Decizie nr. 1.177 din 12 decembrie 2007

I. Cu Adresa nr. 3.127 din 21 noiembrie 2007, Preşedintele României a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi care a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 11.380 din 21 noiembrie 2007, formând obiectul Dosarului nr. 1.674A/2007.

Deşi sesizarea priveşte legea în întregul său, criticile de neconstituţionalitate se referă numai la dispoziţiile art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11), potrivit cărora:

–Art. 29 alin. (16): "Separat pentru Camera Deputaţilor şi Senat, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală sau organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale are dreptul de a propune o listă suplimentară la nivel naţional care va putea conţine cel mult un număr egal de candidaţi cu numărul candidaţilor înscrişi în toate colegiile uninominale. Lista naţională a fiecărui partid va ordona candidaţii partidelor şi va conţine în coloane separate: numele şi prenumele candidatului, precum şi apartenenţa politică a acestuia. Lista va fi folosită pentru desemnarea reprezentanţilor în Parlament doar în situaţia în care numărul de voturi valabil exprimate dobândite îi permit să obţină, conform algoritmului de repartizare prezentat la art. 48, mai multe mandate decât numărul candidaţilor înscrişi în colegiile uninominale. Lista naţională suplimentară a fiecărui partid politic, alianţă politică sau electorală se depune la Biroul Electoral Central şi va fi afişată în toate secţiile de votare. Candidaţii înscrişi pe lista naţională vor respecta prevederile alin. (7)-(15);";

–Art. 48 alin. (11): "În situaţia în care un partid politic, alianţă politică sau alianţă electorală obţine la nivelul unei circumscripţii electorale un cât electoral care este superior numărului total de candidaţi din circumscripţia respectivă, se va proceda la atribuirea de mandate către persoanele de pe lista naţională suplimentară, în ordinea de pe lista întocmită de competitorul electoral respectiv."

Autorul sesizării susţine că potrivit acestor prevederi, "deşi alegătorul nu votează lista naţională propusă de către fiecare competitor electoral, persoane de pe această listă pot obţine mandatul de parlamentar fără a fi votate de către cetăţeni", ceea ce încalcă art. 62 alin. (1) din Constituţie, conform căruia "Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale". Aşadar, consideră că art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege, care se referă la atribuirea mandatelor de parlamentar către persoane de pe lista naţională suplimentară, fără ca această listă să fie votată de alegători, sunt contrare prevederilor constituţionale menţionate, referitoare la alegerea directă a membrilor Parlamentului de către cetăţeni. Or, caracterul direct al votului "este de esenţa reprezentativităţii democratice moderne în care cetăţenii îşi exprimă în mod direct opţiunea pentru un anumit candidat propus în alegeri" pe care îl "aleg direct şi personal, fără niciun intermediar, reprezentant sau delegat". Se mai susţine că, potrivit art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege, "o parte a membrilor Parlamentului (organ reprezentativ) nu mai sunt aleşi", ceea ce încalcă şi art. 2 alin. (1) din Constituţie, care prevede că "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum".

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 51/5.099 din 29 noiembrie 2007, prin care consideră că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Constituţie "se referă, într-adevăr, la caracterul direct al votului dar, în acelaşi timp, conferă Parlamentului competenţa de a stabili, în legea electorală, condiţiile de exercitare a votului universal, inclusiv în ceea ce priveşte exprimarea directă a acestuia", fiind "dreptul suveran al Parlamentului ca, în condiţiile prevăzute în Constituţie, să stabilească regimul juridic al modului de alegere a deputaţilor şi senatorilor". Ca atare, aplicând acest principiu, "Parlamentul şi-a însuşit proiectul de lege asupra căruia Guvernul şi-a asumat răspunderea politică şi în care sunt incluse dispoziţiile legale a căror constituţionalitate a fost contestată". Prevederile art. 29 alin. (16) din legea criticată, referitoare la lista suplimentară de candidaţi, separat pentru Camera Deputaţilor şi separat pentru Senat, la care au dreptul partidele politice, alianţele politice ori electorale, precum şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, "va fi luată în calcul în operaţiunile de distribuire a mandatelor, doar în situaţia în care entitatea electorală care a întocmit o astfel de listă obţine un număr suplimentar de voturi valabil exprimate, datorită căruia are vocaţia de a i se atribui mai multe mandate decât numărul de candidaţi pe care i-a înscris iniţial în colegiile electorale". Aşadar, legea reglementează o situaţie ipotetică, în care o anumită entitate electorală poate să obţină un număr calificat de voturi valabil exprimate, ceea ce nu încalcă nicio prevedere constituţională, ci, mai mult, "prin această procedură, se validează legal opţiunile electorale ale cetăţenilor pentru un anumit partid politic sau alianţă ori organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale". De asemenea, consideră că şi susţinerea potrivit căreia art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege încalcă caracterul direct al votului este neîntemeiată şi contravine voinţei suverane a cetăţenilor care au acordat un număr sporit de voturi candidaţilor propuşi de un partid politic sau de o anumită alianţă. Aceasta, deoarece atribuirea de mandate în baza listei suplimentare se face tot în considerarea rezultatelor votului direct exprimat de alegători pentru anumiţi candidaţi, iar depunerea listei naţionale suplimentare la Biroul Electoral Central şi afişarea ei la toate secţiile de votare asigură "toate condiţiile pentru cunoaşterea de către alegători, înainte ca aceştia să-şi exprime opţiunile electorale, atât a candidaţilor înscrişi în colegiile uninominale, cât şi a celor care figurează pe lista suplimentară".

Mai arată că sesizarea face "o confuzie juridică între două instituţii distincte: votul şi distribuirea mandatelor". Astfel, "votul este un drept constituţional, a cărui exercitare este reglementată prin lege", iar "distribuirea mandatelor este o procedură bazată pe principii matematice", şi, de altfel, nici actualul sistem electoral nu asigură aceeaşi reprezentativitate pentru toţi aleşii, "deoarece reprezentativitatea şi proporţionalitatea sunt asigurate la nivel naţional şi nu la nivelul fiecărei circumscripţii". Distincţia dintre dreptul de vot şi calitatea votului, pe de o parte, şi distribuirea mandatelor, pe de altă parte, este mai evidentă "în cadrul altei determinări constituţionale a votului, aceea de a fi «egal»", care presupune "în mod evident numai egalitatea în manifestarea dreptului, iar nu şi în efectele acestuia - distribuirea mandatelor".

Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.228/C.P.T. din 4 decembrie 2007, în care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate creează premisele unui vot indirect, ceea ce încalcă art. 62 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiile universalităţii şi egalităţii votului, precum şi caracterul lui direct, secret şi liber exprimat, arată că "semnificaţia conceptului de vot direct constă în faptul că alegătorii îşi exprimă personal acordul sau dezacordul privind candidaţii propuşi, alegătorii votează direct şi nu prin reprezentanţi sau delegaţi", pe când "sistemul de votare indirectă" "presupune exprimarea votului prin electori, care reprezintă voinţa politică a unui număr de votanţi". Or, norma criticată nu întruneşte "condiţiile calificării acestuia ca vot indirect", "alegătorii votează personal un candidat propus de un competitor electoral, votul său având o valenţă dublă: desemnează o persoană şi îşi manifestă preferinţa pentru partidul politic din care aceasta face parte". Aşa fiind, "fiecare votant este informat atât cu privire la semnificaţia opţiunii individuale, cât şi asupra componenţei listei naţionale suplimentare a fiecărui partid" şi "îşi poate manifesta sprijinul pentru interese specifice, dar poate să susţină şi curentele majoritare, rezolvând într-o manieră adecvată atât problema reprezentării alegătorilor în organele legislative, cât şi formarea majorităţilor necesare guvernărilor stabile". Cu titlu exemplificativ, se menţionează existenţa acestui sistem de vot uninominal mixt în ţări ca Ungaria, Lituania, Canada, Noua Zeelandă.

În continuare, consideră că propunerea privind votul uninominal mixt "conferă efectivitate şi coerenţă dreptului de asociere garantat de art. 40 din Constituţie şi de art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale", "făcând posibilă manifestarea unor ideologii politice prin promovarea unor partide, a strategiilor şi dezideratelor politice pe care acestea le susţin". Lista naţională suplimentară funcţionează doar în momentul în care un partid politic ar obţine mai multe mandate decât numărul candidaţilor înscrişi în colegiile nominale. Or, potrivit prevederilor criticate, "aceste liste sunt identice cu listele de candidaţi folosite în actuala reglementare la votul pe liste, candidaţii înscrişi în lista naţională fiind obligaţi să respecte dispoziţiile cuprinse în alin. (7)-(15) ale art. 29". De asemenea, în legătură cu candidaturile de pe lista suplimentară, mai arată că alegătorul are posibilitatea de a se informa cu privire la candidaţii care, prin redistribuire, ar putea primi mandate de senator, respectiv de deputat, întrucât listele sunt afişate la secţiile de votare, iar după rămânerea lor definitivă pot fi contestate în aceleaşi condiţii ca şi candidaturile uninominale. În această ipoteză nu se poate vorbi de un vot indirect, câtă vreme candidatura uninominală este propusă de partid şi, "indiferent dacă mandatul este atribuit candidatului care a fost desemnat nominal sau candidatului de pe lista suplimentară, mandatul urmează a fi contabilizat în contul partidului, alianţei electorale sau politice care a făcut această propunere", alegătorul asumându-şi, aşadar, consecinţele votului.

În concluzie, consideră că "sistemul propus prin această lege este unul mixt, atribuirea mandatelor candidaţilor de pe lista naţională suplimentară fiind consecinţa directă a metodei de vot folosite, fără ca prin aceasta votul să aibă un caracter indirect".

Cu privire la invocarea încălcării art. 2 alin. (1) din Constituţie, apreciază că acestea "nu au incidenţă în soluţionarea cauzei", întrucât expresia principiului reprezentativităţii "este stabilirea numărului parlamentarilor pe criterii demografice, or, potrivit noii legi, numărul de circumscripţii electorale corespunde celui al judeţelor (la care se adaugă municipiul Bucureşti), în fiecare circumscripţie existând cel puţin două colegii nominale", care "se raportează la numărul de locuitori ai judeţului, respectiv municipiului Bucureşti".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

II. Cu Adresa nr. 3.237 din 30 noiembrie 2007, Preşedintele României a transmis Curţii Constituţionale completarea la sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi care a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 11.888 din 3 decembrie 2007 şi care formează obiectul aceluiaşi dosar.

În motivarea completării se susţine că "art. 2 lit. f) din legea trimisă la promulgare este neconstituţional în privinţa adăugării reorganizării administrativ-teritoriale ca un nou caz de organizare a alegerilor anticipate pentru alegerea membrilor Parlamentului României". În acest sens, se arată că titlul I al legii trimise la promulgare, denumit "Alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului", prevede la art. 2 lit. f) că prin alegeri anticipate se înţelege "alegeri organizate în cazul încetării înainte de termen a mandatului sau dizolvării înainte de termen a organului ales sau în cazul reorganizării administrativ-teritoriale." Potrivit acestei redactări, rezultă că "art. 2 se referă la alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, nu şi la alte tipuri de alegeri, deoarece tot în art. 2 la lit. c) termenul de alegeri este definit astfel: «c) alegeri - în cazul în care nu se face altă menţiune, acţiuni de desemnare a membrilor Camerei Deputaţilor şi Senatului.»" În consecinţă, apreciază că definiţia de la art. 2 lit. f) din legea criticată "completează practic prevederile Constituţiei României privind modalităţile de încetare a activităţii înainte de termen a mandatului de parlamentar prin introducerea posibilităţii de organizare a alegerilor parlamentare anticipate în cazul reorganizării teritoriale", întrucât, sub acest aspect, art. 89 din Legea fundamentală prevede: "(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

(2)În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. (3). Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă."

Se susţine că art. 2 lit. f) din lege mai încalcă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (2), "ştiut fiind faptul că prevederile Constituţiei se pot revizui doar printr-o lege constituţională şi nu prin una organică, ca în cazul de faţă", şi ale art. 69 care prevede că "Orice mandat imperativ este nul."

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, completarea la sesizarea iniţială a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 51/5.256 din 7 decembrie 2007, prin care apreciază că şi completarea sesizării este neîntemeiată. În acest sens, arată că "este dreptul legiuitorului de a defini în cuprinsul unei legi anumiţi termeni sau noţiuni", soluţie ce se regăseşte, de altfel, chiar în art. 24 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Aşa fiind, art. 2 din legea contestată defineşte, între alţi termeni, şi noţiunea de "alegeri anticipate", în legătură cu care autorul sesizării face "o confuzie între alegerile anticipate pentru Camera Deputaţilor şi Senat şi cele pentru constituirea autorităţilor administraţiei publice locale alese prin vot universal". Consideră că şi concluzia potrivit căreia din art. 2 lit. f) din lege "ar rezultă că în cazul reorganizării administrativ-teritoriale a ţării urmează să se desfăşoare alegeri parlamentare anticipate" este eronată, întrucât termenii definiţi de art. 2 "se raportează la conţinutul legii, în ansamblul său, şi nu la primul titlu al acesteia", iar "termenii «alegător», «alianţă electorală», «circumscripţie electorală», «alianţă politică», «birou electoral» ş.a.m.d. se referă, deopotrivă, la alegerile parlamentare, cât şi la cele locale."

Tot în sensul art. 2 lit. f) din lege, în cazul unei reorganizări administrativ-teritoriale se vor organiza alegeri anticipate doar la nivel local, întrucât reorganizarea antrenează constituirea de noi autorităţi publice locale, cărora li se stabileşte o nouă competenţă teritorială şi un nou aparat de lucru, raporturile de reprezentare ale primarilor şi consilierilor locali circumscriindu-se cu stricteţe razei teritoriale a unităţilor administrative. "Acesta este şi motivul pentru care art. 26 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, republicată, prevede că primarii şi consiliile locale aleşi în urma organizării unor noi unităţi administrativ-teritoriale îşi exercită mandatul până la desfăşurarea următoarelor alegeri locale, care pot fi şi anticipate." Spre deosebire de aleşii locali, deputaţii şi senatorii deţin un mandat de reprezentare la nivel naţional, acesta fiind şi "motivul pentru care reorganizarea administrativ-teritorială a ţării nu întrerupe mandatul celor două Camere." În continuare, consideră că art. 2 lit. f) din legea contestată "explică înţelesul unui anumit termen", iar nu "un caz ipotetic în care s-ar organiza alegeri parlamentare anticipate", al căror cadru constituţional este cuprins în art. 89. În legătură cu susţinerea că prin textul de lege criticat "s-ar produce o revizuire de facto a Constituţiei", arată că "prevederile art. 2 lit. f) nu sunt operabile în sine, ci conţin o circumstanţiere etimologică a unei noţiuni juridice", precum şi că "revizuirea, chiar şi de facto sau implicită a Constituţiei poate fi realizată numai ca efect al unor norme juridice care reglementează ca atare anumite raporturi sociale." În sfârşit, opinează că nu se poate reţine nici încălcarea art. 69 din Constituţie, deoarece "nulitatea mandatului imperativ are ca scop să consolideze independenţa deputaţilor şi senatorilor, să împiedice orice imixtiuni în activitatea lor şi nu are nicio legătură cu o ipotetică alegere anticipată a Camerei Deputaţilor şi Senatului, în condiţiile prevăzute în art. 89 din Constituţie, ca urmare a dizolvării Parlamentului."

Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.508/C.T.P. din 10 decembrie 2007, prin care consideră că susţinerile de neconstituţionalitate ale art. 2 lit. f) din legea contestată sunt neîntemeiate. Astfel, apreciază că cea de a treia ipoteză a textului de lege criticat, potrivit căreia pot fi organizate alegeri anticipate ca urmare a unei noi organizări administrativteritoriale, nu încalcă prevederile constituţionale ale: art. 61 şi 62, care "lasă la latitudinea legii electorale reglementarea organizării alegerilor parlamentare, inclusiv posibilitatea organizării de alegeri anticipate"; ale art. 89, "întrucât conform acestor prevederi dizolvarea Parlamentului este o posibilitate lăsată la aprecierea Preşedintelui, cu respectarea condiţiilor prevăzute de text, iar nu o obligaţie a Preşedintelui." Consideră că textul de lege criticat, care instituie posibilitatea organizării de alegeri anticipate în cazul reorganizării administrativteritoriale, nu implică în mod obligatoriu dizolvarea Parlamentului şi, în plus, art. 63 alin. (4) din Constituţie prevede prelungirea mandatului Camerelor până la întrunirea legală a noului Parlament. Apreciază că dispoziţiile legii supuse controlului de constituţionalitate reglementează cu privire la organizarea alegerilor şi, prin urmare, nu vizează revizuirea Constituţiei, care se realizează conform unei proceduri speciale, cuprinse în titlul VII art. 150-152 din Constituţie. Aşa fiind, nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (2). În sfârşit, "având în vedere că textul legal criticat nu instituie mandatul imperativ", consideră că "acesta nu contravine prevederilor art. 69 din Constituţie, republicată, referitoare la mandatul reprezentativ."

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.

Obiectul sesizării de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Curtea observă, însă, că în realitate sunt formulate critici de neconstituţionalitate în mod concret, în ordinea invocării, doar cu privire la art. 29 alin. (16), art. 48 alin. (11) şi art. 2 lit. f) din lege.

Se susţine că aceste dispoziţii din lege încalcă, în ordinea invocării lor, art. 62 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 89, art. 73 alin. (2) şi art. 69 din Constituţie, potrivit cărora:

–Art. 62 alin. (1): "Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.";

–Art. 2 alin. (1): "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.";

–Art. 89: "(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

(2)În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(3)Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.";

–Art. 73 alin. (2): "Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.";

–Art. 69: "(1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.

(2)Orice mandat imperativ este nul."

Examinând obiecţia de neconstituţionalitate cuprinsă în sesizare, Curtea Constituţională reţine următoarele:

Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali a fost adoptată în temeiul art. 114 alin.(3) din Constituţia României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de 29 octombrie 2007.

Titlul I al legii intitulat "Alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului", iar art. 1 al cap. 1 "Dispoziţii generale" prevede că "prezentul titlu stabileşte cadrul juridic general pentru organizarea şi desfăşurarea alegerii Camerei Deputaţilor şi a Senatului".

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Constituţia României, "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum". De asemenea, dispoziţiile art. 61 din Legea fundamentală stabilesc că Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român, fiind alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, care sunt alese, conform art. 62 alin. (1) "[...] prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale."

Aşadar, instituirea acestei formule constituţionale conferă Camerei Deputaţilor şi Senatului aceeaşi legitimitate, ambele fiind expresia voinţei aceluiaşi corp electoral. Deşi textul alin. (1) al art. 62 din Constituţie obligă la alegerea prin vot a Parlamentului, se lasă legiuitorului posibilitatea de a stabili prin lege tipul sistemului electoral, precum şi modalităţile concrete de organizare şi desfăşurare a scrutinului. Mai mult, art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală prevede că "sistemul electoral" se reglementează prin lege organică.

Legea supusă controlului de constituţionalitate prevede că deputaţii şi senatorii se aleg în colegii uninominale, prin scrutin uninominal, potrivit principiului reprezentării proporţionale.

O primă critică de neconstituţionalitate vizează prevederile art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege, care dispun cu privire la atribuirea mandatelor de parlamentar către persoane de pe lista naţională suplimentară, fără ca această listă să fie votată de alegători, ceea ce, în opinia autorului sesizării, contravine prevederilor art. 62 alin. (1) din Constituţie referitoare la alegerea de către cetăţeni a membrilor Parlamentului prin vot direct. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Constituţie, deoarece "o parte a membrilor Parlamentului (organ reprezentativ) nu mai sunt aleşi."

Analizând aceste critici, Curtea constată că ele sunt întemeiate şi urmează să admită obiecţia de neconstituţionalitate în sensul şi pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie dispune că "sistemul electoral" este reglementat prin lege organică. Această lege trebuie să fie, însă, în concordanţă cu dispoziţia constituţională cu privire la caracterul direct al votului şi cu principiul potrivit căruia atribuirea unui mandat de parlamentar se poate face doar în baza votului exprimat de corpul electoral.

Prin reglementarea criticată, partidele politice, alianţele politice sau alianţele electorale nominalizează pe listele suplimentare candidaţi care, în cadrul procesului electoral, rămân în afara elementului esenţial al acestuia, votul, deoarece alegătorul nu se pronunţă prin vot direct sau indirect asupra listei suplimentare. Practic, deputaţii sau senatorii desemnaţi de pe aceste liste nu au fost votaţi de corpul electoral.

În legătură cu modalitatea de vot, art. 42 alin. (6) din lege prevede că "Alegătorii vor vota separat în cabine închise, aplicând ştampila care poartă menţiunea «VOTAT» înăuntrul patrulaterului care cuprinde numele şi prenumele candidatului pe care îl votează." Din acest text se deduce, fără niciun fel de rezervă, că alegătorii votează doar candidaţii propuşi fiecare pentru un colegiu uninominal de către partidele politice, alianţele politice sau electorale, fără a vota şi lista naţională suplimentară reglementată de art. 29 alin. (16) din lege. Nicio dispoziţie a legii nu face referire la modalitatea în care listele suplimentare se votează. Legea poate stabili mecanisme de transformare a voturilor în mandate şi modul de atribuire a acestora, dar nu poate, în niciun caz, să prevadă acordarea de mandate, în lipsa votului corpului electoral cu privire la lista naţională suplimentară, fără ca prin această operaţiune să nu contravină prevederilor art. 62 din Constituţie.

Preferinţa alegătorului pentru un candidat, cât şi asupra componenţei listei naţionale a fiecărui partid trebuie exprimată distinct prin votul acestuia. Altfel spus, alegătorul trebuie să se pronunţe prin două voturi.

Aşadar, legea nu poate cuprinde prevederi contrare celor ale art. 62 alin. (1) din Constituţie, care obligă la alegerea prin vot direct a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Sistemul votului uninominal mixt reglementat prin legea criticată se deosebeşte esenţial de sistemele electorale la care s-a făcut referire în punctul de vedere al Guvernului, sisteme mixte bazate pe votul multiplu.

În sistemul electoral mixt reglementat de textele criticate, opţiunile electorale ale cetăţenilor pentru un anumit partid politic sau alianţă ori organizaţie a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale se exprimă în voturile date candidaţilor înscrişi în colegiile uninominale, nu şi cu privire la cei care figurează pe lista naţională suplimentară. Pentru a da dreptul la atribuirea unui mandat, lista suplimentară trebuie "votată", iar nu "afişată".

Pentru aceste considerente, Curtea constată că dispoziţiile art. 29 alin. (16) şi art. 48 alin. (11) din lege sunt neconstituţionale.

