Hotărâre nr. 1.136 din 30 august 2006

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

Capitolul IDispoziţii generale

Secţiunea 1Obiectivul şi domeniul de aplicare

Articolul 1

Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz, în timpul lucrului.

Articolul 2

(1)Prezenta hotărâre se referă la riscurile pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor datorate efectelor recunoscute ca nocive pe termen scurt asupra corpului uman, provocate de circulaţia curentilor indusi şi de absorbtia de energie, precum şi de curentii de contact.

(2)Prezenta hotărâre nu vizează posibilele efecte pe termen lung.

(3)Prezenta hotărâre nu vizează riscurile care decurg din contactul cu conductori sub tensiune.

Articolul 3

Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplică în totalitate întregului domeniu prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau mai specifice din prezenta hotărâre.

Articolul 4

În înţelesul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a)câmpuri electromagnetice - câmpuri magnetice statice şi câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice care variaza în timp cu frecvente până la 300 GHz;

b)valori limita de expunere - limitele de expunere la câmpuri electromagnetice care se bazează direct pe efectele cunoscute asupra sănătăţii şi pe consideratii biologice; respectarea acestor limite asigura protecţia lucrătorilor expusi la câmpuri electromagnetice împotriva oricărui efect nociv cunoscut asupra sănătăţii;

c)valori de declansare a acţiunii - nivelul parametrilor direct masurabili, exprimati în termeni de intensitate a câmpului electric (E), de intensitate a câmpului magnetic (H), de inductie magnetica (B) şi de densitate a puterii (S), începând de la care trebuie să fie luate una sau mai multe măsuri prevăzute în prezenta hotărâre; respectarea valorilor de declansare a acţiunii asigura respectarea valorilor limita de expunere relevante.Secţiunea a 2-a Valorile limita de expunere şi valorile de declansare a acţiunii

Articolul 5

Valorile limita de expunere şi valorile de declansare a acţiunii pentru campurile electromagnetice sunt prevăzute în tabelele nr. 1 şi 2 din anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Articolul 6

(1)Pentru evaluarea, măsurarea şi/sau calculul expunerii lucrătorilor la câmpuri electromagnetice se poate recurge la standardele naţionale în domeniu.

(2)Se poate recurge la standardele prevăzute la alin. (1) până la data publicării standardelor naţionale adaptate standardelor europene armonizate care acoperă întreaga serie de evaluări, masurari şi calcule, stabilite de Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnica (CENELEC).

Capitolul IIObligaţiile angajatorului

Secţiunea 1Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor

Articolul 7

(1)În îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin. (4) şi la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, angajatorul trebuie să evalueze şi, dacă este necesar, sa masoare şi/sau sa calculeze nivelurile campurilor electromagnetice la care sunt expusi lucrătorii.

(2)Evaluarea, măsurarea şi calcularea nivelurilor campurilor electromagnetice la care sunt expusi lucrătorii se pot efectua în conformitate cu standardele prevăzute la art. 6 alin. (1) şi, după caz, luându-se în considerare nivelurile de emisie indicate de producătorii echipamentelor, atunci când acestea sunt reglementate de legislaţia naţionala, până la data publicării standardelor naţionale adaptate standardelor europene armonizate ale CENELEC care acoperă întreaga serie de evaluări, masurari şi calcule.

Articolul 8

Pe baza evaluării nivelurilor campurilor electromagnetice, efectuată în conformitate cu art. 7, atunci când sunt depăşite valorile de declansare a acţiunii prevăzute la art. 5, angajatorul evalueaza şi, dacă este necesar, calculează dacă sunt depăşite valorile limita de expunere.

Articolul 9

Evaluarea, măsurarea şi/sau calculele prevăzute la art. 7 şi 8 nu este absolut necesar să fie efectuate în locuri de muncă cu acces public, cu condiţia ca o evaluare sa fi fost deja efectuată în conformitate cu prevederile Normelor de reglementare a nivelurilor de referinţa admisibile de expunere a populaţiei generale la câmpuri electromagnetice cu frecventele de la 0 Hz la 300 GHz, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 1.007/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, şi ca restricţiile menţionate în aceste norme să fie respectate în cazul lucrătorilor şi riscurile pentru securitate să fie excluse.

Articolul 10

Evaluarea, măsurarea şi/sau calculele prevăzute la art. 7 şi 8 trebuie să fie programate şi efectuate de către servicii sau persoane competente, la intervale adecvate, luându-se în considerare, în special, prevederile art. 8, 9 şi 18 din Legea nr. 319/2006.

Articolul 11

Datele rezultate din evaluarea, măsurarea şi/sau calculul nivelului de expunere trebuie să se păstreze într-o formă care să permită consultarea lor ulterioară.

Articolul 12

În conformitate cu art. 7 alin. (4) din Legea nr. 319/2006, la evaluarea riscurilor angajatorul trebuie să acorde o atenţie deosebită următoarelor elemente:

a)nivelului, spectrului de frecventa, duratei şi tipului expunerii;

b)valorilor limita de expunere şi valorilor de declansare a acţiunii, prevăzute la art. 5;

c)efectelor asupra stării de sănătate şi securităţii lucrătorilor care aparţin unor grupuri sensibile la riscuri specifice;

d)efectelor indirecte, cum ar fi: interferentele cu echipamente şi dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace şi alte dispozitive implantate, riscul de proiectare a obiectelor feromagnetice în câmpuri magnetice statice având o inductie magnetica mai mare de 3 mT, amorsarea dispozitivelor electroexplozive detonatoare, incendiile şi exploziile rezultate în urma aprinderii materialelor inflamabile datorită scanteilor provocate de câmpuri induse, curenţi de contact sau descărcări de scantei;

e)existenţei unor echipamente de muncă alternative proiectate pentru a reduce nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice;

f)informaţiilor adecvate obţinute în urma supravegherii stării de sănătate, inclusiv informaţiilor publicate, atunci când este posibil;

g)surselor de expunere multiple;

h)expunerii simultane la câmpuri de frecvente multiple.

Articolul 13

(1)Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a riscurilor, în conformitate cu art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 319/2006, şi trebuie să stabilească măsurile care trebuie luate pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, în conformitate cu art. 14-20. (2) Evaluarea riscurilor trebuie să fie înregistrată pe un suport adecvat care să asigure păstrarea datelor.

(3)Atunci când natura şi amploarea riscurilor legate de campurile electromagnetice nu justifica o evaluare mai detaliată a riscurilor, evaluarea riscurilor trebuie să conţină argumente prezentate de angajator pentru a justifica acest fapt.

(4)Evaluarea riscurilor trebuie să fie actualizată periodic şi ori de câte ori s-au produs modificări semnificative în urma cărora aceasta poate deveni caducă sau atunci când rezultatele supravegherii medicale demonstreaza ca este necesar.Secţiunea a 2-a Evitarea sau reducerea riscurilor generate de campurile electromagnetice

Articolul 14

Riscurile generate de expunerea la câmpuri electromagnetice trebuie să fie eliminate sau reduse la minimum, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de existenta măsurilor de control al riscului la sursa.

Articolul 15

Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri electromagnetice se bazează pe principiile generale de prevenire prevăzute de Legea nr. 319/2006.

Articolul 16

Pe baza evaluării riscurilor, efectuată în conformitate cu art. 7-13, atunci când sunt depăşite valorile de declansare a acţiunii prevăzute la art. 5, cu excepţia cazului în care evaluarea efectuată în conformitate cu art. 8 demonstreaza ca expunerea nu depăşeşte valorile limita şi ca este exclus orice risc legat de securitate, angajatorul trebuie să stabilească şi sa pună în aplicare un program de măsuri tehnice şi/sau organizatorice care urmăresc ca expunerea sa nu depăşească valorile limita de expunere, ţinându-se seama, în special, de următoarele elemente:

a)alte metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă la câmpuri electromagnetice;

b)alegerea unor echipamente care emit mai puţine câmpuri electromagnetice, luând în considerare activitatea care se efectuează;

c)măsuri tehnice prin care se urmăreşte reducerea emisiei campurilor electromagnetice, inclusiv, dacă este necesar, recurgerea la mecanisme de blocare, ecranare sau mecanisme similare de protecţie a stării de sănătate;

d)programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă şi a posturilor de lucru;

e)proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;

f)limitarea duratei şi a intensitatii expunerii;

g)disponibilitatea unui echipament adecvat de protecţie individuală.

Articolul 17

(1)Pe baza evaluării riscurilor, prevăzută la art. 7-13, locurile de muncă la care lucrătorii pot fi expusi la câmpuri electromagnetice care depăşesc valorile de declansare a acţiunii trebuie să fie semnalizate corespunzător, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă, cu excepţia cazului în care evaluarea efectuată în conformitate cu art. 8 demonstreaza ca expunerea nu depăşeşte valorile limita şi ca este exclus orice risc legat de securitate.

(2)Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) trebuie să fie identificate şi accesul la acestea să fie limitat, unde este posibil tehnic şi exista riscul depăşirii valorilor limita de expunere.

Articolul 18

(1)În nicio situaţie lucrătorii nu trebuie să fie expusi la valori ale câmpului electromagnetic care depăşesc valorile limita de expunere.

(2)Dacă expunerea depăşeşte valorile limita, în pofida măsurilor luate de angajator pentru aplicarea prezentei hotărâri, acesta trebuie să ia imediat măsuri de reducere a expunerii la un nivel inferior valorilor limita, sa determine cauzele depăşirii valorilor limita de expunere şi sa modifice în consecinţa măsurile de protecţie şi prevenire, pentru a evita orice alta depasire.

Articolul 19

Angajatorul trebuie să adapteze măsurile prevăzute în prezenta secţiune la nevoile lucrătorilor care aparţin grupurilor sensibile la riscuri specifice, în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 319/2006.

Secţiunea a 3-aInformarea şi formarea lucrătorilor

Articolul 20

Fără a aduce atingere art. 16, 17, 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, angajatorul trebuie să asigure informarea şi formarea lucrătorilor expusi la locul de muncă la riscuri generate de câmpuri electromagnetice şi/sau a reprezentanţilor acestor lucrători în raport cu rezultatele evaluării riscurilor, prevăzută la art. 7, în special în ceea ce priveşte următoarele:

a)măsurile luate în aplicarea prezentei hotărâri;

b)valorile şi conceptele referitoare la valorile limita de expunere şi la valorile de declansare a acţiunii, precum şi potentialele riscuri asociate;

c)rezultatele evaluării, masurarii şi/sau calculelor privind nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice, efectuate în aplicarea art 7-13;

d)modul de detectare a efectelor nocive ale expunerii asupra stării de sănătate şi modul de semnalare a acestora;

e)condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea stării de sănătate;

f)practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a riscurilor datorate expunerii.Secţiunea a 4-a Consultarea şi participarea lucrătorilor

Articolul 21

Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora la aplicarea prevederilor prezentei hotărâri trebuie să se desfăşoare în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 319/2006.

Capitolul IIISupravegherea sănătăţii

Articolul 22

În scopul prevenirii şi detectarii cat mai rapid posibil a oricărui efect nociv asupra stării de sănătate care rezultă din expunerea la câmpuri electromagnetice, trebuie să se asigure o supraveghere adecvată a stării de sănătate a lucrătorilor, în conformitate cu prevederile art. 24 şi 25 din Legea nr. 319/2006.

Articolul 23

(1)În orice situaţie, atunci când se depisteaza o expunere la câmpuri electromagnetice care depăşeşte valorile limita, lucrătorul în cauza trebuie să fie supus unui examen medical.

(2)Dacă se depisteaza o deteriorare a stării de sănătate a lucrătorului rezultată din expunerea la câmpuri electromagnetice care depăşeşte valorile limita, angajatorul trebuie să efectueze o reevaluare a riscurilor, potrivit prevederilor art. 7-13.

Articolul 24

Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura accesul medicului de medicina muncii la rezultatele evaluării riscurilor prevăzute la art. 7-13.

Articolul 25

Dosarele medicale cuprinzând rezultatele supravegherii medicale trebuie să fie păstrate într-o formă adecvată, astfel încât să poată fi consultate ulterior, cu respectarea secretului medical.

Articolul 26

La cerere, lucrătorii au drept de acces la dosarele medicale personale.

Capitolul IVSancţiuni

Articolul 27

(1)Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă următoarele fapte:

a)încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 16 şi 17, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;

b)nerespectarea prevederilor art. 20, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.

(2)Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 28

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 27 alin. (1) se fac de către inspectorii de muncă.

Capitolul VDispoziţii finale

Articolul 29

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei raportează Comisiei Europene, la fiecare 5 ani, cu privire la aplicarea dispoziţiilor prezentei hotărâri, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.

Articolul 30

Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 2004/40/CE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (câmpuri electromagnetice), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 159/2004.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii,

solidarităţii sociale şi familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul economiei şi comerţului,

Darius Mesca,

secretar de stat

Ministrul sănătăţii publice,

Gheorghe Eugen Nicolaescu

p. Ministrul integrării europene,

Adrian Ciocanea,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vladescu

Bucureşti, 30 august 2006.

Nr. 1.136.

Anexa

VALORI LIMITA

de expunere şi valori de declansare a acţiunii pentru campurile electromagnetice

Se folosesc următoarele marimi fizice pentru a caracteriza expunerea la câmpuri electromagnetice:

1.Curentul de contact (I(C)) între o persoană şi un obiect este exprimat în amperi (A). Un obiect conductor în camp electric poate fi încărcat de acest camp.

2.Densitatea de curent (J) se defineste ca fiind curentul care traverseaza o unitate de suprafaţa, perpendiculara pe fluxul de curent, într-un volum conductor cum ar fi corpul uman sau o parte a corpului. Aceasta se exprima în amperi pe mp (A/mp).

3.Intensitatea câmpului electric este o mărime vectoriala (E) care corespunde forţei exercitate asupra unei particule încărcate, independent de deplasarea ei în spaţiu. Aceasta se exprima în volti pe metru (V/m).

4.Intensitatea câmpului magnetic este o mărime vectoriala (H) care, împreună cu inductia magnetica, defineste un camp magnetic în orice punct din spaţiu. Aceasta se exprima în amperi pe metru (A/m).

5.Inductia magnetica sau densitatea de flux magnetic este o mărime vectoriala (B) definită ca forta exercitată asupra sarcinilor mobile, exprimată în tesla (T). În spaţiul liber şi în materiile biologice pot fi utilizate atât inductia magnetica, cat şi intensitatea câmpului magnetic, aplicând echivalenta 1A/m = f2'f04 10^-7T.

6.Densitatea de putere (S) este mărimea adecvată pentru utilizarea în cazul frecventelor foarte înalte, atunci când profunzimea penetrarii corpului este redusă. Reprezintă cantitatea de putere radianta, incidenţa perpendicular pe o suprafaţa, împărţită la aria acestei suprafeţe. Aceasta se exprima în wati pe mp(W/mp).

7.Absorbtia specifică a energiei (SA) se defineste ca energia absorbită pe unitate de masa de tesut biologic. Aceasta se exprima în jouli pe kilogram (J/kg). În prezenta hotărâre se foloseşte pentru a limita efectele nontermice ale radiatiilor de microunde în impulsuri.

8.Rata de absorbţie specifică (SAR) a energiei medii pe întregul corp sau pe o anumită parte a corpului se defineste ca debitul cu care este absorbită energia pe unitatea de masa de tesut corporal. Aceasta se exprima în wati pe kilogram (W/kg).

SAR pe întregul corp este o mărime larg acceptată pentru a stabili raportul între efectele termice nocive şi expunerea la câmpuri de radiofrecventa (RF).

SAR medie pe întregul corp şi valorile de SAR locală sunt necesare pentru a evalua şi a limita depozitarea excesiva de energie pe părţi mici ale corpului, datorată condiţiilor speciale de expunere, cum ar fi: expunerea unei persoane legate la pământ la o frecventa radio inferioară din domeniul de frecvente în MHz sau expunerea unei persoane în câmpul apropiat unei antene.

Dintre aceste marimi, cele care pot fi măsurate direct sunt: inductia magnetica, curentul de contact, intensitatea câmpului electric, intensitatea câmpului magnetic şi densitatea de putere.

A. Valori limita de expunere

În funcţie de frecventa, pentru a defini valorile limita de expunere pentru campurile electromagnetice se folosesc următoarele marimi fizice:

a)se prevăd valori limita de expunere pentru densitatea de curent pentru campurile variabile în timp de până la 1 Hz, pentru a preveni efectele asupra sistemului cardiovascular şi a sistemului nervos central;

b)între 1 Hz şi 10 MHz, se prevăd valori limita de expunere pentru densitatea de curent, cu scopul de a preveni efectele asupra funcţiilor sistemului nervos central;

c)între 100 kHz şi 10 GHz, se prevăd valori limita de expunere cu privire la SAR, pentru a preveni stresul termic al întregului corp şi o încălzire excesiva localizata a tesuturilor. În domeniul de frecvente cuprinse între 100 kHz şi 10 MHz, se prevăd valori limita de expunere referitoare atât la densitatea de curent, cat şi la SAR;

d)între 10 GHz şi 300 GHz, se prevăd valori limita de expunere pentru densitatea de putere, în scopul de a preveni o încălzire excesiva a tesuturilor la suprafaţa corpului sau în apropierea acestei suprafeţe.

Tabelul 1

Valori limita de expunere - condiţii care trebuie îndeplinite

Note:

1.f este frecventa exprimată în hertzi.

2.Valorile limita de expunere pentru densitatea de curent trebuie să protejeze împotriva efectelor acute ale expunerii asupra tesuturilor sistemului nervos central la nivelul capului şi al trunchiului.

Valorile limita de expunere în domeniul de frecvente de la 1 Hz la 10 MHz se bazează pe efectele nocive constatate asupra sistemului nervos central.

Astfel de efecte acute sunt prin definiţie instantanee şi, din punct de vedere ştiinţific, nu exista nici un motiv pentru modificarea valorilor limita pentru expunerile de scurta durata. Totuşi, deoarece valorile limita de expunere se bazează pe efectele nocive asupra sistemului nervos central, aceste valori limita pot permite densitati de curent mai mari în alte tesuturi corporale decât sistemul nervos central, în aceleaşi condiţii de expunere.

3.Datorită eterogenitatii electrice a corpului uman, trebuie calculată media densitatilor de curent pe o secţiune de 1 cmp, perpendiculara pe direcţia curentului.

4.Pentru frecventele de până la 100 kHz, valorile de vârf ale densitatii de curent pot fi obţinute prin înmulţirea valorii rms cu (2)^1/2 .

5.Pentru frecvente de până la 100 kHz şi pentru campurile magnetice în impulsuri, densitatea maxima de curent asociata impulsurilor poate fi calculată pornind de la timpul de creştere/descrestere şi de la viteza maxima a fluctuatiei inductiei magnetice. Densitatea de curent indus poate fi comparata cu valoarea limita de expunere adecvată. Pentru impulsuri de durata t(p), frecventa echivalenta care se aplică valorilor limita de expunere se calculează după formula f = 1/(2t(p)).

6.Toate valorile medii SAR trebuie să fie măsurate într-un interval de timp de 6 minute.

7.Masa luată în calcul pentru evaluarea SAR medie localizata este de 10 g de tesut adiacent.

SAR maxima astfel obţinută reprezintă valoarea folosită la estimarea expunerii.

Aceste 10 g de tesut trebuie să fie o masa de tesut adiacent cu proprietăţi electrice aproape omogene. Prin precizarea ca trebuie luată în considerare o masa de tesut adiacent se recunoaşte faptul ca acest concept poate fi folosit în dozimetria informatica, dar poate prezenta dificultăţi în cazul masurarilor fizice directe. Se poate folosi o masa simpla de tesut de forma cubica, cu condiţia ca marimile dozimetrice calculate să aibă valori mai scăzute decât cele prezentate în recomandări.

8.Pentru expunerile la camp în impulsuri, în domeniul de frecvente cuprinse între 0,3 şi 10 GHz, şi pentru expunerea localizata a capului se recomanda o valoare limita de expunere suplimentară, cu scopul de a limita şi de a evita efectele auditive provocate de expansiunea termoelastica.

În acest caz, SA nu trebuie să depăşească 10 mJ/kg în medie pentru 10 grame de tesut.

9.Densitatile de putere medii trebuie calculate pentru o suprafaţa expusă de 20 cmp şi un interval de timp de 68/f^1,05 minute (f exprimată în GHz), în scopul de a compensa scăderea progresiva a adancimii de penetrare pe măsura ce creşte frecventa.

Valoarea medie a densitatii spatiale maxime de putere, calculată pentru 1 cmp, nu trebuie să depăşească valoarea de 50 W/mp .

10.Pentru campurile electromagnetice în impulsuri ori tranzitorii sau, în general, pentru expunerea simultană la câmpuri de frecvente multiple, trebuie să se aplice metode de evaluare, de măsurare şi/sau de calcul adecvate, care permit analizarea caracteristicilor formei de unda şi a naturii interactiunilor biologice, ţinând seama de standardele naţionale în domeniu ce adopta standarde europene armonizate, stabilite de CENELEC.

B. Valori de declansare a acţiunii

Valorile de declansare a acţiunii, prevăzute în tabelul nr. 2, sunt obţinute plecand de la valori limita de expunere în conformitate cu principiile stabilite de Comisia internationala pentru protecţia împotriva radiatiilor neionizante (ICNIRP), în recomandările sale vizând limitarea expunerii la radiatii neionizante (ICNIRP 7/99).

Tabelul 2

Valori de declansare a acţiunii (valori rms în camp neperturbat)

Note:

1.f este frecventa în unităţile de măsura indicate în coloana domeniului de frecventa.

2.Pentru frecventele cuprinse între 100 kHz şi 10 GHz, mediile valorilor S(eq), E, H, B şi I(L) se măsoară pe un interval de timp de 6 minute.

3.Pentru frecventele mai mari de 10 GHz, mediile valorilor S(eq), E, H şi B se măsoară pe un interval de 68/f^1,05 minute (f este exprimată în GHz).

4.Pentru frecvente de până la 100 kHz, valorile de vârf de declansare a acţiunii pentru intensitatile de camp se calculează inmultind valoarea rms cu (2)^1/2 . Pentru impulsuri de durata t(p), frecventa echivalenta care trebuie aplicată pentru valorile de declansare a acţiunii trebuie calculată formula f = 1/(2t(p)).

Pentru frecventele cuprinse între 100 kHz şi 10 MHz, valorile de vârf de declansare a acţiunii pentru intensitatile de camp se calculează inmultind valorile rms relevante cu 10^a, unde a = [0,665 log(f/10^5) + 0,176], f fiind exprimată în Hz.

Pentru frecventele cuprinse între 10 MHz şi 300 GHz, valorile de vârf de declansare a acţiunii se calculează inmultind valorile rms corespunzătoare cu 32 pentru intensitatea câmpului şi cu 1.000 pentru densitatea de putere a undei plane echivalenta.

5.În ceea ce priveşte campurile electromagnetice în impulsuri sau tranzitorii sau, în general, în ceea ce priveşte expunerea simultană la câmpuri de frecvente multiple, trebuie să se aplice metode de evaluare, de măsura şi/sau de calcul adecvate, care să permită analizarea caracteristicilor formelor de unda şi a naturii interactiunilor biologice, ţinându-se seama de standardele naţionale în domeniu ce adopta standarde europene armonizate, stabilite de CENELEC.

6.Pentru valorile de vârf ale campurilor electromagnetice în impulsuri modulate, cu frecvente purtătoare de peste 10 MHz, se recomanda ca valoarea medie S(eq) pe durata impulsului sa nu depăşească de 1.000 de ori valoarea S(eq) de declansare a acţiunii sau ca intensitatea câmpului sa nu depăşească de 32 de ori valoarea de declansare a acţiunii pentru intensitatile de camp corespunzătoare frecvenţei purtătoare.