Decizie nr. 44 din 14 martie 2000

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol, a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, modificat prin Legea nr. 32/1999, şi a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti în Dosarul nr. 2.353/1998 al Curţii de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 22 februarie 2000, în prezenta reprezentantului Societăţii Comerciale "Vega" - S.A. din Ploiesti şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 7 martie 2000 şi apoi la data de 14 martie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 octombrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 2.353/1998, Curtea de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a "prevederilor Legii nr. 32/1999, în ansamblul ei, a art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnarile de la poziţia nr. 7 din anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997) şi a art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992", excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti într-o cauza având ca obiect anularea în parte a ordonanţei menţionate, prin care s-a stabilit în sarcina fostei Companii Române de Petrol din Bucureşti o datorie de 14,49 milioane dolari S.U.A., echivalent a 101,89 miliarde lei, faţă de Banca Română de Comerţ Exterior.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti susţine ca: Legea nr. 32/1999, în ansamblul ei, este neconstitutionala, deoarece în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999 nu a fost publicată şi anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, incalcandu-se astfel prevederile constituţionale ale art. 78, referitoare la intrarea în vigoare a legilor, şi cele ale art. 114, privind delegarea legislativă; art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnarile de la poziţia nr. 7 din anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997) contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), privind existenta statului de drept, ale art. 20 alin. (1), referitor la efectele juridice ale tratatelor internaţionale privind drepturile omului, ale art. 41 alin. (1) teza întâi, care reglementează protecţia proprietăţii private, ale art. 43, referitor la asigurarea unui nivel de trai decent cetăţenilor, ale art. 49 alin. (2), care prevede posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 134 alin. (2) lit. a), b), d) şi f), referitor la economia de piaţa a României, şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), privind regimul juridic al proprietăţii; art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, este neconstitutional, deoarece încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3), referitor la statul de drept, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, ale art. 51, referitor la principiul respectării Constituţiei, ale art. 54, care reglementează exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, ale art. 144 lit. c), referitor la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiilor de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, şi ale art. 145 din Constituţie, privind deciziile Curţii Constituţionale.

Curtea de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial, exprimandu-şi opinia, considera ca, întrucât anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, o dată cu textul acestei ordonanţe, nu mai era necesară o noua publicare după aprobarea sa prin Legea nr. 32/1999, lege care nu contravine dispoziţiilor constituţionale pentru acest motiv. Cat priveşte prevederile art. 7 din Legea nr. 32/1999, instanţa apreciază ca acestea sunt neconstituţionale în măsura în care Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti nu a primit şi nu a folosit credite în valută de la Banca Română de Comerţ Exterior, deoarece obligarea societăţii comerciale la încheierea unei convenţii de rambursare a unui credit pe care nu l-a primit încalcă principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Curtea de Apel Ploiesti, insusindu-şi în totalitate argumentele autorului excepţiei, considera, de asemenea, ca sunt neconstituţionale şi dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca Legea nr. 32/1999, prin care a fost aprobată şi modificată Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 78 şi 114, întrucât a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999, iar publicarea anexei în cauza nu mai era necesară, deoarece ea s-a făcut o dată cu textul ordonanţei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, conţinutul sau nefiind modificat prin această lege.

Cat priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 32/1999, Guvernul apreciază ca, în speta, "se solicita Curţii Constituţionale soluţionarea unei situaţii de fapt, respectiv constatarea faptului ca reclamanta nu a contractat creditul prevăzut în anexa Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997", aspect care este de competenţa instanţei judecătoreşti. De asemenea, se precizează ca anexa la ordonanţa scoate în evidenta existenta unor datorii deja născute prin contractarea unui împrumut de la Banca Română de Comerţ Exterior, astfel că nu se pune problema încălcării dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietăţii private. În legătură cu susţinerea ca prevederile art. 7 din Legea nr. 32/1999 ar contraveni principiului constituţional al statului de drept şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la efectele juridice ale tratatelor internaţionale privind drepturile omului, se arata ca prin ordonanţa nu sunt instituite datorii în sarcina reclamantei, ci se dispun, în principal, măsuri financiare de acoperire a unor datorii, în principal, unele măsuri de preluare la datoria publică a creditelor în valută acordate fostei Companii Române de Petrol şi de împărţire a datoriei pe beneficiarii sumelor în valută. În aceste condiţii se considera că nu poate fi vorba de încălcarea dispoziţiilor art. 41, ale art. 134 alin. (2) lit. a), b), d) şi f) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, întrucât în cauza se pune problema plăţii unor datorii de către o societate comercială cu capital majoritar de stat, iar statul, în calitate de garant al împrumutului, trebuie să se implice cu măsuri de protecţie pentru sumele preluate la datoria publică.