Ţinând seama de principiul enunţat de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constată că şi prevederile art. 48 alin. (17) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, potrivit cărora "În situaţia în care un partid politic, alianţă politică sau alianţă electorală obţine la nivel naţional prin însumarea câturilor de la nivel judeţean un număr de mandate superior numărului total de candidaţi la nivelul ţării, se va proceda la atribuirea de mandate către persoanele de pe lista naţională în ordinea descrescătoare a înscrierii în listă, după eliminarea candidaţilor care au primit locuri din această listă în etapa a doua conform art. 48 alin. (10)", sunt neconstituţionale.

Cea de-a doua critică de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 2 lit. f) din lege, care, potrivit susţinerilor autorului sesizării, completează prevederile Constituţiei referitoare la modalităţile de încetare a activităţii înainte de termen a mandatului parlamentar, prin aceea că în situaţia reorganizării administrativ-teritoriale introduce "un nou caz de organizare a alegerilor anticipate pentru alegerea membrilor Parlamentului României." Se consideră că astfel se încalcă prevederile constituţionale ale art. 89 referitoare la dizolvarea Parlamentului, ale art. 73 alin. (2) privind revizuirea Constituţiei, precum şi ale art. 69 care stabilesc că "orice mandat imperativ este nul."

Analizând aceste susţineri, Curtea reţine următoarele:

Articolul 2 lit. f) din lege, care defineşte noţiunea de "alegeri anticipate", este plasat în cap. I "Dispoziţii generale" ale titlului I "Alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului" şi prevede că alegeri anticipate urmează să se organizeze şi în "cazul reorganizării administrativ-teritoriale."

Curtea constată că, aşa cum este plasat în corpul legii, art. 2 lit. f) se referă doar la alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, nu şi la celelalte tipuri de alegeri. Astfel, titlul II al legii se referă la "Modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale".

Potrivit art. 3 alin. (3) din Constituţie, "Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe." Organizarea administrativă a teritoriului înseamnă delimitarea acestuia, potrivit unor criterii economice, sociale, culturale, de mediu, populaţie etc., în unităţi administrativ-teritoriale, în scopul organizării şi funcţionării administraţiei publice locale în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, precum şi al eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale.

Din cele menţionate rezultă că reorganizarea administrativ-teritorială poate avea efecte, sub aspectul alegerilor, doar la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale. Reorganizarea administrativ-teritorială a ţării nu întrerupe însă mandatul celor două Camere ale Parlamentului, deputaţii şi senatorii având un mandat de reprezentare la nivel naţional.

Încetarea colectivă a mandatului deputaţilor şi senatorilor şi a activităţii celor două Camere ale Parlamentului înainte de expirarea duratei mandatului acestora, precum şi declanşarea unor alegeri anticipate pot avea loc numai ca efect al dizolvării Parlamentului de către Preşedintele României, în condiţiile art. 89 din Constituţie.

Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 2 lit. f) teza finală, "în cazul reorganizării administrativ-teritoriale" din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, sunt neconstituţionale, deoarece contravin art. 89 din Constituţie, care reglementează situaţiile de dizolvare a Parlamentului, şi art. 73 alin. (2) din Legea fundamentală, referitor la legile constituţionale, cunoscut fiind că revizuirea Constituţiei urmează o procedură specială, care poate fi declanşată numai în condiţiile titlului VII "Revizuirea Constituţiei" din Legea fundamentală.

Curtea semnalează că în cadrul procesului de reexaminare a dispoziţiilor declarate neconstituţionale, pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale şi în funcţie de soluţiile adoptate, Parlamentul urmează să analizeze şi incidenţa acestora asupra prevederilor legii în ansamblul ei.

În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în unanimitate,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispoziţiile art. 2 lit. f) teza finală - "în cazul reorganizării administrativ-teritoriale", ale art. 29 alin. (16) şi ale art. 48 alin. (11) şi (17) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt neconstituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 12 decembrie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Valentin Zoltan Puskas, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu