Decizie nr. 324 din 27 noiembrie 2001

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.916/2000 al Judecătoriei Mangalia.

La apelul nominal se prezintă părţile Marin Florea şi Monica Florea. Lipseşte autorul excepţiei, Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, Marin Florea solicita respingerea excepţiei ca fiind inadmisibila, neavând legătură cu obiectul procesului din faţa instanţei de fond şi nici cu art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Un alt motiv de inadmisibilitate se apreciază ca fiind Decizia Curţii Constituţionale nr. 99/1995 prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992. În sprijinul acestor sustineri se depun şi concluzii scrise.

Aceleaşi concluzii, atât orale cat şi scrise, sunt susţinute de Monica Florea.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.916/2000, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din Bucureşti într-un litigiu având ca obiect obligarea acestei societăţi la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare privind un apartament.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, care stabilesc modul de calcul al preţului de vânzare pentru locuintele ce intra sub incidenţa legii, sunt contrare prevederilor art. 41 din Constituţie, raportate la cele ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin aceea ca modalitatea indexării preţului "nu are o justificare obiectivă şi raţională", legiuitorul sustragand de la indexare "perioada de la 8 februarie 1990, data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 61/1990, şi până la 7 martie 1991, data când devine aplicabil salariul minim brut pe ţara potrivit Hotărârii Guvernului nr. 133/1991, precum şi perioada de la 8 martie 1992 până la 29 iulie 1992".

Judecătoria Mangalia, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 41 din Constituţie prevede expres ca limitele şi conţinutul dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, iar prevederile art. 1 alin. 2 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale îngăduie statelor sa reglementeze folosinţă bunurilor prin lege. Prevederile criticate sunt considerate ca instituind o limita a dreptului de proprietate, conformă cu prevederile art. 41 din Constituţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, prevederile criticate nefiind contrare dispoziţiilor art. 41 din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte modalitatea concretă de stabilire a preţului de vânzare a locuinţelor, se apreciază ca este o problemă de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziţii care au următorul cuprins: "Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992."

Textul constituţional invocat de autorul excepţiei este cel al art. 41 al cărui conţinut este următorul: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire.

(4)Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(5)Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.

(6)Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7)Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(8)Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."

De asemenea, se invoca încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi cu următorul cuprins: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţă bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."

Motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei privesc modalitatea de stabilire şi, implicit, cuantumul preţului de vânzare, considerându-se ca acesta nu respecta cerinţele impuse de prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 22 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 9 mai 1996, Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, sau Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, respingând excepţiile invocate. În motivarea soluţiilor s-a reţinut ca prin aceste dispoziţii se instituie o limitare legală a dreptului de proprietate, constând în posibilitatea fiecărui chiriaş de a cumpara locuinta, limitare conformă dispoziţiilor art. 41 din Constituţie şi care da expresie totodată exigenţelor cuprinse la art. 134 alin. (2) lit. f) şi la art. 43 alin. (1) din Constituţie cu privire la obligaţia statului de a crea condiţii necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

Curtea a mai constatat ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 reprezintă o norma de justiţie socială, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza. Faptul ca, în acest caz, autorul excepţiei nu critica obligativitatea înstrăinării locuinţelor, ci preţul de vânzare al acestora, nu priveşte constituţionalitatea textului criticat, fiind o problemă de opţiune legislativă. Legiuitorul a înţeles sa stabilească preţul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriaşilor să-şi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor, în cazul unui preţ ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu. De aceea nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "B.T.T." - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.916/2000 al Judecătoriei Mangalia.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu