor are loc la sediul comisiei de jurisdicţie a imputatiilor sau la sediul unităţii unde s-a produs paguba.

(3)După deschiderea şedinţei, preşedintele completului dispune citirea sau prezentarea rezumativa a documentelor din dosar şi da cuvintul persoanelor în cauza prezente. Declaraţiile făcute în şedinţa de persoanele chemate în faţa comisiei se consemnează separat, sub semnatura acestora. Pentru stabilirea adevărului, comisia de jurisdicţie a imputatiilor va folosi toate mijloacele de proba admise de lege.

(4)Pentru motive temeinic justificate, comisia de jurisdicţie a imputatiilor poate amina soluţionarea cauzei, întocmind de fiecare data o încheiere, în care va preciza motivul aminarii.

(5)Cînd persoanele chemate nu se pot prezenta din motive temeinic justificate sau procedura nu a fost îndeplinită pentru termenul de judecată fixat, comisia de jurisdicţie a imputatiilor amina cauza la un nou termen.

Articolul 32

Comandantii (şefii), comisiile de contestaţie, comisiile de jurisdicţie a imputatiilor sau Comisia superioară de jurisdicţie a imputatiilor, pronunţăndu-se asupra cauzelor, hotărăsc admiterea parţială sau totală ori respingerea contestaţiei, plingerii, cererii de revizuire sau sesizării, după caz.

Articolul 33

Comisiile de jurisdicţie a imputatiilor au dreptul, cu ocazia soluţionării cauzelor, sa dea la scădere pagubele pentru care nu se stabileşte răspunderea materială potrivit art. 3 alin. 2, art. 6 şi art. 7 alin. 3.

Articolul 34

Comandantul (şeful) sau comisia în a carei competenţa intra soluţionarea contestaţiei, plingerii, cererii de revizuire sau a sesizării, la cererea celor în cauza şi pentru motive temeinice, pot hotărî suspendarea executării ordinului de zi de imputare sau angajamentului de plată, pînă la soluţionarea cauzei.

Articolul 35

Militarul citat ca urmare a exercitării unei cai de atac prevăzute de prezentul decret are dreptul la restituirea cheltuielilor de cazare şi transport pe care le-a suportat pentru deplasarea sa în faţa comandantului (şefului) sau a comisiei competente, în cazul în care a fost exonerat în total sau în parte de plată sumei imputate. Restituirea cheltuielilor se face de către unitatea de care aparţine militarului respectiv, pe baza dispoziţiei date de comandantul (şeful) sau comisia care a soluţionat cauza.

Articolul 36

(1)Persoanele interesate care, din motive temeinice, nu au făcut uz de căile de atac prevăzute de art. 24, 25, şi 28, pot cere repunerea în termen de cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care le-a împiedicat sa uzeze de acele cai de atac.

(2)Cererea de repunere în termen se rezolva de către comandantul (şeful) sau comisia care n-au fost sesizati în termen.

Capitolul 4Dispoziţii speciale, tranzitorii şi finale

Articolul 37

(1)Dacă paguba pricinuită de militari este urmarea unei fapte prevăzute de legea penală, dosarul cercetării administrative se trimite procuraturii militare competente pentru a lua măsurile prevăzute de lege.

(2)Odată cu trimiterea dosarului cercetării administrative la procuratura militară, unitatea va cere acesteia sa dispună, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege, luarea oricărei măsuri asiguratorii, inclusiv poprirea din solda celui în cauza.

Articolul 38

Cînd acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau cînd, deşi a fost pusă în mişcare, nu mai poate fi exercitată, iar procuratura militară a dispus clasarea cauzei, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi penale, actul de soluţionare se comunică unităţii militare de la care s-a primit sesizarea, în vederea luării măsurilor prevăzute de prezentul decret.

Articolul 39

(1)În cazul cînd instanţa de judecată pronunţa achitarea pentru motivul ca fapta nu este prevăzută de legea penală, încetarea procesului penal pentru lipsa plingerii prealabile, autorizării sau sesizării organului competent ori altei condiţii prevăzute de lege, precum şi în cazul cînd exista autoritate de lucru judecat, unitatea militară stabileşte răspunderea materială în sarcina militarilor vinovaţi, potrivit prevederilor prezentului decret.

(2)În celelalte cazuri de achitare ori de încetare a procesului penal, instanţa de judecată se pronunţa şi asupra acţiunii civile, potrivit prevederilor prezentului decret.

(3)Nu pot fi acordate despăgubiri civile ori stabilite raspunderi materiale în cazul cînd achitarea s-a pronunţat pentru ca fapta imputată nu exista ori nu a fost săvîrşită de cel în cauza.

Articolul 40

(1)Prin termenul militari, potrivit prezentului decret, se înţeleg: ofiţerii, maistrii militari, subofiterii, militarii în termen, militarii cu termen redus, elevii militari ai instituţiilor de învăţămînt militare şi civile, precum şi rezervistii concentraţi sau mobilizati.

(2)Prin termenul solda, în sensul prezentului decret, se înţelege, pentru cadrele militare permanente, concentrate sau mobilizate, retributia tarifara lunară.

(3)Dispoziţiile referitoare la răspunderea materială a militarilor, prevăzute în prezentul decret, sînt aplicabile indiferent dacă după producerea pagubelor cel în cauza mai are sau nu calitatea de militar.

Articolul 41

Valorile materiale pentru care se stabileşte răspunderea potrivit prezentului decret sînt cele aflate în administrarea, folosinţă sau deţinerea, chiar temporară, a Ministerului Apărării Naţionale sau Ministerului de Interne, indiferent de modul de dobîndire şi de locul unde se afla.

Articolul 42

Prin pregătire de lupta în cadrul Ministerului de Interne, în sensul prezentului decret, se înţeleg şi activităţile de serviciu operative. Ministrul de interne va stabili prin ordin care din atribuţiile de serviciu sînt considerate operative.

Articolul 43

Prevederile prezentului decret se aplică şi:

a)personalului civil din unităţile militare bugetare;

b)militarilor încadraţi sau detasati la alte unităţi socialiste, pentru pagubele provocate acelor unităţi, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Articolul 44

Membrii garzilor patriotice şi ai formatiilor de apărare locală antiaeriana, precum şi comandantii formatiunilor de pregătire militară a tineretului pentru apărarea patriei, răspund material în limita a trei retribuţii tarifare minime pentru pagubele produse asupra materialelor aflate în administrarea directa a Ministerului Apărării Naţionale sau a Ministerului de Interne, date spre folosinţă pentru instruirea şi îndeplinirea misiunilor ordonate. Retributia tarifara minima ce se va lua în calcul la stabilirea răspunderii materiale este cea în vigoare pe economie la data constatării pagubei.

Articolul 45

În situaţiile prevăzute la art. 43 lit. b) şi art. 44, stabilirea răspunderii materiale şi soluţionarea contestaţiei se fac de conducătorul unităţii socialiste pagubite. Plîngerea şi sesizarea se soluţionează de către comisiile de jurisdicţie a imputatiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale sau Ministerului de Interne cu citarea unităţilor socialiste pagubite.

Articolul 46

Evaluarea pagubelor se face potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data constatării acestora.

Articolul 47

(1)În aplicarea prevederilor art. 3 şi 11, în calcul se ia solda neta a militarului, iar pentru cei care nu au solda, bursa ori indemnizaţia avută în luna în care s-a constatat paguba.

(2)Pentru personalul civil din unităţile militare bugetare se ia ca baza de calcul retributia tarifara de încadrare neta avută în luna în care s-a constatat paguba.

(3)Pentru persoanele care la data constatării pagubei nu mai au calitatea de militar, în calcul se ia solda neta avută în luna în care au fost trecute în rezerva sau retragere.

Articolul 48

Cînd militarii sînt trecuţi în rezerva sau retragere ori personalul civil nu mai este încadrat în unităţi militare, unităţile militare care au în evidenta debite din imputatii definitive, indiferent de valoarea lor, le transmit spre executare organelor financiare ale comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare pe raza cărora domiciliază debitorii. Confirmarea de către aceste organe a primirii titlului executoriu constituie actul pe baza căruia creanta se scade din evidenta financiară a unităţii care a transmis titlul executoriu.

Articolul 49

Ministrul apărării naţionale şi ministrul de interne stabilesc prin ordin:

a)competenţa comandantilor (sefilor) de a da la scădere pagubele pentru care, potrivit art. 3 alin. 2, art. 6 şi art. 7 alin. 3, nu se angajează răspundere materială;

b)organele care, potrivit art. 15, sînt competente să constate şi să efectueze cercetarea administrativă a pagubelor produse;

c)comandamentele (direcţiile) pe lîngă care, potrivit art. 26 alin. 1, se constituie comisii de jurisdicţie a imputatiilor, competenţa teritorială şi modul de desemnare a membrilor acestor comisii;

d)activităţile de primire, păstrare şi eliberare de bunuri ce pot fi încredinţate soldatilor, gradatilor şi elevilor militari ai instituţiilor de învăţămînt militare şi civile.

Articolul 50

Ministrul apărării naţionale şi ministrul de interne stabilesc prin instrucţiuni, cu avizul Ministerului Finanţelor, regulile de scădere a bunurilor materiale consumate sau uzate în procesul pregătirii de lupta sau altor activităţi, declasarea şi casarea materialelor, scăderea pierderilor din rebuturi, precum şi scazamintele procentuale pentru pierderile determinate de perisabilitati, transport, depozitare, conservare, manipulare, transformarea şi modul în care se aplică aceste scăzăminte.

Articolul 51

Pentru pagubele produse înainte de intrarea în vigoare a prezentului decret, stabilirea răspunderii materiale a persoanelor vinovate, precum şi recuperarea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, se fac potrivit prevederilor legale în vigoare la data producerii pagubei.

Articolul 52

Prevederile prezentului decret se intregesc cu dispoziţiile legislaţiei muncii şi legislaţiei civile, în măsura în care prezentul decret nu dispune altfel.

Articolul 53

(1)Prevederile prezentului decret intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.

(2)Pe aceeaşi dată, Decretul nr. 359/1957 privind răspunderea materială a militarilor şi stabilirea, urmărirea şi lichidarea pagubelor cauzate patrimoniului forţelor armate, republicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, Partea I, nr. 35 din 15 iunie 1966, se abroga.