Ordin nr. 2.160 din 17 august 2010

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 6 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, cu modificările ulterioare, şi ale art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Articolul 1

Se aprobă Normele metodologice privind soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva proceselor-verbale de control financiar încheiate în baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiare, cu modificările ulterioare, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 3

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă pct. III "Soluţionarea plângerilor" din Normele metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 889/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 13 iulie 2005.

Articolul 4

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul finanţelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Bucureşti, 17 august 2010.

Nr. 2.160.

Anexa

NORME METODOLOGICE

privind soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva

proceselor-verbale de control financiar încheiate în baza

Legii nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea

controlului financiar şi a Gărzii Financiare

1.Împotriva procesului-verbal de control financiar se poate formula plângere prealabilă în condiţiile şi în termenele prevăzute la art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

2.Plângerea prealabilă formulată împotriva procesului-verbal de control financiar reprezintă calea administrativă de atac.

3.Plângerea prealabilă se formulează în scris şi va cuprinde:

a)datele de identificare a contestatorului;

b)obiectul plângerii;

c)motivele de fapt şi de drept;

d)dovezile pe care se întemeiază;

e)semnătura contestatorului, reprezentantului legal sau a împuternicitului, după caz, precum şi ştampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

3.1.Plângerea prealabilă nu poate avea ca obiect alte sume şi măsuri decât cele stabilite prin actul atacat.

3.2.Contestatorul poate depune în dovedirea plângerii formulate acte care nu au fost avute în vedere de organul de control financiar.

4.Plângerea prealabilă se depune la direcţia din care face parte organul de control financiar al cărui act este atacat.

4.1.În cazul în care plângerea prealabilă este depusă la un organ necompetent din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului emitent al actului atacat.

4.2.Introducerea plângerii prealabile nu suspendă executarea actului atacat. Aceste dispoziţii nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului atacat, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

5.Contestatorul poate renunţa la plângerea prealabilă, până la soluţionarea acesteia.

5.1.Cererea de renunţare trebuie să fie semnată de contestator, reprezentantul legal sau împuternicit, după caz, iar în cazul contestatorului persoană juridică, cererea trebuie să poarte ştampila persoanei juridice. Dovada calităţii de împuternicit se face potrivit legii.

5.2.Persoanele fizice vor anexa la cererea de renunţare copia actului de identitate.

5.3.Organul de soluţionare competent va comunică contestatorului decizia prin care se ia act de renunţarea la plângere.

5.4.Prin renunţarea la plângerea prealabilă nu se pierde dreptul contestatorului de a înainta o nouă plângere în interiorul termenului general de depunere a acesteia.

6.Plângerea prealabilă formulată împotriva procesului-verbal de control financiar se soluţionează de către direcţia/structura din care face parte organul de control financiar al cărui act este atacat, printr-un colectiv special constituit, denumit în continuare organ de soluţionare competent. Organul de soluţionare competent este format din specialişti care nu au participat la întocmirea procesului-verbal de control financiar atacat, desemnaţi prin act administrativ al directorului executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti/directorului general al Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili/Direcţiei generale de control financiar, după caz.

7.Pentru soluţionarea plângerii prealabile se emite decizie. Decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

7.1.Decizia de soluţionare a plângerii prealabile se emite în formă scrisă şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.

a)Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluţionarea, numele sau denumirea contestatorului, sediul social al contestatorului, numărul de înregistrare a plângerii prealabile la organul de control financiar, obiectul cauzei, precum şi sinteza susţinerilor părţilor.

b)Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei.

c)Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată şi instanţa competentă.

7.2.Decizia se semnează de către conducătorul direcţiei din care face parte organul de control financiar al cărui act a fost atacat.

8.Analiza plângerii prealabile se face în raport de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale invocate de acestea şi de documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea plângerii prealabile se face în limitele sesizării.

8.1.Pentru lămurirea cauzei organul de soluţionare competent poate solicita direcţiilor de specialitate din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Ministerului Finanţelor Publice puncte de vedere.

8.2.Prin soluţionarea plângerii prealabile nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului în propria cale de atac.

9.Organul de soluţionare competent se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.

9.1.Excepţiile de procedură pot fi următoarele: nerespectarea termenului de depunere a contestaţiei, lipsa calităţii procesuale, lipsa capacităţii, lipsa unui interes legitim, contestarea altor sume şi măsuri decât cele care au făcut obiectul actului atacat.

9.2.Excepţiile de fond în procedura de soluţionare a plângerilor prealabile pot fi următoarele: necompetenţa organului care a încheiat actul contestat, prescripţia, autoritatea de lucru judecat etc.

9.3 Pentru excepţiile de procedură şi excepţiile de fond, plângerea prealabilă poate fi respinsă ca:

a)tardivă, în situaţia în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege;

b)fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situaţia în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală;

c)fiind depusă de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, potrivit legii;

d)lipsită de interes, în situaţia în care contestatorul nu demonstrează că a fost lezat în dreptul sau interesul său legitim;

e)prematur formulată, în situaţia în care măsurile sau sumele contestate nu sunt stabilite cu titlu definitiv în sarcina acestuia.

10.Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat controlul financiar a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă.

10.1.La soluţionarea plângerii prealabile, organul de soluţionare competent se va pronunţa şi în raport cu motivarea rezoluţiilor organelor de urmărire penală/hotărârilor instanţelor judecătoreşti, precum şi a expertizelor efectuate în cauză, în măsura în care le deţine.

11.Prin decizie, plângerea prealabilă va putea fi admisă în totalitate sau în parte ori respinsă.

11.1.În cazul admiterii plângerii prealabile se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat.

11.2.Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou proces-verbal de control financiar care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.

12.Plângerea prealabilă poate fi respinsă ca:

a)neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea plângerii nu sunt de natură să modifice constatările din actul atacat;

b)nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea plângerii prealabile sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării;

c)fiind fără obiect, în situaţia în care sumele şi măsurile contestate nu au fost stabilite prin procesul-verbal de control financiar atacat sau dacă prin reluarea procedurii administrative, luându-se act de soluţia pronunţată de instanţa penală, se constată că cererea rămâne lipsită de obiect.

12.1.Aceste soluţii nu sunt prevăzute limitativ.

12.2.În cazul în care plângerea prealabilă poartă o denumire greşită, însă cuprinde elementele prevăzute la pct. 3, organul de soluţionare competent va proceda la soluţionarea acesteia.

13.Decizia privind soluţionarea plângerii prealabile se comunică contestatorului în condiţiile art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

14.Decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.