Referitor la prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, opinia Guvernului este în sensul că acestea nu au nici o legătură cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, care se susţine ca ar fi incalcate.

Totodată se considera ca acestea nu contravin nici dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală, întrucât ele nu ingradesc accesul liber la justiţie, ci doar stabilesc competenţa Curţii Constituţionale şi, de asemenea, nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 51, deoarece nu conduc la eludarea obligativitatii acestora, şi nici dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, care, la rândul lor, stabilesc ca, în cadrul atribuţiilor sale, Curtea Constituţională "hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor". În consecinţa, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

În cauza de faţa excepţia de neconstituţionalitate vizează, astfel cum rezultă din Încheierea din 26 octombrie 1999 a Curţii de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial, prevederile Legii nr. 32/1999, în ansamblul ei, ale art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnarile de la poziţia nr. 7 din anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997) şi ale art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

I. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca dispoziţiile Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol încalcă prevederile art. 114 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora "Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege [...] ", precum şi dispoziţiile art. 78 din Legea fundamentală, conform cărora "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei". Încălcarea consta în aceea ca o dată cu publicarea Legii nr. 32/1999 nu a fost publicată şi anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997.

Examinând aceasta critica de neconstituţionalitate, Curtea constata ca este neîntemeiată şi urmează sa o respingă.

Dându-se curs dispoziţiilor art. 114 alin. (5) din Constituţie, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 32/1999, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999, fără a fi publicată însă şi anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997.

Nepublicarea anexei împreună cu Legea nr. 32/1999, ca şi, de altfel, a întregii ordonanţe, precum şi indicarea doar a modificărilor constituie probleme de tehnica legislativă, care nu pot atribui acestei legi, în ansamblul ei, un caracter neconstitutional. Pe de altă parte, articolul unic al Legii nr. 32/1999 face trimitere la Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, unde ordonanţa şi anexa au fost publicate şi, deci, pe cale de consecinţa, le incorporeaza.

II. Cat priveşte dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnarile de la poziţia nr. 7 din anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997), autorul excepţiei susţine ca acestea sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), privind existenta statului de drept, ale art. 20 alin. (1), referitor la efectele juridice ale tratatelor internaţionale privind drepturile omului, ale art. 41 alin. (1) teza întâi, care reglementează protecţia proprietăţii private, ale art. 43, referitor la asigurarea unui nivel de trai decent cetăţenilor, ale art. 49 alin. (2), care prevede posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 134 alin. (2) lit. a), b), d) şi f), referitor la economia de piaţa a României, şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), privind regimul juridic al proprietăţii.

Referitor la acest al doilea aspect al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceeaşi instanţa, prin Încheierea din 8 iunie 1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, ridicată de Societatea Comercială "Vega" S.A. din Ploiesti în acelaşi dosar, excepţie respinsă prin Decizia nr. 183 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999.

După restituirea dosarului Curţii de Apel Ploiesti şi repunerea cauzei pe rol, la termenul de judecată din 26 octombrie 1999 Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnarile de la poziţia nr. 7 din anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997), cu motivarea ca au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, şi anume: pe de o parte, transformarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 în lege, inclusiv modificarea art. 7 din ordonanţa prin Legea nr. 32/1999, iar pe de altă parte, existenta Adresei nr. 9.632 din 1 octombrie 1999, emisă de Banca Comercială Română - S.A. Sucursala Prahova, şi, respectiv, a Scrisorii Băncii Comerciale Române - S.A. Bucureşti nr. III din 28 septembrie 1999, din care rezultă ca reclamanta, în perioada 1990-1999, nu a primit credite pentru a procura şi, implicit, a procesa petrol din import.

Examinând susţinerile autorului excepţiei, Curtea constata ca excepţia invocată nu se referă la prevederile art. 7 din Legea nr. 32/1999, asa cum s-a reţinut în încheierea instanţei, ci la art. 7 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, astfel cum a fost modificat prin pct. 5 din articolul unic al Legii nr. 32/1999.

Art. 7 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, avea următoarea redactare: "Societatea Naţionala a Petrolului lt; lt;Petrom gt; gt;

–S.A. Bucureşti, precum şi societăţile comerciale menţionate în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă au obligaţia sa încheie convenţii de rambursare a creditelor în valută acordate de Banca Română de Comerţ Exterior - S.A.

Sumele în lei ce se vor rambursa de către Societatea Naţionala a Petrolului lt; lt;Petrom gt; gt;

–S.A. Bucureşti şi de către societăţile comerciale Băncii Române de Comerţ Exterior S.A., reprezentând contravaloarea creditelor în valută, se vor vira de către Banca Română de Comerţ Exterior - S.A. la cursul valutar de la data efectuării plăţii, într-un cont special la trezoreria statului, şi vor fi utilizate pentru serviciul datoriei publice." În anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind situaţia datoriilor aferente importului de ţiţei, derulat prin Banca Română de Comerţ Exterior S.A., pe societăţi comerciale, şi a costurilor de refinantare a acestor datorii la data de 30 iunie 1996, figurează şi autoarea excepţiei, Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti, cu o datorie faţă de Banca Română de Comerţ Exterior - S.A. în valoare de 14,49 milioane dolari S.U.A., revenind în lei 101,89 miliarde, la cursul existent la data de 30 iunie 1997.

În urma modificării art. 7 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 prin pct. 5 al articolului unic din Legea nr. 32/1999, textul are următorul cuprins (modificările fiind subliniate): "Societatea Naţionala a Petrolului lt; lt;Petrom gt; gt; S.A. Bucureşti, precum şi rafinariile menţionate în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă au obligaţia sa încheie convenţii de rambursare a creditelor în valută, acordate de Banca Română de Comerţ Exterior - S.A., şi a dobânzilor aferente.

Sumele în lei care se vor rambursa de Societatea Naţionala a Petrolului lt; lt;Petrom gt; gt;

–S.A. Bucureşti şi de rafinarii Băncii Române de Comerţ Exterior - S.A., reprezentând contravaloarea creditelor în valută şi a dobânzilor aferente, se vor vira de către acestea din urma la cursul valutar de la data efectuării plăţii, într-un cont special la trezoreria statului şi vor fi utilizate pentru serviciul datoriei publice." Rezultă ca, faţă de forma iniţială, s-a reformulat "societăţile comerciale" în "rafinariile" şi s-a adăugat la alin. 1 "...dobânzile aferente...", iar la alin. 2, pe lângă cele menţionate pentru alin. 1, s-a reformulat textul "se vor vira de către Banca Română de Comerţ Exterior - S.A.", dându-se redactarea "se vor vira de către acestea din urma".

Curtea constata ca modificările textului de lege criticat nu au schimbat substanţa soluţiei legislative, anterioară modificării, şi ca dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, concretizat în Decizia nr. 183 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate. Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea Constituţională a reţinut ca "argumentele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate privesc stabilirea unei situaţii de fapt, şi anume dacă Societatea Comercială lt; lt;Vega gt; gt;

–S.A. din Ploiesti a beneficiat sau nu de importul de ţiţei pentru care a fost contractat împrumutul, care s-a dispus prin ordonanţa să fie rambursat parţial de aceasta societate comercială, respectiv definirea exactă a raporturilor juridice care stau la baza reglementării criticate". Totodată s-a reţinut ca aspectele privind situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale părţilor sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Aceasta decizie are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi părţile fiind aceleaşi atât în cazul excepţiei anterior soluţionate, cat şi în prezenta excepţie. Susţinerile autorului excepţiei referitoare la existenta unor elemente noi, de natura a schimba jurisprudenta anterioară a Curţii, nu pot fi primite. În realitate se solicita instanţei constituţionale ca, pe baza înscrisurilor depuse de autorul excepţiei (Adresa nr. 9.632 din 1 octombrie 1999, emisă de Banca Comercială Română - S.A. - Sucursala Prahova şi, respectiv, Scrisoarea Băncii Comerciale Române - S.A. Bucureşti nr. III din 28 septembrie 1999), să se pronunţe asupra unei situaţii de fapt care este de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti. În concluzie, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibila. Decizia anterioară de respingere a excepţiei este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, având în vedere ca motivele care au justificat-o subzistă în continuare, fiind aceleaşi. În consecinţa, Curtea urmează sa respingă, ca fiind inadmisibila, cea de-a doua critica de neconstituţionalitate.

III. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai susţine ca art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3), referitor la statul de drept, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, ale art. 51, referitor la principiul respectării Constituţiei, ale art. 54, care reglementează exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, ale art. 144 lit. c), referitor la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiilor de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, şi ale art. 145 din Constituţie, privind deciziile Curţii Constituţionale. Se considera ca textul criticat încalcă aceste dispoziţii constituţionale, întrucât stabileşte posibilitatea pentru Curtea Constituţională de a se pronunţa numai asupra problemelor de drept, iar nu şi cu privire la situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale părţilor.

Examinând aceasta critica de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, "Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională". În lumina acestor prevederi legale, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, este inadmisibila, deoarece nu priveşte o dispoziţie dintr-o lege de care depinde soluţionarea cauzei care formează obiectul Dosarului nr. 2.353/1998 al Curţii de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial, în care excepţia a fost ridicată.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu unanimitate de voturi în privinta Legii nr. 32/1999 şi cu majoritate de voturi în privinta dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, modificat prin Legea nr. 32/1999, precum şi în privinta dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti în Dosarul nr. 2.353/1998 al Curţii de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial.

2.Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 72/1997, modificat prin Legea nr. 32/1999, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

3.Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu