Decizie nr. 182 din 29 martie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Victor Truţă, prin mandatar Marin Frunză, în Dosarul nr. 2.577/P/2004 al Judecătoriei Galaţi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 29 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.577/P/2004, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Victor Truţă, prin mandatar Marin Frunză, în dosarul menţionat, având ca obiect plângerea formulată împotriva Rezoluţiei nr. 1.247/II/2/27 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 278 din Codul de procedură penală este neconstituţional, deoarece "prevede expres şi limitativ posibilitatea de a fi controlată soluţia dată de procuror doar de către primul procuror al parchetului din cadrul căruia face parte procurorul care a dat soluţia", nu şi de "parchetul ierarhic superior şi de către conducătorul Ministerului Public", ceea ce face ca aceste prevederi legale să fie "discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitoriale", încălcând "principiul controlului ierarhic, dreptul privind interzicerea discriminării, principiul universalităţii, principiul statului de drept [...], principiul disponibilităţii".

Judecătoria Galaţi, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Câtă vreme competenţa de judecată este stabilită prin lege, petentul poate ataca soluţia dispusă de procuror numai în condiţiile prevăzute în procedura penală. Se mai arată că, şi în situaţia în care soluţia procurorului nu poate fi atacată până la procurorul general al României, aceasta este supusă controlului instanţelor judecătoreşti, simplificarea procedurilor desfăşurate în faţa organelor parchetului având ca raţiune tocmai asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, respectiv celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei. Se arată că principiul disponibilităţii nu este de ordin constituţional, ci un principiu fundamental care guvernează desfăşurarea procesului civil, care nu are semnificaţia instituirii de către justiţiabili a unor căi de atac. Totodată, se arată că nici unul dintre textele constituţionale, respectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate în motivarea excepţiei, nu impune o anumită soluţie referitoare la reglementarea controlului ierarhic asupra soluţiilor procurorului, precum şi faptul că, ulterior exercitării controlului asupra soluţiei de către procurorul ierarhic superior cu respectarea art. 131 şi art. 132 din Constituţie, orice persoană care consideră că a fost vătămată prin această soluţie o poate ataca la instanţa judecătorească.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 131 şi art. 132 şi nu aduc atingere, sub nici un aspect, valorilor supreme garantate de art. 1 din Constituţie. Totodată, se arată că art. 278 din Codul de procedură penală se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, fără vreo deosebire bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie sau orice altă situaţie, astfel încât nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu prevederile art. 11 şi art. 20 din Constituţie, raportate la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu privire la art. 15 din Constituţie şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se apreciază că nu au incidenţă în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.

Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.

Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepţiei consideră că acest text legal încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public şi ale art. 132 privind statutul procurorilor, cu raportare la prevederile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse în art. 14 privind interzicerea discriminării şi în art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că art. 278 din Codul de procedură penală nu numai că nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor, ci constituie o concretizare a acestora, dând expresie chiar principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, prevăzut de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală. Faptul că legiuitorul nu a reglementat, în textul criticat, posibilitatea ca persoana interesată să sesizeze organele superioare din ierarhia Ministerului Public, după soluţionarea nefavorabilă a plângerii sale de către procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, nu este de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale privind statul de drept, câtă vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanţele judecătoreşti. În acest sens, art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul soluţionează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în faţa instanţei, respectiv împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror", asigurând astfel deplinul acces la justiţie al persoanei interesate, aşadar realizarea unui drept al persoanei ce reprezintă o valoare supremă, garantată în statul de drept, în conformitate cu art. 1 din Constituţie.

Curtea mai constată că art. 278 din Codul de procedură penală nu cuprinde privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalităţii în drepturi prevăzute de art. 4 din Legea fundamentală, orice persoană vătămată în drepturile sale prin măsuri sau acte ale procurorului având posibilitatea să promoveze împotriva acestora căile de atac prevăzute de lege. Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, şi, prin urmare, nici a celor cuprinse în art. 11 şi în art. 20 din Constituţie, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, respectiv la tratatele internaţionale privind drepturile omului.

Cât priveşte prevederile art. 15 din Constituţie, precum şi cele ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, acestea nu au incidenţă în cauză, autorul excepţiei mărginindu-se de altfel să invoce aceste dispoziţii, fără a arăta în ce constă încălcarea lor.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Victor Truţă, prin mandatar Marin Frunză, în Dosarul nr. 2.577/P/2004 al Judecătoriei Galaţi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta