Decizie nr. 206 din 17 februarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 şi 360 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Ciobanu în Dosarul nr. 6.102,1/114/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă faptul că autoarea excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 27 august 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.102,1/114/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 şi art. 360 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Ciobanu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil. Se arată în acest sens că "este absurd şi inechitabil să fie obligată la cheltuieli judiciare către stat, în penal, persoana vătămată de însuşi statul debitor care, în loc să execute hotărârea obţinută în contencios administrativ, nu o face", determinând astfel iniţierea unei acţiuni penale pentru executarea hotărârii judecătoreşti obţinute împotriva statului. În ceea ce priveşte art. 360 alin. 3 din Codul de procedură penală se susţine că este discriminatoriu, întrucât stabileşte să se comunice hotărârea redactată în formă motivată doar inculpaţilor, iar nu şi celorlalte părţi din proces, şi mai ales reclamantului, încălcându-i-se acestuia din urmă dreptul la un proces echitabil. Se arată că nu este suficientă comunicarea dispozitivului, ci este necesară comunicarea întregii hotărâri de către instanţa de fond.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cu privire la art. 360 din Codul de procedură penală, apreciază că este neconstituţional, deoarece creează o inegalitate între inculpatul aflat în situaţiile speciale menţionate în text şi celelalte părţi din proces.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 192 şi 360 din Codul de procedură penală. Din examinarea susţinerilor autoarei excepţiei consemnate în aceeaşi încheiere şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, precum şi a considerentelor încheierii de sesizare rezultă că se critică, în ceea ce priveşte art. 192 din Codul de procedură penală, numai alin. 2 al acestuia. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 şi art. 360 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

–Art. 192 alin. 2: "În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea.";

–Art. 360: "Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare.

Inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre situaţiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronunţarea hotărârii, i se comunică copia dispozitivului hotărârii. De asemenea, copia dispozitivului hotărârii se comunică administraţiei locului de deţinere.

După redactarea hotărârii, inculpaţilor prevăzuţi în alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta.

În cazul în care instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor."

Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:

I. Dispoziţiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 752 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând, pentru considerentele acolo reţinute, că acest text de lege nu aduce atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţată anterior, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.

II. În ceea ce priveşte art. 360 din Codul de procedură penală, se constată că autoarea excepţiei este nemulţumită de omisiunea legiuitorului de a reglementa obligativitatea comunicării către inculpatul aflat în libertate o copie a actului de sesizare a instanţei, precum şi a dispozitivului hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză. Astfel, se consideră că o copie de pe actul de sesizare şi de pe hotărârea judecătorească ar trebui să primească şi inculpaţii aflaţi în stare de libertate, iar nu numai cei aflaţi în stare de deţinere. Or, această "critică de neconstituţionalitate" vizează, în realitate, o problemă de legiferare, problemă care constituie atributul suveran al Parlamentului, care, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, este "unica autoritate legiuitoare a ţării".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Ciobanu în Dosarul nr. 6.102,1/114/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

2.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta