Decizie nr. 316 din 19 noiembrie 2002

Costica Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 166/2001, precum şi a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 şi ale art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţie ridicată de Ion Dobre în Dosarul nr. 7.266/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ, într-un litigiu având ca obiect reactualizarea pensiei militare.

La apelul nominal răspunde Ministerul Apărării Naţionale, prin consilier juridic Dan Cimpoeru, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Apărării Naţionale arata ca situaţia excepţionala ce a determinat adoptarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 a constituit-o faptul ca după adoptarea bugetului de stat pe anul 2002 s-a constatat ca resursele financiare nu sunt suficiente pentru plata imediata a diferenţelor rezultate din recalcularea pensiilor militare. Considera ca aceasta critica este netemeinica.

Modificarea art. 79 din Legea nr. 164/2001 prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 nu a vizat conţinutul drepturilor de pensie, ci eşalonarea plăţilor, procedura prin care nu se aduce atingere dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Constituţie. Solicita respingerea acestei excepţii ca nefondata.

În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, considera ca aceste norme sunt neconstituţionale atâta vreme cat acestea permit "instanţei de judecată sa respingă o excepţie de neconstituţionalitate ca inadmisibila pe motiv ca dispoziţia legală criticata nu mai este în vigoare". Solicita admiterea acestei excepţii de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca delegarea legislativă a Guvernului se exercită în urma abilitarii de către Parlament şi în cazul situaţiilor excepţionale. Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 a fost emisă ca urmare a constatării, în urma adoptării Legii bugetului de stat pe anul 2002, ca resursele financiare nu sunt suficiente pentru reactualizarea pensiilor militare în acel an. Critica dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu este intemeiata, deoarece acestea nu dau dreptul instanţei de sesizare în faţa căreia s-a ridicat excepţia să se pronunţe asupra constituţionalităţii legilor sau ordonanţelor, ci numai de a se pronunţa asupra inadmisibilitatii acestora. În fine, dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu conţin prevederi contrare Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2002, pronunţată în Dosarul nr. 7.266/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 166/2001, precum şi a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 şi ale art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţie ridicată de Ion Dobre.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:

1.Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi (4), ale art. 58 alin. (1) şi ale art. 43 alin. (1) din Constituţie, întrucât: nu a existat un caz excepţional; actul normativ putea fi adoptat numai de către Parlament, ca unica autoritate legiuitoare în România; ordonanţa criticata este în contradictie cu obligaţia statului de a lua măsuri de protecţie socială care să asigure un nivel de trai decent; ordonanţa reglementează într-un domeniu rezervat legilor organice, deşi aceasta interdicţie constituţională este general valabilă pentru toate tipurile de ordonanţe emise de Guvern;

2.dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001, după modificarea lor prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166/2001, nu permit plata pensiei reactualizate conform prevederilor textului iniţial;

3.dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt contrare prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, întrucât permit instanţelor judecătoreşti să se substituie autorităţii de jurisdicţie constituţională şi sa respingă o excepţie de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila pentru faptul ca dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare. Totodată se susţine ca prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt contrare şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici una dintre prevederile constituţionale invocate, având în vedere ca: pentru ordonanţa de urgenţă nu exista interdicţia ca Guvernul sa reglementeze în domenii rezervate legilor organice; cazul excepţional ce a determinat emiterea ordonanţei de urgenta a fost dat de lipsa fondurilor financiare necesare pentru plata pensiilor reactualizate de la data iniţial prevăzută; ordonanţa criticata nu încalcă nici prevederile art. 43 alin. (1) din Constituţie şi "nu a creat un climat de insecuritate socială"; sunt constituţionale şi dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece, în temeiul lor, "Instanţele judecătoreşti nu se pronunţa sub nici o formă asupra unor excepţii de neconstituţionalitate", iar "o lege sau o ordonanţa, care nu mai este în vigoare, nu poate produce efecte juridice, dat fiind principiul activităţii legii".

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondata sub toate aspectele. În acest sens, arata ca actul normativ criticat a fost emis în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie, fiind o ordonanţa de urgenţă, situaţie în care nu operează "interdicţia de a se interveni în domeniul legilor organice". Caracterul excepţional al situaţiei "a fost determinat de necesitatea de a se corecta inechitatile generate de aplicarea Legii nr. 164/2001". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, Guvernul susţine ca acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a acestor texte de lege este inadmisibila.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate:

Autorul excepţiei a criticat iniţial, ca fiind neconstitutionala, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 85/2001 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, ordonanţa publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 18 iunie 2001, prin care s-a dispus suspendarea aplicării prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001 până la data de 31 decembrie 2001.

După ce aceasta ordonanţa şi-a încetat aplicabilitatea, Ion Dobre a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, dispoziţii care, în opinia autorului excepţiei, contrar prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, permit instanţelor judecătoreşti, altele decât unica autoritate de jurisdicţie constituţională, sa respingă, ca fiind inadmisibila, o excepţie de neconstituţionalitate pe motivul ca dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, cu toate ca soluţionarea obiectului cererii supuse judecaţii depinde de acele dispoziţii legale.

Totodată, a criticat prin excepţia de neconstituţionalitate şi Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 18 decembrie 2001, sustinand ca acest act normativ a fost emis cu încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la delegarea legislativă. În realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de modificarea art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 10 aprilie 2001, modificare din cauza căreia nu a putut beneficia de pensia reactualizata conform dispoziţiilor iniţiale ale textului de lege vizat.

Art. 79 lit. a) din Legea nr. 164/2001 prevede că: "Pensiile militare stabilite în baza legislaţiei anterioare datei intrării în vigoare a prezentei legi se recalculează astfel:

a)cuantumul pensiei în plata se actualizează, având ca baza de calcul solda lunară bruta în vigoare la data aplicării prezentei legi, corespunzătoare funcţiei maxime a ultimului grad avut în activitate, pe baza unei metodologii aprobate prin hotărâre a Guvernului, emisă în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, la propunerea instituţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1)."

Aceasta reglementare nu a fost modificată în conţinut, ci doar în redactare, utilizându-se formula "corespunzătoare funcţiei maxime a gradului militar avut la data trecerii în rezerva".

Faptul ca pensionării militari, din categoria cărora face parte şi autorul excepţiei, nu beneficiază de pensia actualizată începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001 a fost determinat de suspendarea aplicării prevederilor art. 79, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 85/2001, până la data de 31 decembrie 2001, iar apoi de completarea, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166/2001, a art. 79 cu alin. (2), care prevede:

(2)Sumele rezultate ca diferenţa între pensiile în plata şi pensiile recalculate prin aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) se acordă eşalonat începând cu anul 2002, până la încheierea procesului de recalculare a pensiilor din sistemul public de pensii, după cum urmează:

a)pentru anul 2002, 10% din cuantumul diferenţei, începând cu 1 ianuarie 2002, şi 10% începând cu 1 iulie 2002;

b)pentru anul 2003, 20% din cuantumul diferenţei, începând cu 1 ianuarie 2003, şi 20% începând cu 1 iulie 2003;

c)pentru anul 2004, 20% din cuantumul diferenţei, începând cu 1 ianuarie 2004, şi 20% începând cu 1 iulie 2004.

Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale:

–Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.";

–Art. 58 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a tarii.";

–Art. 114 alin. (1) şi (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. [...]

(4)În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";

–Art. 144 lit. c): "Curtea Constituţională are următoarele atribuţii: [...]

c)hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor."

Autorul a mai susţinut ca prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 sunt contrare dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, făcând referire la dreptul la un proces echitabil prevăzut de alin. (1) al acestui articol, dispoziţii care au următorul conţinut: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:

Curtea Constituţională, în jurisprudenta sa, a statuat în mod constant ca prin alin. (1) şi (4) ale art. 114 din Constituţie s-au reglementat doua instituţii distincte ale delegării legislative. Cea prevăzută la alin. (4) nu are la baza o lege specială de abilitare a Guvernului, ci situaţia excepţionala, în care Guvernul trebuie să acţioneze urgent şi din proprie iniţiativă. În acest caz nu operează interdicţia înscrisă în alin. (1) de a nu reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice.

Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 a fost emisă cu respectarea normelor constituţionale. Delegarea legislativă a Guvernului este o prerogativa acordată de dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, prin care nu se contrazice principiul potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.

Situaţia excepţionala care a determinat emiterea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 a constituit-o constatarea facuta de executiv, după adoptarea bugetului de stat pe anul 2002, ca resursele financiare bugetare sunt insuficiente pentru plata imediata a diferenţelor rezultate din recalcularea pensiilor militare şi se impune eşalonarea plăţii acestor diferenţe.

Referitor la dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001, Curtea constata ca modificarea acestora prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 nu a dus la schimbarea conţinutului lor. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede eşalonarea plăţii diferenţelor rezultate din recalcularea pensiilor militare pe o perioadă de 3 ani şi o punere de acord a acestei operaţiuni cu reglementările generale aplicabile în sistemul public de pensii. Aceste dispoziţii nu aduc atingere dreptului la pensie prevăzut de art. 43 alin. (2) din Constituţie. Statul este îndreptăţit sa dispună un nou mod de calcul al drepturilor de pensie, începând de la data intrării în vigoare a noilor reglementări legale, cu condiţia ca prin aceasta sa nu se aducă atingere drepturilor anterior câştigate. De asemenea, poate dispune recalcularea pensiilor anterior stabilite, în vederea majorării lor, ca o măsura de protecţie socială. Data de la care operează asemenea majorări, precum şi cuantumul lor sunt determinate în mod obiectiv de resursele financiare existente care pot fi alocate acestui scop.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, critica autorului excepţiei se îndreaptă împotriva soluţiei instanţei de sesizare care a respins, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 85/2001, respingere ce a avut ca temei de drept tocmai prevederile art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată. Partea a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale cu scopul de a preintampina respingerea de către instanţa, fără sesizarea Curţii Constituţionale, a unei alte excepţii de neconstituţionalitate.

Respingerea, ca fiind inadmisibila, a unei excepţii de neconstituţionalitate, chiar de către instanţa judecătorească în faţa căreia s-a ridicat aceasta, este justificată în situaţiile în care dispoziţiile legale vizate nu sunt incidente în cauza sau când exista vreunul dintre celelalte motive de inadmisibilitate prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Instituirea prin alin. (1) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, a inadmisibilitatii unei excepţii de neconstituţionalitate pe motivul ca dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale şi nu este de natura sa conducă la ideea ca prin această instanţă care judeca fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziţii legale, Curţii Constituţionale. Dispoziţiile alin. (1), (2) şi (3) ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt norme de procedura pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Aceasta procedura nu face posibila respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale.

Alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, nu conţine nici o dispoziţie contrară prevederilor constituţionale. Acest text de lege stabileşte doar procedura de urmat în cazul constatării existenţei vreunui caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

Referitor la susţinerea ca prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt contrare dispoziţiilor art. 6 - privind dreptul la un proces echitabil - din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constata ca, deşi autorul nu arata în ce consta aceasta încălcare, afirmatia sa este contrazisa chiar de existenta procesului în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 şi ale art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de Ion Dobre în Dosarul nr. 7.266/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2002.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

OPINIE SEPARATĂ

Contrar soluţiei adoptate cu votul majorităţii membrilor Curţii Constituţionale, apreciem ca excepţia de neconstituţionalitate soluţionată prin prezenta decizie este intemeiata în privinta dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv a condiţiei impuse de acest text de lege pentru admisibilitatea supunerii controlului de constituţionalitate a posteriori numai a dispoziţiilor legale care sunt "în vigoare", aceasta sintagma reprezentând o adaugare la prevederile constituţionale, contrară spiritului acestora.

Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională "hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor", fără alte condiţionari referitoare la natura actelor normative respective.

Dezvoltarea normei constituţionale în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, în sensul concretizarii condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o lege sau o ordonanţa pentru a putea fi supusă controlului de constituţionalitate pe calea excepţiei, chestiune prejudiciala, ridicată în faţa instanţei judecătoreşti, este, în cvasitotalitate, justificată şi corespunde voinţei constituantei.

În sistemul românesc de control de constituţionalitate a legilor neadoptandu-se posibilitatea declanşării controlului pe baza sesizării de către orice persoană a Curţii Constituţionale, prin "actio popularis", se are în vedere declanşarea acestui tip de control doar pe cale incidentala, prin excepţii ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti. Rezultă, asadar, ca se poate solicita controlul de constituţionalitate numai al acelor dispoziţii legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, legi sau ordonanţe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Condiţia ca de dispoziţia legală criticata pentru neconstituţionalitate sa depindă soluţionarea cauzei este, evident, necesară, dar şi suficienta, fără cerinţa ca acea dispoziţie legală să fie şi formal în vigoare. Scoaterea sau ieşirea formala din vigoare a unei norme juridice nu înseamnă neapărat şi în toate situaţiile inaplicabilitatea sa.

Conform principiului general, o norma juridică acţionează în timp din momentul intrării ei în vigoare şi până în momentul iesirii sale din vigoare. Sunt unele excepţii şi de la acest principiu general, cum sunt retroactivitatea şi ultraactivarea legii penale mai favorabile sau ultraactivarea legii penale temporare. Chiar şi legea civilă poate ultraactiva în unele situaţii potrivit principiului "tempus regit actum". Astfel, o lege posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, aceasta urmând sa guverneze dreptul respectiv, inclusiv soluţionarea litigiului legat de realizarea acelui drept, chiar şi ulterior iesirii sale din vigoare.

Prin aplicarea rigida a condiţiei ca legea sau ordonanţa să fie "în vigoare" la data ridicării excepţiei, ca şi la data soluţionării acesteia de Curtea Constituţională, se inlatura de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale determinante în soluţionarea cauzei. În asemenea situaţii instanţa judecătorească are doua posibilităţi: aplica dispoziţiile legale respective, chiar dacă acestea contravin în mod flagrant prevederilor constituţionale sau refuza aplicarea lor pe motiv ca sunt neconstituţionale. În prima ipoteza se încalcă însăşi Constituţia, iar în cea de a doua instanţa judecătorească se subroga în atribuţiile Curţii Constituţionale care, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România".

Judecător,

Kozsokar Gabor

Judecător,

Nicolae Cochinescu

──────────────────