Decizie nr. 263 din 24 iunie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 23, 24 şi 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Gheorghe Paduraru, Virginia Paduraru, Gina Paduraru şi Darius Marian Dumitrascu în Dosarul nr. 8.107/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale, care a statuat ca textele ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 ianuarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 8.107/2002, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 23, 24 şi 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Gheorghe Paduraru, Virginia Paduraru, Gina Paduraru şi Darius Marian Dumitrascu în Dosarul nr. 8.107/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile criticate încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 "s-a introdus un regim de protecţie diferenţiat, scindand chiriaşii - cetăţeni ai aceleiaşi tari în chiriaşi ai unităţilor locative de stat şi chiriaşi ai persoanelor particulare, care au redobândit de la stat imobilele, după 1989".

Instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca dispoziţiile criticate nu contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Se arata ca textele legale criticate au în vedere, pe de o parte, suprafeţele locative deţinute de stat sau de unităţile administrative ale acestuia, iar pe de altă parte, suprafeţele cu destinaţia de locuinta aflate în proprietatea unei persoane fizice. Pornind de la aceste doua ipoteze diferite, se ajunge la doua soluţii, de asemenea diferite, asa cum au fost ele consacrate de ordonanţa de urgenţă. În primul caz soluţia este impusa de ideea ca statul este obligat sa ia măsuri de protecţie socială faţă de cetăţeni, pe când în al doilea caz intervine principiul garantarii dreptului de proprietate privată, în contextul limitelor prevăzute de lege. Cu privire la invocarea neconstitutionalitatii art. 25 din ordonanţa criticata, se arata ca, în jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusiva a legiuitorului, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale.

Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, arata ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Este invocată în acest sens jurisprudenta Curţii, care, prin Decizia nr. 347 din 10 decembrie 2002 şi prin Decizia nr. 113 din 24 aprilie 2001, a statuat ca dispoziţiile legale sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Excepţia are ca obiect dispoziţiile art. 1, 23, 24 şi 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, a căror redactare este următoarea:

–Art. 1: "Contractele de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, precum şi cele folosite de aşezămintele social-culturale şi de învăţământ, de partide politice, de sindicate şi de alte organizaţii neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform Legii nr. 17/1994 şi aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleaşi condiţii, cu excepţia nivelului chiriei.";

–Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara şi să obţină mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu.

(2)Pentru aceasta proprietarul este obligat sa pună la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinta în aceeaşi localitate sau într-o alta localitate cu acordul chiriaşului, cu asigurarea exigenţelor minimale prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Dacă locuinta oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul iniţial.";

–Art. 24: "(1) Chiriaşul nu este obligat să se mute, dacă în locuinta care i se oferă în schimb nu i se asigura suprafaţa locuibilă şi numărul de camere la care este îndreptăţit conform anexelor nr. 1 şi 2 la prezenta ordonanţă de urgenţă, dar nici nu poate pretinde o suprafaţa locuibilă sau un număr de camere mai mare decât cele la care este îndreptăţit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă sau decât cele pe care le deţine cu chirie şi nici condiţii mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmează să se mute.

(2)Nu i se va putea cere chiriaşului să se mute într-o locuinta insalubra şi nici sa accepte o locuinta lipsită de dependintele strict necesare - bucatarie, baie, WC -, prevăzute în contractul de închiriere a locuinţei din care urmează să se mute.

(3)Chiriaşul nu va putea însă sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferită este situata într-un cartier periferic, ca este mai puţin confortabila datorită felului diferit de încălzire, că nu are curte ori datorită etajului la care se afla locuinta oferită în schimb.

(4)Chiriaşul poate fi evacuat şi din garajul deţinut, dacă acesta a aparţinut, la data preluării de către stat, locuinţei din care urmează să se mute, chiar dacă proprietarul nu poate să îi ofere chiriaşului un alt garaj la schimb.";

–Art. 25: "Litigiile dintre proprietari şi chiriaşi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenţa judecătoriei în raza căreia se afla imobilul. Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată cu recurs. Hotărârea instanţei de recurs este definitivă şi irevocabilă."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.

Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, în ansamblu, precum şi unele dintre articolele ei au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar Curtea, prin mai multe decizii, a statuat în sensul constituţionalităţii lor.

Astfel, prin Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, şi prin Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a decis ca instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvari diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii. Asa se explica de ce în cazul chiriaşilor statului, unde protecţia socială se realizează şi prin reînnoirea contractului de închiriere, nu îşi găseşte aplicare schimbul obligatoriu de locuinta, în timp ce în cazul chiriaşilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevalează principiul garantarii dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb.

Curtea retine ca statul, chemat sa medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoana fizica şi chiriaş, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificării atributelor dreptului sau de proprietate, ingrijindu-se totodată de protecţia celui de-al doilea împotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fără a căror satisfacere chiriaşul nu poate fi obligat sa elibereze locuinta.

Atât considerentele, cat şi soluţiile din aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 23, 24 şi 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Gheorghe Paduraru, Virginia Paduraru, Gina Paduraru şi Darius Marian Dumitrascu în Dosarul nr. 8.107/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

────────────────