Decizie nr. 11 din 14 ianuarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 133/1999, excepţie ridicată de J. Friedmann-Nicolescu în Dosarul nr. 2.621/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 12 decembrie 2002 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 14 ianuarie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.621/2001, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 133/1999, excepţie ridicată de J. Friedmann-Nicolescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 2 din Legea nr. 133/1999 este neconstitutional în partea referitoare la "persoana fizica autorizata" definită ca intreprinzator.

În opinia autorului excepţiei, textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 43 alin. (1) referitoare la obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică, precum şi celor ale art. 49 alin. (1) privind restrangerea exerciţiului unor drepturi.

Se arata ca şi "avocatul este un lt; lt;intreprinzator privat gt; gt;, exercitând o profesie liberala prin excelenta, pentru a cărui dezvoltare economică statul este obligat sa ia măsuri de protecţie". Ca atare, autorul excepţiei susţine ca sintagma "o persoană fizica autorizata", prevăzută de art. 2 din Legea nr. 133/1999, este contrară dispoziţiilor constituţionale invocate.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială, contrar dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu şi-a formulat, în încheierea de sesizare, opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate ale Legii nr. 133/1999 "nu încalcă prevederile constituţionale arătate. Sfera persoanelor cărora li se adresează această lege este una vasta, excepţiile fiind expres prevăzute în cuprinsul art. 4 din lege. Includerea sau neincluderea în sfera de aplicare a acestei legi a unei categorii de persoane, de agenţi economici sau de activităţi este expresia politicii economice a statului". Potrivit acestui punct de vedere, aplicarea sau neaplicarea unor norme juridice privind un anume intreprinzator "rămâne, în toate situaţiile, o problemă de interpretare şi nu una de constituţionalitate".

Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca din analiza dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 133/1999, cu modificările ulterioare, "se constată că acestea definesc lt; lt;întreprinzătorul gt; gt; ca fiind lt; lt;o persoană fizica autorizata sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială, denumita în continuare întreprindere, în vederea desfăşurării unor fapte şi acte de comerţ conform prevederilor art. 3 gt; gt; din aceeaşi lege". Ca atare, "legea reglementează o categorie specială de întreprinzători, şi anume pe cei care lt; lt;desfăşoară fapte şi acte de comerţ gt; gt;". Totodată, se mai arata ca dispoziţiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd ca "exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ".

Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

În motivarea acestui punct de vedere se arata ca "textul de lege criticat nu are caracter discriminatoriu. Statutele ambelor categorii, al avocatului şi al întreprinzătorului, sunt reglementate distinct, prin legi speciale, fără a îngrădi drepturile constituţionale ale acestora".

În legătură cu susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate ca avocaţii să fie asimilaţi categoriei întreprinzătorilor, se apreciază ca "trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ. Or, prin definiţie, calitatea de intreprinzator implica desfăşurarea unor fapte materiale de comerţ".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 133 din 20 iulie 1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 23 iulie 1999, în partea referitoare la " lt; lt;persoana fizica autorizata gt; gt; definită ca lt; lt;intreprinzator gt; gt;", astfel cum a precizat autorul excepţiei.

Dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 133/1999 au următorul cuprins: "În sensul prezentei legi, întreprinzătorul este o persoană fizica autorizata sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială, denumita în continuare întreprindere, în vederea desfăşurării unor fapte şi acte de comerţ conform prevederilor art. 3."

În esenta, critica de neconstituţionalitate are în vedere ca prin dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 133/1999 avocaţii sunt excluşi de la beneficiul legii, în condiţiile în care aceste dispoziţii fac referire numai la "persoana fizica autorizata", categorie din care, se considera, nu face parte şi avocatul.

Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei în motivarea acesteia sunt art. 16 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 49 alin. (1), care au următorul cuprins:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.";

–Art. 49 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav."

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constata ca este neîntemeiată.

Dispoziţiile legale criticate de către autorul excepţiei se referă la "întreprinderi", notiune definită la art. 3, prin care se înţelege "orice formă de organizare a unei activităţi economice, autonomă patrimonial şi autorizata potrivit legilor în vigoare să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii, din vânzarea acestora pe piaţa, în condiţii de concurenta". Or, potrivit art. 1 al Legii nr. 51/1995, republicată, care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, profesia de avocat este libera şi independenta, având un conţinut precizat la art. 3 din aceeaşi lege, care exclude ideea ca ar consta din efectuarea de acte de comerţ.

Curtea constata ca prevederile cuprinse la art. 2 din Legea nr. 133/1999 nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu instituie un tratament inegal între anumite categorii de întreprinzători sau între întreprinderile mici şi mijlocii a căror activitate o stimuleaza; faptul ca avocaţii nu sunt incluşi în aceste dispoziţii constituie voinţa legiuitorului, care tine seama de statutul profesional al acestora.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Constituţie, Curtea observa ca acest text, care reglementează nivelul de trai, nu este incident în cauza. De altfel, Legea nr. 51/1995, republicată, prevede măsuri specifice pentru sprijinirea avocaţilor în obţinerea de sedii, precum şi pentru respectarea statutului lor profesional.

Nici invocarea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinută, în condiţiile în care autorului excepţiei nu i s-a restrâns, prin prevederile legale criticate, exerciţiul vreunuia dintre drepturile sau libertăţile înscrise în Constituţie.

De altfel, autorul excepţiei, criticand opţiunea legiuitorului, considera prea restrânsă noţiunea de "intreprinzator", în care nu se pot, astfel, încadra şi avocaţii, pentru a putea beneficia de înlesnirile acordate prin Legea nr. 133/1999.

Curtea nu poate retine aceasta critica ce neagă legislatorului pozitiv dreptul de a opta asupra soluţiilor adoptate prin reglementările pe care le emite. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională, în calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de J. Friedmann-Nicolescu în Dosarul nr. 2.621/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2003.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta