Convenția națiunilor unite
Convenția națiunilor unite din 10 decembrie 1982
asupra dreptului mării
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 300 din 21 noiembrie 1996
Textul actului · 446 de articole
100%
asupra dreptului mării
*)Traducere
Statele părți la convenție,
animate de dorința de a reglementa, într-un spirit de înțelegere și cooperare reciprocă, toate problemele privind dreptul marii și constiente de insemnatatea istorica a prezentei convenții, care constituie o contribuție importanța la menținerea păcii, justiției și progresului pentru toate popoarele lumii,
constatind ca faptele noi care s-au produs de la conferințele Națiunilor Unite asupra dreptului marii, care s-au ținut la Geneva în anii 1958 și 1960, au intarit necesitatea unei noi convenții general acceptabile asupra dreptului marii,
constiente ca problemele spațiilor marine sunt strins legate între ele și ca ele trebuie să fie privite în ansamblu,
recunoscind ca este de dorit a se stabili prin aceasta convenție, tinindu-se seama, în modul cuvenit, de suveranitatea tuturor statelor, o ordine juridică pentru mari și oceane, care să faciliteze comunicațiile internaționale și sa favorizeze folosirea pașnică a marilor și oceanelor, folosirea echitabila și eficace a resurselor lor, conservarea resurselor biologice și studierea, protejarea și păstrarea mediului marin,
considerind ca realizarea acestor obiective va contribui la instaurarea unei ordini economice internaționale juste și echitabile, în care să se țină seama de interesele și nevoile întregii umanitati și, în mod deosebit, de interesele și nevoile specifice ale țărilor în curs de dezvoltare, fie ca sunt riverane sau fără litoral,
dorind sa dezvolte, prin convenție, principiile conținute în Rezoluția nr. 2.749 (XXV) din 17 decembrie 1970, prin care Organizația Națiunilor Unite a declarat în mod solemn ca zona fundului marilor și oceanelor, precum și subsolul lor, dincolo de limitele jurisdicției naționale și resursele acestei zone, sunt patrimoniu comun al umanității și ca explorarea și exploatarea zonei se vor face în interesul întregii umanitati, independent de situația geografică a statelor,
convinse ca codificarea și dezvoltarea progresiva a dreptului marii, realizate în prezenta convenție, vor contribui la întărirea păcii, securității, cooperării și relațiilor prietenești între toate natiunile, în conformitate cu principiile justiției și egalității în drepturi, și vor favoriza progresul economic și social al tuturor popoarelor lumii, potrivit scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite, astfel cum ele sunt enunțate în Carta Națiunilor Unite,
afirmind ca chestiunile care nu sunt reglementate prin convenție vor continua să fie guvernate de regulile și principiile dreptului internațional general,
au convenit asupra celor ce urmează:
1.În sensul prezentei convenții:
(1)prin zona se înțelege fundurile marilor și ale oceanelor și subsolul lor dincolo de limitele jurisdicției naționale;
(2)prin autoritate se înțelege autoritatea internaționala pentru fundul marilor și oceanelor;
(3)prin activități desfășurate în zona se înțelege toate activitățile de explorare și de exploatare a resurselor zonei;
(4)prin poluarea mediului marin se înțelege introducerea de către om, direct sau indirect, de substanțe sau de energie în mediul marin, inclusiv în estuare, când aceasta are sau poate avea efecte vătămătoare, cum ar fi daune aduse resurselor biologice, faunei și florei marine, riscuri pentru sănătatea omului, piedici pentru activitățile maritime, inclusiv pescuitul și celelalte utilizări legitime ale marii, alterarea calității apei marii din punctul de vedere al întrebuințării acesteia și degradarea valorilor sale de agrement;
(5)a) prin imersiune se înțelege:
(i)orice evacuare deliberata de deșeuri sau de alte materii de pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare;
(ii)orice sabordare pe mare a unor nave, aeronave, platforme sau alte lucrări.
b)Termenul imersiune nu vizează:
(i)evacuarea de deșeuri sau de alte materii provenind direct sau indirect din exploatarea normală a navelor, aeronavelor, platformelor sau a altor lucrări plasate pe mare, precum și de la echipamentul acestora, cu excepția deșeurilor sau a altor materii transportate de nave sau transbordate pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare, care sunt folosite pentru eliminarea acestor materii sau derivate din tratarea unor asemenea deșeuri sau a altor materii la bordul acestor nave, aeronave, platforme sau lucrări;
(ii)depozitarea unor materii în alt scop decît simpla lor eliminare, sub rezerva ca aceasta depozitare sa nu contravina scopurilor prezentei convenții.
2.
(1)Prin state părți se înțelege statele care au consimțit să fie legate prin prezenta convenție și în privința cărora convenția este în vigoare;
(2)prezenta convenție se aplică mutatis mutandis entităților menționate la art. 305 paragraful 1 lit. b), c), d), e) și f), care devin părți la convenție potrivit condițiilor care le privesc pe fiecare dintre ele; în această măsură, prin termenul state părți se înțelege aceste entități.
1.Suveranitatea statului riveran se întinde dincolo de teritoriul sau și de apele sale interioare, iar în cazul unui stat-arhipelag, dincolo de apele sale arhipelagice, asupra unei zone a marii adiacente desemnate sub numele de mare teritorială.
2.Aceasta suveranitate se întinde asupra spațiului aerian de deasupra marii teritoriale, precum și asupra fundului acestei mari și subsolului ei.
3.Suveranitatea asupra marii teritoriale se exercită în condițiile prevăzute de dispozițiile prezentei convenții și de celelalte reguli de drept internațional.Secţiunea a 2-a Limitele marii teritoriale
Orice stat are dreptul de a fixa lățimea marii sale teritoriale; aceasta lațime nu depășește 12 mile marine, măsurate de la liniile de baza stabilite în conformitate cu prezenta convenție.
Limita exterioară a marii teritoriale este constituită de o linie având fiecare punct la o distanta egala cu lățimea marii teritoriale, din punctul cel mai apropiat al liniei de baza.
Dacă în prezenta convenție nu se prevede altfel, linia de baza normală de la care se măsoară lățimea marii teritoriale este linia refluxului de-a lungul țărmului, astfel cum aceasta este indicată pe hărțile marine, la scara mare, recunoscute oficial de statul riveran.
În cazul părților insulare ale unei formațiuni de atoli sau al unor insule marginite de recife dantelate, linia de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale este linia refluxului înspre larg al recifului, asa cum este indicată pe hărțile marine recunoscute oficial de statul riveran.
1.Acolo unde țărmul prezintă crestaturi și tăieturi adinci, sau dacă exista un șir de insule de-a lungul țărmului în imediata apropiere a acestuia, poate fi folosită metoda liniilor de baza drepte care leagă punctele corespunzătoare, pentru trasarea liniei de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale.
2.Acolo unde țărmul este extrem de instabil datorită prezentei unei delte și a altor caracteristici naturale, punctele corespunzătoare pot fi alese de-a lungul liniei celei mai avansate a refluxului și, chiar în caz de retragere ulterioară a liniei refluxului, aceste linii de baza drepte rămân în vigoare atât timp cît ele nu au fost modificate de către statul riveran conform convenției.
3.Traseul liniilor de baza drepte nu trebuie să se îndepărteze într-un mod sensibil de la direcția generală a țărmului, iar intinderile de mare situate spre țărm trebuie să fie suficient legate de domeniul terestru pentru a fi supuse regimului apelor interioare.
4.Liniile de baza drepte nu trebuie să fie trase spre ridicaturile fundului marii ce rămân descoperite în timpul refluxului sau sa pornească de la acestea, decît în cazul în care pe ele sunt amplasate faruri sau instalații similare, care se afla în permanenta deasupra nivelului marii sau în cazul în care traseul unor asemenea linii de baza drepte a făcut obiectul unei recunoasteri internaționale generale.
5.În cazurile în care metoda liniilor de baza drepte se aplică în virtutea paragrafului 1, se poate tine seama, pentru stabilirea anumitor linii de baza, de interesele economice proprii regiunii respective, a căror realitate și importanța sunt în mod clar atestate de o folosire îndelungată.
6.Metoda liniilor de baza drepte nu poate fi aplicată de către un stat în asa fel încât sa taie legătura dintre marea teritorială a altui stat cu largul marii sau cu zona economică exclusiva.
1.Sub rezerva dispozițiilor părții a IV-a, apele situate între linia de baza a marii teritoriale și țărm fac parte din apele interioare ale statului.
2.În cazul în care traseul unei linii de baza drepte, stabilită conform metodei descrise la art. 7, are ca rezultat includerea în apele interioare a unor ape care nu erau mai înainte considerate ca atare, dreptul de trecere inofensiva prevăzut de convenție se va aplica acestor ape.
Dacă un fluviu se vărsa în mare fără a forma un estuar, linia de baza este o linie dreapta trasata de-a curmezisul gurii fluviului între punctele limita ale refluxului pe tarmuri.
1.Prezentul articol nu se referă decît la golfurile la care un singur stat este riveran.
2.În sensul prezentei convenții, prin golf se înțelege o crestatura bine marcată, a carei pătrundere în uscat, în raport cu largimea gurii sale, este astfel încât apele pe care le include sunt înconjurate de țărm, constituind mai mult decît o simpla curbura a țărmului. Totuși o crestatura nu este considerată drept un golf decît dacă suprafața sa este cel puțin egala aceleia a unui semicerc, care are ca diametru linia dreapta trasa de-a curmezisul intrării crestaturii.
3.Suprafața unei crestaturi se măsoară între linia refluxului de-a lungul țărmului crestaturii și linia dreapta unind liniile refluxului punctelor sale de intrare naturale. Atunci când, din cauza prezentei unor insule, o crestatura are mai multe intrari, semicercul are drept diametru suma lungimilor liniilor care inchid diferitele intrari. Suprafața insulelor situate în interiorul unei crestaturi este cuprinsă în suprafața totală a acesteia.
4.Dacă distanta dintre limitele refluxului la punctele de intrare naturale ale unui golf nu depășește 24 de mile marine, poate fi trasata o linie de delimitare între aceste doua limite ale refluxului, iar apele astfel închise de aceasta linie sunt considerate ca ape interioare.
5.În cazul în care distanta dintre limitele refluxului la punctele de intrare naturale ale unui golf depășește 24 de mile marine, o linie de baza dreapta de 24 de mile marine se traseaza în interiorul golfului în asa fel încât sa inchida o suprafața de apa maxima.
6.Dispozițiile precedente nu se aplică golfurilor numite istorice și nici în cazurile în care se aplică metoda liniilor de baza drepte, prevăzută la art. 7.
În scopul delimitării marii teritoriale, instalațiile permanente care fac parte integrantă dintr-un sistem portuar și care înaintează cel mai mult spre larg sunt considerate ca fac parte din țărm. Instalațiile din largul tarmurilor și insulelor artificiale nu sunt considerate ca instalații portuare permanente.
Dacă servesc în mod obișnuit încărcării, descărcării și ancorarii navelor, radele, care, în mod normal, s-ar afla în întregime sau parțial dincolo de limita exterioară a marii teritoriale, sunt considerate ca fac parte din marea teritorială.
1.Prin funduri marine care pot rămâne descoperite se înțelege ridicaturile naturale de teren care sunt înconjurate de mare, descoperite în timpul refluxului și acoperite în timpul fluxului. În cazurile în care fundurile marine care pot rămâne descoperite se găsesc, în întregime sau parțial, la o distanta de continent sau de o insula care nu depășește lățimea marii teritoriale, linia refluxului la aceste funduri marine poate fi luată ca linie de baza pentru a se măsura lățimea marii teritoriale.
2.În cazurile în care fundurile marine care pot rămâne descoperite se afla în întregime la o distanta de continent sau de o insula, care depășește lățimea marii teritoriale, ele nu au o mare teritorială proprie.
Statul riveran poate, în funcție de diferitele situații, sa stabilească liniile de baza după una sau mai multe dintre metodele prevăzute la articolele precedente.
În cazul în care țărmurile a doua state sunt adiacente sau situate fața în fața, nici unul dintre aceste state nu are dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele, să-și extindă marea sa teritorială dincolo de linia mediana ale carei puncte sunt la distanțe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale a fiecăruia dintre cele doua state. Aceasta dispoziție nu se aplică totuși în cazul în care, din cauza existenței unor titluri istorice sau a altor împrejurări speciale, este necesar ca marea teritorială a celor două state să fie delimitata în alt mod.
1.Liniile de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale, stabilite conform art. 7, 9 și 10, sau limitele care decurg din aceasta și liniile de delimitare trasate conform art. 12 și 15 sunt indicate pe harți marine la o scara corespunzătoare pentru determinarea poziției lor. În lipsa unor asemenea harți, poate fi folosită o lista a coordonatelor geografice ale punctelor, precizînd sistemul geodezic folosit.
2.Statul riveran asigura publicitatea necesară acestor harți sau liste de coordonate geografice și depune un exemplar la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.Secţiunea a 3-a Trecerea inofensiva în marea teritorială
Sub rezerva convenției, navele tuturor statelor riverane sau fără litoral se bucura de dreptul de trecere inofensiva în marea teritorială.
1.Prin trecere se înțelege faptul de a naviga în marea teritorială în scopul:
a)de a traversa fără a intră în apele interioare ori a face escala într-o rada sau o instalatie portuara situata în afară apelor interioare; saub) de a intră în apele interioare sau de a le părăsi, sau de a face escala într-o asemenea rada sau instalatie portuara, sau de a o părăsi.
2.Trecerea trebuie să fie continua și rapida. Cu toate acestea, trecerea include oprirea și ancorarea, dar numai dacă acestea constituie incidente obișnuite ale navigației sau se impun ca urmare a unui caz de forta majoră sau de avarie sau în scopul ajutorarii persoanelor, navelor sau aeronavelor aflate în pericol sau avariate.
1.Trecerea este inofensiva atât timp cît nu aduce atingere păcii, ordinii sau securității statului riveran. Ea trebuie să se efectueze în conformitate cu dispozițiile convenției și cu celelalte reguli de drept internațional.
2.Trecerea unei nave străine este considerată ca aduce atingere păcii, ordinii sau securității statului riveran, dacă, în marea teritorială, o asemenea nava se angajează în una dintre activitățile următoare:
a)amenințarea sau folosirea forței împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independentei politice a statului riveran sau în orice alt mod contrar principiilor dreptului internațional enunțate în Carta Națiunilor Unite;
b)exercițiu sau manevra cu arme de orice fel;
c)culegerea de informații în detrimentul apărării sau securității statului riveran;
d)propaganda vizind prejudicierea apărării sau securității statului riveran;
e)lansarea, aterizarea pe nave sau imbarcarea de aeronave;
f)lansarea, debarcarea sau imbarcarea de tehnica militară;
g)imbarcarea sau debarcarea de mărfuri, fonduri bănești sau persoane contrar legilor și reglementărilor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare ale statului riveran;
h)poluarea deliberata și grava, prin violarea prezentei convenții;
i)pescuitul;
j)cercetări sau ridicari hidrografice;
k)perturbarea funcționarii oricărui sistem de comunicare sau a oricărui alt echipament sau instalatie a statului riveran;
l)orice alta activitate care nu are legătura directa cu trecerea.
În marea teritorială, submarinele și celelalte vehicule submersibile sunt obligate sa navigheze la suprafața și sa arboreaza pavilionul lor.
1.Statul riveran poate adopta, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții și cu celelalte reguli ale dreptului internațional, legi și reglementări referitoare la trecerea inofensiva în marea sa teritorială, care pot privi următoarele probleme:
a)securitatea navigației și reglementarea traficului maritim;
b)protecția echipamentelor și a sistemelor de asigurare a navigației și a altor echipamente sau instalații;
c)protecția cablurilor și a conductelor;
d)conservarea resurselor biologice ale marii;
e)prevenirea infracțiunilor la legile și reglementările statului riveran privind pescuitul;
f)păstrarea mediului înconjurător al statului riveran și prevenirea, reducerea și controlul poluarii sale;
g)cercetarea științifică marina și ridicările hidrografice;
h)prevenirea infracțiunilor la legile și reglementările vamale, fiscale, de imigrare sau sanitare ale statului riveran.
2.Aceste legi și reglementări nu se aplică cu privire la concepția, construcția sau echiparea navelor străine, decît dacă sunt consecința aplicării unor reguli sau norme internaționale general acceptate.
3.Statul riveran asigura publicitatea necesară tuturor acestor legi și reglementări.
4.Navele străine care exercită dreptul de trecere inofensiva în marea teritorială se vor conformă acestor legi și reglementări, precum și tuturor reglementărilor internaționale general acceptate privind prevenirea abordajelor pe mare.
1.Statul riveran poate, când securitatea navigației o impune, sa pretindă navelor străine care-și exercită dreptul de trecere inofensiva în marea sa teritorială sa utilizeze căile de navigație desemnate de el și să respecte dispozitivele de separare a traficului prescrise de el pentru reglementarea trecerii navelor.
2.Îndeosebi navelor-cisterne, navelor cu propulsie nucleara și navelor care transporta substanțe sau materiale radioactive sau orice alte substanțe care sunt prin ele însele periculoase sau nocive li se poate cere sa nu utilizeze decît aceste cai de navigație.
3.Atunci când desemnează cai de navigație și prescrie dispozitive de separare a traficului în virtutea prezentului articol, statul riveran tine seama de:
a)recomandările organizațiilor internaționale competente;
b)toate senalele utilizate în mod obișnuit pentru navigația maritima internaționala;
c)caracteristicile deosebite ale unor nave și senale; șid) densitatea traficului.
4.Statul riveran indica în mod clar asemenea cai de navigație și dispozitive de separare a traficului pe harți maritime, cărora le asigura publicitatea necesară.
Nave străine cu propulsie nucleara și nave care transporta substanțe radioactive sau alte substanțe care sunt prin ele însele periculoase sau nocive
Navele străine cu propulsie nucleara, precum și cele care transporta substanțe radioactive sau alte substanțe care sunt prin ele însele periculoase sau nocive sunt obligate, atunci când își exercită dreptul de trecere inofensiva în marea teritorială, să aibă asupra lor documente și sa ia măsurile speciale de precauție prevăzute de acordurile internaționale pentru aceste nave.
1.Statul riveran nu trebuie să împiedice trecerea inofensivă a navelor străine în marea teritorială, în afară de cazurile prevăzute de prezenta convenție. Îndeosebi când el aplica convenția sau orice legi ori reglementări adoptate în conformitate cu convenția, statul riveran nu trebuie:
a)sa impună navelor străine obligații care să aibă drept urmare împiedicarea sau restrîngerea exercitării dreptului de trecere inofensiva a acestor nave;
b)sa exercite o discriminare de drept sau de fapt împotriva navelor unui anumit stat sau navelor care transporta mărfuri provenind dintr-un anumit stat sau cu destinația spre un anumit stat, sau în numele unui anumit stat.
2.Statul riveran semnaleaza printr-o publicitate adecvată orice pericol pentru navigație în marea sa teritorială, despre care are cunoștința.
1.Statul riveran poate lua, în marea sa teritorială, măsurile necesare pentru a împiedica orice trecere care nu este inofensiva.
2.În ceea ce privește navele care se îndreaptă spre apele interioare sau spre o instalatie portuara în afară apelor interioare, statul riveran are, de asemenea, dreptul de a lua măsurile necesare pentru a preveni orice violare a condițiilor cărora le este subordonata admiterea acestor nave în apele sau în instalațiile portuare sus-amintite.
3.Statul riveran poate, fără a stabili vreo discriminare de drept sau de fapt între navele străine, sa suspende temporar, în anumite zone ale marii sale teritoriale, exercitarea dreptului de trecere inofensiva a navelor străine, dacă aceasta suspendare este indispensabila pentru asigurarea securității sale, între altele pentru a putea executa exerciții militare. Suspendarea nu va avea efect decît după publicarea ei în modul cuvenit.
1.Nu se pot percepe taxe de la navele străine pentru simpla lor trecere în marea teritorială.
2.Nu se pot percepe taxe de la o nava străină care trece în marea teritorială decît pentru remunerarea unor servicii determinate, prestate acestei nave. Aceste taxe sunt percepute fără discriminare.
1.Statul riveran nu va trebui să-și exercite jurisdicția penală la bordul unei nave străine care trece în marea teritorială pentru a proceda la arestarea unei persoane sau la efectuarea unor acte de cercetare penală, ca urmare a unei infracțiuni comise la bordul acestei nave în timpul trecerii, cu excepția următoarelor cazuri:
a)dacă consecințele infracțiunii se extind asupra statului riveran;
b)dacă infracțiunea este de natura sa tulbure pacea tarii sau ordinea în marea teritorială;
c)dacă asistența autorităților locale a fost cerută de capitanul navei ori de un agent diplomatic sau un funcționar consular al statului pavilionului; saud) dacă aceste măsuri sunt necesare pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substanțe psihotrope.
2.Dispozițiile paragrafului 1 nu aduc atingere dreptului statului riveran de a lua toate măsurile prevăzute de dreptul sau intern, în scopul de a proceda la arestari sau la acte de cercetare penală la bordul unei nave străine care trece în marea teritorială după ce a părăsit apele interioare.
3.În cazurile prevăzute la paragrafele 1 și 2, statul riveran trebuie, la cererea căpitanului, sa notifice în prealabil orice măsură unui agent diplomatic sau funcționar consular al statului pavilionului și trebuie să faciliteze contactul între acest agent sau acest funcționar și echipajul navei. Totuși, în caz de urgenta, aceasta notificare poate fi făcuta în timp ce măsurile sunt în curs de executare.
4.Atunci când examinează oportunitatea și modalitățile de arestare, autoritatea locală va trebui sa țină seama în modul cuvenit de interesele navigației.
5.Cu excepția cazurilor de aplicare a părții a XII-a sau în caz de încălcare a legilor și reglementărilor adoptate în conformitate cu partea a V-a, statul riveran nu poate lua nici o măsura la bordul unei nave străine care trece în marea teritorială, în scopul de a proceda la o arestare sau la acte de cercetare penală pentru o infracțiune comisă înainte de intrarea navei în marea teritorială, dacă nava, venind dintr-un port străin, nu face decît sa treacă în marea teritorială fără să între în apele interioare.
1.Statul riveran nu va trebui sa oprească sau sa modifice ruta unei nave străine trecind în marea teritorială pentru a-și exercită jurisdicția civilă asupra unei persoane care se găsește la bordul navei.
2.Statul riveran nu va putea lua măsuri de executare sau măsuri de conservare în materie civilă cu privire la aceasta nava decît pentru obligații contractate sau responsabilități asumate de nava respectiva în timpul sau în vederea trecerii prin apele statului riveran.
3.Dispozițiile paragrafului 2 nu aduc atingere dreptului statului riveran de a lua măsurile de executare sau măsurile conservatorii în materie civilă, prevăzute de dreptul sau intern, față de o nava străină care staționează în marea teritorială sau care trece în marea teritorială după ce a părăsit apele interioare.
În sensul convenției, prin nava de război se înțelege orice nava care face parte din forțele armate ale unui stat și poarta semnele exterioare distinctive ale navelor militare ale naționalității sale, care este plasata sub comanda unui ofițer de marina aflat în serviciul acestui stat și înscris pe lista ofițerilor sau pe un document echivalent și al carei echipaj este supus regulilor disciplinei militare.
Dacă o nava de război nu respecta legile și reglementările statului riveran privind trecerea în marea teritorială și nu tine seama de invitația care i-a fost adresată de a se conformă lor, statul riveran poate cere ca nava respectiva sa părăsească imediat marea teritorială.
Statul pavilionului poarta răspunderea internaționala pentru orice pierdere sau dăuna cauzată statului riveran ca urmare a nerespectării, de către o nava de război sau de orice alta nava de stat utilizata în scopuri necomerciale, a legilor și reglementărilor statului riveran privind trecerea în marea teritorială sau a dispozițiilor prezentei convenții, sau a altor reguli de drept internațional.
Sub rezerva excepțiilor prevăzute în subsecțiunea A și la art. 30 și 31, nici o dispoziție din prezenta convenție nu aduce atingere imunităților de care se bucura navele de război și celelalte nave de stat utilizate în scopuri necomerciale.
1.Într-o zona adiacenta marii sale teritoriale, desemnată sub numele de zona contigua, statul riveran poate exercita controlul necesar în scopul:
a)de a preveni încălcările legilor și reglementărilor sale vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare pe teritoriul sau sau în marea sa teritorială;
b)de a reprima încălcările acestor legi și reglementări comise pe teritoriul sau sau în marea sa teritorială.
2.Zona contigua nu poate să se extindă peste 24 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale.Partea III Strâmtori servind navigației internaționale
1.Regimul trecerii prin strimtorile care servesc navigației internaționale stabilit în prezenta parte nu afectează din nici un alt punct de vedere regimul juridic al apelor acestor strimtori, nici exercitarea, de către statele riverane, a suveranității sau jurisdicției lor asupra acestor ape, a fundurilor marine corespunzătoare și a subsolului lor, precum și a spațiului aerian de deasupra.
2.Statele riverane la strimtori își exercită suveranitatea sau jurisdicția în condițiile prevăzute de dispozițiile prezentei părți și de celelalte reguli ale dreptului internațional.
Nici una dintre dispozițiile prezentei părți nu afectează:
a)apele interioare care fac parte dintr-o strimtoare, cu excepția cazului în care traseul unei linii de baza drepte, stabilită conform metodei descrise la art. 7, include în apele interioare ape care nu erau considerate anterior ca atare;
b)regimul juridic al apelor situate dincolo de marea teritorială a statelor riverane la strimtori, fie ca fac parte dintr-o zona economică exclusiva sau din marea libera;
c)regimul juridic al strimtorilor în care trecerea este reglementată, în totalitate sau în parte, prin convenții internaționale existente de mult timp, încă în vigoare, și care le vizează anume.
Rutele marii libere sau rutele care trec printr-o zona economică exclusiva în strimtorile care servesc navigației internaționale
Prezenta parte nu se aplică strimtorilor care servesc navigației internaționale, dacă este posibil să fie traversate pe o ruta de mare libera sau pe o ruta trecind printr-o zona economică exclusiva, tot atât de comoda din punct de vedere al navigației și al caracteristicilor hidrografice; în ceea ce privește aceste rute, sunt aplicabile celelalte părți pertinente ale convenției, inclusiv dispozițiile referitoare la libertatea de navigație și de survol.
Prezenta secțiune se aplică strimtorilor care servesc navigației internaționale între o parte a marii libere sau o zona economică exclusiva și o altă parte a marii libere sau o zona economică exclusiva.
1.În strimtorile vizate la art. 37, toate navele și aeronavele beneficiază de dreptul de trecere în tranzit fără piedici, cu restrictia ca acest drept nu se extinde asupra strimtorilor formate de teritoriul continental al unui stat și o insula aparținând acestui stat, dacă exista în largul insulei o ruta de mare libera sau o ruta care trece printr-o zona economică exclusiva la fel de comoda din punct de vedere al navigației și al caracteristicilor hidrografice.
2.Prin trecere în tranzit se înțelege exercitarea, conform prezentei părți, a libertății de navigație și de survol numai în scopul unui tranzit continuu și rapid prin strimtoare între o parte a marii libere sau o zona economică exclusiva și o altă parte a marii libere sau zona economică exclusiva. Totuși cerința continuității și a rapiditatii tranzitului nu interzice trecerea prin strimtoare pentru a ajunge la teritoriul unui stat riveran, a-l părăsi sau a ieși de acolo, sub rezerva condițiilor de intrare pe teritoriul acestui stat.
3.Orice activitate care nu tine de exercitarea dreptului de trecere în tranzit prin strimtori rămâne subordonata celorlalte dispoziții aplicabile ale prezentei convenții.
1.În exercitarea dreptului de trecere în tranzit, navele și aeronavele:
a)traversează sau survoleaza strimtorile fără întârziere;
b)se abtin de a recurge la amenințarea sau la folosirea forței împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independentei politice a statelor riverane la strimtoare sau în orice alt mod contrar principiilor dreptului internațional, enunțate în Carta Națiunilor Unite;
c)se abtin de la orice alte activități decît cele pe care le implica un tranzit continuu și rapid, potrivit modului lor normal de navigație, în afară cazului de forta majoră sau de avarie;
d)se conformează celorlalte dispoziții pertinente ale prezentei părți.
2.În timpul trecerii în tranzit, navele se conformează:
a)reglementărilor, procedurilor și practicilor internaționale general acceptate în materie de securitate a navigației, inclusiv Regulamentului internațional pentru prevenirea abordajelor pe mare;
b)reglementărilor, procedurilor și practicilor internaționale general acceptate, vizind prevenirea, reducerea și controlul poluării de către nave.
3.În timpul trecerii în tranzit, aeronavele:
a)respecta reglementările aeriene stabilite de Organizația Aviației Civile Internaționale, aplicabile aeronavelor civile; aeronavele de stat se conformează în mod normal măsurilor de securitate prevăzute de aceste reglementări și manevreaza ținând seama în orice moment în mod cuvenit de securitatea navigației;
b)supraveghează în permanenta frecventa radio pe care i-a atribuit-o autoritatea competentă desemnată pe plan internațional pentru controlul navigației aeriene sau frecventa internaționala pentru avarie.
În timpul trecerii în tranzit, navele străine, inclusiv navele care sunt afectate cercetării științifice marine sau ridicarilor hidrografice, nu pot fi folosite pentru cercetări sau ridicari fără autorizația prealabilă a statelor riverane.
1.Conform dispozițiilor prezentei părți, statele riverane la strimtori pot, atunci când securitatea trecerii navelor în strimtori o cere, sa desemneze cai de navigație și sa prescrie dispozitivele de separare a traficului.
2.Aceste state pot, când împrejurările o cer și după ce au asigurat publicitatea adecvată acestei măsuri, sa desemneze noi cai de navigație sau sa prescrie noi dispozitive de separare a traficului, înlocuind orice cale sau orice dispozitiv pe care l-a desemnat sau prescris anterior.
3.Căile de navigație și dispozitivele de separare a traficului trebuie să fie conforme reglementărilor internaționale general acceptate.
4.Înainte de a desemna sau de a înlocui cai de navigație ori de a prescrie sau de a înlocui dispozitive de separare a traficului, statele riverane la strimtori vor supune propunerile lor, pentru adoptare, organizației internaționale competente. Aceasta organizație nu poate adopta decît căile de navigație și dispozitivele de separare a traficului pe care le-a putut pune de acord cu statele riverane; acestea pot apoi să le desemneze, să le prescrie sau să le înlocuiască.
5.Când se propune să se stabilească într-o strimtoare cai de navigație sau dispozitive de separare a traficului ce interesează apele mai multor state riverane, statele interesate vor coopera pentru formularea propunerilor, consultindu-se cu organizația internaționala competența.
6.Statele riverane la strimtori vor indica în mod clar, pe harți maritime cărora le vor asigura publicitatea necesară, toate căile de navigație sau dispozitivele de separare a traficului pe care le-au stabilit.
7.În timpul trecerii în tranzit, navele vor respecta căile de navigație și dispozitivele de separare a traficului, stabilite conform dispozițiilor prezentului articol.
1.Sub rezerva dispozițiilor prezentei secțiuni, statele riverane la o strimtoare pot adopta legi și reglementări referitoare la trecerea prin strimtoare, cu privire la:
a)securitatea navigației și reglementarea traficului maritim, asa cum este prevăzut la art. 41;
b)prevenirea, reducerea și controlul poluarii, dând efect reglementărilor internaționale aplicabile referitoare la deversarea de hidrocarburi în strimtori, reziduuri de hidrocarburi și de alte substanțe nocive;
c)navele de pescuit, interzicerea pescuitului, inclusiv reglementarea depozitarii instrumentelor de pescuit;
d)imbarcarea sau debarcarea de mărfuri, de fonduri bănești sau de persoane, cu încălcarea legilor și reglementărilor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare ale statelor riverane.
2.Aceste legi și reglementări nu trebuie să antreneze nici o discriminare de drept sau de fapt între navele străine, iar aplicarea lor nu trebuie să aibă drept efect împiedicarea, restrîngerea sau stînjenirea exercitării dreptului de trecere în tranzit, asa cum este definit în prezenta secțiune.
3.Statele riverane vor asigura publicitatea necesară tuturor acestor legi și reglementări.
4.Navele străine care exercită dreptul de trecere în tranzit prin strimtoare trebuie să se conformeze acestor legi și reglementări.
5.În caz de încălcare a acestor legi și reglementări sau a dispozițiilor prezentei părți de către o nava sau aeronava care se bucura de imunitate suverana, statul sub pavilionul navei sau statul de înmatriculare a aeronavei poarta răspunderea internaționala pentru orice pierdere sau paguba care poate rezultă din aceasta pentru statele riverane.
Statele care folosesc strimtorile și statele riverane vor trebui, pe bază de acord, sa coopereze pentru:
a)stabilirea și întreținerea în strimtori a instalațiilor necesare de securitate și de asigurare a navigației, ca și a celorlalte echipamente destinate a facilita navigația internaționala; șib) prevenirea, reducerea și controlul poluarii de către nave.
Statele riverane la strimtori nu trebuie să stînjenească trecerea în tranzit și trebuie să semnaleze printr-o publicitate adecvată orice pericol pentru navigația în strimtori sau pentru survolul în strimtori, despre care au cunoștința. Exercitarea dreptului de trecere în tranzit nu poate fi suspendată.
1.Regimul trecerii inofensive prevăzut în secțiunea a 3-a a părții a II-a se aplică strimtorilor folosite pentru navigația internaționala care:
a)sunt excluse de la aplicarea regimului de trecere în tranzit în virtutea art. 38 paragraful 1; saub) leagă marea teritorială a unui stat și o parte a marii libere sau o zona economică exclusiva a unui alt stat.
2.Exercitarea dreptului de trecere inofensiva prin aceste strimtori nu poate fi suspendată.Partea IV State arhipelag
În sensul prezentei convenții, se înțelege prin:
a)stat arhipelag: un stat constituit în întregime din unul sau din mai multe arhipelaguri și, eventual, din alte insule;
b)arhipelag: un ansamblu de insule, inclusiv părți de insule, apele inconjuratoare și celelalte elemente naturale care au unele cu altele raporturi atât de strinse încât ele formează, în mod intrinsec, o entitate geografică, economică și politica sau care sunt considerate, din punct de vedere istoric, ca atare.
1.Un stat arhipelag poate trasa linii de baza arhipelagice drepte care leagă punctele extreme ale insulelor cele mai indepartate și ale recifelor descoperite ale arhipelagului, cu condiția ca traseul acestor linii de baza sa inglobeze insulele principale și sa definească o zona în care raportul dintre suprafața apelor și cea de uscat, inclusiv atolurile, să fie între 1 la 1 și 9 la 1.2. Lungimea acestor linii de baza nu trebuie să depășească 100 de mile marine; totuși, maximum 3% din numărul total al liniilor de baza ce inconjura un arhipelag oarecare pot avea o lungime superioară, fără a depăși 125 de mile marine.
3.Traseul acestor linii de baza nu trebuie să se îndepărteze în mod sensibil de conturul general al arhipelagului.
4.Aceste linii de baza nu pot fi trase spre sau de la ridicaturile fundului marii ce rămân descoperite, în afară de cazul în care au fost construite faruri sau instalații similare care se afla în permanenta deasupra nivelului marii, sau dacă una dintre aceste ridicaturi de teren ce rămân descoperite nu este în întregime sau în parte situata la o distanta de insula cea mai apropiată care să nu depășească lățimea marii teritoriale.
5.Statul arhipelag nu poate aplica metoda de trasare a acestor linii de baza într-un asemenea mod încât sa taie de marea libera sau de zona economică exclusiva marea teritorială a unui alt stat.
6.Când o anumită parte a apelor arhipelagice ale unui stat arhipelag este situata între doua porțiuni ale teritoriului unui stat limitrof, drepturile și orice alte interese legitime, pe care statul din urma le-a exercitat în mod tradițional în aceste ape, precum și toate drepturile decurgând din acorduri încheiate între cele doua state vor subzistă și vor fi respectate.
7.În scopul calculării raportului dintre suprafața apelor și suprafața de uscat, prevăzut la paragraful 1, pot fi considerate ca făcând parte din suprafața de uscat apele situate între recifele dantelate ce marginesc insulele și atolurile, ca și orice parte a unui platou oceanic cu flancuri abrupte, care s-ar afla în întregime sau aproape în întregime inglobata de un lant de insule calcaroase și de recife descoperite.
8.Liniile de baza trasate conform prezentului articol trebuie să fie indicate pe harți maritime la scări adecvate, pentru a li se determina amplasarea. În locul acestor harți se pot folosi liste cu coordonatele geografice ale punctelor, cu precizarea sistemului geodezic folosit.
9.Statul arhipelag va asigura acestor harți sau listelor cu coordonatele geografice publicitatea corespunzătoare și va depune un exemplar al acestora la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
Lățimea marii teritoriale, a zonei contigue, a zonei economice exclusive și a platoului continental se măsoară începând de la liniile de baza arhipelagice, conform dispozițiilor art. 47.
Regimul juridic al apelor arhipelagice și al spațiului aerian de deasupra acestora, ca și al fundurilor marine respective și al subsolului lor
1.Suveranitatea statului arhipelag se întinde asupra apelor situate în interiorul liniilor de baza arhipelagice trasate conform art. 47, desemnate sub numele de ape arhipelagice, independent de adîncimea lor sau de distanta dintre ele și țărm.
2.Aceasta suveranitate se întinde asupra spațiului aerian de deasupra apelor arhipelagice, ca și fundului acestor ape și subsolului corespunzător, precum și asupra resurselor pe care le conțin.
3.Aceasta suveranitate se exercită în condițiile prevăzute de dispozițiile prezentei părți.
4.Regimul trecerii prin arhipelag, stabilit în prezenta parte, nu afectează în nici o alta privința regimul juridic al apelor arhipelagice, inclusiv cel al căilor de navigație, nici exercitarea de către statul arhipelag a suveranității sale asupra acestor ape, spațiul aerian de deasupra, fundului acestor ape și subsolului lor, ca și asupra resurselor pe care le conțin.
În interiorul apelor sale arhipelagice statul arhipelag poate trasa linii de închidere pentru a delimita apele sale interioare, conform dispozițiilor art. 9, 10 și 11.
1.Fără a se aduce atingere art. 49, statele arhipelagice vor respecta acordurile existente încheiate cu alte state și vor recunoaște drepturile de pescuit tradiționale și activitățile legitime exercitate de statele limitrofe în anumite zone care fac parte din apele arhipelagice. Condițiile și modalitățile exercitării acestor drepturi și activități, inclusiv natura lor, întinderea lor și zonele în care ele se exercită vor fi, la cererea unuia dintre statele interesate, definite prin acorduri bilaterale încheiate între aceste state. Aceste drepturi nu pot face obiectul vreunui transfer sau partaj în beneficiul statelor terțe sau al cetățenilor lor.
2.Statul arhipelag va respecta cablurile submarine existente, care au fost puse de alte state și care trec prin apele sale fără sa atinga țărmul. El va autoriza întreținerea și înlocuirea acestor cabluri, după ce va fi fost informat asupra amplasării lor și a lucrărilor de reparație sau de înlocuire avute în vedere.
1.Sub rezerva art. 53 și fără a se aduce atingere art. 50, navele tuturor statelor se bucura, în apele arhipelagice, de dreptul de trecere inofensiva, definit la secțiunea a 3-a a părții a II-a.2. Statul arhipelag poate, fără a stabili discriminări de drept sau de fapt între navele străine, sa suspende temporar, în zone determinate din apele sale arhipelagice, exercitarea dreptului de trecere inofensiva a navelor străine, dacă aceasta suspendare este indispensabila pentru asigurarea securității sale. Suspendarea nu se aplică decît după ce a fost în mod corespunzător publicată.
1.În apele sale arhipelagice și în marea sa teritorială adiacenta, statul arhipelag poate desemna cai de navigație și, în spațiul aerian de deasupra acestor cai, rute aeriene care să permită trecerea continua și rapida a navelor și aeronavelor străine.
2.Toate navele și aeronavele se bucura de dreptul de trecere prin apele arhipelagice, pe aceste cai de navigație și rute aeriene.
3.Prin trecere prin apele arhipelagice se înțelege exercitarea, conform convenției, de către nave și aeronave, potrivit modului lor normal de navigație și fără obstacole, a drepturilor de navigație și de survol, numai în scopul de a asigura un tranzit continuu și rapid între un punct din marea libera sau dintr-o zona economică exclusiva și un alt punct din marea libera sau dintr-o zona economică exclusiva.
4.Aceste cai de navigație și rute aeriene, care traversează apele arhipelagice și marea teritorială adiacenta sau spațiul aerian de deasupra, trebuie să cuprindă toate rutele care servesc în mod normal navigației internaționale în apele arhipelagice și spațiul aerian de deasupra; căile de navigație trebuie să urmeze toate senalele care servesc în mod normal navigației, înțelegindu-se că nu este necesar să se stabilească, între un punct de intrare și un punct de ieșire dat, mai multe cai de comoditate comparabila.
5.Aceste cai de navigație și rute aeriene vor fi definite printr-o serie de linii axiale continue, unind punctele lor de intrare și de ieșire. În timpul trecerii, navele și aeronavele nu se vor îndepărta cu mai mult de 25 de mile marine de aceste linii axiale, înțelegindu-se ca ele nu vor naviga la o distanta față de țărm inferioară unei zecimi din distanta care separa punctele cele mai apropiate ale insulelor care marginesc o cale de navigație.
6.Statul arhipelag care desemnează cai de navigație în virtutea prezentului articol poate, de asemenea, sa prescrie dispozitive de separare a traficului pentru a asigura securitatea trecerii navelor care navighează pe senale înguste în interiorul acestor cai.
7.Când împrejurările o impun, statul arhipelag poate, după ce a dat acestei măsuri publicitatea necesară, sa desemneze noi cai de navigație sau sa prescrie noi dispozitive de separare a traficului, înlocuind toate căile sau dispozitivele pe care le-a stabilit anterior.
8.Aceste cai de navigație sau dispozitive de separare a traficului trebuie să fie conforme cu reglementările internaționale general acceptate.
9.Atunci când desemnează sau înlocuiește cai de navigație sau prescrie ori înlocuiește dispozitive de separare a traficului, statul arhipelag va supune spre aprobare propunerile sale organizației internaționale competente. Aceasta organizație nu poate adopta decît căile de navigație și dispozitivele de separare a traficului pe care le-a putut pune de acord cu statul arhipelag; acesta poate apoi să le desemneze, să le prescrie sau să le înlocuiască.
10.Statul arhipelag va indica în mod clar pe harți maritime, cărora le asigura publicitatea corespunzătoare, liniile axiale ale căilor de navigație pe care le desemnează și dispozitivele de separare a traficului pe care le prescrie.
11.La trecerea prin apele arhipelagice, navele vor respecta căile de navigație și dispozitivele de separare a traficului, stabilite conform dispozițiilor prezentului articol.
12.Dacă statul arhipelag nu a stabilit cai de navigație maritima sau rute aeriene, dreptul de trecere prin apele arhipelagice se poate exercita folosindu-se căile și rutele care servesc în mod normal navigației internaționale.
Obligațiile navelor și ale aeronavelor în timpul trecerii lor, activități de cercetare și de ridicari hidrografice, obligațiile statelor arhipelag și legile și reglementările statului arhipelag privind trecerea prin apele arhipelagice
Prevederile art. 39, 40, 42 și 44 se aplică mutatis mutandis la trecerea prin apele arhipelagice.
Zona economică exclusiva este o zona situata dincolo de marea teritorială și adiacenta acesteia, supusă regimului juridic special stabilit prin prezenta parte, în virtutea căruia drepturile și jurisdicția statului riveran și drepturile și libertățile celorlalte state sunt guvernate de dispozițiile pertinente ale prezentei convenții.
1.În zona economică exclusivă, statul riveran are:
a)drepturi suverane în scopul explorării și exploatării, conservării și gestiunii resurselor naturale, biologice sau nebiologice, ale fundului marii, ale subsolului acestuia și ale apelor de deasupra, ca și cu privire la celelalte activități de explorare și exploatare a zonei în scopuri economice, cum ar fi producerea de energie cu ajutorul apei, al curenților și al vîntului;b) (i) amplasarea și folosirea de insule artificiale, instalații și lucrări;
(ii)cercetarea științifică marina;
(iii)protecția și conservarea mediului marin;
c)celelalte drepturi și obligații prevăzute de convenție.
2.În exercitarea drepturilor și în îndeplinirea obligațiilor pe care le are, conform convenției, în zona economică exclusiva, statul riveran va tine seama în mod corespunzător de drepturile și obligațiile celorlalte state și va acționa într-un mod compatibil cu convenția.
3.Drepturile cu privire la fundul marii și la subsolul acestuia, enunțate în prezentul articol, vor fi exercitate în conformitate cu partea a VI-a.
Zona economică exclusiva nu se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale.
1.În zona economică exclusiva, toate statele, fie ca sunt riverane sau fără litoral, se bucura, în condițiile prevăzute de dispozițiile pertinente ale convenției, de libertățile de navigație și de survol și de a pune cabluri și conducte submarine, menționate la art. 87, ca și de libertatea de a folosi marea în alte scopuri licite pe plan internațional, legate de exercitarea acestor libertăți și compatibile cu celelalte prevederi ale convenției, îndeosebi în cadrul exploatării navelor, aeronavelor și cablurilor și conductelor submarine.
2.Prevederile art. 88-115, ca și celelalte reguli pertinente ale dreptului internațional se aplică zonei economice exclusive, în măsura în care nu sunt incompatibile cu prezenta parte.
3.În exercitarea drepturilor și în îndeplinirea obligațiilor ce le revin, potrivit convenției, în zona economică exclusiva, statele vor tine seama în mod corespunzător de drepturile și obligațiile statului riveran și vor respecta legile și reglementările adoptate de acesta în conformitate cu dispozițiile convenției și, în măsura în care ele nu sunt incompatibile cu prezenta parte, celelalte reguli de drept internațional.
Baza soluționării conflictelor în cazul în care convenția nu atribuie drepturi și jurisdicție în interiorul zonei economice exclusive
În cazurile în care convenția nu atribuie drepturi sau jurisdicție nici statului riveran, nici altor state în interiorul zonei economice exclusive, și în care apare un conflict între interesele statului riveran și cele ale unuia sau ale mai multor state, acest conflict va trebui să fie rezolvat pe baza echității și ținând seama de toate circumstanțele pertinente, luând în considerare importanța pe care interesele în cauza le prezintă pentru părțile respective și pentru comunitatea internaționala, în ansamblu.
1.În zona economică exclusiva, statul riveran are dreptul exclusiv de a proceda la construirea și de a autoriza și reglementa construirea, exploatarea și utilizarea de:
a)insule artificiale;
b)instalații și dispozitive utilizate în scopurile prevăzute de art. 56 sau în alte scopuri economice;
c)instalații și lucrări care pot împiedica exercitarea drepturilor statului riveran în zona.
2.Statul riveran are jurisdicție exclusiva asupra acestor insule artificiale, instalații și lucrări, inclusiv în materie de legi și reglementări vamale, fiscale, sanitare, de securitate și de imigrare.
3.Construirea acestor insule artificiale, instalații și lucrări trebuie să fie notificată în mod corespunzător, iar mijloacele permanente care le semnalizează prezenta trebuie să fie menținute în buna stare de funcționare. Toate instalațiile sau toate lucrările abandonate sau dezafectate trebuie să fie ridicate, în scopul de a se asigura securitatea navigației, ținând seama de normele internaționale general acceptate, stabilite în aceasta materie de către organizația internaționala competența. Se va proceda la îndepărtarea lor, tinindu-se seama, în mod cuvenit, și de pescuit, de protecția mediului marin și de drepturile și obligațiile celorlalte state. Se va face o publicitate adecvată în ceea ce privește poziția, dimensiunile și adîncimea elementelor care vor rămâne dintr-o instalatie sau lucrare ce nu a fost complet ridicată.
4.Statul riveran poate, dacă va fi necesar, să stabilească în jurul acestor insule artificiale, instalații sau lucrări, zone de securitate de dimensiuni rezonabile, în care el va putea lua măsurile corespunzătoare pentru a asigura securitatea atât a navigației, cît și a insulelor artificiale, instalațiilor și lucrărilor.
5.Lățimea zonelor de securitate este stabilită de statul riveran, ținând seama de normele internaționale aplicabile. Aceste zone de securitate sunt concepute astfel încât sa răspundă în mod convenabil naturii și funcțiilor insulelor artificiale, instalațiilor și lucrărilor, și ele nu pot depăși o distanta de 500 m în jurul insulelor artificiale, instalațiilor și lucrărilor, masurata pornind de la fiecare punct al marginii lor exterioare, cu excepția unei derogări autorizate de normele internaționale general acceptate sau recomandate de către organizația internaționala competența. Întinderea zonelor de securitate va fi notificată în mod corespunzător.
6.Toate navele trebuie să respecte aceste zone de securitate și să se conformeze normelor internaționale general acceptate privind navigația în vecinătatea insulelor artificiale, instalațiilor, lucrărilor și a zonelor de securitate.
7.Nu pot fi amplasate insule artificiale, instalații sau lucrări și nu pot fi stabilite zone de securitate în jurul lor, atunci când ar putea rezultă din aceasta o piedica în folosirea căilor de navigație recunoscute ca esențiale pentru navigația internaționala.
8.Insulele artificiale, instalațiile și lucrările nu au statut de insule. Ele nu au mare teritorială care să le fie proprie, iar prezenta lor nu are incidența asupra delimitării marii teritoriale, a zonei economice exclusive sau a platoului continental.
1.Statul riveran stabilește volumul autorizat al capturilor în ce privește resursele biologice în zona sa economică exclusiva.
2.Ținând seama de datele științifice cele mai sigure de care dispune, statul riveran va lua măsuri adecvate de conservare și de gestiune, astfel încât menținerea resurselor biologice ale zonei sale economice exclusive sa nu fie periclitata de supraexploatare. Statul riveran și, după caz, organizațiile internaționale competente, subregionale, regionale sau mondiale vor coopera în acest scop.
3.Aceste măsuri vor urmări să asigure menținerea sau restabilirea stocurilor de specii exploatate la nivelurile care să asigure randamentul constant cel mai ridicat posibil, ținând seama de factorii ecologici și economici pertinenți, inclusiv nevoile economice ale colectivităților riverane care trăiesc din pescuit și nevoile speciale ale țărilor în curs de dezvoltare și ținând seama de metodele în materie de pescuit, de interdependenta stocurilor și de orice norme minime internaționale general recomandate pe plan subregional, regional sau mondial.
4.Adoptînd asemenea măsuri, statul riveran ia în considerare efectele lor asupra speciilor înrudite cu speciile exploatate sau dependente de acestea, pentru a menține sau a restabili stocurile acestor specii înrudite sau dependente la nivelurile la care reproducerea lor sa nu fie serios pusă în pericol.
5.Informațiile științifice disponibile, statisticile referitoare la capturi și la efortul de pescuit și celelalte date privind conservarea stocurilor de peste vor fi difuzate și schimbate la intervale regulate, prin intermediul organizațiilor internaționale competente, subregionale, regionale sau mondiale, după caz, cu participarea tuturor statelor interesate, în special a celor ai căror cetățeni sunt autorizați sa pescuiasca în zona economică exclusiva.
1.Statul riveran va promova obiectul exploatării optime a resurselor biologice din zona economică exclusiva, fără a se aduce atingere art. 61.2. Statul riveran va determina capacitatea sa de a exploata resursele biologice din zona economică exclusiva. Dacă aceasta capacitate de exploatare este inferioară volumului total autorizat al capturilor, el va permite altor state, prin acorduri sau prin alte aranjamente și potrivit modalităților, condițiilor, legilor și reglementărilor menționate la paragraful 4, sa exploateze excedentul volumului autorizat. Procedând astfel, el va tine seama, îndeosebi, de dispozițiile art. 69 și 70, mai ales în ceea ce privește statele în curs de dezvoltare menționate de acestea.
3.Atunci când acorda altor state accesul la zona sa economică exclusiva, în virtutea prezentului articol, statul riveran va ține seama de toți factorii pertinenți, între altele: importanța pe care o prezintă resursele biologice ale zonei pentru economia sa și pentru celelalte interese naționale ale sale, dispozițiile art. 69 și 70, nevoile statelor în curs de dezvoltare din regiune sau din subregiune în ceea ce privește exploatarea unei părți a excedentului și de necesitatea de a reduce la minimum perturbatiile economice în statele ai căror cetățeni practica în mod obișnuit pescuitul în zona sau care au contribuit în mod deosebit la cercetarea și identificarea stocurilor.
4.Cetățenii altor state, care pescuiesc în zona economică exclusiva, se vor conformă măsurilor de conservare și celorlalte modalități și condiții stabilite prin legile și reglementările statului riveran. Aceste legi și reglementări trebuie să fie compatibile cu convenția și pot să se refere, îndeosebi, la următoarele probleme:
a)eliberarea de permise pescarilor sau pentru vasele și uneltele de pescuit, inclusiv plata de taxe și orice alte compensații care, în cazul statelor riverane în curs de dezvoltare, pot consta într-o contribuție adecvată la finanțarea, echiparea și dezvoltarea tehnica a industriei pescuitului;
b)determinarea speciilor al căror pescuit este autorizat și stabilirea de cote, fie pentru stocurile sau grupurile de stocuri deosebite sau pentru capturile pe fiecare nava pentru o anumită perioada de timp, fie pentru capturile cetățenilor unui stat în timpul unei perioade date;
c)reglementarea campaniilor și zonelor de pescuit, a tipului, mărimii și numărului instrumentelor, ca și a tipului, mărimii și numărului navelor de pescuit care pot fi utilizate;
d)stabilirea vîrstei și mărimii pestilor și a altor specii care pot fi pescuite;
e)informațiile cerute de la navele de pescuit, îndeosebi statisticile privitoare la capturi și la efortul de pescuit și comunicarea poziției navelor;
f)obligația de a executa, cu autorizarea și controlul statului riveran, programe de cercetare determinate în domeniul pescuitului și reglementarea efectuării acestor cercetări, inclusiv luarea de eșantioane din capturi, destinația eșantioanelor și comunicarea datelor științifice conexe;
g)plasarea, de către statul riveran, de observatori sau stagiari la bordul vaselor respective;
h)descărcarea tuturor capturilor sau a unei părți din capturile acestor nave în porturile statului riveran;
i)modalități și condiții aplicabile întreprinderilor mixte sau alte aranjamente de cooperare;
j)condiții cerute în materie de formare a personalului și transferul de tehnici în domeniul pescuitului, inclusiv întărirea capacității de cercetare în domeniul pescuitului a statului riveran;
k)măsuri de executare.
5.Statele riverane vor notifica în mod corespunzător legile și regulamentele pe care le adopta în materie de conservare și de gestiune.
Stocuri de peste aflate în zonele economice exclusive ale mai multor state riverane sau atât în zona economică exclusiva, cît și într-un sector adiacent zonei
1.În cazul în care același stoc de peste sau stocuri de specii înrudite se afla în zonele economice exclusive ale mai multor state riverane, aceste state se vor strădui, direct sau prin intermediul organizațiilor subregionale sau regionale corespunzătoare, să se înțeleagă asupra măsurilor necesare în vederea coordonării și asigurării conservării și dezvoltării acestor stocuri, fără a se aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentei părți.
2.În cazul în care același stoc de peste sau stocuri de specii înrudite se afla atât în zona economică exclusiva, cît și într-un sector adiacent zonei, statul riveran și statele care exploatează aceste stocuri în sectorul adiacent se vor strădui, direct sau prin intermediul organizațiilor subregionale sau regionale corespunzătoare, să se înțeleagă asupra măsurilor necesare pentru conservarea acestor stocuri în sectorul adiacent.
1.Statul riveran și celelalte state ai căror cetățeni practica în regiune pescuitul marilor migratori, care figurează pe lista anexei nr. I, vor coopera direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale corespunzătoare în scopul asigurării conservării speciilor în cauza și promovării exploatării optime a acestor specii în ansamblul regiunii, atât în zona economică exclusiva, cît și dincolo de aceasta. În regiunile pentru care nu exista o organizație internaționala corespunzătoare, statul riveran și celelalte state, ai căror cetățeni exploatează aceste specii în regiune, vor coopera pentru a crea o asemenea organizație și a participa la lucrările sale.
2.Dispozițiile paragrafului 1 se aplică în legătură cu celelalte dispoziții ale prezentei părți.
Nici o prevedere a prezentei părți nu restringe dreptul unui stat riveran de a interzice, de a limita sau de a reglementa exploatarea mamiferelor marine mai riguros decît o prevede respectiva parte, nici, eventual, competența unei organizații internaționale de a face aceasta. Statele vor coopera în vederea asigurării protecției mamiferelor marine și vor acționa, în special prin intermediul organizațiilor internaționale corespunzătoare, pentru protejarea, controlul și studierea cetaceelor.
1.Statele în ale căror cursuri de apa se reproduc stocuri de pești anadromi au un interes primordial și răspunderea principala față de acestea.
2.Statul de unde sunt originare stocurile de pești anadromi va veghea la conservarea lor prin adoptarea de măsuri adecvate de reglementare a pescuitului în toate apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei sale economice exclusive, precum și a pescuitului vizat la paragraful 3 lit. b). Statul de origine poate, după ce a consultat celelalte state vizate la paragrafele 3 și 4, care exploatează aceste stocuri de pești, sa fixeze volumul total autorizat al capturilor de pești originari din cursurile sale de apa.
3.a) Stocurile de pești anadromi nu pot fi pescuite decît în apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonelor economice exclusive, în afară cazurilor în care aplicarea acestor dispoziții ar antrena perturbari economice pentru un stat, altul decît statul de origine. În ceea ce privește pescuitul dincolo de limitele exterioare ale zonelor economice exclusive, statele interesate se vor consulta pentru a se înțelege asupra modalităților și condițiilor acestui pescuit, ținând seama, în mod corespunzător, de cerințele de conservare și de necesitățile statului de origine în ceea ce privește stocurile în cauza.
b)Statul de origine va contribui la reducerea la minimum a perturbatiilor economice din celelalte state care exploatează aceste specii, ținând seama de capturile normale ale acestor state și de modul în care ele exploatează aceste stocuri, precum și de toate sectoarele în care acestea sunt exploatate.
c)Statele vizate la lit. b), care participa, prin acord cu statul de origine, la măsuri care urmăresc reînnoirea stocurilor de pești anadromi, îndeosebi prin contribuții la finanțarea acestor măsuri, vor fi luate în considerare cu prioritate de statul de origine pentru exploatarea stocurilor originare din cursurile sale de apa.
d)Respectarea reglementărilor privind stocurile de pești anadromi dincolo de zona economică exclusiva va fi asigurata prin acord între statul de origine și celelalte state interesate.
4.Când stocurile de pești anadromi migrează spre ape sau traversează ape situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei economice exclusive a unui alt stat decît statul de origine, acest stat va coopera cu statul de origine în vederea conservării și gestiunii acestor stocuri.
5.Statul de unde sunt originare stocurile de pești anadromi și celelalte state care practica pescuitul acestor pești vor încheia aranjamente în vederea aplicării prevederilor prezentului articol, dacă este cazul prin intermediul unor organizații regionale.
1.Un stat riveran în apele căruia specii catadrome își petrec cea mai mare parte a existenței lor poarta răspunderea pentru gestiunea acestor specii și asigura intrarea și ieșirea pestilor migratori.
2.Exploatarea speciilor catadrome nu poate avea loc decît în apele situate în interiorul limitei exterioare a zonelor economice exclusive. În zonele economice exclusive, exploatarea va fi supusă prevederilor prezentului articol și celorlalte prevederi ale convenției, referitoare la pescuitul în aceste zone.
3.În cazurile în care pestii catadromi, fie ca au ajuns sau nu la maturizare, migrează prin zona economică exclusiva a unui alt stat, gestiunea acestor pești, inclusiv exploatarea lor, va fi reglementată prin acord între statul vizat la paragraful 1 și celălalt stat interesat. Un asemenea acord trebuie să asigure gestionarea rațională a speciei în cauza și sa țină seama de responsabilitățile statului vizat la paragraful 1, în ceea ce privește conservarea acestor specii.
Prezenta parte nu se aplică speciilor sedentare, asa cum sunt ele definite la art. 77 paragraful 4.
1.Statul fără litoral are dreptul de a participa, pe baze echitabile, la exploatarea unei părți corespunzătoare din excedentul resurselor biologice ale zonelor economice ale statelor riverane din regiune sau subregiune, ținând seama de factorii economici și geografici pertinenți ai statelor interesate și în conformitate cu prezentul articol și cu art. 61 și 62.2. Condițiile și modalitățile acestei participări vor fi stabilite de statele interesate prin acorduri bilaterale, subregionale sau regionale, ținând seama, îndeosebi, de:
a)necesitatea evitării oricăror efecte care ar aduce prejudicii comunităților de pescari sau industriei de pescuit a statelor riverane;
b)măsura în care statul fără litoral, conform prezentului articol, participa sau are dreptul de a participa, în virtutea acordurilor bilaterale, subregionale sau regionale existente, la exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale altor state riverane;
c)măsura în care alte state fără litoral sau state dezavantajate din punct de vedere geografic participa deja la exploatarea resurselor biologice ale zonei economice exclusive a statului riveran și necesitatea evitării de a impune acelui stat riveran sau unei regiuni din acel stat o povara deosebit de grea;
d)nevoi la alimentare ale populației din statele respective.
3.Atunci când capacitatea de pescuit a unui stat riveran se apropie de nivelul care i-ar permite sa exploateze întregul volum al capturilor autorizate ale resurselor biologice din zona sa economică exclusiva, acest stat și celelalte state interesate vor coopera în vederea încheierii de aranjamente echitabile, bilaterale, subregionale sau regionale, care să permită statelor în curs de dezvoltare fără litoral din aceeași regiune sau subregiune sa participe la exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale statelor riverane din subregiune sau regiune, după cum va fi cazul, ținând seama de împrejurări și în condiții satisfăcătoare pentru toate părțile. În aplicarea prezentei dispoziții se va tine seama, de asemenea, de factorii menționați la paragraful 2.4. Statele dezvoltate fără litoral nu au dreptul sa participe la exploatarea resurselor biologice, în virtutea prezentului articol, decît în zonele economice exclusive ale statelor riverane dezvoltate din aceeași regiune sau subregiune și ținând seama de măsura în care statul riveran, permitind altor state accesul la resursele biologice din zona sa economică exclusiva, a luat în considerare necesitatea de a reduce la minimum efectele care ar aduce prejudicii comunităților de pescari, ca și perturbarile economice în statele ai căror cetățeni practica în mod obișnuit pescuitul în zona.
5.Prevederile de mai sus se aplică fără a se aduce atingere eventualelor aranjamente încheiate în subregiunile și regiunile în care statele riverane pot acorda statelor fără litoral din aceeași subregiune sau regiune drepturi egale sau preferențiale pentru exploatarea resurselor biologice din zona lor economică exclusiva.
1.Statele dezavantajate din punct de vedere geografic au dreptul sa participe, pe baze echitabile, la exploatarea unei părți corespunzătoare din excedentul resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale statelor riverane din aceeași regiune sau subregiune, ținând seama de caracteristicile economice și geografice pertinente ale tuturor statelor interesate și în conformitate cu prezentul articol și cu art. 61 și 62.2. Pentru scopurile acestei părți a convenției, prin expresia state dezavantajate din punct de vedere geografic se înțelege statele riverane, inclusiv statele riverane la o mare închisă sau semiînchisă, pe care situația lor geografică le face sa depindă de exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale altor state din regiune sau subregiune, pentru o aprovizionare suficienta cu peste destinată nevoilor alimentare ale populației lor sau ale unei părți din populație, precum și statele riverane care nu pot pretinde o zona economică exclusiva proprie.
3.Condițiile și modalitățile acestei participări vor fi stabilite, de către statele interesate, prin acorduri bilaterale, subregionale sau regionale, ținând seama, îndeosebi, de:
a)necesitatea evitării oricăror efecte care ar aduce prejudicii comunităților de pescari sau industriei de pescuit a statelor riverane;
b)măsura în care statul dezavantajat din punct de vedere geografic, conform prezentului articol, participa sau are dreptul de a participa, în virtutea acordurilor bilaterale subregionale sau regionale existente, la exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale altor state riverane;
c)măsura în care alte state dezavantajate din punct de vedere geografic și state fără litoral participa deja la exploatarea resurselor biologice ale zonei economice exclusive a statului riveran și necesitatea de a evita să se impună acelui stat riveran sau unei regiuni din acel stat o povara deosebit de grea;
d)nevoile alimentare ale populației statelor respective.
4.Atunci când capacitatea de pescuit a unui stat riveran se apropie de nivelul care i-ar permite sa exploateze întregul volum al capturilor autorizate ale resurselor biologice din zona sa economică exclusiva, acest stat și celelalte state interesate vor coopera în vederea încheierii de aranjamente echitabile, bilaterale, subregionale sau regionale, care să permită statelor în curs de dezvoltare dezavantajate din punct de vedere geografic din aceeași regiune sau subregiune sa participe la exploatarea resurselor biologice din zonele economice exclusive ale statelor riverane din subregiune sau regiune, după cum va fi cazul, ținând seama de împrejurări și în condiții satisfăcătoare pentru toate părțile. În aplicarea prezentei dispoziții, se va tine seama, de asemenea, de factorii menționați la paragraful 3.5. Statele dezvoltate dezavantajate din punct de vedere geografic nu au dreptul sa participe la exploatarea resurselor biologice, în virtutea prezentului articol, decît în zonele economice exclusive ale statelor riverane dezvoltate din aceeași regiune sau subregiune, ținând seama de măsura în care statul riveran, permitind altor state accesul la resursele biologice din zona sa economică exclusiva, a luat în considerare necesitatea de a reduce la minimum efectele care ar aduce prejudicii comunităților de pescari, ca și perturbarile economice în statele ai căror cetățeni practica în mod obișnuit pescuitul în zona.
6.Prevederile de mai sus se aplică fără a se aduce atingere eventualelor aranjamente încheiate în regiunile sau subregiunile în care statele riverane pot acorda statelor dezavantajate din punct de vedere geografic din aceeași regiune sau subregiune drepturi egale sau preferențiale pentru exploatarea resurselor biologice din zona lor economică exclusiva.
Prevederile art. 69 și 70 nu se aplică statelor riverane a căror economie este în mod covârșitor dependenta de exploatarea resurselor biologice din zona lor economică exclusiva.
1.Drepturile de exploatare a resurselor biologice, prevăzute la art. 69 și 70, nu pot fi transferate în mod direct sau indirect unor terțe state sau cetățenilor acestora, nici prin arendare sau concesionare, nici prin crearea de întreprinderi mixte, nici printr-un alt aranjament care ar avea ca efect un asemenea transfer, cu excepția cazului în care statele interesate convin altfel.
2.Prevederea de mai sus nu interzice statelor interesate să obțină de la statele terțe sau de la organizații internaționale o asistența tehnica sau financiară destinată să le faciliteze exercitarea drepturilor, conform art. 69 și 70, cu condiția ca aceasta sa nu producă efectul vizat la paragraful 1.
1.În exercitarea drepturilor sale suverane de explorare, exploatare, conservare și gestionare a resurselor biologice din zona economică exclusiva, statul riveran poate lua orice măsuri, inclusiv abordarea, inspectarea, sechestrarea și urmărirea judiciară, după cum va fi necesar pentru asigurarea respectării legilor și a regulamentelor pe care le-a adoptat potrivit prezentei convenții.
2.Nava reținută și echipajul sau vor fi eliberate imediat după depunerea unei cauțiuni sau a unei alte garanții corespunzătoare.
3.Sancțiunile prevăzute de statul riveran pentru încălcarea legilor și regulamentelor în materie de pescuit în zona economică exclusiva nu pot cuprinde pedepse cu închisoarea, în afară doar de cazul în care statele interesate convin altfel, și nici o alta pedeapsa corporală.
4.În caz de reținere sau de imobilizare a unei nave străine, statul riveran va notifica fără întârziere statului pavilionului, pe cai adecvate, măsurile luate, precum și sancțiunile pronunțate în consecința.
1.Delimitarea zonei economice exclusive între state ale căror tarmuri sunt limitrofe sau sunt situate fața în fața se face pe bază de acord, potrivit dreptului internațional, asa cum se indica în art. 38 din Statutul Curții Internaționale de Justiție, astfel încât să se ajungă la o soluție echitabila.
2.Dacă nu se ajunge la un acord într-un termen rezonabil, statele interesate pot recurge la procedurile prevăzute în partea a XV-a.3. Până la încheierea acordului vizat de paragraful 1, statele interesate, într-un spirit de înțelegere și cooperare, vor face tot posibilul pentru a încheia aranjamente provizorii cu caracter practic și pentru a nu compromite sau împiedica, în timpul acestei perioade de tranzitie, încheierea acordului definitiv. Aranjamentele provizorii nu prejudiciază delimitarea finala.
4.Dacă exista un acord în vigoare între statele interesate, problemele referitoare la delimitarea zonei economice exclusive vor fi soluționate potrivit prevederilor acelui acord.
1.Sub rezerva prezentei părți, limitele exterioare ale zonei economice exclusive și liniile de delimitare trasate conform art. 74 vor fi indicate pe harți maritime la o scara corespunzătoare, pentru a li se determina amplasarea. Dacă va fi cazul, trasarea limitelor exterioare sau a liniilor de delimitare poate fi înlocuită cu liste de coordonate geografice a unor puncte, cu precizarea sistemului geodezic utilizat.
2.Statul riveran va asigura publicitatea adecvată hărților sau listelor de coordonate geografice și va depune un exemplar al acestora la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.Partea VI Platoul continental
1.Platoul continental al unui stat riveran cuprinde fundul marii și subsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea sa teritorială, pe toată întinderea prelungirii naturale a teritoriului terestru al acestui stat, până la limita externa a marginii continentale sau până la o distanta de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale, atunci când limita exterioară a marginii continentale se afla la o distanta inferioară.
2.Platoul continental al unui stat riveran nu se întinde dincolo de limitele prevăzute de paragrafele 4-6.3. Marginea continentala este prelungirea sub apa a masei terestre a statului riveran; ea este constituită din fundul marii corespunzător platoului, pantei și povârnișului, ca și din subsolul acestora. Ea nu cuprinde nici marile funduri oceanice, cu dorsalele lor, nici subsolul lor.
4.a) În scopurile prezentei convenții, statul riveran definește limita exterioară a marginii continentale, atunci când aceasta se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale, prin:
(i)o linie trasata potrivit paragrafului 7, cu referire la punctele fixe extreme în care grosimea rocilor sedimentare este egala cu cel puțin o sutime din distanta cea mai scurta între punctul respectiv și piciorul pantei continentale; sau(ii) o linie trasata potrivit paragrafului 7, cu referire la punctele fixe situate la maximum 60 de mile marine față de piciorul pantei continentale.
b)În lipsa unei dovezi contrare, piciorul pantei continentale coincide cu ruptura de versant maxima la baza pantei.
5.Punctele fixe, care definesc linia care marchează, pe fundul mării, limita exterioară a platoului continental, trasată potrivit paragrafului 4 lit. a) pct. (i) și (ii), sunt situate fie la o distanță care nu va depăși 350 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lățimea mării teritoriale, fie la o distanță care nu va depăși 100 de mile marine de la izobata de 2.500 m, care este linia ce leagă punctele de 2.500 m adîncime.
6.În pofida prevederilor paragrafului 5, pe o dorsala submarina, limita exterioară a platoului continental nu va depăși o linie trasata la 350 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară largimea marii teritoriale. Prezentul paragraf nu se aplică ridicaturilor de teren submarine care constituie elemente naturale ale marginii continentale, cum sunt platourile, pragurile, crestele, bancurile sau pintenii, pe care le are aceasta.
7.Statul riveran va trasa limita exterioară a platoului sau continental, când acest platou se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale, folosindu-se de linii drepte cu o lungime care să nu depășească 60 de mile marine între punctele fixe definite prin coordonate de longitudine și latitudine.
8.Statul riveran va comunică Comisiei pentru limitele platoului continental, constituită în virtutea anexei nr. II, pe baza unei reprezentari geografice echitabile, informații asupra limitelor platoului sau continental, atunci când acesta se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară largimea marii teritoriale. Comisia va adresa statelor riverane recomandări asupra problemelor referitoare la fixarea limitelor exterioare ale platourilor lor continentale. Limitele fixate de către un stat riveran, pe baza acestor recomandări, vor fi definitive și cu caracter obligatoriu.
9.Statul riveran va transmite secretarului general al Organizației Națiunilor Unite hărțile și informațiile pertinente, inclusiv datele geodezice, care indica în mod permanent limitele exterioare ale platoului sau continental. Secretarul general va asigura acestor documente o publicitate corespunzătoare.
10.Prevederile prezentului articol nu aduc atingere problemei delimitării platoului continental între statele ale căror tarmuri sunt limitrofe sau se afla fața în fața.
1.Statul riveran exercita drepturi suverane asupra platoului continental în scopul explorării lui și exploatării resurselor sale naturale.
2.Drepturile vizate la paragraful 1 sunt exclusive, în sensul că dacă statul riveran nu exploreaza platoul continental sau nu-i exploatează resursele naturale, nimeni nu poate să întreprindă astfel de activități fără consimțământul sau expres.
3.Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu depind de ocupația acestuia, efectivă sau fictiva, și nici de vreo declarație expresă.
4.Resursele naturale vizate de prezenta parte cuprind resursele minerale și alte resurse nebiologice ale fundului marii și subsolului acesteia, ca și organismele vii care aparțin speciilor sedentare, adică organismele care, în stadiul în care pot fi pescuite, sunt fie imobile pe fundul marii sau sub acest fund, fie incapabile de a se deplasa altfel decît dacă rămân în mod constant în contact cu fundul marii sau cu subsolul acesteia.
1.Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu aduc atingere regimului juridic al apelor de deasupra sau al spațiului aerian situat deasupra acestor ape.
2.Exercitarea de către statul riveran a drepturilor sale asupra platoului continental nu trebuie să aducă atingere navigației sau altor drepturi și libertăți recunoscute altor state de către convenție și nici sa limiteze în mod nejustificat exercitarea acestora.
1.Toate statele au dreptul de a pune cabluri și conducte submarine pe platoul continental conform dispozițiilor prezentului articol.
2.Sub rezerva dreptului sau de a lua măsuri rationale pentru explorarea platoului continental, pentru exploatarea resurselor sale naturale și pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii de către conducte, statul riveran nu poate împiedica punerea sau întreținerea unor asemenea cabluri sau conducte.
3.Traseul conductelor puse pe platoul continental este supus consimtamintului statului riveran.
4.Nici o dispoziție din prezenta parte nu afectează dreptul statului riveran de a impune condiții aplicabile cablurilor sau conductelor care intra pe teritoriul sau sau în marea sa teritorială și nici jurisdicția sa asupra cablurilor și conductelor construite sau utilizate în legătură cu explorarea platoului sau continental sau cu exploatarea resurselor sale, sau cu exploatarea insulelor artificiale, a instalațiilor și lucrărilor aflate sub jurisdicția sa.
5.Atunci când pun cabluri sau conducte submarine, statele vor tine seama, în mod corespunzător, de cablurile și conductele deja instalate. Ele vor veghea, îndeosebi, sa nu fie afectată posibilitatea de a le repara.
Prevederile art. 60 se aplică, mutatis mutandis, insulelor artificiale, instalațiilor și lucrărilor situate pe platoul continental.
Statul riveran are dreptul exclusiv de a autoriza și de a reglementa forajele pe platoul continental, oricare ar fi scopurile acestora.
1.Statul riveran va plati contribuții în bani sau în natura pentru exploatarea resurselor nebiologice ale platoului continental dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale.
2.Contribuțiile se vor plati anual, pentru totalitatea producției dintr-un loc de exploatare dat, după primii 5 ani de exploatare din acel loc. În cel de-al saselea an, procentul contribuției va fi de 1% din valoarea sau din volumul producției din locul de exploatare. Acest procent se va mari apoi cu 1% în fiecare an, până la cel de-al doisprezecelea an, raminind la 7% după această dată. Producția nu cuprinde resursele utilizate în legătură cu exploatarea.
3.Orice stat în curs de dezvoltare, care este importator net al unei resurse minerale extrase din platoul continental, este scutit de asemenea contribuții în ceea ce privește aceasta resursa minerala.
4.Contribuțiile se vor efectua prin intermediul autorității, care le va repartiza între statele părți pe baza unor criterii de împărțire echitabila, ținând seama de interesele și de nevoile statelor în curs de dezvoltare, îndeosebi ale celor mai puțin avansate sau fără litoral.
1.Delimitarea platoului continental între state ale căror țărmuri sunt limitrofe sau situate față în față se efectuează prin acord între ele, potrivit dreptului internațional, așa cum este indicat în art. 38 al Statutului Curții Internaționale de Justiție, astfel încât să se ajungă la o soluție echitabilă.
2.Dacă nu se ajunge la un acord într-un termen rezonabil, statele interesate vor recurge la procedurile prevăzute în partea a XV-a.3. Până la încheierea acordului menționat la paragraful 1, statele interesate, într-un spirit de înțelegere și colaborare, vor face tot posibilul pentru a încheia aranjamente practice provizorii și pentru a nu compromite sau împiedica, în timpul acestei perioade de tranzitie, încheierea acordului definitiv. Aranjamentele provizorii nu prejudiciază delimitarea finala.
4.Dacă exista un acord în vigoare între statele interesate, problemele referitoare la delimitarea platoului continental vor fi soluționate potrivit dispozițiilor acelui acord.
1.Sub rezerva prezentei părți, limitele exterioare ale platoului continental și liniile de delimitare trasate conform art. 83 vor fi indicate pe harți maritime la o scara corespunzătoare, pentru a le determina amplasarea. La nevoie, trasarea limitelor exterioare sau a liniilor de delimitare poate fi înlocuită cu liste de coordonate geografice a unor puncte, cu precizarea sistemului geodezic utilizat.
2.Statul riveran va asigura publicitatea corespunzătoare hartilor sau listelor de coordonate geografice și va depune un exemplar din acestea la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, iar în cazul celor care indica amplasarea limitei exterioare a platoului continental, la secretarul general al autorității.
Prezenta parte nu afectează dreptul statului riveran de a exploata subsolul recurgind la săparea unor galerii, oricare ar fi adîncimea apei în locul respectiv.
Dispozițiile acestei părți se aplică tuturor părților marii care nu sunt cuprinse nici în zona economică exclusiva, în marea teritorială sau în apele interioare ale unui stat, nici în apele arhipelagice ale unui stat arhipelag. Prezentul articol nu restringe în nici un fel libertățile de care se bucura toate statele în zona economică exclusiva în virtutea art. 58.
1.Marea libera este deschisă tuturor statelor, fie ele riverane, fie fără litoral. Libertatea marii libere se exercită în condițiile prevăzute de dispozițiile convenției și de celelalte reguli de drept internațional. Ea cuprinde în special pentru state, fie ca sunt riverane sau fără litoral:
a)libertatea de navigație;
b)libertatea de survol;
c)libertatea de a pune cabluri și conducte submarine, sub rezerva părții a VI-a;
d)libertatea de a construi insule artificiale și alte instalații autorizate de dreptul internațional, sub rezerva părții a VI-a;
e)libertatea pescuitului, sub rezerva condițiilor enunțate la secțiunea a 2-a;
f)libertatea cercetării științifice, sub rezerva părților a VI-a și a XIII-a.2. Fiecare stat exercita aceste libertăți ținând seama, în mod corespunzător, de interesul pe care exercitarea libertății marii libere îl prezintă pentru celelalte state, ca și de drepturile recunoscute de convenție în ceea ce privește activitățile desfășurate în zona.
Marea libera va fi folosită în scopuri pașnice.
Nici un stat nu poate pretinde în mod legitim sa supună o parte oarecare a marii libere suveranității sale.
Orice stat, fie ca este riveran, fie fără litoral, are dreptul ca navele sub pavilionul sau sa navigheze în marea libera.
1.Fiecare stat stabilește condițiile potrivit cărora el acorda navelor naționalitatea sa, condițiile de înmatriculare a navelor pe teritoriul sau și condițiile cerute pentru ca acestea să aibă dreptul de a purta pavilionul sau. Navele au naționalitatea statului care le-a autorizat sa poarte pavilionul sau. Trebuie sa existe o legătura substantiala între stat și nava.
2.Fiecare stat eliberează documente corespunzătoare navelor cărora le-a acordat dreptul de a purta pavilionul sau.
1.Navele navighează sub pavilionul unui singur stat și sunt puse, în afară cazurilor excepționale prevăzute în mod expres de tratatele internaționale sau de prezenta convenție, jurisdicției exclusive a acestuia în marea libera. Nici o schimbare de pavilion nu poate interveni în cursul unei călătorii sau al unei escale, în afară de cazul de transfer real al proprietății sau de schimbare a înmatriculării.
2.O nava care navighează sub pavilioanele mai multor state, de care se folosește după cum dorește, nu se poate prevala, față de orice stat terț, de nici una dintre aceste naționalitati și poate să fie asimilată unei nave fără naționalitate.
Navele care poarta pavilionul Organizației Națiunilor Unite, al instituțiilor specializate ale Națiunilor Unite sau al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică
Prevederile articolelor precedente nu prejudiciază cu nimic problema navelor afectate serviciului oficial al Organizației Națiunilor Unite, al instituțiilor sale specializate sau al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, care poarta pavilionul organizației.
1.Orice stat trebuie să exercite în mod efectiv jurisdicția și controlul sau în domeniile administrativ, tehnic și social asupra navelor care poarta pavilionul sau.
2.În mod deosebit, orice stat:
a)va tine un registru naval în care să figureze numele și caracteristicile navelor purtind pavilionul sau, cu excepția acelora care, din cauza dimensiunilor lor mici, nu sunt vizate de reglementările internaționale general acceptate;
b)își va exercita jurisdicția conform dreptului sau intern asupra oricărei nave care poarta pavilionul sau, ca și asupra căpitanului, ofițerilor și echipajului, pentru problemele de ordin administrativ, tehnic și social, referitoare la nava.
3.Orice stat va lua măsurile necesare cu privire la navele care poarta pavilionul sau pentru a asigura securitatea pe mare, îndeosebi în ce privește:
a)construcția și echiparea navei și navigabilitatea acesteia;
b)componenta, condițiile de muncă și pregătirea echipajelor, ținând seama de instrumentele internaționale aplicabile;
c)folosirea semnalelor, buna funcționare a comunicațiilor și prevenirea abordajelor.
4.Aceste măsuri conțin cele necesare pentru a se asigura că:
a)orice navă este inspectată, înaintea înscrierii sale în registru și, ulterior, la intervale corespunzătoare, de către un inspector maritim calificat și că are la bordul sau hărți maritime, publicații de navigație, precum și instrumente și echipament de navigație, impuse de securitatea navigației;
b)orice nava este încredințată unui căpitan și unor ofițeri care poseda calificările necesare, îndeosebi în ce privește manevra, navigația, comunicațiile și conducerea mașinilor și ca echipajul poseda calificarea necesară și este suficient de numeros în raport cu tipul, dimensiunea, mașinile și echipamentul navei;
c)capitanul, ofițerii și, în măsura necesară, echipajul cunosc perfect și sunt obligați să respecte regulile internaționale aplicabile privind salvarea vieții omenești pe mare, prevenirea abordajelor, prevenirea, reducerea și controlul poluarii marii și menținerea legăturilor prin radio.
5.Luând măsurile vizate la paragrafele 3 și 4, fiecare stat este obligat să se conformeze regulilor, procedurilor și practicilor internaționale general acceptate și sa ia toate măsurile pentru a le asigura respectarea.
6.Orice stat, care are motive serioase sa creadă ca jurisdicția și controlul corespunzător asupra unei nave n-au fost exercitate, poate informa statul pavilionului despre aceste fapte. De îndată ce a fost sesizat, acesta va proceda la o ancheta și va lua, dacă este cazul, măsurile necesare pentru a remedia situația.
7.Fiecare stat va ordona deschiderea unei anchete, care să fie efectuată de către sau în fața uneia sau a mai multor persoane calificate în mod corespunzător, asupra oricărui accident pe mare sau incident de navigație survenit în marea libera, în care este implicata o nava purtind pavilionul sau și care a cauzat pierderea de vieți omenești sau a produs răniri grave cărora le-au căzut victima cetățenii unui alt stat, sau pagube serioase unor nave sau instalații ale altui stat sau mediului marin. Statul pavilionului și celălalt stat vor coopera la efectuarea oricărei anchete conduse de acesta din urma, cu privire la orice accident pe mare sau incident de navigație de acest fel.
Navele de război se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicție față de orice alt stat decît statul pavilionului.
Navele aparținând unui stat sau exploatate de acesta și afectate exclusiv unui serviciu public necomercial se bucura, în marea libera, de imunitate completa de jurisdicție față de oricare alt stat decît statul pavilionului.
1.În caz de abordaj sau de orice alt incident de navigație maritima în marea libera, de natura sa angajeze responsabilitatea penală sau disciplinară a căpitanului sau a oricărei alte persoane în serviciul navei, nici o urmărire penală sau disciplinară nu poate fi intentată decît înaintea autorităților judiciare sau administrative, fie ale statului pavilionului, fie ale statului a cărui cetățenie o au cei în cauza.
2.În materie disciplinară, statul care a eliberat un brevet de comandant, un certificat de capacitate sau permis este singurul competent sa pronunțe, cu respectarea căilor legale, retragerea acestor certificate, chiar dacă titularul nu are cetățenia acestui stat.
3.Nu se poate ordona reținerea sau imobilizarea navei, chiar în executarea actelor de ancheta, de către alte autorități decît acelea ale statului pavilionului.
1.Orice stat trebuie să ceara căpitanului navei care navighează sub pavilionul sau, în măsura în care este posibil, fără a se pune în primejdie serioasă nava, echipajul sau pasagerii:
a)sa acorde asistența oricărei persoane aflate în pericol pe mare;
b)să se îndrepte cu toată viteza posibila în ajutorul persoanelor în primejdie, dacă este informat ca ele au nevoie de ajutor, în măsura în care se poate conta în mod rezonabil pe aceasta acțiune din partea sa;
c)în caz de abordaj, sa acorde asistența celeilalte nave, echipajului sau pasagerilor săi și, în măsura posibilului, sa indice celeilalte nave numele propriei sale nave, portul de înregistrare al propriei nave și portul cel mai apropiat la care va ajunge.
2.Toate statele riverane vor favoriza crearea și funcționarea unui serviciu permanent de căutare și salvare, adecvat și eficace, pentru asigurarea securității maritime și aeriene și, dacă este cazul, vor colabora în acest scop cu vecinii lor în cadrul unor aranjamente regionale.
Fiecare stat va lua măsuri eficace pentru a preveni și reprima transportul de sclavi pe vasele autorizate sa arboreaza pavilionul sau și pentru a împiedica uzurparea pavilionului sau în acest scop. Orice sclav care se refugiaza pe o nava, oricare ar fi pavilionul acesteia, este liber ipso facto.
Toate statele vor coopera, în măsura posibilului, la reprimarea pirateriei pe marea libera sau în orice alt loc care nu se afla sub jurisdicția vreunui stat.
Prin piraterie se înțelege oricare dintre actele următoare:
a)orice act ilicit de violenta sau de detențiune, sau orice jefuire, comise de echipajul sau de pasagerii unei nave particulare sau ai unei aeronave particulare, actionind în scopuri personale, și îndreptate:
(i)împotriva unei alte nave sau aeronave, sau împotriva persoanelor sau bunurilor de la bordul acestora, în marea liberă;
(ii)împotriva unei nave sau aeronave, a persoanelor sau bunurilor, într-un loc care nu se afla sub jurisdicția vreunui stat;
b)orice act de participare voluntara la folosirea unei nave sau aeronave, când autorul are cunoștința despre fapte din care decurge ca aceasta nava sau aeronava este o nava sau aeronava pirat;
c)orice act care are ca scop sa incite la comiterea actelor definite la lit. a) sau b) sau care este comis cu intenția de a le facilita.
Actele de piraterie, astfel cum sunt definite la art. 101, săvârșite de o nava de război, o nava de stat sau o aeronava de stat al carei echipaj razvratit a preluat controlul sunt asimilate actelor comise de o nava sau o aeronava particulară.
Sunt considerate ca nave sau aeronave pirat navele sau aeronavele de care persoanele sub controlul cărora se găsesc efectiv intenționează să se servească pentru a comite unul dintre actele vizate la art. 101. În aceeași situație se afla și navele sau aeronavele care au servit la comiterea unor astfel de acte, atât timp cît ele rămân sub controlul persoanelor vinovate de aceste acte.
O nava sau o aeronava devenită pirat își poate menține naționalitatea. Menținerea sau pierderea naționalității sunt determinate de dreptul intern al statului care i-a conferit-o.
Orice stat poate, în marea libera sau în orice alt loc care nu se află sub jurisdicția vreunui stat, sa retina o nava sau o aeronava pirat, sau o nava ori o aeronava capturata în urma unui act de piraterie și care este în miinile piratilor, sa aresteze persoanele și sa sechestreze bunurile care se găsesc la bord. Tribunalele statului care a efectuat reținerea pot să se pronunțe asupra pedepselor de aplicat, precum și asupra măsurilor de luat în ceea ce privește nava, aeronava sau bunurile, sub rezerva drepturilor persoanelor terțe de buna-credința.
Când reținerea unei nave sau aeronave suspecte de piraterie a fost efectuată fără un motiv întemeiat, statul care a procedat astfel este răspunzător, față de statul a cărui naționalitate o are nava sau aeronava, de orice pierdere sau paguba cauzată prin aceasta.
O reținere pentru motive de piraterie nu poate fi executată decît de navele de război sau aeronavele militare, sau de alte nave sau aeronave purtind semnele distinctive exterioare, indicind clar ca sunt afectate unui serviciu public, și care sunt autorizate în acest scop.
1.Toate statele vor coopera la reprimarea traficului ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope practicat de nave, în marea libera, cu încălcarea convențiilor internaționale.
2.Orice stat care are motive serioase de a crede ca o nava care-i poarta pavilionul practica traficul ilicit de stupefiante sau de substanțe psihotrope poate solicita cooperarea altor state pentru a pune capăt acestui trafic.
1.Toate statele vor coopera la reprimarea emisiunilor neautorizate difuzate din marea libera.
2.În sensul prezentei convenții, prin emisiuni neautorizate se înțelege emisiunile de radio sau de televiziune destinate a fi recepționate de marele public, difuzate de pe o nava sau o instalatie din marea libera, cu încălcarea reglementărilor internaționale, cu excepția transmiterii apelurilor de salvare.
3.Oricare persoana care difuzează emisiuni neautorizate poate fi urmărită în justiție de:
a)statul sub pavilionul căruia se afla nava emițătoare;
b)statul de înmatriculare a instalației;
c)statul al cărui cetățean este persoana în cauza;
d)orice stat în care pot fi captate emisiunile;
e)orice stat ale cărui comunicații radio autorizate sunt bruiate de aceste emisiuni.
4.În marea libera, un stat având drept de jurisdicție, conform paragrafului 3, poate, în conformitate cu art. 110, sa aresteze orice persoană sau sa imobilizeze orice nava care difuzează emisiuni neautorizate și sa sechestreze aparatajul de emisie.
1.În afară cazurilor în care intervenția este bazată pe puteri acordate prin tratat, o nava de război care intilneste în marea libera o nava străină, alta decît o nava care se bucura de imunitatea prevăzută la art. 95 și 96, nu o poate supune controlului decît dacă are motive serioase de a banui ca aceasta nava:
a)practica pirateria;
b)practica transportul de sclavi;
c)servește unor emisiuni neautorizate, iar statul pavilionului navei de război are drept de jurisdicție conform art. 109;
d)este fără naționalitate; saue) este în realitate o nava de aceeași naționalitate cu nava de război, deși poarta un pavilion străin sau refuza sa arboreaza pavilionul sau.
2.În cazurile vizate de paragraful 1, nava de război poate proceda la verificarea documentelor, autorizând purtarea pavilionului. În acest scop, ea poate trimite la nava suspecta o ambarcatiune sub comanda unui ofițer. Dacă, după verificarea documentelor, banuielile persista, ea poate să continue controlul la bordul navei, actionind cu toată considerația posibila.
3.Dacă banuielile se dovedesc neintemeiate, nava supusă controlului este despagubita pentru orice eventuala pierdere sau paguba, cu condiția ca ea sa nu fi comis nici un act care să o facă suspecta.
4.Prezentele dispoziții se aplică mutatis mutandis aeronavelor militare.
5.Prezentele dispoziții se aplică, de asemenea, oricăror alte nave sau aeronave autorizate în mod corespunzător, care poarta semne distinctive exterioare, indicind clar ca sunt afectate unui serviciu public.
1.Urmărirea unei nave străine poate fi întreprinsă dacă autoritățile competente ale statului riveran au motive întemeiate sa creadă ca aceasta nava a contravenit legilor și reglementărilor acestui stat. Aceasta urmărire trebuie să înceapă când nava străină sau una dintre ambarcatiunile sale se afla în apele interioare, în apele arhipelagice, în marea teritorială sau în zona contigua a statului care întreprinde urmărirea și nu poate să fie continuată dincolo de limitele marii teritoriale sau ale zonei contigue decît cu condiția sa nu fi fost întreruptă. Nu este necesar ca nava care ordona oprirea unei nave străine ce navighează în marea teritorială sau în zona contigua să se găsească, de asemenea, acolo în momentul în care nava vizata primește ordinul de oprire. Dacă nava străină se găsește în zona contigua, astfel cum este definită la art. 33, urmărirea nu poate fi începută decît dacă ea a încălcat drepturile care sunt protejate prin instituirea acestei zone.
2.Dreptul de urmărire se aplică mutatis mutandis incalcarilor legilor și reglementărilor statului riveran, aplicabile, conform convenției, zonei economice exclusive sau platoului continental, inclusiv zonelor de securitate care inconjoara instalațiile situate pe platoul continental, dacă aceste încălcări au fost comise în zonele menționate.
3.Dreptul de urmărite încetează de îndată ce nava urmărită intră în marea teritorială a propriului stat sau a unui alt stat.
4.Urmărirea nu se considera începută decît dacă nava care urmărește s-a asigurat, prin toate mijlocele utilizabile de care dispune, ca nava urmărită sau una dintre ambarcatiunile sale, sau alte ambarcațiuni care acționează împreună și folosesc nava urmărită ca nava-baza se găsesc în interiorul limitelor marii teritoriale sau, după caz, în zona contigua, în zona economică exclusiva sau deasupra platoului continental. Urmărirea nu poate fi începută decît după emiterea unui semnal de oprire, vizual sau sonor, dat la o distanta care să permită navei în cauza sa-l perceapă.
5.Dreptul de urmărire nu poate fi exercitat decît de navele de război sau de aeronavele militare, sau de alte nave sau aeronave purtind semne exterioare care să indice clar ca sunt afectate unui serviciu public și ca sunt autorizate în acest scop.
6.În cazul în care nava este urmărită de o aeronava:
a)dispozițiile paragrafelor 1-4 se aplică mutatis mutandis;
b)aeronava care da ordinul de oprire trebuie ea însăși sa urmărească nava până ce o nava sau o alta aeronava a statului riveran, avertizata de prima aeronava, soseste la fața locului pentru a continua urmărirea, în afară de cazul în care aeronava nu poate ea însăși sa retina nava. Pentru a justifica oprirea unei nave în afară marii teritoriale nu este suficient ca aceasta sa fi fost doar reperata de aeronava ca ar fi comis o încălcare sau ca fiind suspecta de încălcare; mai este necesar ca ea sa fi fost, totodată, avertizata sa oprească și urmărită de aeronava care a reperat-o sau de alte aeronave ori nave, fără ca urmărirea sa fi fost întreruptă.
7.Eliberarea unei nave, reținută în cadrul jurisdicției unui stat și escortata către un port al acestui stat în vederea anchetarii de către autoritățile competente, nu poate să fie cerută numai pentru motivul ca nava, în cursul călătoriei sale, a fost escortata în timp ce traversa o parte a zonei economice exclusive sau a marii libere, dacă acest fapt a fost impus de împrejurări.
8.O nava care a fost oprită sau reținută în afară marii teritoriale, în împrejurări care nu justifica exercitarea dreptului de urmărire, trebuie să fie despagubita pentru orice eventuala pierdere sau paguba.
1.Orice stat are dreptul de a pune cabluri sau conducte submarine pe fundul marii libere, dincolo de platoul continental.
2.Dispozițiile art. 79 paragraful 5 se aplică acestor cabluri și conducte.
Fiecare stat va adopta legile și reglementările necesare pentru ca ruperea sau deteriorarea de către o nava purtind pavilionul sau sau de către o persoană supusă jurisdicției sale, făcuta în mod intentionat sau prin neglijența culpabilă, a unui cablu de înalta tensiune sau a unei conducte submarine în marea libera, ca și a unui cablu telefonic sau telegrafic submarin, care ar putea avea drept rezultat perturbarea sau întreruperea comunicațiilor telegrafice sau telefonice, sa constituie încălcări pasibile de sancționare. Aceasta dispoziție se aplică, de asemenea, oricărui comportament susceptibil de a provoca ruperea sau deteriorarea unor asemenea cabluri sau conducte sau urmărind aceasta în mod deliberat. Totuși ele nu se aplică dacă ruptura sau deteriorarea unor asemenea cabluri sau conducte s-a făcut de către persoane care, după ce au luat toate măsurile de precauție necesare pentru a le evita, nu au acționat decît în scopul legitim de a-și salva viața sau nava.
Ruperea sau deteriorarea unui cablu sau a unei conducte submarine de către proprietarul unui alt cablu sau conducte submarine
Fiecare stat va adopta legile și reglementările necesare pentru ca, în caz de rupere sau de deteriorare în marea libera a unui cablu sau a unei conducte submarine, cauzată prin punerea unui alt cablu sau a unei alte conducte aparținând unei persoane aflate sub jurisdicția sa, persoana respectiva sa suporte cheltuielile de reparare a daunelor pe care le-a provocat.
Fiecare stat va adopta legile și reglementările necesare pentru ca proprietarul unei nave care face dovada ca a sacrificat o ancora, o plasa sau o alta unealta de pescuit pentru a nu aduce pagube unui cablu sau unei conducte submarine să fie despăgubit de proprietarul cablului sau al conductei, cu condiția ca proprietarul navei sa fi luat în prealabil toate măsurile de precauție rezonabile.
Toate statele au dreptul ca cetățenii lor sa exercite pescuitul în marea libera, sub rezerva:
a)obligațiilor lor convenționale;
b)drepturilor și obligațiilor, precum și intereselor statelor riverane, asa cum sunt prevăzute, între altele, la art. 63 paragraful 2 și la art. 64-67; șic) dispozițiilor prezentei secțiuni.
Toate statele sunt obligate sa adopte măsuri aplicabile cetățenilor lor, care pot să fie necesare pentru conservarea resurselor biologice ale marii libere, sau sa coopereze cu alte state pentru adoptarea unor asemenea măsuri.
Statele vor coopera pentru conservarea și gestionarea resurselor biologice în marea libera. Statele ai căror cetățeni exploatează resurse biologice diferite situate în aceeași zona sau resurse biologice identice vor negocia în vederea adoptării măsurilor necesare conservării resurselor respective. În acest scop, ele vor coopera, dacă este nevoie, pentru a crea organizații de pescuit subregionale sau regionale.
1.Atunci când fixează volumul autorizat al capturilor și iau alte măsuri în vederea conservării resurselor biologice ale marii libere, statele:
a)urmăresc, pe baza datelor științifice disponibile cele mai sigure, sa mențină sau sa restabileasca stocurile de specii exploatate la niveluri care să asigure randamentul constant maxim, având în vedere factorii ecologici și economici pertinenți, inclusiv nevoile speciale ale statelor în curs de dezvoltare, și ținând seama de metodele în materie de pescuit, de interdependenta stocurilor și de toate normele minime internaționale, general recomandate pe plan subregional, regional sau mondial;
b)iau în considerare efectele acestor măsuri asupra speciilor asociate speciilor exploatate sau dependente de acestea, în vederea menținerii sau restabilirii stocurilor acestor specii asociate sau dependente la un asemenea nivel încât reproducerea lor sa nu poate fi pusă în mod serios în pericol.
2.Informațiile științifice disponibile, statisticile referitoare la capturi și la efortul de pescuit și celelalte date privind conservarea stocurilor de peste vor fi difuzate și schimbate cu regularitate prin intermediul organizațiilor internaționale competente subregionale, regionale sau mondiale, după cum este cazul, și cu participarea tuturor statelor interesate.
3.Statele interesate vor veghea ca măsurile de conservare și aplicarea lor sa nu antreneze nici o discriminare de drept sau de fapt împotriva vreunui pescar, oricare ar fi statul al cărui cetățean este.
Prevederile art. 65 se aplică, de asemenea, la conservarea și gestionarea mamiferelor marine în marea libera.
1.O insula este o întindere naturala de pământ inconjurata de apa, care rămâne descoperită în timpul fluxului.
2.Sub rezerva paragrafului 3, marea teritorială, zona contigua, zona economică exclusiva și platoul continental al unei insule sunt delimitate conform dispozițiilor prezentei convenții, aplicabile altor intinderi terestre.
3.Stâncile care nu sunt propice locuirii umane sau unei vieți economice proprii nu au zona economică exclusiva și nici platou continental.Partea IX Mari închise sau semiînchise
În sensul prezentei convenții, prin expresia mare închisă sau semiînchisă se înțelege un golf, un bazin sau o mare, înconjurate de mai multe state și legate de o alta mare sau de ocean printr-un pasaj ingust sau format, în întregime sau în principal, de marile teritoriale și zonele economice exclusive ale mai multor state.
Statele riverane la o mare închisă sau semiînchisă ar trebui sa coopereze între ele în exercitarea drepturilor și executarea obligațiilor care le revin conform prezentei convenții. În acest scop, ele se vor strădui, direct sau prin intermediul unei organizații regionale corespunzătoare:
a)sa coordoneze gestionarea, conservarea, explorarea și exploatarea resurselor biologice ale marii;
b)să-și coordoneze exercitarea drepturilor și executarea obligațiilor ce le revin în ce privește protecția și apărarea mediului marin;
c)să-și coordoneze politica în materie de cercetare științifică și să efectueze, dacă este cazul, programe comune de cercetare științifică în zona respectiva;
d)sa invite, dacă va fi cazul, alte state sau organizații internaționale interesate sa coopereze cu ele în aplicarea prezentului articol.
1.În sensul prezentei convenții, se înțelege prin:
a)stat fără litoral, orice stat care nu poseda tarmuri maritime;
b)stat de tranzit, orice stat, cu sau fără tarmuri maritime, situat între un stat fără litoral și mare, prin teritoriul căruia trece traficul în tranzit;
c)trafic în tranzit, tranzitul de persoane, de bagaje, de bunuri și de mijloace de transport prin teritoriul unuia sau al mai multor state de tranzit, când trecerea prin acest teritoriu, cu sau fără transbordare, depozitare, întrerupere de încărcătura sau schimbarea modului de transport, nu reprezintă decît o fracțiune dintr-o călătorie completa care începe sau se termina pe teritoriul statului fără litoral;
d)mijloace de transport:
(i)orice material feroviar rulant, navele care servesc navigației maritime, pe lacuri sau fluviale și vehiculele rutiere;
(ii)acolo unde condițiile locale o impun, hamalii și animalele de povara.
2.Statele fără litoral și statele de tranzit pot conveni includerea în mijloacele de transport a conductelor petroliere și a celor de gaze și a mijloacelor de transport, altele decît cele menționate la paragraful 1.
1.Statele fără litoral au dreptul de acces la mare și de la mare pentru a exercita drepturile prevăzute în convenție, inclusiv cele relative la libertatea marii libere și la patrimoniul comun al umanității. În acest scop, ele se bucura de libertatea de tranzit prin teritoriul statelor de tranzit cu orice mijloace de transport.
2.Condițiile și modalitățile exercitării libertății de tranzit vor fi convenite între statele fără litoral și statele de tranzit interesate, pe cale de acorduri bilaterale, subregionale sau regionale.
3.În exercitarea deplinei suveranitati pe teritoriul lor, statele de tranzit au dreptul de a lua toate măsurile pentru a se asigura ca drepturile și facilitățile stipulate în prezenta parte, în favoarea statelor fără litoral, nu aduc în nici un fel atingere intereselor lor legitime.
Dispozițiile prezentei convenții, precum și acordurile speciale referitoare la exercitarea dreptului de acces la și de la mare, care prevăd drepturi și facilități în favoarea statelor fără litoral datorită situației lor geografice deosebite, sunt excluse de la aplicarea clauzei națiunii celei mai favorizate.
1.Traficul în tranzit nu este supus nici unui fel de taxe vamale, taxe sau alte redevențe, cu excepția drepturilor percepute pentru servicii particulare în legătură cu acest trafic.
2.Mijloacele de transport în tranzit și celelalte facilități de tranzit prevăzute pentru statul fără litoral și folosite de către acesta nu vor fi supuse unor taxe sau redevențe mai mari decît cele percepute pentru folosirea mijloacelor de transport ale statului de tranzit.
Pentru a facilita traficul în tranzit, pot fi prevăzute zone libere sau alte facilități vamale în porturile de intrare și de ieșire ale statelor de tranzit, prin acorduri între aceste state și statele fără litoral.
Dacă în statul de tranzit nu exista mijloace de transport care să permită exercitarea efectivă a libertății de tranzit sau dacă mijloacele existente, inclusiv instalațiile și echipamentele portuare, sunt neadecvate într-o privința oarecare, statul de tranzit și statul fără litoral interesat pot coopera pentru construirea acestora sau ameliorarea celor existente.
Măsuri pentru evitarea întârzierilor sau a dificultăților cu caracter tehnic la efectuarea traficului în tranzit sau pentru eliminarea cauzelor acestora
1.Statul de tranzit va lua toate măsurile corespunzătoare pentru evitarea întârzierilor sau a altor dificultăți cu caracter tehnic în efectuarea traficului în tranzit.
2.Dacă survin intirzieri sau dificultăți, autoritățile competente ale statului de tranzit și cele ale statului fără litoral vor coopera pentru eliminarea rapida a cauzelor acestora.
Navele care poarta pavilionul unui stat fără litoral se bucura de un tratament egal cu cel care este acordat celorlalte nave străine în porturile maritime.
Prezenta convenție nu implica în nici un fel retragerea facilităților de tranzit, care sunt mai extinse decît acelea care sunt prevăzute de prezenta convenție, care sunt convenite între statele părți la prezenta convenție sau acordate de un stat parte. De asemenea, prezenta convenție nu interzice în nici un fel statelor părți de a acorda în viitor facilități mai extinse.
În sensul prezentei părți:
a)prin resurse se înțelege toate resursele minerale solide, lichide sau gazoase în situ care, în zona, se găsesc pe fundul marilor sau în subsolul acestora, inclusiv nodulii polimetalici;
b)resursele, o dată ce au fost extrase din zona, sunt denumite minerale.
1.Aceasta parte a prezentei convenții se aplică zonei.
2.Activitățile desfășurate în zona sunt guvernate de prevederile prezentei părți.
3.Depunerea hartilor sau a listelor de coordonate geografice care indica amplasarea limitelor vizate la primul articol paragraful 1, ca și asigurarea publicității acestor harți și liste, sunt guvernate de prevederile părții a VI-a.4. Nici o dispoziție a prezentului articol nu afectează definirea limitei exterioare a platoului continental, conform părții a VI-a, sau validitatea acordurilor referitoare la delimitarea între statele ale căror tarmuri sunt limitrofe sau se afla fața în fața.
Prevederile acestei părți a prezentei convenții și drepturile care sunt acordate sau sunt exercitate în conformitate cu aceasta nu afectează regimul juridic al apelor de deasupra zonei sau al spațiului aerian situat deasupra acestor ape.
Zona și resursele sale sunt patrimoniu comun al umanității.
1.Nici un stat nu poate să revendice sau sa exercite suveranitate sau drepturi suverane asupra unei părți oarecare a zonei sau asupra resurselor sale; nici un stat și nici o persoană fizica sau juridică nu poate să-și însușească vreo parte oarecare a zonei sau a resurselor sale. Nici o asemenea revendicare, nici o exercitare a suveranității sau a unor drepturi suverane și nici un act de apropiere nu vor fi recunoscute.
2.Toate drepturile asupra resurselor zonei aparțin întregii umanitati în numele căreia va acționa autoritatea. Aceste resurse sunt inalienabile. Mineralele extrase din zona pot fi totuși înstrăinate, însă numai în conformitate cu aceasta parte și cu regulile, reglementările și procedurile adoptate de către autoritate.
3.Nici un stat și nici o persoană fizica sau juridică nu poate să revendice, sa dobindeasca sau sa exercite drepturi asupra mineralelor extrase din zona, decît în conformitate cu prevederile prezentei părți. Drepturile revendicate, dobîndite sau exercitate în alt mod nu vor fi recunoscute.
În conduita lor generală cu privire la zona, statele se vor conformă prezentei părți, principiilor enunțate în Carta Națiunilor Unite și celorlalte reguli de drept internațional, manifestând preocupare pentru menținerea păcii și securității, pentru promovarea cooperării internaționale și a înțelegerii reciproce.
1.Statelor părți le revine obligația de a veghea ca activitățile desfășurate în zona, fie de către ele însele, fie de către întreprinderile lor de stat sau de către persoane fizice sau juridice care poseda naționalitatea lor ori sunt controlate în mod efectiv de către ele sau de către cetățenii lor, să fie conforme cu dispozițiile prezentei părți. Aceeași obligație revine și organizațiilor internaționale pentru activitățile pe care acestea le desfășoară în zona.
2.Fără a contraveni principiilor de drept internațional și prevederilor art. 22 din anexa nr. III, un stat parte sau o organizație internaționala va răspunde pentru daunele rezultate în urma nerespectării obligațiilor care le revin în conformitate cu prezenta parte; statele părți sau organizațiile internaționale care acționează împreună își asuma aceasta răspundere împreună și solidar. Totuși, statul parte nu este răspunzător de daunele rezultate din încălcarea obligației de către o persoană garantată de el conform art. 153 paragraful 2 lit. b), dacă a luat toate măsurile necesare și corespunzătoare pentru a asigura respectarea efectivă a prevederilor prezentei părți și ale anexelor pertinente, asa cum prevăd art. 153 paragraful 4 și art. 4 paragraful 3 din anexa nr. III.
3.Statele părți care sunt membre ale organizațiilor internaționale vor lua măsuri corespunzătoare pentru a asigura aplicarea prezentului articol în ceea ce privește aceste organizații.
1.Activitățile din zona vor fi desfășurate, asa cum este prevăzut în mod expres în prezenta parte, în interesul întregii umanitati, independent de situația geografică a statelor, fie ca este vorba de state riverane sau de tari fără litoral, și ținând seama în mod deosebit de interesele și nevoile statelor în curs de dezvoltare și ale popoarelor care nu au dobândit deplina independenta sau un regim de autonomie recunoscut de Natiunile Unite, conform Rezoluției nr. 1.514/XV și altor rezoluții pertinente ale adunării generale.
2.Autoritatea va asigura împărțirea echitabila, pe baze nediscriminatorii, a avantajelor financiare și a altor avantaje economice rezultate din activitățile desfășurate în zona, printr-un mecanism corespunzător, conform art. 160 paragraful 2 lit. f) pct. (i).
Zona este deschisă utilizării în scopuri exclusiv pașnice de către toate statele, fie ca este vorba de state riverane sau de state fără litoral, fără discriminări și fără a se aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentei părți.
1.În cazul zăcămintelor de resurse ale zonei, ce se extind dincolo de limitele acesteia, activitățile din zona se vor desfășura ținând seama în modul cuvenit de drepturile și de interesele legitime ale statului riveran sub jurisdicția căruia se întind aceste zăcăminte.
2.Se va institui un sistem de consultări cu statul interesat, inclusiv de notificare prealabilă, pentru a se evita orice încălcare a acestor drepturi și interese. În cazul în care activitățile desfășurate în zona pot antrena exploatarea unor resurse ce se găsesc în limitele jurisdicției naționale a unui stat riveran, este necesar consimțământul prealabil al acestuia.
3.Prevederile prezentei părți și drepturile acordate sau exercitate în virtutea acestora nu vor afecta dreptul statelor riverane de a lua măsurile compatibile cu dispozițiile pertinente ale părții a XII-a, care pot să fie necesare pentru a preveni, a atenua sau elimina un pericol grav și iminent pentru litoralul lor sau pentru interese conexe care s-ar datora unei poluari sau amenințări de poluare rezultind din activitățile duse în zona sau din orice alte accidente cauzate prin asemenea activități.
1.Cercetarea științifică marina în zona se va efectua în scopuri exclusiv pașnice și în interesul întregii umanitati în conformitate cu partea a XIII-a.2. Autoritatea poate efectua cercetări științifice marine asupra zonei și resurselor sale și poate încheia contracte în acest scop. Ea va favoriza și incuraja cercetări științifice marine în zona și va coordona și difuza rezultatele acestor cercetări și analize, atunci când sunt disponibile.
3.Statele părți pot să efectueze cercetări științifice marine în zona. Ele vor favoriza cooperarea internaționala în domeniul cercetării științifice marine în zona:
a)participind la programe internaționale și încurajând cooperarea în domeniul cercetării științifice marine efectuate de personalul diferitelor tari și de cel al autorității;
b)veghind ca programele să fie elaborate prin intermediul autorității sau al altor organizații internaționale, după caz, în folosul statelor în curs de dezvoltare și al statelor mai puțin avansate din punct de vedere tehnologic, în vederea:
(i)întăririi potențialului lor de cercetări;
(ii)formării personalului lor și al autorității în domeniul tehnicilor și al aplicării cercetării;
(iii)favorizării antrenării personalului lor calificat la activitățile de cercetare desfășurate în zonă;
c)difuzând în mod efectiv rezultatele cercetărilor și analizelor, atunci când sunt disponibile, prin intermediul autorității sau al altor mecanisme internaționale, după caz.
1.Conform convenției, autoritatea ia măsuri:
a)pentru a obține tehnologiile și cunoștințele științifice referitoare la activitățile desfășurate în zona; șib) pentru a favoriza și a incuraja transferul, către statele în curs de dezvoltare, a acestor tehnologii și cunoștințe științifice, în asa fel încât toate statele părți să poată beneficia de ele.
2.În acest scop, autoritatea și statele părți vor coopera pentru promovarea transferului de tehnologie și de cunoștințe științifice referitoare la activitățile desfășurate în zona, astfel ca întreprinderea și toate statele părți să poată beneficia de ele. Îndeosebi, ele vor iniția și incuraja:
a)programe pentru transferul către întreprindere și către țările în curs de dezvoltare de tehnologii referitoare la activitățile desfășurate în zona, inclusiv, între altele, facilitarea accesului întreprinderii și al statelor în curs de dezvoltare la tehnologiile pertinente, potrivit unor modalități și în condiții juste și rezonabile;
b)măsuri pentru a asigura dezvoltarea tehnologiilor întreprinderii și a tehnologiilor indigene ale statelor în curs de dezvoltare și în mod deosebit pentru a oferi personalului întreprinderii și din aceste state posibilități de a se pregati în domeniul științei și tehnologiei marine și de a participa pe deplin la activitățile desfășurate în zona.
În ce privește activitățile desfășurate în zona, vor fi luate, potrivit convenției, măsurile necesare pentru a asigura o protecție eficace a mediului marin împotriva efectelor dăunătoare care pot rezultă din aceste activități. În acest scop, autoritatea adopta regulile, reglementările și procedurile corespunzătoare, îndeosebi pentru:
a)prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin, inclusiv a litoralului, și pentru a face fața altor riscuri care îl amenința, precum și oricărei perturbari a echilibrului ecologic al mediului marin, acordind o atenție deosebită necesității de a-l proteja împotriva efectelor nocive ale unor activități, cum ar fi: forarile, dragajele, excavatiile, deversarile de deșeuri, construirea și exploatarea sau întreținerea instalațiilor, conductelor și altor dispozitive utilizate pentru aceste activități;
b)protejarea și conservarea resurselor naturale ale zonei și prevenirea cauzarii de pagube pentru flora și fauna mediului marin.
În ceea ce privește activitățile desfășurate în zona, se vor lua măsurile necesare pentru a se asigura o protecție eficace a vieții omenești. În acest scop, autoritatea va adopta reguli, reglementări și proceduri corespunzătoare pentru a completa dreptul internațional existent cuprins în tratatele în materie.
1.Activitățile în zona se vor desfășura ținând seama în mod rezonabil de celelalte activități întreprinse în mediul marin.
2.Instalațiile utilizate pentru activitățile desfășurate în zona vor îndeplini următoarele condiții:
a)vor fi montate, amplasate și indepartate numai în conformitate cu dispozițiile prezentei părți și în condițiile fixate de regulile și de reglementările adoptate de către autoritate. Montarea, amplasarea și îndepărtarea lor vor fi notificate în mod corespunzător, iar mijloacele permanente pentru semnalarea prezentei lor vor fi întreținute;
b)nu vor fi amplasate în locuri în care ar putea sa stînjenească folosirea căilor recunoscute de navigație de importanța vitala pentru navigația internaționala sau în zonele de pescuit intensiv;
c)vor fi înconjurate de zone de securitate marcate în mod corespunzător prin balize, pentru a asigura securitatea instalațiilor insesi și a navigației. Configurația și amplasamentul acestor zone de siguranță se vor stabili astfel încât ele sa nu formeze o centura care să împiedice accesul licit al navelor la anumite zone marine sau navigația în culoarele care servesc navigației internaționale;
d)vor fi utilizate în scopuri exclusiv pașnice;
e)aceste instalații nu au statut de insule. Ele nu au o mare teritorială proprie, iar prezenta lor nu influențează delimitarea marii teritoriale a zonei economice exclusive sau a platoului continental.
3.Celelalte activități întreprinse în mediul marin vor fi efectuate ținând seama, în mod rezonabil, de activitățile din zona.
Participarea efectivă a statelor în curs de dezvoltare la activitățile desfășurate în zona este incurajata, asa cum se stipulează în mod specific în prezenta parte, ținând seama, în mod cuvenit, de nevoile și de interesele deosebite ale acestor state și, mai ales, ale acelora dintre ele care sunt fără litoral sau sunt dezavantajate din punct de vedere geografic, pentru a le permite să depășească obstacolele pe care le intimpina datorită situației lor defavorabile, mai ales datorită departarii lor de zona și dificultăților de acces în zona și din aceasta.
Toate obiectele cu caracter arheologic sau istoric găsite în zona sunt păstrate sau cedate în interesul întregii umanitati, tinindu-se seama în mod deosebit de drepturile preferențiale ale statului sau ale tarii de origine, sau ale statului de origine culturală ori ale statului de origine istorica sau arheologică.
Activitățile din zona vor fi desfășurate, asa cum se prevede în mod expres în prezenta parte, astfel încât sa favorizeze dezvoltarea armonioasă a economiei mondiale și creșterea echitabila a comerțului internațional, sa promoveze cooperarea internaționala, pentru dezvoltarea generală a tuturor țărilor, și mai ales a statelor în curs de dezvoltare, și, îndeosebi, în scopul de a asigura:
a)punerea în valoare a resurselor zonei;
b)gestionarea sistematica, sigura și rațională a resurselor zonei, veghind, îndeosebi, ca activitățile desfășurate să fie eficiente și în conformitate cu principiile judicioase de conservare, evitând orice risipa inutila;
c)creșterea posibilității de participare la aceste activități, îndeosebi într-un mod compatibil cu art. 144 și 148;
d)participarea autorității la veniturile și la transferul de tehnologie către întreprindere și către statele în curs de dezvoltare, conform convenției;
e)sporirea, în funcție de necesitați, a disponibilităților de minerale, produse pe baza resurselor zonei, concomitent cu mineralele provenind din alte resurse, pentru a asigura aprovizionarea consumatorilor cu asemenea minerale;
f)favorizarea, în ceea ce privește mineralele produse atât pe baza resurselor zonei, cît și a altor resurse, unor prețuri juste și stabile, remuneratorii pentru producători și juste pentru consumatori, și asigurarea pe termen lung a echilibrului dintre oferta și cerere;
g)acordarea de posibilități tot mai mari pentru toate statele părți, indiferent de sistemul lor social și economic sau de situarea lor geografică, de a participa la punerea în valoare a resurselor zonei și prevenirea monopolizarii activităților desfășurate în zona;
h)protejarea statelor în curs de dezvoltare împotriva efectelor defavorabile pe care le-ar putea avea asupra economiilor lor sau asupra cistigurilor lor din export, scăderea prețului unui mineral figurind printre cele extrase din zona sau reducerea volumului exportului lor de asemenea minerale, în măsura în care aceste scăderi sau reduceri sunt datorate activităților desfășurate în zona, conform art. 151;
i)punerea în valoare a patrimoniului comun în interesul întregii umanitati;
j)condiții de acces pe piețe pentru importul mineralelor produse pe baza resurselor zonei și pentru importul de produse extrase din aceste minerale, care să nu fie mai favorabile decît condițiile cele mai favorabile aplicabile importurilor provenite din alte resurse.
1.a) Fără a contraveni obiectivelor enunțate la art. 150 și în vederea aplicării art. 150 lit. g), autoritatea, actionind prin intermediul forurilor existente sau, dacă este nevoie, în cadrul unor noi aranjamente sau acorduri cu participarea tuturor părților interesate, inclusiv cu producătorii și cu consumatorii, va lua măsurile necesare pentru a favoriza creșterea, eficacitatea și stabilirea piețelor pentru produsele de baza rezultate din mineralele provenind din zona, la prețuri remuneratorii pentru producători și juste pentru consumatori. Toate statele părți vor coopera în acest scop.
b)Autoritatea va avea dreptul sa participe la orice conferința asupra produselor, ale carei lucrări se referă la aceste produse de baza și la care iau parte toate părțile interesate, inclusiv producătorii și consumatorii. Ea are dreptul sa devină parte la orice aranjament sau acord încheiat în cadrul unor asemenea conferințe. Ea va participa, pentru tot ceea ce privește producția din zona, la orice organ creat în baza unor asemenea aranjamente sau acorduri, în conformitate cu regulamentul interior al organului în cauza.
c)Autoritatea se va achită de obligațiile care îi revin în conformitate cu aranjamentele sau cu acordurile menționate mai sus, pentru a asigura aplicarea lor uniforma și nediscriminatorie față de întreaga producție de minerale în cauza, din zona. Făcând aceasta, ea va acționa într-un mod compatibil cu clauzele contractelor în vigoare și cu dispozițiile planurilor de lucrări aprobate de întreprindere.
2.a) În timpul perioadei interimare specificate în paragraful 3, producția comercială nu va începe pe baza unui plan de lucrări aprobat, decît dacă exploatantul a solicitat și obținut de la autoritate o autorizație de producție; aceasta autorizație nu poate fi cerută cu mai mult de 5 ani înainte de data planificata pentru începerea producției comerciale pe baza planului de lucrări, în afară de cazul în care autoritatea ar prescrie alt termen prin regulile, regulamentele și procedurile sale, având în vedere natura și calendarul de executare a proiectelor.
b)În cererea sa de autorizare, exploatantul va specifică cantitatea anuală de nichel pe care prevede că o va extrage în baza planului de lucrări aprobat. Cererea cuprinde un tabel de cheltuieli care, după primirea autorizației, vor fi făcute de către exploatant și care au fost calculate rezonabil, în asa fel încât să-i permită sa înceapă producția comercială la data prevăzută.
c)În scopul aplicării prevederilor de la lit. a) și b), autoritatea va adopta norme de eficacitate potrivit art. 17 din anexa nr. III.
d)Autoritatea va elibera o autorizație de producție pentru cantitatea specificată în cerere, cu condiția ca suma dintre aceasta cantitate și cantitățile autorizate mai înainte sa nu depășească, pentru un an oarecare de producție din perioada interimara, plafonul producției de nichel, calculat conform paragrafului h), pentru anul în cursul căruia este eliberata autorizația.
e)O dată eliberata, autorizația de producție și cererea aprobată devin parte integrantă a planului de lucrări aprobat.
f)Dacă cererea de autorizare prezentată de către exploatant este respinsă în baza prevederilor de la lit. d), solicitantul va putea, oricând, să prezinte autorității o noua cerere.
3.Perioada interimara începe cu 5 ani înainte de data de 1 ianuarie a nului prevăzut pentru începerea producției comerciale în baza planului de lucrări aprobat. În cazul în care începerea producției comerciale se amina cu un an față de cel prevăzut inițial, începutul perioadei interimare și plafonul producției inițial calculat vor fi modificate în consecința. Perioada interimara se va încheia după 25 de ani sau la sfârșitul conferintei de revizuire, menționată la art. 155, sau în ziua în care vor intră în vigoare noile acorduri și aranjamente menționate la paragraful 1, după cum unul dintre aceste evenimente va surveni mai curînd. Dacă aceste aranjamente sau acorduri devin caduce sau încetează sa mai fie valabile din alte motive, autoritatea redobindeste, pentru restul perioadei interimare, puterile prevăzute în prezentul articol.
4.a) Plafonul producției, valabil pentru un an oarecare din perioada interimara, este dat de suma celor două elemente (i) și (ii) de mai jos:
(i)diferența dintre valorile curbei de tendința a consumului anual de nichel pentru anul care precede anul de începere a primei producții comerciale și valoarea acestei curbe pentru anul care precede începutul perioadei interimare, aceste valori fiind calculate în conformitate cu prevederile lit. b); și(ii) 60% din diferența dintre valoarea curbei de tendința a consumului de nichel pentru anul pentru care a fost solicitată autorizația de producție și valoarea acestei curbe pentru anul care precede anul de începere a primei producții comerciale, aceste valori fiind calculate în conformitate cu prevederile de la lit. b).
b)În scopul subparagrafelor de la lit. a):
(i)valorile curbei de tendința folosite pentru calculul plafonului producției de nichel vor fi valorile anuale ale consumului de nichel, indicate de o curba de tendința stabilită în cursul anului în care a fost eliberata autorizația de producție. Curba de tendința se obține prin regresia lineara a logaritmilor datelor referitoare la consumul anual efectiv de nichel, corespunzător perioadei de 15 ani, cea mai recenta, pentru care se dispune de date, timpul fiind luat drept o variabila independenta. Aceasta curba de tendința se va numi curba de tendința inițială;
(ii)dacă rata anuală de creștere indicată de curba de tendința este mai mica de 3%, se va înlocui aceasta curba pentru determinarea cantităților vizate la lit. a) cu o curba de tendința construită în asa fel încât sa taie curba de tendința inițială în punctul care reprezintă valoarea consumului pentru primul an al perioadei de 15 ani luate în considerare, iar panta sa sa corespundă unei creșteri anuale de 3% . Totuși plafonul de producție fixat pentru un an oarecare al perioadei interimare nu poate, în nici un caz, să depășească diferența dintre valoarea curbei de tendința inițială pentru anul luat în considerare și valoarea acestei curbe pentru anul care precede începerea perioadei interimare.
5.Autoritatea va rezerva întreprinderii, pentru producția sa inițială, o cantitate de 38.000 tone metrice de nichel din cantitatea fixată ca plafon de producție, conform lit. b).
6.a) Exploatantul poate, în cursul unui an oarecare, sa nu atinga volumul producției anuale de minerale provenite din noduli polimetalici, care este specificată în autorizația sa de producție, sau să depășească aceasta producție cu maximum 8%, cu condiția ca producția totală sa nu depășească volumul specificat în autorizație. Orice depășire cuprinsă între 8% și 20% pentru un an oarecare sau orice depășire pentru un an care urmează unei perioade de 2 ani consecutivi, în cursul cărora volumul fixat a fost deja depășit, va face obiectul negocierilor cu autoritatea care poate cere exploatantului să solicite o autorizație de producție suplimentară.
b)Cererile referitoare la aceasta producție suplimentară nu vor fi examinate de autoritate decît după ce ea s-a pronunțat asupra tuturor cererilor de autorizație nerezolvate și după ce ea va fi luat în considerare, în mod cuvenit, eventualitatea unor alte cereri prezentate de alți solicitanți. Autoritatea se va ghida în aceasta privința după principiul ca, în cursul unui an oarecare din perioada interimara, producția totală autorizata în virtutea formulei de limitare a producției nu trebuie să fie depășită. Ea nu va autoriza, pentru nici un plan de lucrări, producția unei cantități de nichel mai mare de 46.500 tone metrice pe an.
7.Producția altor metale, cum ar fi cuprul, cobaltul și manganul, care sunt obținute din nodulii polimetalici extrasi pe baza unei autorizații de producție, nu trebuie să depășească nivelul pe care l-ar fi atins dacă exploatantul ar fi produs din acești noduli cantitatea maxima de nichel calculată conform prezentului paragraf. Autoritatea va stabili, potrivit art. 17 din anexa nr. III, reguli, reglementări și proceduri pentru punerea în aplicare a prezentului paragraf.
8.Drepturile și obligațiile referitoare la practicile economice incorecte, care sunt prevăzute în cadrul acordurilor comerciale multilaterale pertinente, se vor aplica la explorarea și exploatarea mineralelor din zona. Pentru soluționarea diferendelor care vor aparea din aplicarea prezentei prevederi, statele părți care participa la aceste acorduri comerciale multilaterale vor recurge la procedurile de soluționare a diferendelor prevăzute de acestea.
9.Autoritatea are puterea sa limiteze nivelul producției de minerale în zona, altele decît mineralele extrase din noduli polimetalici, în condițiile și după metodele pe care le va considera corespunzătoare, adoptînd reglementări în conformitate cu art. 161 paragraful 8.10. La recomandarea consiliului, bazată pe avizul Comisiei de planificare economică, adunarea va institui un sistem de compensație sau va lua alte măsuri de asistența, de natura sa faciliteze adaptarea economică, inclusiv cooperarea cu instituțiile specializate și cu alte organizații internaționale, în scopul de a veni în ajutorul statelor în curs de dezvoltare ale căror economii naționale și venituri provenite din export vor fi în mod grav afectate datorită efectelor negative pe care le-ar putea avea scăderea prețului unui mineral care figurează printre cele extrase din zona sau datorită reducerii volumului exportului lor de asemenea minerale, în măsura în care această scădere sau reducere este datorată activităților desfășurate în zona. La cerere, autoritatea va întreprinde studii asupra problemelor pe care le-ar avea statele care risca să fie cel mai grav afectate, în vederea reducerii la minimum a dificultăților lor și pentru a le ajuta să-și adapteze economia.
1.În exercitarea atribuțiilor și funcțiilor sale, autoritatea va evita orice discriminare, îndeosebi când acorda posibilitatea de a desfășura activități în zona.
2.Totuși ea va acorda, în virtutea dispozițiilor exprese ale prezentei părți, o atenție deosebită statelor în curs de dezvoltare și, între acestea, mai ales statelor fără litoral sau dezavantajate din punct de vedere geografic.
1.Activitățile desfășurate în zona vor fi organizate, realizate și controlate de către autoritate, în numele întregii umanitati, conform prezentului articol și altor dispoziții pertinente ale prezentei părți și ale anexelor corespunzătoare, precum și regulilor, reglementărilor și procedurilor autorității.
2.Activitățile din zona se desfășoară conform paragrafului 3:
a)de către întreprindere; șib) în asociere cu autoritatea, de către statele părți sau de către întreprinderi de stat, ori de către persoane fizice sau juridice care au naționalitatea unui stat parte ori sunt efectiv controlate de un stat sau de cetățenii unui asemenea stat, atunci când sunt patronate de către state sau de către orice grup dintre categoriile menționate, care îndeplinește condițiile stipulate în prezenta parte și în anexa nr. III.
3.Activitățile din zona se desfășoară conform unui plan de muncă oficial și scris, stabilit conform anexei nr. III și aprobat de consiliu, după examinarea lui de către comisia juridică și tehnica. În cazul activităților întreprinse în zona, cu autorizația autorității, de către entitățile sau persoanele menționate la paragraful 2 lit. b), acest plan de muncă îmbracă forma unui contract, asa cum este prevăzut în art. 3 din anexa nr. III. Acest contract poate prevedea aranjamente de coparticipare conform art. 11 din anexa nr. III.
4.Autoritatea va exercita asupra activităților întreprinse în zona controlul necesar pentru a asigura respectarea dispozițiilor pertinente ale prezentei părți și ale anexelor corespunzătoare, ca și a regulilor, reglementărilor și procedurilor autorității, precum și a planurilor de muncă aprobate conform paragrafului 3. Statele părți vor ajuta autoritatea, luând toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea acestor texte, conform art. 139.5. Autoritatea are dreptul sa ia, în orice moment, orice măsură prevăzută în prezenta parte pentru a-i asigura respectarea și, în același timp, pentru a-și putea exercita funcțiile de control și de reglementare care îi incumba în virtutea convenției sau a unui contract. Autoritatea poate inspecta toate instalațiile situate în zona, care sunt utilizate pentru activitățile desfășurate în zona.
6.Orice contract încheiat conform paragrafului 3 va prevedea garantarea titlului. El nu va putea, deci, să fie revizuit, suspendat sau reziliat decît în conformitate cu prevederile art. 18 și 19 din anexa nr. III.
La fiecare 5 ani de la intrarea în vigoare a convenție, adunarea va proceda la o examinare generală și sistematica a modului în care regimul internațional al zonei, stabilit prin convenție, a funcționat în practica. În lumina acestei examinări, adunarea va putea adopta sau recomanda altor organe sa adopte măsuri conforme cu dispozitile și cu procedurile prevăzute în prezenta parte și în anexele corespunzătoare, care să ducă la îmbunătățirea funcționarii regimului.
1.15 ani după data de 1 ianuarie a anului în care începe prima producție comercială în baza unui plan de muncă aprobat, adunarea va convoca o conferința pentru revizuirea dispozițiilor prezentei părți și ale anexelor corespunzătoare, care reglementează sistemul de explorare și de exploatare a resurselor zonei. Conferința de revizuire va examina, în detaliu, în lumina experienței acumulate în timpul perioadei care s-a scurs:
a)dacă dispozițiile prezentei părți, care reglementează sistemul de explorare și de exploatare a resurselor zonei, și-au atins obiectivele în toate privintele și, mai ales, dacă au fost profitabile întregii umanitati;
b)dacă în acest interval de 15 ani sectoarele rezervate au fost exploatate în mod eficient și echilibrat în raport cu sectoarele nerezervate;
c)dacă valorificarea și utilizarea zonei și a resurselor sale au fost întreprinse într-un mod care să favorizeze dezvoltarea armonioasă a economiei mondiale și expansiunea echilibrata a comerțului internațional;
d)dacă s-a preîntâmpinat monopolizarea activităților duse în zona;
e)dacă au fost respectate principiile enunțate în art. 150 și 151; șif) dacă sistemul a permis o distribuire echitabila a avantajelor de pe urma activităților din zona, având în vedere, îndeosebi, interesele și nevoile statelor în curs de dezvoltare.
2.Conferința de revizuire va trebui sa vegheze ca principiul patrimoniului comun al umanității, regimul internațional vizind exploatarea sa echitabila în folosul tuturor țărilor, mai ales al statelor în curs de dezvoltare, și existenta unei autorități însărcinate cu desfășurarea, organizarea și controlul activităților din zona să fie menținute. Ea va veghea, de asemenea, pentru a fi menținute principiile enunțate în prezenta parte în ce privește excluderea oricărei revendicari și neexercitarea suveranității asupra vreunui sector al zonei, drepturile statelor și conduita lor generală referitoare la zona, precum și participarea lor la activitățile întreprinse în zona, conform convenției, prevenirea monopolizarii activităților desfășurate în zona, folosirea zonei exclusiv în scopuri pașnice, aspectele economice ale activităților desfășurate în zona, cercetarea științifică marina, transferul de tehnologii, protejarea mediului marin și a vieții umane, drepturile statelor riverane, regimul juridic al apelor și al spațiului aerian de deasupra zonei și compatibilitatea dintre activitățile desfășurate în zona și alte activități exercitate în mediul marin.
3.Conferința de revizuire va folosi procedura de adoptare a deciziilor, care a fost aplicată și în cadrul celei de-a treia Conferințe a Națiunilor Unite asupra dreptului marii. Conferința va depune toate eforturile pentru a se ajunge la un acord prin consens asupra tuturor eventualelor amendamente și nu se va recurge la vot asupra acestor chestiuni decît după ce vor fi epuizate toate eforturile în vederea ajungerii la consens.
4.Dacă, după 5 ani de la deschiderea sa, Conferința de revizuire nu va fi ajuns la un acord asupra sistemului de explorare și exploatare a resurselor zonei, ea va putea, în următoarele 12 luni, sa decidă, cu o majoritate de trei pătrimi din numărul statelor părți, adoptarea și impunerea spre ratificare sau aderare de către statele părți a amendamentelor pe care le va considera necesare și potrivite pentru revizuirea sau modificarea sistemului. Aceste amendamente vor intră în vigoare, pentru toate statele părți, la 12 luni de la data depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare de către trei pătrimi din numărul statelor părți.
5.Amendamentele adoptate de conferința de revizuire în aplicarea prezentului articol nu vor aduce atingere drepturilor cîștigate în virtutea contractelor existente.Secţiunea a 4-a Autoritatea
1.Prin prezenta convenție se creează o autoritate internaționala a teritoriilor submarine, care va funcționa conform dispozițiilor prezentei părți.
2.Toate statele părți sunt ipso facto membre ale autorității.
3.Observatorii pe lângă cea de-a treia Conferința a Națiunilor Unite asupra dreptului marii, care au semnat Actul final și care nu sunt vizati la art. 305 paragraful 1 lit. c), d), e) sau f), au dreptul de a participa la lucrările autorității în calitate de observatori, potrivit regulilor, regulamentelor și procedurilor acesteia.
4.Autoritatea își are sediul în Jamaica.
5.Autoritatea poate să înființeze centrele sau birourile regionale pe care le considera necesare pentru exercitarea funcțiunilor sale.
1.Autoritatea este organizația prin intermediul căreia statele părți organizează și controlează activitățile desfășurate în zona, în special în vederea administrării resurselor acesteia, conform dispozițiilor prezentei părți.
2.Autoritatea deține atribuțiile și funcțiile care îi sunt conferite în mod expres prin convenție. Autoritatea poseda atribuții subsidiare, compatibile cu convenția, pe care le implica cu necesitate exercitarea prerogativelor și funcțiilor sale în privința activităților desfășurate în zona.
3.Autoritatea este fondată pe principiul egalității suverane a tuturor membrilor săi.
4.Pentru a asigura fiecăruia dintre ei drepturile și avantajele ce decurg din calitatea de membru, toți membrii autorității se vor achită cu buna-credința de obligațiile pe care și le-au asumat în conformitate cu prezenta parte.
1.Prin prezenta convenție se creează, ca organe principale ale autorității, o adunare, un consiliu și un secretariat.
2.Prin prezenta convenție se creează o întreprindere care este organul prin intermediul căruia autoritatea exercita funcțiile vizate la art. 170 paragraful 1.3. Organele subsidiare considerate ca necesare pot fi create în conformitate cu prezenta parte.
4.Organele principale și întreprinderea sunt, fiecare în parte, însărcinate sa exercite atribuțiile și funcțiile care le-au fost conferite. În exercitarea acestor atribuții și funcții, fiecare organ va evita sa acționeze într-un mod care ar putea aduce atingere sau sa dăuneze exercitării puterilor și funcțiilor speciale conferite unui alt organ.
1.Adunarea se compune din toți membrii autorității.
Fiecare membru are un reprezentant în adunare, care poate fi însoțit de supleanți și de consilieri.
2.Adunarea se întrunește în sesiune ordinară în fiecare an și în sesiune extraordinară atunci când decide ea sau când este convocată de către secretarul general, la cererea consiliului sau a majorității membrilor autorității.
3.Sesiunile adunării, dacă aceasta nu decide altfel, au loc la sediul autorității.
4.Adunarea adopta propriul sau regulament interior. La deschiderea fiecărei sesiuni ordinare, ea își alege președintele și alți membri ai biroului, atâți citi vor fi necesari. Ei rămân în funcție până la alegerea unui nou președinte și a unui nou birou la sesiunea ordinară următoare.
5.Cvorumul este constituit de majoritatea membrilor.
6.Fiecare membru al adunării dispune de un vot.
7.Deciziile asupra problemelor de procedura, inclusiv convocarea unei sesiuni speciale a adunării, vor fi luate cu majoritatea membrilor prezenți și votanti.
8.Deciziile asupra problemelor de fond vor fi luate cu majoritatea a două treimi a membrilor prezenți și cu drept de vot, cu condiția ca aceasta majoritate sa includă majoritatea membrilor participanți la sesiune. În cazul în care se va pune problema stabilirii dacă o problemă este sau nu de fond, problema dezbatuta va fi tratata ca fiind de fond, în afară de cazul în care adunarea va hotărî altfel, cu majoritatea cerută pentru luarea deciziilor în problemele de fond.
9.Atunci când o problemă de fond urmează a fi supusă la vot pentru prima oara, președintele va putea sau va trebui, dacă cel puțin o cincime din numărul membrilor adunării cere acest lucru, sa amine supunerea la vot a acestei probleme pentru un termen ce nu depășește 5 zile calendaristice. Aceasta regula nu poate fi aplicată decît o singură dată în legătură cu aceeași problema, iar aplicarea ei nu poate să ducă la amînarea problemei după data închiderii sesiunii.
10.Atunci când președintele este sesizat de către cel puțin un sfert din numărul membrilor autorității cu o cerere scrisă pentru obținerea unui aviz consultativ asupra conformității cu convenția a unei măsuri propuse de ea în legătură cu orice problema, adunarea va cere un aviz consultativ Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine a Tribunalului Internațional pentru Dreptul Marii. Votul va fi aminat până când Camera își da avizul. Dacă acest aviz nu este comunicat înainte de ultima saptamina a sesiunii în cursul căreia a fost cerut, adunarea va hotărî asupra momentului în care se va întruni pentru a vota asupra problemei aminate.
1.Adunarea, singurul organ al autorității care este compus din toți membrii acesteia, este considerată ca organ suprem al autorității, față de care celelalte organe principale sunt răspunzătoare, asa cum este prevăzut în mod expres în convenție. Adunarea este abilitata sa stabilească, în conformitate cu dispozițiile pertinente ale convenției, politica generală a autorității cu privire la orice problema sau subiecte ținând de competența acesteia.
2.Adunarea mai are următoarele atribuții și funcții:
a)sa aleagă membrii consiliului, în conformitate cu art. 161;
b)sa aleagă secretarul general dintre candidații propuși de către consiliu;
c)sa aleagă, la recomandarea consiliului, membrii consiliului de administrație al întreprinderii și directorul general al acesteia;
d)sa creeze organele subsidiare pe care le va considera necesare pentru a se achită de funcțiile sale, conform dispozițiilor prezentei părți. La determinarea componentei unor asemenea organe, se va tine seama în mod cuvenit de principiul repartiției geografice echitabile a locurilor, de interesele deosebite și de necesitatea de a asigura acestor organe concursul unor membri calificați și competenți în domeniile tehnice de care aceștia se ocupa;
e)sa fixeze contribuția membrilor la bugetul de administrație al autorității, conform unui barem convenit, bazat pe baremul utilizat pentru bugetul ordinar al Organizației Națiunilor Unite, până când autoritatea își va asigura din alte surse încasări suficiente pentru a face fața cheltuielilor sale de administrare;f) (i) să examineze și să aprobe, la recomandarea consiliului, regulile, reglementările și procedurile referitoare la repartizarea echitabila a avantajelor financiare și a altor avantaje economice care decurg din activitățile întreprinse în zona, precum și a contribuțiilor prevăzute la art. 82, ținând seama, îndeosebi, de interesele și de nevoile statelor în curs de dezvoltare și ale popoarelor care nu și-au cucerit deplina independenta sau un alt regim de autonomie. Dacă adunarea nu aproba recomandările consiliului, le restituie pentru ca acesta să le reexamineze în lumina opiniilor pe care ea le-a formulat;
(ii)să examineze și să aprobe regulile, reglementările și procedurile autorității, precum și orice amendamente la aceste texte, pe care consiliul le-a adoptat provizoriu în aplicarea prevederilor art. 162 paragraful 2 lit. o) (îi). Aceste reguli, reglementări și proceduri se vor referi la prospectarea, explorarea și exploatarea în zona, la gestiunea financiară și la administrația interna a autorității și, la recomandarea consiliului de administrație al întreprinderii, la virările de fonduri de la întreprindere către autoritate;
g)sa decidă, conform convenției, regulilor, reglementărilor și procedurilor autorității, asupra împărțirii echitabile a avantajelor financiare și a celorlalte avantaje economice obținute din activitățile desfășurate în zona;
h)sa examineze și sa aprobe proiectul de buget anual al autorității, prezentat de către consiliu;
i)sa examineze rapoartele periodice ale consiliului și ale întreprinderii, precum și rapoartele speciale cerute consiliului și oricărui alt organ al autorității;
j)sa dispună efectuarea de studii și sa formuleze recomandări în scopul promovării cooperării internaționale cu privire la activitățile desfășurate în zona și sa încurajeze dezvoltarea progresiva și codificarea dreptului internațional în acest domeniu;
k)sa examineze problemele cu caracter general ce se pun în legătură cu activitățile desfășurate în zona, în special pentru statele în curs de dezvoltare, precum și problemele ce se pun în legătură cu aceleași activități anumitor state, datorită situarii lor geografice, îndeosebi statelor fără litoral și statelor dezavantajate din punct de vedere geografic;
l)sa instituie, la recomandarea consiliului, pe baza avizului Comisiei de planificare economică, un sistem de compensații sau sa ia alte măsuri de asistența care să faciliteze adaptarea economică, asa cum se prevede la art. 151 paragraful 4;
m)sa suspende exercitarea drepturilor și privilegiilor inerente calității de membru, în aplicarea prevederilor art. 185;
n)sa dezbata orice problema sau subiect ce tine de competența autorității și sa decidă, într-un mod compatibil cu repartizarea atribuțiilor și funcțiilor între organele autorității, care dintre aceste organe se va ocupa de o anumită problema sau de un anumit subiect a cărui examinare nu a fost în mod expres încredințată unuia dintre ele.
1.Consiliul se compune din 36 de membri ai autorității, aleși de către adunare în următoarea ordine:a) 4 (patru) membri aleși dintre statele părți ale căror consumuri sau importuri nete de produse de baza din categoria mineralelor ce urmează să fie extrase din zona au depășit, în cursul ultimilor 5 ani pentru care exista statistici, 2% din totalul mondial al consumului sau al importurilor acestor produse de baza, dintre care cel puțin un stat va fi din regiunea Europei de Est (țara socialistă);b) 4 (patru) membri aleși dintre cele 8 (opt) state părți care au făcut, fie direct, fie prin intermediul cetățenilor lor, investițiile cele mai importante pentru pregătirea și realizarea activităților desfășurate în zona, dintre care cel puțin o țara va fi din regiunea Europei rasaritene (tari socialiste);c) 4 (patru) membri aleși dintre statele părți care, după cifrele de producție din zonele supuse jurisdicției lor, se numara printre principalii exportatori ai categoriilor de minerale ce urmează să fie extrase din zona, dintre care cel puțin 2 (doua) state în curs de dezvoltare, a căror economie este serios dependenta de exporturile lor de asemenea minerale;d) 6 (șase) membri aleși dintre statele părți în curs de dezvoltare, care reprezintă interese deosebite. Interesele deosebite reprezentate includ interesele statelor cu populație numeroasa, ale statelor care sunt fără litoral sau dezavantajate din punct de vedere geografic, ale statelor care figurează printre principalii importatori ai categoriilor de minerale ce urmează să fie extrase din zona, ale statelor potențial producătoare de astfel de minerale și ale statelor cel mai puțin dezvoltate;e) 18 (optsprezece) membri aleși în conformitate cu principiul asigurării unei repartizari geografice echitabile a ansamblului locurilor din consiliu, cu înțelegerea ca cel puțin un stat din fiecare regiune geografică să fie ales membru în aplicarea acestei prevederi. În sensul prezentei prevederi, regiunile geografice sunt: Africa, America Latina, Asia, Europa rasariteana (tari socialiste), Europa occidentala și alte state.
2.În alegerea membrilor consiliului conform paragrafului 1, adunarea va urmări ca:
a)reprezentarea statelor fără litoral și a statelor dezavantajate din punct de vedere geografic să fie aproximativ proporțională cu reprezentarea lor în adunare;
b)reprezentarea statelor riverane, în special a statelor în curs de dezvoltare care nu îndeplinesc condițiile enunțate la paragraful 1 lit. a)-c) sau d) să fie aproximativ proporțională cu reprezentarea lor în adunare;
c)fiecare grup de state părți care trebuie să fie reprezentate în consiliu să fie eventual reprezentate de către membrii desemnați de către grup.
3.Alegerile vor avea loc în cadrul sesiunilor ordinare ale adunării și fiecare membru va fi ales pentru un mandat de 4 ani. Totuși, la prima alegere, jumătate din numărul membrilor reprezentind fiecare dintre grupurile vizate la paragraful 1 va fi aleasă pentru un mandat de 2 ani.
4.Membrii consiliului sunt reeligibili, dar ca regula generală, va trebui să se țină seama în modul cuvenit de faptul ca este de dorit să se asigure o rotație a locurilor.
5.Consiliul își exercită funcțiile la sediul autorității; el se reuneste ori de cîte ori o cer activitățile autorității și, în orice caz, cel puțin de trei ori pe an.
6.Cvorumul este constituit din majoritatea membrilor consiliului.
7.Fiecare membru al consiliului dispune de un vot.
8.a) Deciziile asupra problemelor de procedura se iau cu majoritatea membrilor prezenți și votanți.
b)Deciziile asupra problemelor de fond care se pun în legătură cu art. 162 paragraful 2 lit. f), g), h), i, n), p), v) și cu art. 191 vor fi luate cu majoritatea a două treimi din numărul membrilor prezenți și votanti, cu condiția ca aceasta majoritate sa includă majoritatea membrilor consiliului.
c)Deciziile asupra problemelor de fond care se pun în legătură cu dispozițiile enumerate mai jos vor fi luate cu majoritatea a trei pătrimi din numărul membrilor prezenți și votanti, sub rezerva ca aceasta majoritate sa includă majoritatea membrilor consiliului: art. 162 paragraful 1; art. 162 paragraful 2 lit. a), b), c), d), e), l), q), r), s), t); art. 162 paragraful 2 lit. u), în caz de nerespectare de către un contractant sau un stat care-l patroneaza; art. 162 paragraful 2 lit. w), înțelegindu-se ca ordinele emise în virtutea acestei prevederi nu pot fi obligatorii mai mult de 30 de zile, dacă nu sunt confirmate de o hotărâre luată conform lit. d); art. 162 paragraful 2 lit. x), y) și z); art. 163 paragraful 2; art. 174 paragraful 3; art. 11 din anexa nr. IV.
d)Deciziile asupra problemelor de fond care se pun în legătură cu dispozițiile art. 162 paragraful 2 lit. m) și o), precum și în legătură cu adoptarea amendamentelor de la partea a XI-a sunt adoptate prin consens.
e)În sensul prevederilor lit. d), f) și g), prin consens se înțelege absenta oricărei obiecții explicite. În următoarele 14 zile după prezentarea unei propuneri consiliului, președintele va stabili dacă exista o obiectie la adoptarea acesteia. Dacă președintele consiliului constata ca o asemenea obiectie a fost formulată, el va constitui și va convoca în următoarele 3 zile o comisie de conciliere, compusă din cel mult 9 (noua) membri ai consiliului și prezidata de el însuși, în vederea eliminării divergențelor de opinii și elaborării unei propuneri susceptibile de a fi adoptată prin consens. Comisia de conciliere se va achită prompt de sarcina sa și va raporta consiliului în termen de 14 zile de la constituirea sa. Dacă comisia nu va fi în măsura sa recomande o propunere susceptibilă de a fi adoptată prin consens, ea va expune în raportul sau motivele opoziției față de propunere.
f)Deciziile asupra problemelor nemenționate mai sus, pe care consiliul este abilitat să le ia în virtutea regulilor, reglementărilor și procedurilor autorității sau în baza oricărui alt titlu, vor fi adoptate în conformitate cu prevederile prezentului articol, specificate în reguli, reglementări și proceduri sau, în lipsa unei asemenea dispoziții, în conformitate cu prevederea pe care o va stabili consiliul prin consens.
g)În cazul în care se va pune problema stabilirii dacă o problemă intră în categoria celor de la lit. a), b), c) sau d), problema va fi considerată ca decurgând din prevederile care cer majoritatea cea mai mare sau consensul, după caz, afară de cazul în care consiliul ar decide altfel, cu aceasta majoritate sau prin consens.
9.Consiliul va stabili o procedură prin care să se permită unui membru al autorității, care nu este reprezentat în consiliu, sa trimită un reprezentant la o ședința a consiliului, dacă acest membru prezintă o cerere în acest scop sau dacă consiliul discuta o problemă care-l interesează în mod special. Reprezentantul acestui membru poate participa la dezbateri fără drept de vot.
1.Consiliul este organul executiv al autorității. El are atribuția de a stabili, în conformitate cu prevederile convenției și cu politica generală stabilită de către adunare, obiectivele specifice pe care trebuie să le promoveze autoritatea în orice problema sau subiect de competența sa.
2.În plus, consiliul:
a)supraveghează și coordonează aplicarea dispozițiilor prezentei părți în orice problema sau subiect de competența autorității și atrage atenția adunării asupra cazurilor de nerespectare;
b)supune adunării o lista de candidați pentru postul de secretar general;
c)recomanda adunării candidați pentru funcția de membru al consiliului de administrație al întreprinderii și pentru postul de director general al întreprinderii;
d)creează, după cum este cazul și ținând seama în modul cuvenit de ratiunile de economie și de eficienta, organele subsidiare pe care le va considera necesare pentru exercitarea funcțiilor sale în conformitate cu dispozițiile prezentei părți. În ceea ce privește componenta acestor organe, se va pune accentul pe necesitatea ca membrii lor să fie calificați și competenți în domeniile tehnice de care se ocupa, ținând totuși seama, în modul cuvenit, de principiul repartiției geografice echitabile și de interesele speciale;
e)adopta regulamentul sau interior, în care fixează și modul de desemnare a președintelui sau;
f)încheie, în numele autorității, acorduri cu Organizația Națiunilor Unite și cu alte organizații internaționale, în limita competentei sale și sub rezerva aprobării adunării;
g)examinează rapoartele întreprinderii și le transmite adunării, însoțite de recomandările sale;
h)prezintă adunării rapoarte anuale și rapoartele speciale pe care aceasta i le va cere;
i)emite directive pentru întreprindere, conform art. 170;
j)aprobă planurile de muncă conform art. 6 din anexa nr. III. Consiliul se pronunța asupra fiecărui plan de muncă într-un termen de 60 de zile de la data supunerii acestuia unei sesiuni a consiliului de către comisia juridică și tehnica, conform procedurilor care urmează:
(i)dacă comisia recomanda aprobarea unui plan de muncă, acesta este considerat ca fiind acceptat de către consiliu, dacă nici un membru al acestuia nu prezintă președintelui, într-un interval de 14 zile, o obiectie scrisă expresă care să invoce nerespectarea condițiilor enunțate la art. 6 din anexa nr. III. Dacă se formulează o asemenea obiectie, se va aplica procedura de conciliere prevăzută de art. 161 paragraful 8 lit. e). Dacă, conform acestei proceduri, obiecția este menținută, planul de muncă va fi considerat ca fiind aprobat de către consiliu, afară de cazul în care consiliul l-ar respinge prin consens, cu excluderea statului sau a statelor care au făcut cererea sau care l-au patronat pe solicitant;
(ii)dacă comisia recomanda respingerea unui plan de muncă sau nu formulează recomandări, consiliul poate decide aprobarea planului de muncă cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor prezenți și votanti, cu condiția ca aceasta majoritate sa includă pe majoritatea membrilor participanți la sesiune;
k)aproba planurile de muncă prezentate de întreprindere conform art. 12 din anexa nr. IV, aplicînd mutatis mutandis procedurile prevăzute la lit. j);
l)exercita controlul asupra activităților desfășurate în zona, conform art. 153 paragraful 4 și regulilor, reglementărilor și procedurilor autorității;
m)adopta, la recomandarea comisiei de planificare economică, conform art. 150 lit. h), măsurile necesare și corespunzătoare pentru protejarea statelor în curs de dezvoltare împotriva efectelor economice defavorabile specificate de aceasta prevedere;
n)face recomandări adunării, pe baza avizului comisiei de planificare economică, referitoare la instituirea unui sistem de compensație și la alte măsuri de asistența de natura sa faciliteze adaptarea economică, asa cum se prevede la art. 151 paragraful 10;o) (i) recomandă adunării regulile, reglementările și procedurile referitoare la împărțirea echitabilă a avantajelor financiare și a altor avantaje economice rezultate din activitățile duse în zona, precum și cu privire la contribuțiile prevăzute la art. 82, ținând, îndeosebi, seama de interesele și de nevoile statelor în curs de dezvoltare și ale popoarelor care nu și-au cucerit independenta completa sau un alt regim de autonomie;
(ii)adoptă și aplică provizoriu, până la aprobarea lor de către adunare, regulile, reglementările și procedurile autorității și orice amendamente la aceste texte, ținând seama de recomandările comisiei juridice și tehnice sau ale oricărui alt organ subordonat interesat. Aceste reguli, reglementări și proceduri se vor referi la prospectarea, explorarea și exploatarea în zona, precum și la gestiunea financiară a autorității și la administrația sa interna. Se va acordă prioritate adoptării de reguli, reglementări și proceduri cu privire la explorarea și exploatarea nodulilor polimetalici. Regulile, reglementările și procedurile referitoare la explorarea și exploatarea altor resurse decît nodulii polimetalici vor fi adoptate într-un termen de 3 ani de la data la care autoritatea a fost sesizată cu o cerere în acest sens din partea unuia dintre membrii săi.
Aceste reguli, reglementări și proceduri rămân în vigoare, cu titlu provizoriu, până la aprobarea lor de către adunare sau până la modificarea lor de către consiliu, ținând seama de opiniile exprimate de adunare;
p)veghează la plata tuturor sumelor datorate de autoritate sau autorității în legătură cu operațiunile efectuate în conformitate cu prezenta parte;
q)efectuează opțiunea între solicitanții de autorizații de producție, în aplicarea prevederilor art. 7 din anexa nr. III, în cazul prevăzut de acest articol;
r)supune adunării, pentru aprobare, proiectul de buget anual al autorității;
s)face recomandări adunării privind principiile de urmat pentru rezolvarea oricăror probleme sau subiect care tine de competența autorității;
t)face recomandări adunării privind suspendarea exercitării drepturilor și privilegiilor care sunt inerente calității de membru în aplicarea art. 185;
u)sesizează, în numele autorității, Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, în caz de nerespectare;
v)notifica adunării deciziile date de Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, sesizată conform lit. u) și îi face recomandările pe care le considera necesare cu privire la măsurile de luat;
w)emite ordine în caz de urgenta, inclusiv ordinul de suspendare sau de modificare a operațiunilor, pentru a preveni orice daune grave care ar putea fi cauzate mediului marin de pe urma unei activități desfășurate în zona;
x)decide excluderea de la punerea în exploatare a unor sectoare de către contractanți sau de către întreprindere, atunci când exista motive serioase să se creadă ca din aceasta ar rezultă riscul de a se produce daune grave mediului marin;
y)creează un organ subsidiar însărcinat cu elaborarea de proiecte, de reguli, reglementări și proceduri financiare referitoare la:
(i)gestiunea financiară conform art. 171-175;
(ii)aranjamentele financiare prevăzute la art. 13 și art. 17 paragraful 1 lit. c) din anexa nr. III;
z)înființează mecanisme corespunzătoare pentru a conduce și supraveghea un corp de inspectori care să urmărească activitățile duse în zona pentru a determina dacă prezenta parte, regulile, reglementările și procedurile autorității și clauzele și condițiile din contractele încheiate cu autoritatea sunt respectate.
1.Prin prezenta convenție se creează, ca organe ale consiliului:
a)o comisie de planificare economică;
b)o comisie juridică și tehnica.
2.Fiecare comisiei este compusă din 15 membri aleși de către consiliu dintre candidații prezentați de statele părți. Cu toate acestea, dacă este necesar, consiliul poate să decidă lărgirea compunerii oricărei comisii, ținând seama în mod cuvenit de ratiunile de economie și de eficacitate.
3.Membrii unei comisii trebuie să aibă calificarea necesară în domeniile de competența ale acesteia. Pentru a se asigura funcționarea eficace a comisiilor, statele părți vor prezenta candidați având o înalta competență și o integritate ireprosabila, precum și calificarea cerută în domeniile pertinente.
4.La alegerea membrilor comisiilor se va tine seama, în mod cuvenit, de necesitatea unei repartizari geografice echitabile a locurilor și a reprezentării intereselor speciale.
5.Nici un stat parte nu poate prezenta mai mult de un candidat pentru aceeași comisiei. Nimeni nu poate fi ales în mai multe comisii.
6.Membrii unei comisii sunt aleși pentru 5 ani. Ei sunt reeligibili pentru un nou mandat.
7.În caz de deces, de incapacitate sau de demisie a unui membru al unei comisii înainte de expirarea mandatului sau, consiliul va alege, pentru restul mandatului respectiv, un membru din aceeași regiune geografică sau reprezentind aceeași categorie de interese.
8.Membrii comisiilor nu trebuie să aibă interese financiare în nici una dintre activitățile de explorare și exploatare din zona. Sub rezerva obligațiilor lor față de comisia din care fac parte, ei nu trebuie să divulge, nici după încetarea funcțiilor lor, secrete industriale sau date care sunt proprietate industriala și care a fost transferata autorității în aplicarea prevederilor art. 14 din anexa nr. III, și nici alte informații confidențiale de care au luat cunoștința datorită funcțiilor lor.
9.Fiecare comisie se achită de funcțiile sale conform principiilor și directivelor stabilite de consiliu.
10.Fiecare comisie elaborează și prezintă consiliului, pentru aprobare, regulile și reglementările bunei sale funcționari.
11.Procedurile de luare a deciziilor de către comisii sunt stabilite prin reguli, reglementări și proceduri ale autorității. Dacă este cazul, recomandările adresate consiliului vor fi însoțite de un rezumat al divergențelor de opinii care au apărut în cadrul comisiei.
12.Comisiile își exercită în mod normal funcțiile la sediul autorității și se reunesc ori de cîte ori este necesar pentru a se achită în mod eficace de sarcina lor.
13.În exercitarea funcțiilor sale, fiecare comisie consulta, dacă este cazul, o alta comisie sau orice organ competent al Organizației Națiunilor Unite și al instituțiilor sale specializate, sau orice alta organizație internaționala competența în domeniul respectiv.
1.Membrii comisiei de planificare economică trebuie să posede calificarea necesară în materie de extracție miniera, de gestiune a resurselor minerale, de comerț și de economie internaționala. Consiliul se va strădui să-i asigure comisiei o componenta, astfel încât aceasta sa dispună de evantaiul complet al competentelor necesare. Comisia va include cel puțin 2 (doi) membri din statele în curs de dezvoltare a căror economie este dependenta în mare măsura de exporturile unor categorii de minerale care urmează să fie extrase din zona.
2.Comisia:
a)propune, la cererea consiliului, măsuri pentru punerea în aplicare a hotărîrilor luate conform convenției în ceea ce privește activitățile desfășurate în zona;
b)studiază tendintele ofertei și ale cererii de materii prime ce pot fi extrase în zona, precum și ale prețurilor acestora, ca și factorii care afectează aceste elemente, ținând seama de interesele importatorilor, ca și de ale exportatorilor, în special de ale acelora dintre ei care sunt state în curs de dezvoltare;
c)examinează orice situație susceptibilă de a antrena efectele defavorabile vizate la art. 150 lit. h), care îi vor fi aduse la cunoștința de către statul parte sau statele părți interesate și face recomandările corespunzătoare consiliului;
d)propune consiliului, spre a fi supus adunării, asa cum se prevede la art. 151 paragraful 10, un sistem de compensații în favoarea statelor în curs de dezvoltare care au de suferit efecte defavorabile datorită activităților desfășurate în zona, sau alte măsuri de asistența pentru a facilita adaptarea lor economică, și face consiliului recomandările necesare în vederea punerii în aplicare, în cazuri concrete, a acestui sistem și a măsurilor adoptate de adunare.
1.Membrii comisiei juridice și tehnice trebuie să aibă calificarea necesară în materie de prospectare, exploatare și de tratare a resurselor minerale ca și de oceanologie și de protecție a mediului marin, sau în ceea ce privește problemele economice sau juridice referitoare la extracția miniera din mare sau în alte domenii conexe. Consiliul se va strădui să-i asigure comisiei o componenta, astfel încât aceasta sa dispună de evantaiul complet al competentelor necesare.
2.Comisia:
a)prezintă consiliului, la cererea acestuia, recomandările privind exercitarea funcțiilor autorității;
b)examinează planurile de muncă scrise privind activitățile ce urmează a fi desfășurate în zona, în conformitate cu art. 153 paragraful 3, și prezintă recomandările corespunzătoare consiliului. Comisia își fundamentează recomandările numai pe prevederile enunțate în anexa nr. III și prezintă consiliului un raport complet asupra subiectului;
c)supraveghează, la cererea consiliului, activitățile desfășurate în zona, dacă este cazul, consultindu-se și colaborind cu orice entitate sau persoana care desfășoară aceste activități sau cu statul ori statele interesate și întocmește raport consiliului;
d)face evaluările ecologice ale activităților desfășurate în zona;
e)face recomandări consiliului asupra protejării mediului marin, ținând seama de opiniile experților recunoscuți în materie;
f)elaborează și supune consiliului regulile, reglementările și procedurile vizate la art. 162 paragraful 2 lit. o), ținând seama de toți factorii pertinenți, inclusiv de evaluarea incidentelor ecologice ale activităților desfășurate în zona;
g)reexamineaza din când în când aceste reguli, reglementări și proceduri și recomanda consiliului amendamentele pe care le considera necesare sau de dorit;
h)face recomandări consiliului privind înființarea unui program de supraveghere constînd în observarea, măsurarea, evaluarea și analiza periodică, prin metode științifice recunoscute, a riscurilor și efectelor activităților desfășurate în zona, în ceea ce privește poluarea mediul marin; se asigura ca reglementările existente sunt adecvate și respectate și coordonează aplicarea programului de supraveghere aprobat de consiliu;
i)recomanda consiliului sa intenteze acțiuni, în numele autorității, în fața Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, în conformitate cu prezenta parte și cu anexele pertinente, ținând seama, îndeosebi, de art. 187;
j)după ce Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, sesizată conform lit. i), a dat decizia, face recomandări consiliului privind măsurile de luat;
k)face recomandări consiliului pentru ca acesta sa emita ordine în caz de urgenta, eventual ordinul de suspendare sau de modificare a operațiunilor, pentru a preveni orice daune grave ce ar putea fi cauzate mediului marin datorită activităților desfășurate în zona; consiliul examinează aceste recomandări cu prioritate;
l)recomanda consiliului sa excludă punerea în exploatare a unor sectoare de către contractanți sau de către întreprindere, dacă exista motive serioase de a crede ca vor rezultă daune grave pentru mediul marin;
m)face recomandări consiliului pentru conducerea și îndrumarea unui corp de inspectori care să supravegheze activitățile desfășurate în zona și sa determine dacă prezenta parte, regulile, reglementările și procedurile stabilite de autoritate, precum și clauzele și condițiile oricărui contract încheiat cu autoritatea sunt respectate;
n)calculează plafonul de producție și eliberează autorizații de producție în numele autorității, în aplicarea prevederilor art. 151 paragrafele 2-7, după ce consiliul a efectuat, după caz, opțiunea necesară între cei care solicită autorizații de producție, conform art. 7 din anexa nr. III.
3.La cererea oricărui stat parte sau a oricărei părți interesate, membrii comisiei vor fi însoțiți de un reprezentant al acestui stat sau al acestei părți interesate, atunci când își îndeplinesc funcțiile de supraveghere și inspecție.
1.Secretariatul autorității cuprinde un secretar general și personalul de care autoritatea are nevoie.
2.Secretarul general este ales de adunare dintre candidații propuși de consiliu, pentru o durată de 4 ani și poate fi reales.
3.El este cel mai înalt funcționar al autorității și acționează în aceasta calitate la toate reuniunile adunării, ale consiliului și ale oricărui organ subsidiar; el îndeplinește orice alte funcții administrative cu care este însărcinat de unul dintre aceste organe.
4.Secretarul general prezintă adunării un raport anual asupra activității autorității.
1.Personalul autorității cuprinde persoanele calificate în domeniile științific și tehnic și în alte domenii de care aceasta are nevoie pentru a-și exercită funcțiile administrative.
2.Considerentul dominant în recrutarea și în stabilirea condițiilor de folosire a personalului este de a asigura autorității serviciilor unor persoane posedind cele mai înalte calități în munca, competența și integritate. Sub rezerva acestui considerent, se va tine seama, în modul cuvenit, de importanța unei recrutari efectuate pe o baza geografică cît se poate de larga.
3.Personalul este numit de către secretarul general. Condițiile și modalitățile de numire, de remunerare și de desfacere a contractului personalului trebuie să fie în concordanta cu regulile, reglementările și cu procedurile autorității.
1.În exercitarea funcțiilor lor, secretarul general și personalul nu vor solicita și nu vor accepta instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici o alta sursa exterioară autorității. Ei se vor abține de la orice act incompatibil cu calitatea lor de funcționari internaționali care nu sunt răspunzători decît față de autoritate. Fiecare stat parte se angajează să respecte caracterul exclusiv internațional al funcțiilor secretarului general și ale personalului și sa nu caute să-i influenteze în executarea sarcinii lor. Orice încălcare a obligațiilor din partea unui funcționar va fi supusă unui tribunal administrativ, desemnat după regulile, reglementările și procedurile autorității.
2.Secretarul general și personalul nu trebuie să dețină vreun interes financiar în nici una dintre activitățile de explorare și exploatare desfășurate în zona. Sub rezerva răspunderii lor față de autoritate, ei nu trebuie să divulge, chiar după încetarea activității lor, nici un secret industrial, nici o informație care constituie proprietate industriala și care a fost transferata autorității în aplicarea prevederilor art. 14 din anexa nr. III și nici vreo alta informație confidențială de care au putut avea cunoștința datorită funcțiilor lor.
3.În cazul încălcării de către un funcționar al autorității a obligațiilor enunțate în paragraful 2, autoritatea va intenta, la cererea unui stat parte lezat printr-o astfel de încălcare sau a unei persoane fizice sau juridice patronate de un stat parte, conform art. 153 paragraful 2 lit. b), și lezate de o asemenea încălcare, o acțiune împotriva funcționarului în cauza, în fața unui tribunal desemnat după regulile, reglementările și procedurile autorității. Partea lezata are dreptul sa participe la procedura. Dacă tribunalul o recomanda, secretarul general îl va concedia pe funcționarul în cauza.
4.Modalitățile de aplicare a prezentului articol vor fi precizate în regulile, reglementările și procedurile autorității.
1.Pentru problemele care sunt de resortul autorității, secretarul general, cu aprobarea consiliului, va încheia înțelegeri pentru a avea consultări și a coopera cu organizațiile internaționale și cu organizațiile neguvernamentale recunoscute de Consiliul economic și social al Organizației Națiunilor Unite.
2.Orice organizație cu care secretarul general a încheiat o înțelegere, în virtutea paragrafului 1, poate să desemneze reprezentanți pentru a asista, în calitate de observatori, la reuniunile organelor autorității, conform regulamentului interior al acestor organe. Se vor stabili proceduri care să permită acestor organizații să-și facă cunoscute părerile în cazurile corespunzătoare.
3.Secretarul general poate distribui statelor părți rapoarte scrise, prezentate de organizațiile neguvernamentale vizate la paragraful 1, cu privire la subiecte care țin de competența lor specială și se referă la lucrările autorității.
1.Întreprinderea este organul autorității care desfășoară în mod direct activități în zona, în aplicarea art. 153 paragraful 2 lit. a), ca și activități de transport, de prelucrare și de comercializare a mineralelor extrase din zona.
2.În cazul autorității, persoana juridică internaționala, întreprinderea are capacitatea juridică prevăzută în anexa nr. IV. Întreprinderea acționează în conformitate cu convenția și cu regulile, reglementările și procedurile autorității, precum și cu politica generală stabilită de adunare, respecta directivele consiliului și este supusă controlului sau.
3.Întreprinderea își are oficiul principal la sediul autorității.
4.Întreprinderea va fi dotată, în conformitate cu art. 173 paragraful 2 și cu art. 11 din anexa nr. IV, cu resursele financiare de care are nevoie pentru exercitarea funcțiilor sale și va dispune de mijloacele tehnice care îi vor fi transferate în aplicarea art. 144 și a altor dispoziții pertinente ale convenției.
Resursele financiare ale autorității cuprind:
a)contribuțiile statelor părți fixate conform art. 160 paragraful 2 lit. e);
b)încasările făcute de autoritate în aplicarea art. 13 din anexa nr. IV, în legătură cu activitățile desfășurate în zona;
c)sumele virate de întreprindere conform art. 10 din anexa nr. IV;
d)fondurile împrumutate conform art. 174;
e)contribuțiile voluntare făcute de statele părți sau provenind din alte surse; șif) plățile efectuate la fondul de compensație, în conformitate cu art. 151 paragraful 10, ale cărui surse urmează să le recomande comisia de planificare economică.
Secretarul general stabilește și prezintă consiliului proiectul de buget anual al autorității. Consiliul examinează acest proiect și-l supune adunării, cu recomandările sale. Adunarea examinează și aproba proiectul de buget conform art. 160 paragraful 2 lit. h).
1.Contribuțiile vizate la art. 171 lit. a) vor fi vărsate într-un cont special și vor servi la acoperirea cheltuielilor de administrație ale autorității, până în momentul în care aceasta va dispune, în acest scop, de încasări suficiente provenind din alte surse.
2.Resursele financiare ale autorității servesc mai întâi pentru reglarea cheltuielilor de administrație. Cu excepția contribuțiilor vizate la art. 171 lit. a), fondurile care rămân după plata cheltuielilor de administrație pot, între altele:
a)să fie împărțite conform art. 140 și art. 160 paragraful 2 lit. g);
b)sa servească pentru dotarea întreprinderii cu resursele financiare vizate la art. 170 paragraful 4;
c)sa servească la despăgubirea statelor în curs de dezvoltare, conform art. 151 paragraful 10 și art. 160 paragraful 2 lit. l).
1.Autoritatea are capacitatea de a contracta împrumuturi.
2.Adunarea va stabili limitele acestei capacități în regulamentul financiar adoptat conform art. 160 paragraful 2 lit. f).
3.Consiliul va exercita aceasta capacitate.
4.Statele părți nu răspund de datoriile autorității.
Rapoartele, registrele și conturile autorității, inclusiv statele sale financiare anuale, vor fi verificate în fiecare an de către un controlor independent numit de adunare.
Autoritatea poseda personalitate juridică pe plan internațional și are capacitatea juridică ce îi este necesară pentru a-și exercită funcțiile și pentru a-și atinge scopurile.
Pentru a-și putea exercita funcțiile, autoritatea se bucura, pe teritoriul fiecărui stat parte, de privilegiile și imunitățile enunțate în prezenta subsecțiune. Privilegiile și imunitățile referitoare la întreprindere sunt prevăzute la art. 13 din anexa nr. IV.
Autoritatea, precum și bunurile și proprietățile sale se bucura de imunitate de jurisdicție și executare, în afară de cazurile și în măsura în care ea a renunțat în mod expres la aceste imunități într-un caz special.
Bunurile și proprietățile autorității, oriunde se găsesc și oricare ar fi deținătorul lor, sunt scutite de la perchezitie, rechiziție, confiscare, expropriere și de la orice alta forma de constringere în baza unei decizii a autorităților executive sau legislative.
Bunurile și proprietățile autorității sunt scutite de la orice control, restricție, reglementare sau moratoriu.
1.Arhivele autorității sunt inviolabile, oriunde se găsesc ele.
2.Datele care sunt proprietate industriala, informațiile care constituie un secret industrial și informațiile analoage, ca și dosarele personalului nu trebuie păstrate în arhivele la care are acces publicul.
3.Fiecare stat parte va acorda autorității, în ceea ce privește comunicațiile sale oficiale, un tratament cel puțin tot atât de favorabil ca cel acordat celorlalte organizații internaționale.
Reprezentanții statelor părți care iau parte la reuniunile adunării, ale consiliului sau ale organelor adunării sau consiliului, ca și secretarul general și personalul autorității, se bucura, pe teritoriul fiecărui stat membru de:
a)imunitate de jurisdicție și execuție pentru actele săvârșite de ei în exercițiul funcțiilor lor, în afară de cazurile speciale când statul pe care îl reprezintă sau autoritatea, după caz, a renunțat în mod expres la aceasta imunitate;
b)aceleași scutiri pe care statul pe teritoriul căruia se găsesc le acorda reprezentanților, persoanelor oficiale și funcționarilor de rang comparabil ai celorlalte state părți în ceea ce privește condițiile de imigrare, formalitățile de înregistrare a străinilor și obligațiile de serviciu național, precum și aceleași facilități referitoare la reglementarea schimbului valutar și același tratament în ceea ce privește deplasările, în afară de cazul în care aceștia sunt cetățeni ai statului gazda.
1.Autoritatea, în exercitarea funcțiilor sale, precum și bunurile, proprietățile și veniturile sale, ca și activitățile și tranzacțiile sale autorizate de convenție vor fi scutite de orice impozit direct, iar bunurile pe care ea le importa sau le exporta pentru folosința sa oficială vor fi scutite de orice taxe vamale. Autoritatea nu poate cere nici o scutire în ceea ce privește taxele percepute drept remunerare a serviciilor prestate.
2.Când sunt efectuate, de către autoritate sau în numele sau, achiziții de bunuri sau contractări de servicii de o valoare substantiala, care sunt necesare exercitării funcțiilor autorității, iar prețurile acestor bunuri sau servicii includ și impozite sau taxe, statele părți vor lua, pe cît posibil, măsurile corespunzătoare pentru a acorda scutire pentru aceste impozite sau taxe sau pentru a asigura restituirea lor. Bunurile importate sau cumpărate sub regimul de scutire prevăzut de prezentul articol nu trebuie să fie vîndute sau înstrăinate în vreun fel pe teritoriul statului parte care a acordat scutirea, în afară cazului în care s-a convenit altfel cu acest stat.
3.Statele părți nu vor percepe nici un fel de impozit direct sau indirect asupra retributiilor și indemnizațiilor sau oricăror alte sume plătite de autoritate secretarului sau general și membrilor personalului autorității, precum și experților care executa misiuni pentru autoritate, în afară cazului în care aceștia sunt cetățenii lor.
Un stat parte care este în întârziere cu plata contribuțiilor sale către autoritate nu poate participa la vot, dacă suma totală a restantelor sale este egala sau superioară sumei totale a contribuțiilor sale datorate pentru cei 2 ani precedenti completi. Cu toate acestea, adunarea poate autoriza pe acest membru sa participe la vot dacă ea constata ca neplata se datorează unor circumstanțe independente de voința sa.
1.Un stat parte care a încălcat grav și în mod repetat dispozițiile prezentei părți poate fi suspendat din exercițiul drepturilor și privilegiilor inerente calității de membru de către adunare, la recomandarea consiliului.
2.Nici o decizie nu poate fi luată în virtutea paragrafului 1 atât timp cît Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine nu a constatat ca statul parte în cauza a încălcat grav și în mod repetat dispozițiile prezentei părți.Secţiunea a 5-a Soluționarea diferendelor și avizele consultative
Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine a Tribunalului internațional al dreptului marii
Prezenta secțiune, partea a XV-a și anexa nr. VI reglementează constituirea Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine și modul în care aceasta își exercită competența.
Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine are competența, în virtutea prevederilor prezentei părți și ale anexelor care se referă la aceasta, să soluționeze următoarele categorii de diferende rezultate din activitățile desfășurate în zona:
a)diferendele dintre statele părți referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentei părți și a anexelor care se referă la aceasta;
b)diferendele dintre un stat parte și autoritare referitoare la:
(i)actele sau omisiunile imputabile autorității sau unui stat parte, despre care se susține ca ar contraveni dispozițiilor prezentei părți sau ale anexelor care se referă la aceasta, sau regulilor, reglementărilor sau procedurilor adoptate de autoritate conform acestor dispoziții; sau(ii) actele autorității, despre care se susține ca depășesc competența sa sau ca ele constituie o încălcare a atribuțiilor;
c)diferendele dintre părțile la un contract, fie ca este vorba de state părți, de autoritate sau de întreprindere, ori de întreprinderi de stat sau de persoanele fizice sau juridice vizate la art. 153 paragraful 2 lit. b), referitoare la:
(i)interpretarea sau executarea unui contract sau a unui plan de muncă; sau(ii) actele sau omisiunile imputabile unei părți la contract, referitoare la activitățile desfășurate în zona, și care afectează cealaltă parte sau aduc direct atingere intereselor sale legitime;
d)diferendele dintre autoritate și un solicitant care este patronat de un stat conform art. 153 paragraful 2 lit. b) și care a îndeplinit condițiile cerute de art. 4 paragraful 6 și de art. 13 paragraful 2 din anexa nr. III, referitoare la un refuz de a contracta sau la o problemă juridică survenită în timpul negocierii contractului;
e)diferendele dintre autoritate și un stat parte, o întreprindere de stat sau o persoană fizica sau juridică patronata de un stat parte conform art. 153 paragraful 2 lit. b), dacă se susține ca răspunderea autorității este angajata în virtutea art. 22 din anexa nr. III;
f)orice alt diferend pentru care competența Camerei este expres prevăzută de convenție.
Supunerea diferendelor unei camere speciale a Tribunalului internațional al dreptului marii sau unei camere ad-hoc a Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine sau unui arbitraj comercial obligatoriu
1.Diferendele dintre statele părți vizate la art. 187 lit. a) pot fi supuse:
a)unei camere speciale a Tribunalului internațional al dreptului marii, constituită conform art. 15 și 17 din anexa nr. VI, la cererea părților în diferend; saub) unei camere ad-hoc a Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, constituită conform art. 36 din anexa nr. VI, la cererea oricărei părți în diferend.
2.a) Diferendele referitoare la interpretarea sau la aplicarea unui contract vizat la art. 287 lit. c) pct. (i) sunt supuse, la cererea oricărei părți în diferend, unui arbitraj comercial obligatoriu, în afară cazului când părțile în diferend au convenit altfel. Tribunalul arbitral comercial sesizat cu un astfel de diferend nu are competența să se pronunțe asupra unei cereri privind interpretarea convenției. Dacă diferendul comporta un aspect privind interpretarea părții a XI-a și a anexelor care se referă la aceasta, în legătură cu activitățile desfășurate în zona, acest aspect este trimis, spre a decide, Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine.
b)Dacă, la începutul sau în cursul unei astfel de proceduri de arbitraj, tribunalul arbitral comercial, actionind la cererea uneia dintre părțile în diferend sau din oficiu, constata ca hotărârea sa este subordonata unei hotărâri a Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, el aduce la cunoștința acest aspect Camerei, pentru a decide. Tribunalul arbitral da apoi sentinta sa în conformitate cu hotărârea Camerei.
c)În absenta, în contract, a unei dispoziții referitoare la procedura arbitrală aplicabilă diferendului, arbitrajul se va desfășura, dacă părțile n-au convenit altfel, pe baza Regulamentului de arbitraj al Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional sau a oricărui regulament de arbitraj care ar putea fi prevăzut în regulile, reglementările și procedurile autorității.
Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine nu are competența de a se pronunța asupra exercitării de către autoritate, conform prezentei părți, a atribuțiilor sale discretionare; în nici un caz ea nu se poate substitui autorității în exercitarea atribuțiilor discretionare ale acesteia. Fără a contraveni dispozițiilor art. 191, atunci când își exercită competența care îi este recunoscută în virtutea art. 187, Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine nu se pronunța asupra conformității cu convenția a unei reguli, a unei reglementări sau proceduri a autorității și nu poate declara nule aceste reguli, reglementări sau proceduri. Competența să se limitează la a stabili dacă aplicarea regulilor, reglementărilor sau procedurilor autorității, în cazuri particulare, ar fi în conflict cu obligațiile contractuale ale părților în diferend sau cu obligațiile care le incumba în virtutea convenției, și de a soluționa recursurile pentru incompetenta sau privind depășirea atribuțiilor, ca și cererile pentru daune-interese și alte cereri pentru repararea prejudiciilor, introduse de către una dintre părți împotriva alteia, în legătură cu nerespectarea de către aceasta a obligațiilor contractuale sau a obligațiilor care îi incumba în virtutea prevederilor convenției.
1.Statul parte care patroneaza o persoană fizica sau juridică, parte într-un diferend vizat la art. 187, va primi o notificare cu privire la diferend și va avea dreptul de a participa la procedura, prezentind observații scrise sau orale.
2.Atunci când se intenteaza o acțiune împotriva unui stat parte de către o persoană fizica sau juridică patronata de un alt stat parte, pentru un diferend vizat la art. 187 lit. c), statul pârât poate cere statului care patroneaza aceasta persoana sa compara în numele acesteia. Dacă statul care patroneaza refuza sa compara, statul pârât poate însărcina pe o persoană juridică având naționalitatea sa sa-l reprezinte în acest proces.
Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine da avize consultative, la cererea adunării sau a consiliului, asupra problemelor juridice care se pun în cadrul activității lor. Aceste avize se dau în cel mai scurt timp posibil.
Statele au obligația de a proteja și conserva mediul marin.
Statele au dreptul suveran de a exploata resursele lor naturale, potrivit politicii lor în materie de mediu înconjurător și în conformitate cu obligația lor de a proteja și de a conserva mediul marin.
1.Statele vor lua, separat sau împreună, după caz, toate măsurile compatibile cu prezenta convenție, care sunt necesare pentru a preveni, reduce și controla poluarea mediului marin, oricare ar fi sursa acesteia; ele vor recurge, în acest scop, la mijloacele cele mai bine adaptate de care dispun, în funcție de posibilitățile lor, și se vor strădui să-și amortizeze politicile în aceasta privința.
2.Statele vor lua toate măsurile necesare pentru ca activitățile de sub jurisdicția sau de sub controlul lor să fie conduse într-un asemenea mod, încât sa nu cauzeze, prin poluare, prejudicii altor state și mediului lor înconjurător, astfel încât poluarea datorată unor incidente sau unor activități de sub jurisdicția sau de sub controlul lor sa nu se intinda dincolo de zonele în care ele exercita drepturi suverane în conformitate cu prevederile convenției.
3.Măsurile luate în aplicarea prezentei părți vizează toate sursele de poluare a mediului marin. Ele includ, în special, măsurile ce tind a limita, pe cît posibil:
a)evacuarea de substanțe toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales de substanțe nedegradabile, provenind din surse terestre, din atmosfera ori prin atmosfera sau prin imersiune;
b)poluarea de către nave, îndeosebi măsurile pentru prevenirea accidentelor și pentru a se face fața cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operațiunilor pe mare, a se preveni deversarile, fie ca sunt intenționate sau nu, și a se reglementa proiectarea, construcția, echiparea și exploatarea navelor și componenta personalului afectat acestora;
c)poluarea provenind de la instalațiile sau aparatura utilizate pentru explorarea sau exploatarea resurselor naturale de pe fundul marilor și din subsolul lor, în mod deosebit măsurile pentru prevenirea accidentelor și pentru a se face fața cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operațiunilor pe mare și a se reglementa proiectarea, construcția, echiparea și exploatarea acestor instalații și aparaturi și componenta personalului afectat acestora;
d)poluarea provenind de la celelalte instalații sau aparaturi care funcționează în mediul marin, în special măsurile de prevenire a accidentelor și pentru a se face fața cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operațiunilor pe mare și a se reglementa proiectarea, construcția, echiparea și exploatarea acestor instalații și aparaturi, precum și componenta personalului afectat acestora.
4.Atunci când iau măsuri pentru prevenirea, reducerea sau controlul poluarii mediului marin, statele se vor abține de la orice amestec nejustificat în activitățile întreprinse de alte state în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor lor, în conformitate cu prevederile convenției.
5.Măsurile luate potrivit prezentei părți cuprind măsurile necesare pentru protejarea și conservarea ecosistemelor rare sau delicate, ca și a mediului de viața al speciilor și organismelor marine în scădere, amenintate sau pe cale de dispariție.
Atunci când iau măsuri pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin, statele vor acționa în asa fel, încât sa nu deplaseze, direct sau indirect, prejudiciul sau riscurile dintr-o zona în alta și sa nu înlocuiască un tip de poluare cu altul.
1.Statele vor lua toate măsurile necesare pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin rezultată din utilizarea de tehnici, în cadrul jurisdicției lor sau sub controlul lor, ori din introducerea, cu intenție sau în mod accidental, într-o zona a mediului marin, de specii străine sau noi care pot provoca acestuia schimbări importante și dăunătoare.
2.Prezentul articol nu afectează aplicarea dispozițiilor convenției referitoare la măsurile vizind prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin.Secţiunea a 2-a Cooperarea mondială și regionala
Statele vor coopera pe plan mondial și, când este cazul, pe plan regional, direct sau prin intermediul unor organizații internaționale competente, la formularea și la elaborarea de reguli și de norme, ca și de practici și proceduri recomandate, cu caracter internațional, compatibile cu convenția, pentru protecția și conservarea mediului marin, ținând seama de particularitățile regionale.
Orice stat care are cunoștința despre cazuri în care mediul marin este în pericol iminent de a suferi daune din cauza poluarii va informa imediat despre aceasta pe celelalte state pe care le considera expuse unor astfel de daune, precum și organizațiile internaționale competente.
În cazurile vizate la art. 198, statele situate în zona afectată, după posibilitățile lor, și organizațiile internaționale competente, vor coopera, în măsura posibilului, pentru a elimina efectele poluarii și a preveni sau reduce la minimum daunele. În acest scop, statele trebuie să elaboreze și sa promoveze de comun acord planuri de urgenta pentru a face fața incidentelor care produc poluarea mediului marin.
Statele vor coopera, direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale competente, pentru a promova studii, a întreprinde programe de cercetare științifică și a incuraja schimbul de informații și de date obținute asupra poluarii mediului marin. Ele se vor strădui sa participe activ la programe regionale și mondiale vizind dobîndirea de cunoștințe necesare pentru a determina natura și amploarea poluarii, efectele expunerii la poluare, căile pe care ea le urmează, riscurile pe care le comporta și remediile posibile.
Ținând seama de informațiile și datele culese în aplicarea dispozițiilor art. 200, statele vor coopera, direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale competente, în vederea stabilirii unor criterii științifice corespunzătoare pentru formularea și elaborarea de reguli și de norme, ca și de practici și de proceduri recomandate, vizind prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin.
Statele trebuie, direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale competente:
a)sa promoveze programe de asistența, pentru statele în curs de dezvoltare, în domeniul științei, educației, tehnicii și în alte domenii, în vederea protejării și conservării mediului marin și pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii marine. Aceasta asistența consta, în special, în:
(i)pregătirea personalului științific și tehnic al acestor state;
(ii)facilitarea participării lor la programe internaționale pertinente;
(iii)furnizarea către aceste state a materialului și facilităților necesare;
(iv)creșterea capacității lor de a fabrica ele însele acest material;
(v)furnizarea serviciilor consultative și dezvoltarea mijloacelor materiale privind programele de cercetare, de supraveghere continua, de educație și alte programe;
b)sa furnizeze asistența corespunzătoare, mai ales pentru statele în curs de dezvoltare, pentru a le ajuta sa reducă la minimum efectele accidentelor majore care pot cauza o poluare importanța a mediului marin;
c)sa furnizeze asistența corespunzătoare, mai ales pentru statele în curs de dezvoltare, pentru pregătirea de evaluări ecologice.
În vederea prevenirii, reducerii și controlului poluarii mediului marin sau a reducerii la minimum a efectelor sale, organizațiile internaționale vor acorda statelor în curs de dezvoltare un tratament preferențial în ceea ce privește:
a)alocarea fondurilor și a mijloacelor de asistența tehnica adecvate; șib) utilizarea serviciilor lor specializate.
1.Statele se vor strădui, în măsura posibilului și într-un mod compatibil cu drepturile celorlalte state, fie direct, fie prin intermediul organizațiilor internaționale competente, sa observe, sa masoare, sa evalueze și sa analizeze, prin metode științifice recunoscute, riscurile de poluare a mediului marin sau efectele acestei poluari.
2.În mod deosebit, ele vor supraveghea în mod constant efectele tuturor activităților pe care le autorizează sau le executa, pentru a determina dacă aceste activități risca sa polueze mediul marin.
Statele vor publică rapoarte asupra rezultatelor obținute în aplicarea prevederilor art. 204 sau vor furniza, la intervale corespunzătoare, asemenea rapoarte organizațiilor internaționale competente care vor trebui să le pună la dispoziția tuturor celorlalte state.
În cazul în care statele au ratiuni serioase de a considera ca activitățile pe care și le propun să le întreprindă, ținând de jurisdicția lor sau sub controlul lor, risca sa producă o poluare importanța sau modificări considerabile și dăunătoare mediului marin, ele vor evalua, în măsura posibilului, efectele potențiale ale acestor activități asupra acestui mediu și vor prezenta rezultatele acestor evaluări în modul prevăzut la art. 205.
1.Statele vor adopta legi și regulamente pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin de origine terestra, inclusiv poluarea provenind de la fluvii, rîuri, estuare, conducte și instalații de deversare, ținând seama de regulile și normele, ca și de practicile și procedurile recomandate, convenite pe plan internațional.
2.Statele vor lua orice alte măsuri care pot fi necesare pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii terestre a mediului marin.
3.Statele se vor strădui să-și armonizeze politicile lor naționale în aceasta privința, la nivelul regional corespunzător.
4.Statele, actionind îndeosebi prin intermediul organizațiilor internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice, se vor strădui sa adopte, pe plan mondial și regional, reguli și norme ca și practici și proceduri recomandate în vederea prevenirii, reducerii și controlului poluarii terestre a mediului marin, ținând seama de particularitățile regionale, de capacitatea economică a statelor în curs de dezvoltare și de cerințele dezvoltării lor economice. Aceste reguli și norme, ca și aceste practici și proceduri recomandate vor fi reexaminate din când în când, după necesitați.
5.Legile, reglementările și măsurile, ca și regulile, normele, practicile și procedurile recomandate, vizate la paragrafele 1, 2 și 4, vor cuprinde măsuri destinate a limita, pe cît posibil, evacuarea în mediul marin a substanțelor toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales a substanțelor nedegradabile.
1.Statele riverane vor adopta legi și reglementări pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin, care rezultă, direct sau indirect, din activități referitoare la fundul marilor, care țin de jurisdicția lor sau care provin din insule artificiale, de la instalații și lucrări ținând de jurisdicția lor, în virtutea prevederilor art. 60 și 80.2. Statele vor lua orice alte măsuri care pot fi necesare pentru prevenirea, reducerea și controlul acestei poluari.
3.Legile, reglementările și măsurile nu trebuie să fie mai puțin eficiente decît regulile și normele internaționale sau practicile și procedurile recomandate, cu caracter internațional.
4.Statele se vor strădui să-și armonizeze politicile lor naționale în aceasta privința, la nivelul regional corespunzător.
5.Statele, actionind mai ales prin intermediul organizațiilor internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice, vor adopta, pe plan mondial și regional, reguli și norme, ca și practici și proceduri recomandate, pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin, care rezultă, direct sau indirect, din activitățile referitoare la fundul marilor, care țin de jurisdicția lor, sau care provin din insulele artificiale, de la instalațiile și lucrările ținând de jurisdicția lor, care sunt vizate la paragraful 1. Aceste reguli și norme, ca și aceste practici și proceduri recomandate vor fi reexaminate din când în când, după necesitați.
1.Vor fi adoptate reguli, reglementări și proceduri internaționale, conform părții a XI-a, pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin, rezultate din activitățile desfășurate în zona. Aceste reguli, reglementări și proceduri vor fi reexaminate din când în când, după necesitați.
2.Sub rezerva dispozițiilor pertinente ale prezentei secțiuni, statele vor adopta legi și regulamente pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin, rezultate din activitățile desfășurate în zona de către nave sau provenind de la instalații, lucrări și de la alte aparaturi arborind pavilionul lor, înmatriculate pe teritoriul lor sau aflate sub autoritatea lor, după caz. Aceste legi și reglementări nu trebuie să fie mai puțin eficiente decît regulile, reglementările și procedurile recomandate, cu caracter internațional, vizate la paragraful 1.
1.Statele vor adopta legi și reglementări pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin care rezultă din imersiune.
2.Statele vor lua, de asemenea, orice alte măsuri care pot fi necesare pentru prevenirea, reducerea și controlul acestei poluari.
3.Aceste legi, reglementări și măsuri trebuie să garanteze ca nici o imersiune nu poate să se facă fără autorizația autorităților competente ale statelor.
4.Statele, actionind mai ales prin intermediul organizațiilor internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice, se vor strădui sa adopte, pe plan mondial și regional, reguli și norme, ca și practici și proceduri recomandate, pentru prevenirea, reducerea și controlul acestei poluari. Aceste reguli și norme, ca și practicile și procedurile recomandate vor fi reexaminate din când în când, după necesitați.
5.Imersiunea de deșeuri în marea teritorială și în zona economică exclusiva sau pe platoul continental nu poate avea loc fără acordul prealabil expres al statului riveran; acesta are dreptul sa autorizeze, sa reglementeze și sa controleze aceasta imersiune, după ce a examinat în modul cuvenit problema împreună cu celelalte state pentru care aceasta imersiune poate avea efecte prejudiciabile datorită situației lor geografice.
6.Legile și reglementările naționale, precum și măsurile naționale nu trebuie să fie mai puțin eficiente, pentru prevenirea, reducerea și controlul acestei poluari prin imersiune, decît regulile și normele cu caracter mondial.
1.Statele, actionind prin intermediul organizației internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice generale, vor adopta reguli și norme internaționale vizind prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin de către nave și se angajează sa favorizeze adoptarea, dacă se poate în același mod, a unor dispozitive de circulație a navelor vizind reducerea la minimum a riscului de accidente susceptibile de a polua mediul marin, inclusiv litoralul, și de a aduce atingere, prin aceasta, intereselor conexe ale statelor riverane. Aceste reguli și norme vor fi, în același mod, reexaminate din când în când, după necesitați.
2.Statele vor adopta legi și reglementări pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin de către navele arborind pavilionul lor sau înmatriculate de ele. Aceste legi și reglementări nu trebuie să fie mai puțin eficiente decît regulile și normele internaționale general recunoscute, stabilite prin intermediul organizației internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice generale.
3.Statele care, în scopul prevenirii, reducerii și controlului poluarii mediului marin, impun navelor străine condiții speciale pentru intrarea în porturile lor sau în apele lor interioare, sau pentru utilizarea instalațiilor terminale în larg vor face publicitatea corespunzătoare acestor condiții și le vor comunică organizației internaționale competente. Dacă, în vederea armonizării politicii urmate în materie, doua sau mai multe state riverane impun asemenea condiții sub o formă identică, se va indica, în comunicare, care sunt statele care participa la asemenea aranjamente. Fiecare stat va impune căpitanului navei arborind pavilionul sau sau înmatriculată de el ca, atunci când nava se găsește în marea teritorială a unui stat participant la aceste aranjamente comune, sa furnizeze, la cererea acestui stat, informații care să indice dacă el se îndreaptă spre un stat din aceeași regiune care participa la aceste aranjamente și, în caz afirmativ, sa precizeze dacă nava corespunde condițiilor impuse de acest stat privind intrarea în porturile sale. Prezentul articol se aplică fără sa aducă atingere continuării exercitării de către o nava a dreptului sau de trecere inofensiva sau aplicării prevederilor art. 25 paragraful 2.4. Statele riverane pot, în exercitarea suveranității lor asupra marii teritoriale, sa adopte legi și reglementări pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin de către navele străine, inclusiv de către navele care-și exercită dreptul de trecere inofensiva. Aceste legi și reglementări, conform secțiunii a 3-a a părții a II-a, nu trebuie să împiedice trecerea inofensiva a navelor străine.
5.În scopul asigurării respectării, la care se referă secțiunea a 6-a, statele riverane pot sa adopte, pentru zona lor economică exclusiva, legi și reglementări vizind prevenirea, reducerea și controlul poluarii de către nave, care să fie conforme și sa pună în aplicare regulile și normele internaționale general acceptate, stabilite prin intermediul organizației internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice generale.
6.a) Dacă regulile și normele internaționale vizate de paragraful 1 nu permit a se face fața într-un mod adecvat unor situații speciale și dacă un stat riveran are motive serioase de a considera ca o anumită zona, clar definită, din zona sa economică exclusiva necesita adoptarea unor măsuri obligatorii, speciale, pentru prevenirea poluarii de către nave, pentru ratiuni tehnice recunoscute, legate de caracteristicile oceanografice și ecologice, de utilizarea sau protejarea resurselor sale și de caracterul special al traficului, acest stat poate, în urma unor consultări corespunzătoare, prin intermediul organizației internaționale competente, cu orice alte state interesate, sa adreseze acestei organizații o comunicare privind zona în cauza, furnizind, în sprijin, justificări științifice și tehnice, ca și informații asupra instalațiilor de recepție necesare. În termen de 12 luni de la primirea comunicării, organizația va stabili dacă situația din zona în cauza îndeplinește condițiile menționate. Dacă organizația decide astfel, statul riveran poate adopta, pentru aceasta zona legi și reglementări vizind prevenirea, reducerea și controlul poluarii de către nave, care vor pune în aplicare regulile și normele sau practicile de navigație internaționale care au fost prevăzute de către organizația internaționala competența pentru zonele speciale;
b)statul riveran va publică limitele acestor zone speciale, clar definite;
c)atunci când face comunicarea menționată, statul riveran va indica, în paralel, organizației dacă are intenția sa adopte, pentru zona care face obiectul acesteia, legi și reglementări suplimentare vizind prevenirea, reducerea și controlul poluarii de către nave. Aceste legi și reglementări suplimentare pot să se refere la deversari sau la practici de navigație, dar nu vor obliga navele străine sa accepte alte norme în materie de proiectare, de construire și de echipare decît regulile și normele internaționale general acceptate; ele vor deveni aplicabile navelor străine la expirarea unui termen de 15 luni de la data comunicării către organizație, sub rezerva ca aceasta să le aprobe în termen de 12 luni socotite de la această dată.
7.Regulile și normele internaționale vizate în prezentul articol trebuie să prevadă, între altele, obligația de a notifica fără întârziere statelor riverane, al căror litoral sau interese conexe risca să fie afectate, accidentele marine, în special cele care antrenează sau risca sa antreneze deversari.
1.În scopul prevenirii, reducerii și controlului poluarii mediului marin de origine atmosferica sau transatmosferica, statele vor adopta legi și reglementări aplicabile spațiului aerian asupra căruia ele își exercită suveranitatea și navelor care arboreaza pavilionul lor sau navelor și aeronavelor înmatriculate de ele, ținând seama de regulile și normele, ca și de practicile și procedurile recomandate, convenite pe plan internațional, și de securitatea navigației aeriene.
2.Statele vor lua și alte măsuri care pot fi necesare pentru prevenirea, reducerea și controlul acestei poluari.
3.Statele, actionind, îndeosebi, prin intermediul organizațiilor internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice, se vor strădui sa stabilească, pe plan mondial și regional, reguli și norme, ca și practici și proceduri recomandate pentru prevenirea, reducerea și controlul acestei poluarii.Secţiunea a 6-a Asigurarea respectării
Statele vor asigura respectarea legilor și reglementărilor adoptate în concordanta cu art. 207; ele vor adopta legi și reglementări și vor lua alte măsuri necesare pentru a pune în aplicare regulile și normele internaționale aplicabile, stabilite prin intermediul organizațiilor internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice, pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin de către surse terestre.
Statele vor asigura respectarea legilor și reglementărilor adoptate în conformitate cu art. 208, vor adopta legile și reglementările și vor lua celelalte măsuri necesare pentru îndeplinirea regulilor și normelor internaționale aplicabile, stabilite prin intermediul organizațiilor internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice, pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin, care rezultă direct sau indirect din activitățile referitoare la fundul marii și care țin de jurisdicția lor sau care provin de la insulele artificiale, instalațiile și de la lucrările supuse jurisdicției lor, în virtutea prevederilor art. 60 și 80.
Asigurarea respectării regulilor, reglementărilor și procedurilor internaționale stabilite conform părții a XI-a pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin ce rezultă din activitățile desfășurate în zona va fi guvernata de aceasta parte.
1.Respectarea legilor și reglementărilor adoptate în conformitate cu aceasta convenție și a regulilor și normelor internaționale aplicabile, stabilite prin intermediul organizațiilor internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice, pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin prin imersiune, va fi asigurata de:
a)statul riveran, în ceea ce privește imersiunea în limitele marii sale teritoriale sau ale zonei sale economice exclusive sau pe platoul sau continental;
b)statul pavilionului, în ceea ce privește navele care arboreaza pavilionul sau sau navele și aeronavele înmatriculate de el;
c)orice stat, în ceea ce privește încărcarea de deșeuri sau alte materii pe teritoriul sau la instalațiile sale terminale din larg.
2.Nici un stat nu este obligat, în virtutea prezentului articol, sa intenteze o acțiune, în cazul în care o asemenea acțiune a fost deja pornită de către un alt stat conform dispozițiilor aceluiași articol.
1.Statele vor veghea ca navele care arboreaza pavilionul lor sau care sunt înmatriculate de ele să respecte regulile și normele internaționale aplicabile, stabilite prin intermediul organizației internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice generale, ca și legile și reglementările pe care ele le-au adoptat conform convenției, în scopul prevenirii, reducerii și controlului poluarii mediului marin de către nave și vor adopta legile și reglementările și vor lua măsurile necesare pentru a le pune în aplicare. Statul pavilionului va veghea ca aceste reguli, norme, legi și reglementări să fie în mod efectiv aplicate, indiferent de locul unde s-a comis încălcarea.
2.Statele vor lua, îndeosebi, măsurile corespunzătoare pentru a interzice navelor care arboreaza pavilionul lor sau sunt înmatriculate de ele sa pornească în cursa atita timp cît ele nu corespund regulilor și normelor internaționale vizate la paragraful 1, inclusiv dispozițiilor privind proiectarea, construcția și echiparea navelor.
3.Statele vor veghea ca navele care arboreaza pavilionul lor sau sunt înmatriculate de ele sa dispună de certificatele cerute și eliberate în aplicarea regulilor și normelor internaționale vizate la paragraful 1. Statele vor veghea ca navele care arboreaza pavilionul lor să fie inspectate periodic în scopul de a se asigura ca mențiunile făcute pe certificatele respective sunt conforme stării efective a navei. Celelalte state vor accepta aceste certificate ca o dovadă a stării navei și le vor recunoaște aceeași forta ca și certificatelor pe care le eliberează ele, afară de cazul în care ar exista motive serioase de a crede ca starea navei nu corespunde, într-o măsura importanța, mențiunilor făcute pe certificate.
4.Dacă o nava comite o încălcare a regulilor și normelor stabilite prin intermediul organizației internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice generale, statul pavilionului, fără a aduce atingere dispozițiilor art. 218, 220 și 228 va proceda imediat la o ancheta și, când este cazul, va intenta o acțiune cu privire la presupusa încălcare, oricare ar fi locul unde a fost comisă aceasta încălcare sau locul în care poluarea rezultind din aceasta s-a produs sau a fost constatată.
5.Făcând ancheta asupra infracțiunii, statul pavilionului poate cere asistența de la oricare alt stat a cărui cooperare ar putea fi utila pentru elucidarea circumstanțelor cazului. Statele se vor strădui sa răspundă cererilor corespunzătoare ale statului pavilionului.
6.Statele, la cererea scrisă a unui stat, vor ancheta asupra oricărei încălcări care ar fi fost comisă de navele care arboreaza pavilionul lor. Dacă este convins ca dispune de probe suficiente în acest sens, statul pavilionului va porni fără întârziere o acțiune în justiție în privința presupusei încălcări conform dreptului sau intern.
7.Statele de pavilion vor informa imediat statul solicitant și organizația internaționala competența despre acțiunea pornită și despre rezultatele ei. Toate statele vor avea acces la informațiile astfel comunicate.
8.Sancțiunile prevăzute de legile și reglementările statelor față de navele care arboreaza pavilionul lor trebuie să fie suficient de riguroase pentru a preveni încălcările în orice loc.
1.Atunci când o nava se afla de bunăvoie într-un port sau la o instalatie terminala în larg, statul portului poate să deschidă o ancheta, iar când probele o justifica, sa intenteze o acțiune pentru orice deversare făcuta de acest vas, dincolo de apele sale interioare, de marea sa teritorială sau de zona sa economică exclusiva, prin încălcarea regulilor și normelor internaționale aplicabile stabilite prin intermediul organizației internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice generale.
2.Statul portului nu va intenta nici o acțiune în virtutea paragrafului 1, pentru încălcări prin deversari efectuate în apele interioare, marea teritorială sau zona economică exclusiva a unui alt stat, decît dacă aceste deversari au cauzat sau risca sa cauzeze poluarea apelor sale interioare, a propriei sale mari teritoriale sau a propriei sale zone economice exclusive, sau dacă o cere celălalt stat, statul pavilionului ori un stat care a suferit sau risca sa sufere pagube datorită deversarilor.
3.Atunci când o nava se găsește de bunăvoie într-un port sau la o instalatie terminala în larg, statul portului se va strădui sa dea curs cererilor oricărui alt stat privind o ancheta asupra deversarilor susceptibile de a constitui o încălcare vizata de paragraful 1, care ar fi fost efectuate în apele interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusiva a statului solicitant și care va fi poluat sau ar fi creat riscuri de poluare a acestor zone. Statul portului se va strădui, de asemenea, sa dea curs cererilor statului pavilionului privind o ancheta asupra unor asemenea încălcări, oricare ar fi locul în care acestea s-ar fi putut comite.
4.Dosarul anchetei efectuate de către statul portului în aplicarea prevederilor prezentului articol va fi transmis statului pavilionului sau statului riveran, la cererea acestora. Orice acțiune intentată de către statul portului pe baza acestei anchete poate, sub rezerva prevederilor secțiunii a 7-a, să fie suspendată la cererea statului riveran, când încălcarea a fost comisă în apele interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusiva a acestuia din urma. Într-un astfel de caz, probele, dosarul cauzei, precum și orice cauțiune sau alta garanție financiară depusa la autoritățile statului portului vor fi transmise statului riveran. Aceasta transmitere va exclude continuarea acțiunii în statul portului.
Sub rezerva prevederilor secțiunii a 7-a, statele care au constatat, la cerere sau din proprie inițiativă, ca o nava, aflată într-unul dintre porturile lor sau la una dintre instalațiile terminale în larg, a încălcat regulile și normele internaționale aplicabile privind navigabilitatea navelor și prin aceasta amenința sa cauzeze daune mediului marin, vor lua, pe cît le sta în putința, măsuri administrative pentru a împiedica aceasta nava sa plece în cursa. Ele nu o vor autoriza decît să se îndrepte spre cel mai apropiat șantier corespunzător de reparații și, după eliminarea cauzelor încălcării, îi vor permite să-și continue drumul fără întârziere.
1.Atunci când o nava se găsește de bunăvoie într-un port sau la o instalatie terminala în larg, statul portului poate să intenteze, sub rezerva dispozițiilor secțiunii a 7-a, o acțiune cu privire la orice încălcare a legilor și reglementărilor pe care le-a adoptat în conformitate cu convenția sau cu regulile și cu normele internaționale aplicabile vizind prevenirea, reducerea și controlul poluarii de către nave, dacă încălcarea a fost comisă în marea sa teritorială sau în zona sa economică exclusiva.
2.Atunci când un stat are motive serioase sa creadă ca o nava care navighează în marea sa teritorială a încălcat, în timpul trecerii sale, legile și reglementările pe care le-a adoptat în conformitate cu convenția sau cu regulile și cu normele internaționale aplicabile vizind prevenirea, reducerea și controlul poluarii de către nave, el poate, fără a aduce atingere dispozițiilor pertinente ale secțiunii a 3-a a părții a II-a, sa procedeze la o inspectare fizica a navei pentru constatarea încălcării și, atunci când elementele de proba o justifica, sa intenteze o acțiune judiciară și, între altele, sa ordone imobilizarea navei potrivit dreptului sau intern, sub rezerva prevederilor secțiunii a 7-a.3. Atunci când un stat are motive serioase sa creadă ca o nava care navighează în zona sa economică exclusiva sau în marea sa teritorială a comis în zona economică exclusiva o încălcare a regulilor și normelor internaționale aplicabile vizind prevenirea, reducerea și controlul poluarii de către nave, sau a legilor și reglementărilor pe care le-a adoptat în conformitate cu aceste reguli și cu norme internaționale și în aplicarea acestora, statul respectiv poate cere navei sa furnizeze informații privind identitatea sa și portul sau de înmatriculare, ultimul și următorul sau port de escala și alte informații pertinente necesare pentru a stabili dacă a fost comisă o încălcare.
4.Statele vor adopta legi și reglementări și vor lua măsurile necesare pentru ca navele arborind pavilionul lor sa dea curs cererilor de informații vizate la paragraful 3.5. Atunci când un stat are motive serioase sa creadă ca o nava care navighează în zona sa economică exclusiva sau în marea sa teritorială a comis în zona economică exclusiva o încălcare vizata la paragraful 3, care a dus la deversari importante care au produs sau risca sa producă o poluare importanța, poate proceda la inspectarea fizica a navei pentru a constata dacă a avut loc o încălcare, în situația când nava a refuzat sa dea informații sau dacă informațiile furnizate sunt în contradicție flagrantă cu situația de fapt sau dacă circumstanțele cazului justifica aceasta inspecție.
6.Atunci când exista dovezi evidente ca o nava care navighează în zona economică exclusiva sau în marea teritorială a unui stat a comis o încălcare vizata la paragraful 3, care a dus la deversari care au produs sau risca sa producă daune importante litoralului sau intereselor conexe ale statului riveran, sau oricăror resurse din marea sa teritorială sau din zona sa economică exclusiva, acest stat poate, sub rezerva prevederilor secțiunii a 7-a și dacă elementele de proba o justifica, sa intenteze o acțiune judiciară și, mai ales, sa ordone imobilizarea navei potrivit dreptului sau intern.
7.În ciuda dispozițiilor paragrafului 6, în toate cazurile în care, prin intermediul organizației internaționale competente, au fost stabilite sau au fost convenite în vreun alt mod proceduri corespunzătoare pentru garantarea respectării obligațiilor privind depunerea unei cauțiuni sau a unei alte garanții financiare corespunzătoare, statul riveran, dacă este legat prin aceste proceduri, va autoriza nava să-și continue cursa.
8.Paragrafele 3-7 se vor aplica, de asemenea, legilor și reglementărilor naționale adoptate în virtutea dispozițiilor art. 211 paragraful 6.
1.Nici o dispoziție din prezenta parte nu aduce atingere dreptului pe care îl au statele, în virtutea dreptului internațional atât cutumiar, cît și convențional, de a lua măsuri proporționale cu daunele pe care le-au suferit efectiv sau de care sunt amenintate, pentru a-și proteja litoralul sau interesele conexe, inclusiv pescuitul, împotriva poluarii sau unei amenințări de poluare care rezultă dintr-un accident maritim sau din actele legate de un asemenea accident de la care sunt de așteptat consecințe prejudiciabile importante și de a asigura respectarea acestor măsuri dincolo de limitele marii teritoriale.
2.În sensul prezentului articol, prin accident maritim se înțelege un abordaj, o eșuare sau alt incident de navigație ori eveniment survenit la bordul sau în exteriorul unei nave și care antrenează pagube materiale sau o amenințare iminenta de pagube materiale pentru o nava sau pentru încărcătura sa.
Statele vor asigura respectarea, în limitele spațiului aerian asupra căruia ele își exercită suveranitatea sau cu privire la navele care arboreaza pavilionul lor sau la aeronavele înmatriculate de el, a legilor și reglementărilor pe care le-au adoptat conform dispozițiilor art. 212 paragraful 1 și altor dispoziții ale convenției, vor adopta legi și reglementări și vor lua alte măsuri pentru a aplica regulile și normele internaționale aplicabile stabilite prin intermediul organizațiilor internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice, în vederea prevenirii, reducerii și controlului poluarii de origine atmosferica sau transatmosferica, a mediului marin, conform tuturor regulilor și normelor internaționale pertinente referitoare la securitatea navigației aeriene.
Atunci când este intentată o acțiune în aplicarea prezentei părți, statele vor lua măsuri pentru a facilita audierea de martori și admiterea de probe prezentate de către autoritățile unui alt stat sau de către organizația internaționala competența și vor facilita participarea la dezbateri a reprezentanților oficiali ai acestor organizații, ai statului pavilionului sau ai oricărui stat afectat de poluarea rezultată din orice încălcare. Reprezentanții oficiali care participa la aceste dezbateri au drepturile și obligațiile prevăzute de dreptul intern sau de dreptul internațional.
Numai agenții special împuterniciți, precum și navele de război sau aeronavele militare sau celelalte nave sau aeronave, care poarta semne exterioare indicind clar ca sunt afectate unui serviciu public și care sunt autorizate în acest scop, pot sa exercite acțiuni de constringere față de navele străine în aplicarea prezentei părți.
Atunci când exercita, în virtutea prevederilor convenției, acțiunea de constringere față de navele străine, statele nu trebuie să pună în pericol securitatea navigației sau sa expuna o nava vreunui risc, sa o conducă într-un port ori într-un loc de ancorare periculos și nici sa expuna mediul marin vreunui risc excesiv.
1.a) Statele nu vor retine o nava străină mai mult decît este indispensabil scopurilor anchetei prevăzute la art. 216, 218 și 220. Inspectarea fizica a unei nave străine trebuie să fie limitată la examinarea certificatelor, a registrelor sau a altor documente pe care nava este obligată să le dețină, în virtutea regulilor și normelor internaționale general acceptate, sau a oricăror documente similare; nu se poate întreprinde o inspecție fizica mai aprofundata a unei nave decît după aceasta examinare și numai dacă:
(i)există motive serioase de a crede ca starea navei și a echipamentului sau nu corespunde în mod esențial mențiunilor din documente;
(ii)deținerea acestor documente nu este suficientă pentru a confirma sau a verifica încălcarea presupusă;
(iii)nava nu dispune de certificate și documente valabile.
b)Dacă din ancheta reiese ca s-a produs o încălcare a legilor și reglementărilor aplicabile sau a regulilor și normelor internaționale privind protejarea și conservarea mediului marin, se va proceda fără întârziere la eliberarea navei, după îndeplinirea formalităților rezonabile, cum este depunerea unei cauțiuni sau a unei alte garanții financiare;
c)Fără a se aduce atingere regulilor și normelor internaționale aplicabile în materie de navigabilitate a navelor, dacă eliberarea unei nave ar urma sa antreneze un risc de daune inadmisibile pentru mediul marin, se poate refuza eliberarea navei sau i se poate permite acesteia să-și continue cursa, dar cu condiția de a fi dusa pe șantierul de reparație cel mai apropiat. În cazul în care eliberarea navei a fost refuzată sau când eliberarea navei a fost supusă unor condiții, statul pavilionului trebuie să fie informat despre aceasta, fără întârziere, și poate cere aceasta eliberare conform părții a XV-a.2. Statele vor coopera la elaborarea de proceduri vizind evitarea oricărei inspectari fizice inutile a navelor pe mare.
În exercitarea drepturilor și în îndeplinirea obligațiilor lor în virtutea prevederilor prezentei convenții, statele nu trebuie să supună navele nici unui stat vreunei discriminări de drept sau de fapt.
1.Atunci când un stat pornește acțiunea de urmărire în vederea reprimării unei încălcări a legilor și reglementărilor aplicabile sau a regulilor și normelor internaționale pentru prevenirea, reducerea și controlul poluarii de către nave, comisă dincolo de marea sa teritorială de o nava străină, aceasta urmărire este suspendată de îndată ce statul pavilionului a pornit el însuși urmărirea pentru aceeași încălcare în decurs de 6 luni de la introducerea primei acțiuni, cu excepția cazului în care aceasta se referă la un caz de daune grave cauzate statului riveran sau când statul pavilionului în cauza nu și-a respectat în mod repetat obligația de a asigura aplicarea efectivă a regulilor și normelor internaționale în vigoare față de încălcările comise de navele sale. Statul de pavilion care a cerut suspendarea urmăririi conform dispozițiilor prezentului articol va remite în termen adecvat primului stat un dosar complet al cauzei și minutele procesului. Atunci când tribunalele statului pavilionului s-u pronunțat asupra cauzei, se va dispune încetarea urmăririi. După acoperirea cheltuielilor de procedura, orice cauțiune sau orice garanție financiară depusa cu ocazia acestei urmăriri va fi restituită de către statul riveran.
2.Nu se mai poate porni o acțiune de urmărire împotriva unor nave străine, după expirarea unui termen de 3 ani, socotit de la data comiterii încălcării, și nici un stat nu poate porni o asemenea urmărire, în cazul în care aceasta a fost deja pornită de un alt stat, sub rezerva prevederilor paragrafului 1.3. Prezentul articol nu afectează dreptul statului pavilionului de a lua orice măsuri, inclusiv dreptul de a porni urmărirea, conform dreptului sau intern, independent de urmărirea pornită anterior de un alt stat.
Nici o dispoziție a prezentei convenții nu aduce atingere dreptului de a introduce o acțiune în răspundere civilă în caz de pierderi sau daune rezultind din poluarea mediului marin.
1.Numai sancțiuni pecuniare pot fi aplicate pentru încălcarea legilor și reglementărilor naționale sau a regulilor și normelor internaționale aplicabile vizind prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin de către nave străine, dincolo de marea teritorială.
2.Numai sancțiuni pecuniare pot fi aplicate pentru încălcarea legilor și reglementărilor naționale sau a regulilor și normelor internaționale aplicabile vizind prevenirea, reducerea și controlul poluarii mediului marin de către nave străine în marea teritorială, dacă nu este vorba de un act deliberat și grav de poluare.
3.În desfășurarea urmăririi pornite în vederea reprimării incalcarilor de acest tip comise de o nava străină, pentru care se pot aplica sancțiuni, drepturile recunoscute ale acuzatului trebuie să fie respectate.
Statele vor notifica, fără întârziere, statului pavilionului și oricărui alt stat interesat orice măsuri luate față de navele străine, în aplicarea dispozițiilor secțiunii a 6-a, și vor transmite statului pavilionului toate rapoartele oficiale privind aceste măsuri. Totuși, în cazul incalcarilor comise în marea teritorială, obligațiile de mai sus ale statului riveran se aplică doar pentru măsurile luate în cadrul urmăririi. Agenții diplomatici sau funcționarii consulari și, în măsura posibilului, autoritățile maritime ale statului pavilionului vor fi informate imediat despre orice măsuri de acest fel.
Statele sunt răspunzătoare de pierderile sau de pagubele care le sunt imputabile în urma unor măsuri luate cu privire la aplicarea dispozițiilor secțiunii a 6-a, atunci când aceste măsuri sunt ilicite sau depășesc ceea ce, în mod rațional, ar fi fost necesar în lumina informațiilor disponibile. Statele trebuie să prevadă cai de recurs în fața tribunalelor lor pentru acțiunile în reparație privind aceste pierderi sau pagube.
Nici o dispoziție a secțiunilor 5, 6 și 7 nu va aduce atingere regimului juridic al strimtorilor care servesc navigației internaționale. Totuși, dacă o nava străină, alta decît cele vizate la secțiunea a 10-a, a încălcat legile și reglementările vizate la art. 42 paragraful 1 lit. a) și b), cauzând sau amenintind sa cauzeze pagube importante mediului marin al strimtorilor, statele riverane la strimtori pot lua măsuri de constringere corespunzătoare, cu respectarea mutatis mutandis a prezentei secțiuni.
Statele riverane au dreptul sa adopte legi și reglementări nediscriminatorii și sa impună respectarea lor în vederea prevenirii, reducerii și controlului poluarii mediului marin de către nave în zonele acoperite de gheturi și cuprinse în limitele zonei lor economice exclusive, atunci când condițiile climaterice deosebit de aspre și faptul ca aceste zone sunt acoperite de gheturi în cea mai mare parte a anului constituie obstacole în calea navigației sau o fac deosebit de periculoasa și când poluarea mediului marin risca sa afecteze în mod grav echilibrul ecologic sau sa-l perturbe în mod ireversibil. Aceste legi și reglementări vor tine seama, în mod cuvenit, de navigație, ca și de protecția și conservarea mediului marin pe baza datelor științifice cele mai sigure de care se poate dispune.
1.Statele sunt ținute sa îndeplinească obligațiile internaționale în ce privește protecția și conservarea mediului marin. Ele își angajează răspunderea potrivit dreptului internațional.
2.Statele vor asigura ca dreptul lor intern să ofere cai de recurs care să permită obținerea unei despăgubiri rapide și adecvate sau a oricărei alte reparații pentru daunele care rezultă din poluarea mediului marin de către persoane fizice sau juridice aflate sub jurisdicția lor.
3.În vederea asigurării unei despăgubiri rapide și adecvate pentru orice daune rezultind din poluarea mediului marin, statele vor coopera pentru asigurarea aplicării și dezvoltării dreptului internațional al răspunderii în ce privește evaluarea și despăgubirea pentru daune și reglementarea diferendelor în materie, precum și, dacă este cazul, elaborarea de criterii și proceduri pentru plata unor despăgubiri adecvate, instituind, de exemplu, un sistem de asigurări obligatorii sau fonduri de despăgubiri.Secţiunea a 10-a Imunitate suverana
Dispozițiile Convenției asupra protecției și conservării mediului marin nu se aplică nici navelor de război sau navelor auxiliare, nici altor nave sau aeronave care aparțin unui stat sau sunt folosite de el, dacă acesta le utilizează în momentul respectiv exclusiv în scopuri publice necomerciale. Totuși fiecare stat va lua măsurile corespunzătoare care să nu afecteze operațiunile sau capacitatea operațională a navelor sau a aeronavelor care îi aparțin sau pe care le folosește, astfel încât aceste nave și aeronave sa acționeze, pe cît posibil, într-un mod compatibil cu convenția.
1.Prezenta parte nu afectează obligațiile speciale asumate de state în virtutea unor convenții și acorduri specifice încheiate anterior în materie de protecție și de conservare a mediului marin și nici acordurile care pot fi încheiate în aplicarea principiilor generale enunțate în convenție.
2.Statele se vor achită de obligațiile specifice asumate în ce privește protecția și conservarea mediului marin, în virtutea unor convenții speciale, într-um mod compatibil cu principiile și obiectivele generale ale convenției.Partea XIII Cercetarea științifică marină
Toate statele, oricare ar fi situația lor geografică, precum și organizațiile internaționale competente au dreptul de a efectua cercetări științifice marine sub rezerva drepturilor și obligațiilor altor state, asa cum sunt ele definite în convenție.
Statele și organizațiile internaționale competente vor incuraja și facilita dezvoltarea și desfășurarea cercetării științifice marine potrivit convenției.
Cercetarea științifică marina se va conformă următoarelor principii:
a)va fi efectuată exclusiv în scopuri pașnice;
b)va fi efectuată utilizându-se metode și mijloace științifice corespunzătoare compatibile cu convenția;
c)ea nu va stinjeni în mod nejustificat celelalte utilizări legitime ale marii, compatibile cu convenția, și va fi, în modul cuvenit, luată în considerare în cursul acestor utilizări;
d)va fi efectuată conform tuturor reglementărilor pertinente adoptate în aplicarea convenției, inclusiv celor care vizează protecția și conservarea mediului marin.
Cercetarea științifică marina nu va constitui temei juridic pentru nici o revendicare asupra vreunei părți oarecare a mediului marin sau a resurselor sale.
1.Conformindu-se principiului respectării suveranității și a jurisdicției și pe baza reciprocității avantajelor, statele și organizațiile internaționale competente vor favoriza cooperarea internaționala în materie de cercetare științifică marina în scopuri pașnice.
2.În acest context și fără a aduce prejudicii drepturilor și obligațiilor statelor în virtutea convenției, un stat, actionind în aplicarea prezentei părți, va oferi altor state, după cum va fi cazul, posibilități rezonabile de a obține de la acesta sau cu cooperarea acestuia informațiile necesare pentru prevenirea și controlul efectelor dăunătoare sănătății și securității persoanelor și mediului înconjurător.
Statele și organizațiile internaționale competente vor coopera, prin încheierea de acorduri bilaterale și multilaterale, pentru a crea condiții favorabile desfășurării cercetării științifice asupra mediului marin și pentru conjugarea eforturilor cercetărilor care studiază natura fenomenelor și proceselor care se manifesta în acest mediu marin și interactiunea lor.
1.Statele și organizațiile internaționale competente vor publică și difuza, pe cai corespunzătoare și conform convenției, informații asupra principalelor programe elaborate și obiectivelor acestora, precum și cunoștințele rezultate din cercetarea științifică marina.
2.În acest scop, statele, atât individual cît și în cooperare cu alte state și cu organizațiile internaționale competente, vor favoriza activ transmiterea datelor și informațiilor științifice și transferul, în special către statele în curs de dezvoltare, al cunoștințelor rezultate din cercetarea științifică marina, precum și întărirea capacității proprii a acestor state de a efectua cercetări științifice marine, în special prin programe destinate să asigure un învățământ și o pregătire adecvată personalului lor tehnic și științific.Secţiunea a 3-a Desfășurarea și promovarea cercetării științifice
Statele riverane, în exercitarea suveranității lor, au dreptul exclusiv de a reglementa, autoriza și efectua cercetări științifice marine în marea lor teritorială. Cercetarea științifică marina în marea teritorială nu poate fi efectuată decît cu consimțământul expres al statului riveran și în condițiile stabilite de către acesta.
1.Statele riverane, în exercitarea jurisdicției lor, au dreptul de a reglementa, autoriza și efectua cercetări științifice marine în zona lor economică exclusiva și pe platoul lor continental, în conformitate cu dispozițiile pertinente ale convenției.
2.Cercetarea științifică marina în zona economică exclusiva și pe platoul continental se va efectua cu consimțământul statului riveran.
3.În împrejurări normale, statele riverane își vor da consimțământul pentru realizarea proiectelor de cercetare științifică marina pe care statele sau organizațiile internaționale competente intenționează să le întreprindă în zona lor exclusiva sau pe platoul lor continental conform convenției, în scopuri exclusiv pașnice și în vederea sporirii cunoștințelor științifice asupra mediului marin în interesul întregii umanitati. În acest scop, statele riverane vor adopta reguli și proceduri care să asigure ca acest consimțământ va fi acordat în termen rezonabil și nu va fi refuzat în mod abuziv.
4.În scopul aplicării paragrafului 3, împrejurările vor fi considerate normale chiar în absenta relațiilor diplomatice dintre statele riverane și statul care își propune să efectueze cercetări.
5.Statele riverane pot totuși, în mod discretionar, sa refuze consimțământul lor pentru executarea unui proiect de cercetare științifică marina de către un alt stat sau de către o organizație internaționala competența în zona economică exclusiva sau pe platoul lor continental, în cazurile următoare:
a)dacă proiectul are o incidența directa asupra explorării și exploatării resurselor naturale, biologice sau nebiologice;
b)dacă proiectul prevede forari în platoul continental, utilizarea de explozivi sau introducerea de substanțe nocive în mediul marin;
c)dacă proiectul prevede construirea, exploatarea sau utilizarea insulelor artificiale, a instalațiilor și a lucrărilor vizate de art. 60 și 80;
d)dacă informațiile referitoare la natura și obiectivele proiectului, comunicate în virtutea art. 248, sunt inexacte sau dacă statul sau organizația internaționala competența, autoare a proiectului, nu s-a achitat de obligațiile contractate față de statul riveran interesat dintr-un proiect de cercetare anterior.
6.În pofida dispozițiilor paragrafului 5, statele riverane nu-și pot exercita puterea lor discretionara de a refuza consimțământul în virtutea lit. a) a acestui paragraf, în ce privește proiectele de cercetare științifică marina ce urmează să fie întreprinse, conform prezentei părți, pe platoul continental, dincolo de limita celor 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale, în afară de zonele specifice pe care ele pot, în orice moment, să le desemneze oficial ca făcând obiectul sau urmînd să facă obiectul, într-un interval de timp rezonabil, unor lucrări intense de exploatare sau de explorare aprofundata. Statele riverane vor notifica în termen rezonabil zonele pe care le desemnează astfel, ca și modificările ce li se aduc, dar nu vor fi obligate sa furnizeze detalii asupra lucrărilor al căror obiect îl constituie.
7.Paragraful 6 se aplică fără să se aducă atingere drepturilor asupra platoului continental, recunoscute statelor riverane la art. 77.8. Cercetările științifice marine, vizate în prezentul articol, nu vor stinjeni în mod nejustificat activitățile întreprinse de statele riverane în exercitarea drepturilor suverane și a jurisdicției prevăzute în convenție.
Un stat riveran, care este membru al unei organizații internaționale sau este legat de o asemenea organizație printr-un acord bilateral și în a cărui zona economică exclusiva sau pe al cărui platou continental organizația vrea să execute direct sau sa dispună executarea, sub auspiciile sale, a unui proiect de cercetare științifică marina, va fi considerat ca a autorizat executarea proiectului conform specificatiilor convenite, dacă a aprobat proiectul detaliat, când organizația a luat hotărârea de a-l întreprinde, sau dacă acest stat este dispus sa participe la acesta și nu a emis nici o obiectie la expirarea unui termen de 4 luni din momentul în care organizația i-a notificat proiectul.
Statele și organizațiile internaționale competente care intenționează sa întreprindă cercetări științifice marine în zona economică exclusiva sau pe platoul continental al unui stat riveran vor furniza acestuia din urma, cu cel puțin 6 luni înainte de data propusă pentru începerea proiectului de cercetare științifică marina, o descriere completa cu privire la:
a)natura și obiectivul proiectului;
b)metoda și mijloacele care vor fi utilizate, precizînd denumirea, tonajul, tipul și categoria navelor și o descriere a materialului științific;
c)zonele geografice exacte în care va fi executat proiectul;
d)datele prevăzute ale primei sosiri și ale ultimei plecari a navelor de cercetare sau cele ale instalării și retragerii materialului de cercetare, după caz;
e)numele instituției care patroneaza proiectul de cercetare, al directorului acestei instituții și al persoanei care conduce proiectul;
f)măsura în care se apreciază ca statul riveran ar trebuie să participe la proiect sau fie reprezentat la acesta.
1.Statele și organizațiile internaționale competente care efectuează cercetări științifice marine în zona economică exclusiva sau pe platoul continental al unui stat riveran trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a)sa garanteze statului riveran, dacă acesta dorește, dreptul de a participa la proiectul de cercetare științifică marina sau de a fi reprezentat, în special atunci când acest lucru este posibil, la bordul navelor și al altor ambarcațiuni de cercetare sau la instalațiile de cercetare științifică, dar fără ca cercetatorilor acestui stat sa li se plătească vreo remunerație și fără ca acesta din urma să fie obligat sa participe la finanțarea proiectului;
b)sa furnizeze statului riveran, la cererea sa, rapoarte preliminare, îndată ce acest lucru este posibil, precum și rezultatele și concluziile finale, atunci când cercetările s-au încheiat;
c)să se angajeze să permită statului riveran, la cererea sa, accesul la toate esantioanele și datele obținute în cadrul proiectului de cercetare științifică marina și să-i furnizeze date care pot fi reproduse și eșantioane care pot fi fractionate fără ca aceasta sa dăuneze valorii lor științifice;
d)sa furnizeze statului riveran, la cerere, o evaluare a acestor date, eșantioane și rezultate ale cercetării sau sa-l ajute la evaluarea și interpretarea lor;
e)să facă în asa fel, sub rezerva paragrafului 2, încât rezultatele cercetărilor sa devină disponibile cît mai repede cu putința pe plan internațional, pe cai naționale sau internaționale corespunzătoare;
f)sa informeze imediat statul riveran asupra oricărei modificări majore aduse proiectului de cercetare;
g)sa ridice instalațiile și materialul de cercetare științifică, atunci când cercetarea s-a încheiat, dacă nu s-a convenit altfel.
2.Prezentul articol se aplică fără a se aduce atingere condițiilor stabilite prin legile și reglementările statului riveran, în ce privește exercitarea dreptului sau discretionar de a acorda sau de a refuza consimțământul potrivit art. 246 paragraful 5, inclusiv obligația de a obține acordul sau prealabil pentru difuzarea pe plan internațional a rezultatelor cercetărilor obținute în cadrul unui proiect legat direct de explorarea și exploatarea resurselor naturale.
Comunicările privind proiectele de cercetare științifică marina se vor face pe căile oficiale obișnuite, afară de cazul când s-ar fi convenit altfel.
Statele se vor strădui sa promoveze, prin intermediul organizațiilor internaționale competente, stabilirea de criterii generale și de principii directoare menite să le ajute sa determine natura și implicațiile lucrărilor de cercetare științifică marina.
Statele sau organizațiile internaționale competente pot pune în executare un proiect de cercetare științifică marina, la expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data la care informațiile cerute în virtutea art. 248 au fost comunicate statului riveran, în afară cazului când, în termen de 4 luni de la primirea acestor informații, acesta a înștiințat statul sau organizația care își propune să efectueze cercetările ca:
a)refuza consimțământul sau în virtutea art. 246; sau cab) informațiile furnizate de către acel stat sau de către acea organizație internaționala competența, referitoare la natura sau obiectivele proiectului, nu corespund faptelor evidente; sau cac) are nevoie de date suplimentare referitoare la informațiile sau condițiile vizate de art. 248 și 249; sau cad) obligațiile decurgând din condițiile stabilite de art. 249, referitoare la un proiect precedent de cercetare marina executat de acel stat sau de acea organizație nu au fost îndeplinite.
1.Statul riveran are dreptul sa ceara suspendarea lucrărilor de cercetare științifică marina în curs de desfășurare în zona sa economică sau pe platoul continental, dacă:
a)aceste lucrări nu sunt efectuate în conformitate cu informațiile comunicate potrivit art. 248, pe baza cărora statul riveran și-a dat consimțământul;
sau
b)statul sau organizația internaționala competența care le desfășoară nu respecta dispozițiile art. 249 referitoare la drepturile statului riveran în ceea ce privește proiectul de cercetare științifică marina.
2.Statul riveran are dreptul de a cere încetarea tuturor lucrărilor de cercetare științifică marina, în toate cazurile în care nerespectarea art. 248 echivalează cu o modificare importanța a proiectului sau a lucrărilor de cercetare.
3.Statul riveran poate, de asemenea, sa ceara încetarea lucrărilor de cercetare științifică marina, dacă nu se înlătura într-un termen rezonabil oricare dintre situațiile vizate la paragraful 1.4. După primirea notificării din partea statului riveran despre hotărârea de a dispune suspendarea sau încetarea lucrărilor de cercetare științifică marina, statele sau organizațiile internaționale competente, autorizate să efectueze aceste lucrări, vor pune capăt acelor lucrări care fac obiectul notificării.
5.Ordinul de suspendare dat în virtutea paragrafului 1 va fi revocat de statul riveran, iar proiectul de cercetare științifică marina va putea continua, de îndată ce statul sau organizația internaționala competența care efectuează aceste lucrări de cercetare științifică marina s-a conformat condițiilor prevăzute la art. 248 și 249.
1.Statele și organizațiile internaționale competente care au prezentat unui stat riveran un proiect de cercetare științifică marina vizat la art. 246 paragraful 3 vor înștiința despre aceasta statele vecine fără litoral și statele vecine dezavantajate geografic și vor notifica statului riveran trimiterea acestei instiintari.
2.O dată ce statul riveran în cauza și-a dat consimțământul la proiect, conform art. 246 și altor dispoziții pertinente ale convenției, statele și organizațiile internaționale competente care întreprind proiectul vor furniza statelor vecine fără litoral și statelor vecine dezavantajate geografic, la cerere și după cum va fi cazul, informațiile specificate la art. 248 și la art. 249 paragraful 1 lit. f).
3.Statelor fără litoral și statelor dezavantajate geografic, vizate mai sus, li se va acorda, la cerere, posibilitatea de a participa, în măsura în care se poate face aceasta, la proiectul de cercetare științifică marina prevăzut, prin intermediul unor experți calificați desemnați de ele și nerefuzati de statul riveran, potrivit condițiilor asupra cărora statul riveran și statul sau organizațiile internaționale competente care efectuează lucrări de cercetare științifică marina au convenit pentru executarea proiectului în conformitate cu convenția.
4.Statele și organizațiile internaționale competente vizate la paragraful 1 vor furniza, la cerere, statelor fără litoral și statelor dezavantajate geografic, vizate mai sus, informațiile și asistența specificată la art. 249 paragraful 1 lit. d), sub rezerva paragrafului 2 al aceluiași articol.
Statele se vor strădui sa adopte reguli, reglementări și proceduri rezonabile pentru încurajarea și facilitarea cercetărilor științifice marine efectuate, conform convenției, dincolo de marea lor teritorială și, la nevoie, sa faciliteze navelor de cercetare științifică marina care se conformează dispozițiilor pertinente ale prezentei părți accesul în porturile lor, sub rezerva legilor și reglementărilor lor, și sa încurajeze acordarea de asistența acestor nave.
Toate statele, oricare ar fi situarea lor geografică, precum și organizațiile internaționale competente au dreptul să efectueze cercetări științifice marine în zona, conform părții a XI-a.
Toate statele, oricare ar fi situarea lor geografică, precum și organizațiile internaționale competente au dreptul, conform prezentei convenții, să efectueze cercetări științifice marine în coloana de apa de dincolo de limitele zonei economice exclusive.
Amplasarea și utilizarea de instalații sau de material de cercetare științifică de orice tip, în oricare zona a mediului marin, vor fi subordonate acelorași condiții ca și cele prevăzute de prezenta convenție pentru desfășurarea cercetării științifice marine în zona respectiva.
Instalațiile sau materialul vizat în prezenta secțiune nu au regim de insule. Ele nu au mare teritorială proprie, iar prezenta lor nu influențează asupra delimitării marii teritoriale, zonei economice exclusive sau platoului continental.
Zone de securitate cu o lațime rezonabila care să nu depășească 500 de metri pot fi stabilite în jurul instalațiilor de cercetare științifică conform dispozițiilor pertinente ale convenției. Toate statele vor veghea ca navele lor să respecte aceste zone de securitate.
Amplasarea și utilizarea de instalații sau de material de cercetare științifică de orice tip nu trebuie să împiedice navigația pe rutele utilizate pentru navigația internaționala.
Instalațiile sau materialul vizate în prezenta secțiune trebuie să fie prevăzute cu semne de identificare indicind statul de înmatriculare sau organizația internaționala căreia îi aparțin, precum și cu mijloacele corespunzătoare de semnalizare convenite pe plan internațional pentru a asigura securitatea navigației maritime și aeriene, ținând seama de regulile și normele stabilite de către organizațiile internaționale competente.
1.Statele și organizațiile internaționale competente sunt ținute sa vegheze ca cercetările științifice marine, fie ca sunt întreprinse de ele însele sau în contul lor, să fie efectuate conform convenției.
2.Statele și organizațiile internaționale competente își angajează răspunderea pentru măsurile pe care le iau incalcind convenția, în ceea ce privește lucrările de cercetare științifică marina efectuate de către alte state, de către persoane fizice sau juridice având naționalitatea acestor state, sau de către organizațiile internaționale competente, și trebuie să repare daunele cauzate prin asemenea măsuri.
3.Statele și organizațiile internaționale competente sunt răspunzătoare în virtutea art. 235 de daunele produse prin poluarea mediului marin rezultată din cercetările științifice marine efectuate de către ele însele sau în contul lor.Secţiunea a 6-a Rezolvarea diferendelor și măsuri conservatoare
Diferendele referitoare la interpretarea sau aplicarea dispozițiilor convenției cu privire la cercetarea științifică marina vor fi rezolvate în conformitate cu secțiunile a 2-a și a 3-a ale părții a XV-a.
Până la rezolvarea diferendelor, conform secțiunii a 2-a și a 3-a ale părții a XV-a, statul sau organizația internaționala competența, autorizata să execute un proiect de cercetare științifică marina, nu va permite să se întreprindă sau să se continue cercetările fără consimțământul expres al statului riveran interesat.
1.Statele, actionind fie direct, fie prin intermediul organizațiilor internaționale competente, vor coopera, în măsura posibilităților lor, în scopul de a favoriza în mod activ dezvoltarea și transferul de cunoștințe științifice și de tehnologii marine, potrivit unor modalități și condiții juste și rezonabile.
2.Statele vor favoriza dezvoltarea capacității în domeniul stiintelor și tehnologiilor marine a acelora dintre ele care au nevoie și cer sa beneficieze de asistența tehnica în acest domeniu, în special a statelor în curs de dezvoltare, inclusiv a statelor fără litoral sau geografic dezavantajate, în ceea ce privește explorarea, exploatarea, conservarea și gestiunea resurselor marii, protecția și conservarea mediului marin, cercetarea științifică marina și alte activități executate în mediul marin, care sunt compatibile cu convenția, în scopul accelerării progresului social și economic al statelor în curs de dezvoltare.
3.Statele se vor strădui sa favorizeze instaurarea unor condiții economice și juridice favorabile transferului tehnologiilor marine pe o baza echitabila, spre binele tuturor părților interesate.
Statele, favorizind cooperarea potrivit art. 266, vor tine seama în mod cuvenit de toate interesele legitime, ca și de drepturile și obligațiile deținătorilor, furnizorilor și dobânditorilor de tehnologie marina.
Statele, actionind fie direct, fie prin intermediul organizațiilor internaționale competente, vor promova:
a)dobîndirea, evaluarea și difuzarea de cunoștințe în domeniul tehnologiilor marine; ele vor facilita accesul la informațiile și datele pertinente;
b)dezvoltarea de tehnologii marine corespunzătoare;
c)dezvoltarea infrastructurii tehnice necesare pentru facilitarea transferului de tehnologii marine;
d)punerea în valoare a resurselor umane prin pregătirea și instruirea unor cetățeni ai statelor în curs de dezvoltare, în special ai acelor state care sunt cel mai puțin avansate; șie) cooperarea internaționala la toate nivelurile, îndeosebi cooperarea regionala, subregionala și bilaterala.
În scopul atingerii obiectivelor vizate de art. 268, statele vor acționa, fie direct, fie prin intermediul organizațiilor internaționale competente, între altele, pentru:
a)stabilirea de programe de cooperare tehnica în scopul transferului efectiv al tehnologiilor marine de orice fel către statele care au nevoie și solicita sa beneficieze de asistența tehnica în acest domeniu, îndeosebi către statele în curs de dezvoltare, fără litoral sau dezavantajate geografic, precum și către alte state în curs de dezvoltare care nu au fost în măsura fie sa creeze, fie sa dezvolte propria lor capacitate tehnologică în domeniul stiintelor marine și în cel al explorării și exploatării resurselor marine și nici sa dezvolte infrastructura pe care o implica aceste tehnologii;
b)favorizarea instaurării unor condiții favorabile încheierii de acorduri, de contracte sau de alte aranjamente similare, în condiții echitabile și rezonabile;
c)ținerea de conferințe, de seminarii și colocvii pe teme științifice și tehnologice și anume asupra politicilor și metodelor de adoptat pentru transferul tehnologiilor marine;
d)favorizarea schimbului de oameni de știința, de tehnicieni și alți experți;
e)elaborarea de proiecte și promovarea întreprinderilor mixte și a altor forme de cooperare bilaterala și multilaterala.
Cooperarea internaționala în scopul dezvoltării și al transferului de tehnologii marine se va exercita, atunci când acest lucru va fi posibil și adecvat, atât în cadrul programelor bilaterale regionale și multilaterale existente, cît și în cadrul unor programe largite și al unor noi programe vizind facilitarea cercetării științifice marine și a transferului de tehnologii marine, în special în domenii noi, precum și o finanțare internaționala corespunzătoare a cercetării oceanice și a punerii în valoare a oceanelor.
Statele, direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale competente, vor acționa pentru elaborarea de principii directoare, criterii și norme general acceptate pentru transferul tehnologiilor marine în cadrul unor aranjamente bilaterale sau în cadrul organizațiilor internaționale și al altor organisme, ținând seama în special de interesele și nevoile statelor în curs de dezvoltare.
În domeniul transferului de tehnologii marine, statele se vor strădui să facă în asa fel încât organizațiile internaționale competente să-și coordoneze activitățile, inclusiv toate programele regionale sau mondiale, ținând seama de interesele și de nevoile statelor în curs de dezvoltare, în special ale statelor fără litoral sau dezavantajate din punct de vedere geografic.
Statele vor coopera, în mod activ, cu organizațiile internaționale competente și cu autoritatea pentru a se incuraja și facilita transferul către statele în curs de dezvoltare, către cetățenii acestora și către întreprindere, de cunoștințe practice și de tehnologii marine referitoare la activitățile desfășurate în zona.
Ținând seama de toate interesele legitime, precum și de drepturile și de obligațiile deținătorilor, ale furnizorilor și ale dobânditorilor de tehnologii, autoritatea va face în asa fel, în ce privește activitățile desfășurate în zona, încât:
a)conform principiului repartizării geografice echitabile, cetățeni ai statelor în curs de dezvoltare, fie ca este vorba de state riverane, fără litoral sau dezavantajate geografic, să fie angajați ca stagiari printre membrii personalului tehnic, de gestiune și de cercetare recrutat pentru nevoile activității sale;
b)documentația tehnica asupra materialului, mașinilor, dispozitivelor și procedeelor folosite să fie pusă la dispoziția tuturor statelor, îndeosebi a statelor în curs de dezvoltare care au nevoie și solicita sa beneficieze de asistența tehnica în acest domeniu;
c)să se adopte, în cadrul sau, dispoziții corespunzătoare pentru a facilita dobîndirea de către statele care au nevoie și solicita sa beneficieze de asistența tehnica în domeniul tehnologiilor marine, îndeosebi statele în curs de dezvoltare, și de către cetățenii acestora, a cunoștințelor și deprinderilor necesare, inclusiv dobîndirea unei pregătiri profesionale;
d)statele care au nevoie și solicita sa beneficieze de asistența tehnica în acest domeniu, îndeosebi statele în curs de dezvoltare, sa primească asistența pentru dobîndirea echipamentului, procedeelor, materialelor și a cunoștințelor tehnice necesare în cadrul aranjamentelor financiare prevăzute în convenție.
1.Statele, direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale competente și al autorității, vor favoriza crearea, îndeosebi în statele riverane în curs de dezvoltare, de centre naționale de cercetare științifică și tehnica marina, și consolidarea centrelor naționale existente, pentru a stimula și a face sa progreseze cercetarea științifică marina în aceste state și a spori capacitățile lor respective de a utiliza și de a conserva resursele lor marine în scopuri economice.
2.Statele, prin intermediul organizațiilor internaționale competente și al autorității, vor acorda un sprijin adecvat pentru facilitarea creării și consolidării de centre naționale, cu scopul de a pune mijloacele de pregătire superioară, echipamentul, cunoștințele practice și deprinderile necesare, precum și experți tehnici, la dispoziția statelor care au nevoie și solicita sa beneficieze de o asemenea asistența.
1.Statele vor facilita, în coordonare cu organizațiile internaționale competente, cu autoritatea și institutele naționale de cercetare științifică și tehnica marina, crearea, îndeosebi în statele în curs de dezvoltare, de centre regionale de cercetare științifică și tehnica marina, cu scopul de a stimula și de a face sa progreseze cercetarea științifică marina în aceste state și de a favoriza transferul de tehnologii marine.
2.Toate statele din aceste regiuni vor coopera cu centrele regionale pentru a asigură realizarea mai eficienta a obiectivelor lor.
Centrele regionale, printre alte funcții, sunt însărcinate să asigure:
a)programe de pregătire și de instrucție, la toate nivelurile, în diverse domenii ale cercetării științifice și tehnice marine, în special biologia marina, inclusiv conservarea și gestiunea resurselor biologice, oceanografia, hidrografia, ingineria, explorarea geologica a teritoriilor submarine, extracția miniera și tehnologiile de desalinizare a apei;
b)studii de gestiune;
c)programe de studii în legătură cu protecția și conservarea mediului marin și prevenirea, reducerea și controlul poluarii;
d)organizarea de conferințe, seminarii și colocvii regionale;
e)culegerea și prelucrarea de date și informații în domeniul stiintelor și tehnologiilor marine;
f)difuzarea rapida a rezultatelor cercetării științifice și tehnice marine în publicații ușor accesibile;
g)difuzarea de informații asupra politicilor naționale privind transferul de tehnologie marina și studiul comparativ sistematic al acestor politici;
h)compilarea și sistematizarea informațiilor referitoare la comercializarea tehnologiilor, precum și la contracte și alte aranjamente referitoare la brevete;
i)cooperarea tehnica cu alte state din regiune.
Organizațiile internaționale competente vizate în prezenta parte și în partea a XIII-a vor lua toate măsurile necesare pentru a se achită, direct sau în strinsa cooperare, de funcțiile și responsabilitățile ce le revin în virtutea prezentei părți.
Statele părți vor rezolva orice diferend care ar putea să apară între ele în legătură cu interpretarea sau aplicarea convenției, prin mijloace pașnice, conform art. 2 paragraful 3 al Cartei Națiunilor Unite, și, în acest scop, vor cauta soluționarea lor prin mijloacele indicate la art. 33 paragraful 1 al Cartei.
Nici o dispoziție a prezentei părți nu afectează dreptul statelor părți de a conveni în orice moment sa rezolve, prin orice mijloc pașnic la alegerea lor, un diferend care ar putea să apară între ele în legătură cu interpretarea sau cu aplicarea convenției.
1.Atunci când statele părți, care sunt părți la un diferend referitor la interpretarea sau aplicarea convenției, au convenit sa caute rezolvarea lui printr-un mijloc pașnic la alegerea lor, procedurile prevăzute în prezenta parte nu se vor aplica decît dacă nu s-a ajuns la o rezolvare prin acest mijloc și dacă acordul dintre părți nu exclude posibilitatea angajării unei alte proceduri.
2.Dacă părțile au convenit asupra unui termen, paragraful 1 nu se aplică decît după expirarea acelui termen.
Atunci când statele părți, care sunt părți la un diferend referitor la interpretarea sau la aplicarea convenției, au convenit, în cadrul unui acord general, regional sau bilateral, ori în orice alt mod, ca un asemenea diferend să fie supus, la cererea uneia dintre părți, unei proceduri implicind o decizie obligatorie, aceasta procedura se va aplica în locul celei prevăzute în prezenta parte, în afară de cazul când părțile în litigiu au convenit altfel.
1.Atunci când apare un diferend între statele părți în legătură cu interpretarea sau aplicarea convenției, părțile în litigiu vor proceda imediat la un schimb de păreri privind rezolvarea diferendului prin negocieri sau prin alte mijloace pașnice.
2.De asemenea, părțile vor proceda imediat la un schimb de păreri de fiecare data când s-a încheiat o procedură de rezolvare a unui asemenea diferend, fără ca acesta sa fi fost rezolvat, sau când s-a ajuns la o rezolvare, iar împrejurările impun consultări privind modalitățile de a o pune în aplicare.
1.Orice stat parte, care este parte la un diferend referitor la interpretarea sau aplicarea convenției, poate invita cealaltă parte sau celelalte părți sa supună diferendul unei concilieri după procedura prevăzută în secțiunea 1 a anexei nr. V sau după o alta procedura de conciliere.
2.Atunci când invitația este acceptată, iar părțile se înțeleg asupra procedurii de conciliere care va fi aplicată, orice parte poate să supună diferendul unei concilieri după aceasta procedura.
3.Atunci când invitația nu este acceptată sau când părțile nu se înțeleg asupra procedurii de conciliere, se va considera ca procedura de conciliere s-a încheiat.
4.Atunci când un diferend a fost supus concilierii, nu se poate pune capăt acesteia decît conform procedurii de conciliere convenite, sub rezerva unui acord contrar între părți.
Prezenta secțiune se aplică oricărui diferend care, în virtutea secțiunii a 5-a a părții a XI-a, trebuie să fie rezolvat conform procedurilor prevăzute în prezenta parte. Dacă o entitate, alta decît un stat parte, este parte la un astfel de diferend, prezenta secțiune se va aplica mutatis mutandis.
Sub rezerva secțiunii a 3-a, orice diferend referitor la interpretarea sau la aplicarea convenției, care nu a fost rezolvat prin aplicarea secțiunii 1, va fi supus, la cererea uneia dintre părțile la diferend, curții sau tribunalului care are competența în virtutea dispozițiilor prezentei secțiuni.
1.Atunci când semnează sau ratifica convenția, ori adera la aceasta, sau în orice moment după aceea, un stat va fi liber sa aleagă, printr-o declarație scrisă, unul sau mai multe dintre următoarele mijloace de rezolvare a diferendelor referitoare la interpretarea sau aplicarea convenției:
a)Tribunalul Internațional pentru Dreptul Marii, constituit în conformitate cu anexa nr. VI;
b)Curtea Internaționala de Justiție;
c)un tribunal arbitral constituit conform anexei nr. VII;
d)un tribunal arbitral special, constituit conform anexei nr. VIII, pentru una sau mai multe dintre categoriile de diferende specificate în aceasta anexa.
2.Nici o declarație făcuta în virtutea paragrafului 1 nu va afecta obligația unui stat parte de a accepta, în măsura și după modalitățile prevăzute la secțiunea a 5-a a părții a XI-a, competența Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine a Tribunalului Internațional pentru Dreptul Marii, și nu va fi afectată de aceasta obligație.
3.Un stat parte care este parte la un diferend neacoperit de o declarație în vigoare este considerat ca a acceptat procedura de arbitraj prevăzută de anexa nr. VII.
4.Dacă părțile în litigiu au acceptat aceeași procedura pentru rezolvarea diferendului, acesta nu poate fi supus decît procedurii respective, cu condiția ca părțile sa nu convină altfel.
5.Dacă părțile în litigiu nu au acceptat aceeași procedura pentru rezolvarea diferendului, acesta nu poate fi supus decît procedurii de arbitraj prevăzute de anexa nr. VII, cu condiția ca părțile sa nu convină altfel.
6.Orice declarație făcuta conform paragrafului 1 va rămâne în vigoare încă 3 luni după ce notificarea scrisă a revocării a fost depusa la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
7.O noua declarație, o notificare de revocare sau expirarea unei declarații nu va afecta în nici un fel procedura în curs în fața unei curți sau a unui tribunal competent în virtutea prezentului articol, cu condiția ca părțile sa nu convină altfel.
8.Declarațiile și notificările vizate de prezentul articol vor fi depuse la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, care va transmite copii de pe acestea statelor părți.
1.Orice curte sau tribunal vizat de art. 287 va avea competența să soluționeze orice diferend referitor la interpretarea sau aplicarea convenției, care îi este supus conform prezentei părți.
2.Orice curte sau tribunal vizat la art. 287 va avea, de asemenea, competența să soluționeze orice diferend referitor la interpretarea sau aplicarea unui acord internațional legat de scopurile convenției, care îi este supus conform prevederilor respectivului acord.
3.Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine a Tribunalului Internațional pentru Dreptul Marii, constituită conform anexei nr. VI, și orice alt tribunal arbitral vizat de secțiunea a 5-a a părții a XI-a au competența să soluționeze orice problema care le este supusă conform acestei părți.
4.În caz de contestație asupra competentei unei curți sau a unui tribunal, hotărăște curtea sau tribunalul.
În orice diferend asupra unor probleme științifice sau tehnice, curtea sau tribunalul care își exercită competența în virtutea prezentei secțiuni poate, la cererea unei părți sau din oficiu și cu consultarea părților, sa aleagă, de preferința de pe lista corespunzătoare stabilită conform art. 2 al anexei nr. VIII, cel puțin doi experți științifici sau tehnici pentru a lua parte la dezbaterile curții sau ale tribunalului, fără drept de vot.
1.Dacă o curte sau un tribunal, sesizat în modul convenit cu un diferend, considera, prima facie, care are competența în virtutea prezentei părți sau a secțiunii a 5-a a părții a XI-a, respectiva curte sau respectivul tribunal poate să hotărască orice măsuri conservatoare pe care le considera corespunzătoare în raport cu circumstanțele, pentru a apara drepturile părților în litigiu sau pentru a preveni daunele grave pe care le-ar putea suferi mediul marin până la pronunțarea deciziei finale.
2.Măsurile conservatoare pot să fie modificate sau revocate atunci când împrejurările care le-au justificat s-au schimbat sau au încetat sa mai existe.
3.Măsurile conservatoare nu pot fi luate, modificate sau revocate în virtutea prezentului articol, decît la cererea unei părți la diferend și după ce s-a dat părților posibilitatea de a fi ascultate.
4.Curtea sau tribunalul va notifica imediat părților la diferend și, dacă se considera necesar, celorlalte state părți orice măsură conservatoare sau orice hotărâre de modificare ori de revocare a acesteia.
5.Până la constituirea unui tribunal arbitral, care a fost sesizat cu un diferend în virtutea prezentei secțiuni, orice curte sau orice tribunal desemnat de comun acord de către părți sau, dacă un asemenea acord nu a fost realizat în termen de doua saptamini de la data cererii pentru luarea măsurilor conservatoare, Tribunalul Internațional pentru Dreptul Marii sau, în cazul activităților desfășurate în zona, Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine poate să hotărască, sa modifice sau sa revoce măsurile conservatoare în conformitate cu prezentul articol, dacă considera, prima facie, ca tribunalul care urmează să fie constituit ar fi competent sa ia o asemenea decizie și dacă apreciază ca urgenta situației impune aceasta. O dată constituit, tribunalul sesizat cu diferendul, actionind în conformitate cu paragrafele 1-4, poate modifica, revoca sau confirma aceste măsuri conservatorii.
6.Părțile la diferend se vor conformă fără întârziere tuturor măsurilor conservatoare instituite în virtutea prezentului articol.
1.Statele părți vor avea acces la toate procedurile de rezolvare a diferendelor prevăzute în prezenta parte.
2.Procedurile de rezolvare a diferendelor prevăzute în prezenta parte pot fi folosite de către alte entități decît statele părți, numai în măsura în care convenția o prevede în mod expres.
1.Atunci când autoritățile unui stat parte au imobilizat o nava ce arboreaza pavilionul unui alt stat parte și când se susține ca statul care a imobilizat nava nu a respectat dispozițiile convenției privitoare la eliberarea prompta a navei sau la punerea în libertate a echipajului de îndată ce a fost depusa o cauțiune rezonabila sau o alta garanție financiară, problema eliberării sau a punerii în libertate poate fi adusă în fața unei curți sau a unui tribunal desemnat de comun acord de către părți; dacă un asemenea acord nu a fost realizat în termen de 10 zile de la imobilizarea navei sau de la arestarea echipajului, aceasta problema poate fi adusă în fața unei curți sau a unui tribunal acceptat, conform art. 287, de către statul care a procedat la imobilizare sau la arestare, sau în fața Tribunalului Internațional pentru Dreptul Marii, cu condiția ca părțile sa nu convină altfel.
2.Cererea pentru eliberarea sau pentru punerea în libertate nu poate să fie făcuta decît de către statul pavilionului sau în numele sau.
3.Curtea sau tribunalul va examina de îndată aceasta cerere și nu va trebui să se pronunțe decît asupra eliberării sau punerii în libertate, fără să se aducă atingere fondului oricărei acțiuni, căreia i-ar putea face obiectul nava, proprietarul sau echipajul în fața organelor naționale de jurisdicție corespunzătoare. Autoritățile statului, care au procedat la imobilizare sau la arestare, vor rămâne competente sa elibereze în orice moment nava sau sa pună în libertate echipajul acesteia.
4.După depunerea cauțiunii sau a altei garanții financiare, stabilite de către curte sau de către tribunal, autoritățile statului care au imobilizat nava se vor conformă hotărârii curții sau a tribunalului, privind eliberarea navei sau punerea în libertate a echipajului sau.
1.Curtea sau tribunalul care are competența în virtutea prezentei secțiuni va aplica dispozițiile convenției și celelalte reguli de drept internațional care nu sunt incompatibile cu aceasta.
2.Prevederile paragrafului 1 nu aduc atingere facultății pe care o are curtea sau tribunalul, competente, în virtutea prezentei secțiuni de a statua ex aequo et bono dacă părțile sunt de acord.
1.Curtea sau tribunalul, prevăzute la art. 287 și sesizate cu o acțiune referitoare la un diferend vizat la art. 297, va hotărî, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, dacă aceasta acțiune constituie un abuz de drept sau dacă este, prima facie, intemeiata. Dacă constata ca cererea constituie un abuz de drept sau ca este, prima facie, neîntemeiată, curtea sau tribunalul va înceta examinarea cererii.
2.La primirea cererii, curtea sau tribunalul o va notifica imediat celeilalte sau celorlalte părți și va fixa un termen rezonabil în care ele pot să-i ceara să se pronunțe asupra chestiunilor vizate la paragraful 1.3. Prezentul articol nu aduce cu nimic atingere dreptului oricăreia dintre părțile la un diferend de a ridica excepții preliminare conform regulilor de procedura aplicabile.
Un diferend între statele părți, referitor la interpretarea sau la aplicarea convenției, poate fi supus procedurilor prevăzute de prezenta secțiune numai după ce au fost epuizate recursurile interne potrivit cerințelor dreptului internațional.
1.Hotărârile pronunțate de o curte sau de un tribunal, competente în baza prezentei secțiuni, sunt definitive și toate părțile la diferend trebuie să li se conformeze.
2.Aceste hotărâri nu au forta obligatorie decît pentru părțile la diferend și în cazul în speta respectiv.Secţiunea a 3-a Limitări și excepții în aplicarea secțiunii a 2-a
1.Diferendele referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenției în ce privește exercitarea de către un stat riveran a drepturilor sale suverane sau de jurisdicție, asa cum sunt prevăzute în convenție, vor fi supuse procedurilor de rezolvare prevăzute în secțiunea a 2-a, în cazurile în care:
a)se susține ca statul riveran a acționat cu încălcarea prevederilor convenției referitoare la libertatea și dreptul de navigație sau de survol, sau la libertatea și dreptul de a pune cabluri și conducte submarine, sau cele privind folosirea marii în alte scopuri licite din punct de vedere internațional, vizate de art. 28;
b)se susține ca, în exercitarea acestor libertăți și drepturi sau în cadrul acestor folosiri, un stat a acționat cu încălcarea convenției sau a legilor și reglementărilor adoptate de statul riveran în conformitate cu convenția și cu alte reguli de drept internațional care nu sunt incompatibile cu aceasta; sauc) se susține ca statul riveran a contravenit anumitor reguli sau norme internaționale vizind protecția și conservarea mediului marin, care îi sunt aplicabile și care au fost stabilite prin convenție sau prin intermediul unei organizații internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice, în conformitate cu convenția.
2.a) Diferendele referitoare la interpretarea sau la aplicarea dispozițiilor prezentei convenții privind cercetarea științifică marina vor fi rezolvate conform secțiunii a 2-a, cu excepția faptului ca statul riveran nu este ținut sa accepte sa supună unei asemenea rezolvari un diferend care decurge:
(i)din exercitarea de către acest stat a unui drept sau a unei puteri discretionare conform art. 246;
sau
(ii)din hotărârea acestui stat de a ordona suspendarea sau încetarea unui proiect de cercetare conform art. 253;
b)diferendele care decurg dintr-o sustinere de către statul care executa cercetarea, ca statul riveran nu-și exercită, în cazul unui anumit proiect, drepturile conferite de art. 246 și 253 într-un mod compatibil cu convenția, vor fi supuse, la cererea oricăreia dintre părți, concilierii potrivit procedurii prevăzute la secțiunea a 2-a din anexa nr. V, înțelegindu-se ca comisia de conciliere nu va pune în cauza nici exercitarea de către statul riveran a puterii sale discretionare de a desemna zone specifice, asa cum se prevede la art. 246 paragraful 6, nici exercitarea puterii sale discretionare de a refuza consimțământul conform paragrafului 5 al aceluiași articol.
3.a) Diferendele referitoare la interpretarea sau la aplicarea dispozițiilor convenției privind pescuitul vor fi rezolvate conform secțiunii a 2-a, cu excepția faptului ca statul riveran nu este ținut sa accepte sa supună unei asemenea rezolvari un diferend referitor la drepturile sale suverane asupra resurselor biologice din zona sa economică exclusiva sau la exercitarea acestor drepturi, inclusiv puterea sa discretionara de a stabili volumul autorizat al capturilor și capacitatea sa de pescuit, repartizarea surplusului între alte state, precum și modalitățile și condițiile stabilite în legile și reglementările sale în materie de conservare și gestiune;
b)dacă recurgerea la secțiunea 1 nu a permis să se ajungă la o soluție, diferendul va fi supus, la cererea uneia dintre părțile aflate în litigiu, unei concilieri conform procedurii prevăzute la secțiunea a 2-a din anexa nr. V, atunci când se afirma ca statul riveran:
(i)și-a încălcat în mod evident obligația de a asigura, prin măsuri corespunzătoare de conservare și de gestiune, ca menținerea resurselor biologice ale zonei economice exclusive sa nu fie serios compromisa;
(ii)a refuzat în mod arbitrar sa fixeze, la cererea altui stat, volumul autorizat de capturi și capacitatea sa de exploatare a resurselor biologice în ce privește stocurile a căror exploatare interesează acest stat; sau(iii) a refuzat în mod arbitrar sa atribuie unui stat oarecare, asa cum prevăd art. 62, 69 și 70 și după modalitățile și condițiile pe care el însuși le-a fixat și care sunt compatibile cu convenția, în totalitate sau în parte, surplusul pe care el l-a declarat ca existent;
c)în nici un caz comisia de conciliere nu va substitui puterea sa discretionara celei a statului riveran;
d)raportul comisiei de conciliere va fi comunicat organizațiilor internaționale corespunzătoare;
e)atunci când negociază acordurile prevăzute la art. 69 și 70, dacă nu convin altfel, statele părți vor include în acestea o clauza privind măsurile pe care le vor lua pentru a reduce la minimum posibilitățile de divergenta asupra interpretării sau aplicării acordului, precum și procedura de urmat în cazul în care ar aparea totuși divergențe.
1.Fără a aduce atingere obligațiilor ce decurg din secțiunea 1, un stat poate să declare în scris, atunci când semnează sau ratifica convenția, adera la aceasta sau oricând după aceea, că nu accepta una sau mai multe dintre procedurile de rezolvare a diferendelor, prevăzute în secțiunea a 2-a, în ce privește una sau mai multe dintre următoarele categorii de diferende:a) (i) diferendele privind interpretarea sau aplicarea art. 15, 74 și 83, referitoare la delimitarea zonelor maritime, sau diferendele asupra golfurilor sau titlurilor istorice, cu condiția ca, atunci când un asemenea diferend a apărut după intrarea în vigoare a convenției, iar părțile nu ajung la un acord pe cale de negocieri într-un termen rezonabil, statul care a făcut declarația sa accepte sa-l supună, la cererea oricăreia dintre părțile în litigiu, concilierii potrivit procedurii prevăzute la secțiunea a 2-a din anexa nr. V, înțelegindu-se că nu va fi supus acestei proceduri nici un diferend care implica în mod necesar examinarea simultană a unui diferend nerezolvat, referitor la suveranitate sau la alte drepturi asupra unui teritoriu continental sau insular;
(ii)după ce comisia de conciliere și-a prezentat raportul, care trebuie să fie motivat, părțile vor negocia un acord pe baza acestui raport; dacă aceste negocieri nu vor duce la un acord, părțile vor supune problema, prin consimțământ mutual, uneia dintre procedurile prevăzute de secțiunea a 2-a, cu condiția ca părțile sa nu fi convenit altfel;
(iii)prezentul alineat nu se aplică nici diferendelor referitoare la delimitarea zonelor maritime care au fost definitiv reglementate printr-un aranjament între părți și nici diferendelor care urmează să fie reglementate conform unui acord bilateral sau multilateral existent între părți;
b)diferendele referitoare la activități militare, inclusiv activitățile militare ale navelor și aeronavelor de stat afectate unui serviciu necomercial, și diferendele care privesc actele de constringere îndeplinite în exercitarea unor drepturi suverane sau a jurisdicției și care, în conformitate cu art. 297 paragraful 2 sau 3, au fost excluse de la competența unei curți sau a unui tribunal;
c)diferendele cu privire la care Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite își exercită funcțiile conferite prin Carta Națiunilor Unite, în afară cazului în care Consiliul de Securitate ar hotărî sa scoată problema respectiva de pe ordinea sa de zi sau ar invita părțile să-și rezolve diferendul prin mijloacele prevăzute de convenție.
2.Un stat parte, care a făcut o declarație în virtutea paragrafului 1, poate oricând sa o retragă sau sa accepte sa supună un diferend, exceptat prin respectiva declarație, oricărei proceduri de rezolvare prevăzută în convenție.
3.Oricare stat parte, care a făcut o declarație în virtutea paragrafului 1, nu poate să supună un diferend făcând parte dintr-o categorie de diferende exceptate la nici una dintre procedurile prevăzute de convenție, fără consimțământul statului parte cu care se afla în litigiu.
4.Dacă un stat parte a făcut o declarație în virtutea paragrafului 1 lit. a), oricare alt stat parte poate supune procedurii specificate în acea declarație orice diferend care îl opune statului autor al declarației și care intra într-una dintre categoriile de diferende exceptate.
5.O noua declarație sau retragerea unei declarații nu afectează cu nimic procedura în curs în fața unei curți sau a unui tribunal sesizat conform prezentului articol, cu condiția ca părțile sa nu fi convenit altfel.
6.Declarațiile și notificările privind retragerea lor, făcute în baza prezentului articol, vor fi depuse la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, care va transmite statelor părți copii de pe acestea.
1.Orice diferend care, în virtutea art. 297 sau printr-o declarație făcuta conform art. 298, a fost exceptat de la procedurile de rezolvare a diferendelor prevăzute la secțiunea a 2-a, nu poate fi supus acestor proceduri decît cu acordul părților la diferend.
2.Nici o dispoziție a prezentei secțiuni nu aduce atingere dreptului părților la un diferend de a conveni asupra unei alte proceduri de rezolvare a acestui diferend sau de a-l rezolva pe cale amiabilă.Partea XVI Dispoziții generale
Statele părți se angajează să se achită cu buna-credința de obligațiile asumate conform convenției și să-și exercite drepturile, competentele și libertățile care le sunt recunoscute în convenție, într-un asemenea mod care să nu constituie un abuz de drept.
În exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor lor conform convenției, statele părți se vor abține de la recurgerea la amenințarea cu forta sau la folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau independentei politice a oricărui stat, sau în orice alt mod incompatibil cu principiile de drept internațional enunțate în Carta Organizației Națiunilor Unite.
Fără a se aduce atingere dreptului oricărui stat parte de a recurge la procedurile de rezolvare a diferendelor prevăzute în convenție, nici o dispoziție a convenției nu poate fi interpretată ca obligind un stat parte, în executarea obligațiilor care îi incumba în virtutea dispozițiilor pertinente ale convenției, sa furnizeze informații a căror divulgare este contrară intereselor esențiale ale securității sale.
1.Statele au datoria de a proteja obiectele arheologice sau de valoare istorica descoperite în mare și vor coopera în acest scop.
2.Pentru a controla comercializarea acestor obiecte, statului riveran poate, în aplicarea art. 33, sa considere ca ridicarea lor de pe fundul marii în zona vizata de acest articol, fără aprobarea statului riveran, ar constitui un act de încălcare, pe teritoriul sau sau în marea sa teritorială, a legilor și reglementărilor vizate de același articol.
3.Nici o dispoziție a prezentului articol nu aduce atingere drepturilor proprietarilor identificabili, dreptului privind recuperarea epavelor și nici altor reguli de drept maritim, ori legilor și practicilor în materie de schimburi culturale.
4.Prezentul articol nu aduce atingere altor acorduri internaționale și reguli de drept internațional privind protecția obiectelor arheologice și a obiectelor de valoare istorica.
Dispozițiile convenției cu privire la răspundere și la obligația de reparație în caz de daune nu aduc atingere aplicării regulilor existente și stabilirii de noi reguli privind răspunderea și obligația de reparație în virtutea dreptului internațional.
1.Prezenta convenție va fi deschisă spre semnare de către:
a)toate statele;
b)Namibia, reprezentată de către Consiliul Națiunilor Unite pentru Namibia;
c)toate statele autonome asociate care și-au ales acest statut printr-un act de autodeterminare supravegheat și aprobat de către Organizația Națiunilor Unite, în conformitate cu Rezoluția nr. 1.514 (XV) a Adunării generale, și care au competența pentru chestiunile reglementate prin aceasta convenție, inclusiv competența de a încheia tratate în privința acestor chestiuni;
d)toate statele autonome asociate care, în conformitate cu instrumentele lor respective de asociere, au competența pentru chestiunile reglementate prin aceasta convenție, inclusiv competența de a încheia tratate în privința acestor chestiuni;
e)toate teritoriile care se bucura de o autonomie interna deplina, recunoscută ca atare de către Organizația Națiunilor Unite, dar care nu au obținut independenta deplina în conformitate cu Rezoluția nr. 1.514 (XV) a Adunării generale, și care au competența pentru chestiunile reglementate prin aceasta convenție, inclusiv competența de a încheia tratate în privința acestor chestiuni;
f)organizațiile internaționale, în conformitate cu anexa nr. IX.
2.Convenția va rămâne deschisă semnării până la data de 9 decembrie 1984 la Ministerul Afacerilor Externe al Jamaicai, iar de la 1 iulie 1983 până la 9 decembrie 1984, la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York.
Prezenta convenție este supusă ratificării de către state și de alte entități vizate la art. 305 paragraful 1 lit. b), c), d) și e) și confirmării oficiale, în conformitate cu anexa nr. IX, de către entitățile vizate la art. 305 paragraful 1 f). Instrumentele de ratificare și de confirmare oficială vor fi depuse la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
Prezenta convenție va rămâne deschisă aderării statelor și celorlalte entități vizate la art. 305. Aderarea entităților vizate la art. 305 paragraful 1 lit. f) se va face în conformitate cu anexa nr. IX. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
1.Prezenta convenție va intră în vigoare la 12 luni de la data depunerii celui de-al saizecilea instrument de ratificare sau de aderare.
2.Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenția sau vor adera la aceasta după depunerea celui de-al saizecilea instrument de ratificare sau de aderare, convenția va intră în vigoare în a treizecea zi de la depunerea de către statul respectiv a instrumentului sau de ratificare sau de aderare, sub rezerva paragrafului 1.3. Adunarea autorității se va întruni la data intrării în vigoare a convenției și va alege consiliul autorității. În cazul în care prevederile art. 161 nu vor putea fi aplicate în mod strict, primul consiliu va fi constituit într-un mod compatibil cu scopurile urmărite de acest articol.
4.Regulile, reglementările și procedurile elaborate de comisia pregătitoare se vor aplica provizoriu până la adoptarea lor oficială de către autoritate, conform părții a XI-a.
Convenția nu admite nici rezerve, nici excepții, în afară de cele care sunt în mod expres autorizate prin alte articole ale sale.
Articolul 309 nu interzice unui stat, în momentul în care semnează sau ratifica convenția, ori adera la aceasta, să facă declarații, oricare ar fi formularea sau denumirea acestora, îndeosebi în vederea armonizării legilor și reglementărilor naționale cu convenția, sub rezerva ca aceste declarații sa nu urmărească înlăturarea sau modificarea efectului juridic al clauzelor convenției, în aplicarea lor față de acest stat.
1.În raporturile dintre statele părți, dispozițiile convenției vor prevala asupra convențiilor de la Geneva din 29 aprilie 1958 privind dreptul marii.
2.Prezenta convenție nu va modifica cu nimic drepturile și obligațiile statelor părți, care decurg din alte tratate compatibile cu acest instrument și care nu aduc atingere nici exercitării drepturilor pe care alte state părți le au în baza convenției și nici executării obligațiilor lor care decurg din aceasta.
3.Doua sau mai multe state părți la convenție pot încheia acorduri care să modifice sau sa suspende dispozițiile convenției și care se vor aplica numai în relațiile lor reciproce, cu condiția ca aceste acorduri sa nu se refere la una dintre dispozițiile convenției a căror nerespectare ar fi incompatibilă cu realizarea obiectului și scopului sau și cu condiția ca aceste acorduri sa nu aducă atingere aplicării principiilor fundamentale enunțate în convenție și nici exercitării de către celelalte state părți a drepturilor pe care le au în baza convenției sau îndeplinirii obligațiilor lor care decurg din aceasta.
4.Statele părți care își propun sa încheie un acord vizat la paragraful 3 vor notifica celorlalte părți, prin intermediul depozitarului convenției, intenția lor de a încheia acordul, precum și modificările sau suspendarea aplicării dispozițiilor convenției pe care acesta le va prevedea.
5.Prezentul articol nu aduce atingere acordurilor internaționale autorizate în mod expres sau menținute în virtutea altor articole ale convenției.
6.Statele părți convin că nu se poate aduce nici o modificare principiului fundamental privind patrimoniul comun al umanității, enunțat la art. 136, și că nu vor deveni parte la nici un acord care ar deroga de la acest principiu.
1.La expirarea unei perioade de 10 ani, socotită de la data intrării în vigoare a convenției, orice stat parte poate să propună, printr-o comunicare scrisă adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, amendamentele la convenție, asupra unor aspecte precise, cu excepția unor amendamente privind activitățile desfășurate în zona, și sa ceara convocarea unei conferințe care să examineze amendamentele astfel propuse. Secretarul general va transmite aceasta comunicare tuturor statelor părți. Dacă, într-un termen de 12 luni socotit de la data la care secretarul general a transmis aceasta comunicare tuturor statelor părți, cel puțin jumătate dintre statele părți răspund favorabil acestei cereri, secretarul general va convoca conferința.
2.Procedura de luare a hotărârii care se aplică la conferința de amendament este aceeași cu cea care a fost aplicată de cea de-a treia Conferința a Națiunilor Unite asupra dreptului marii, în afară cazului când conferința ar hotărî altfel.
Conferința trebuie să depună toate eforturile pentru a se ajunge la un acord asupra amendamentelor, prin consens, și nu se va recurge la vot asupra amendamentelor decît după ce vor fi fost epuizate toate eforturile pentru a se ajunge la un consens.
1.Orice stat parte poate să propună, printr-o comunicare scrisă adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, un amendament la convenție, altul decît un amendament asupra activităților desfășurate în zona, și sa ceara ca acesta să fie adoptat conform unei proceduri simplificate prevăzute în prezentul articol, fără convocarea unei conferințe. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va transmite comunicarea tuturor statelor părți.
2.Dacă în următoarele 12 luni de la transmiterea comunicării, un stat parte formulează o obiectie la amendamentul propus sau la propunerea ca acesta să fie adoptat după procedura simplificata, amendamentul propus va fi considerat respins. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va adresa imediat o notificare în consecința tuturor statelor părți.
3.Dacă în perioada de 12 luni de la data transmiterii comunicării nici un stat parte nu a formulat obiecții la amendamentul propus sau la propunerea ca acesta să fie adoptat conform procedurii simplificate, amendamentul propus va fi considerat adoptat. Secretarul general va notifica tuturor statelor părți adoptarea amendamentului propus.
1.Oricare stat parte poate prezenta, printr-o comunicare scrisă adresată secretarului general al autorității, o propunere de amendament la dispozițiile convenției, privind în mod exclusiv activitățile desfășurate în zona, inclusiv la cele din secțiunea a 4-a din anexa nr. VI. Secretarul general va transmite aceasta comunicare tuturor statelor părți. După ce va fi aprobat de consiliu, amendamentul propus va fi supus adunării, spre aprobare. Reprezentanții statelor părți în aceste organe vor avea puteri depline pentru a examina și aproba amendamentul propus. Propunerea de amendament, asa cum a fost aprobată de consiliu și de adunare, va fi considerată ca adoptată.
2.Înainte de a aproba un amendament conform paragrafului 1, consiliul și adunarea se vor asigura ca amendamentul nu aduce atingere sistemului de explorare și de exploatare a resurselor zonei, până la conferința de revizuire, conform art. 155.
1.Amendamentele la convenție, după adoptare, vor fi deschise spre semnare de către statele părți, timp de 12 luni începând de la data adoptării lor, la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York, dacă nu se hotărăște altfel în amendamentele insesi.
2.Prevederile art. 306, 307 și 320 se vor aplica tuturor amendamentelor la convenție.
1.Pentru statele părți care le vor ratifica sau vor adera la ele, amendamentele la convenție, altele decît cele vizate la paragraful 5, vor intră în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare de către două treimi din numărul statelor părți sau de către 60 de state părți, după cum unul dintre aceste doua numere va fi mai ridicat. Asemenea amendamente nu vor afecta exercitarea de către alte state părți a drepturilor lor sau îndeplinirea obligațiilor care le revin în baza convenției.
2.Un amendament va putea prevedea, pentru intrarea sa în vigoare, necesitatea unui număr de ratificări sau de aderari mai ridicat decît cel cerut de prezentul articol.
3.Pentru fiecare stat parte care ratifica un amendament vizat la paragraful 1 sau adera la acesta după depunerea numărului cerut de instrumente de ratificare sau de aderare, acest amendament va intră în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii de către statul parte a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
4.Orice stat care devine parte la convenție după intrarea în vigoare a unui amendament conform paragrafului 1 va fi considerat, dacă nu a exprimat o intenție diferita, ca fiind:
a)parte la convenție, asa cum aceasta a fost amendata; șib) parte la convenția neamendata, față de orice stat parte la convenție care nu este legat prin acest amendament.
5.Amendamentele referitoare în mod exclusiv la activitățile desfășurate în zona și amendamentele la anexa nr. VI vor intră în vigoare, pentru toate statele părți, la un an de la data depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare de către trei pătrimi din numărul statelor părți.
6.Orice stat care devine parte la convenție, după intrarea în vigoare a amendamentelor vizate la paragraful 5, va fi considerat ca fiind parte la convenție, asa cum aceasta a fost amendata.
1.Un stat parte poate, printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, sa denunțe convenția și sa indice motivele denunțării. Faptul de a nu indica motivele nu afectează validitatea denunțării. Denunțarea produce efecte la un an de la data primirii notificării, în afară cazului în care denunțarea specifică o dată ulterioară.
2.Un stat nu este exonerat, prin denunțare, de obligațiile financiare și contractuale asumate în perioada cît a fost parte la convenție, iar denunțarea nu afectează drepturile, obligațiile sau situațiile juridice care decurg pentru acest stat din aplicarea convenției, înainte ca aceasta sa iasa din vigoare pentru acest stat.
3.Denunțarea nu va afecta cu nimic datoria fiecărui stat parte de a îndeplini orice obligație enuntata în convenție, la care ar fi supus în virtutea dreptului internațional, independent de convenție.
Anexele fac parte integrantă din convenție și, în lipsa unor dispoziții exprese contrare, o referire la o parte a prezentei convenții constituie, totodată, o trimitere la anexele pertinente.
1.Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va îndeplini funcțiile de depozitar în ce privește convenția și amendamentele la aceasta.
2.În afară funcțiilor sale de depozitar, secretarul general:
a)prezintă rapoarte statelor părți, autorității și organizațiilor competente asupra problemelor cu caracter general care se pun în legătură cu convenția;
b)notifica autorității ratificarile, confirmările oficiale și aderarile al căror obiect îl constituie convenția și amendamentele care se referă la aceasta, precum și denuntarile convenției;
c)notifica statelor părți acordurile încheiate conform art. 311 paragraful 4;
d)transmite statelor părți, pentru ratificare sau aderare, amendamentele adoptate conform convenției;
e)convoacă reuniunile necesare ale statelor părți, conform convenției.
3.a) Secretarul general va transmite, de asemenea, observatorilor vizati la art. 156:
(i)rapoartele vizate la paragraful 2 lit. a);
(ii)notificările vizate la paragraful 2 lit. b) și c);
(iii)cu titlu de informare, textul amendamentelor vizate la paragraful 2 lit. d).
b)Secretarul general va invita, de asemenea, pe acești observatori sa participe, în calitate de observatori, la reuniunile statelor părți vizate în paragraful 2 lit. e).
Originalul convenției, ale carei texte în limbile engleza, arabă, chineza, spaniola, franceza și rusa sunt în egala măsura autentice, va fi depus, tinindu-se seama de art. 305 paragraful 2, la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
Drept pentru care, subsemnații plenipotențiari, autorizați în modul cuvenit în acest scop, au semnat convenția.
Făcuta la Montego Bay, la 10 decembrie 1982.
MARI MIGRATORI1. Ton alb germon: Thunnus alalunga2. Ton roșu: Thunnus thynnus3. Ton obez cu ochi mari: Thunnus obesus4. Bonita cu burta reiata: Katsuwonus pelamis5. Ton cu inotatoare galbene: Thunnus albacares6. Ton negru: Thunnus atlanticus7. Ton mic: Euthynnus alletteratus; Euthynnus affinis8. Ton cu inotatoare bleu: Thunnus Maccoyii9. Auxide: Auxis Thazard; Auxis rochei10. Brema de mare: Bramidae11. Martin: Tetrapturus angustirostris; Tetrapturus belone; Tetrapturus pfluegeri; Tetrapturus albidus; Tetrapturus audrax; Tetrapturus georgei; Makaira mazara; Makaira indica; Makaira nigricans12. Voilier: Istiophorus paltypterus; Istiophorus albicans13. Espadon: Xiphias gladius14. Scrumbie sau balau: Scomberesox scaurus; Cololabis saira; Cololabis adocetus; Scomberesox saurus scombroides15. Corifena sau dorada tropicala: Coryphaena hippurus; Coryphaena equiselis16. Rechin: Hexanchus griseus; Cetorhinus maximus; Alopiidae; Rhincodon typus; Carchahinidae; Sphyrnidae; Isuridae;
17.Cetacee (balene și marsuini): Physeteridae; Balaenopteridae; Eschrichtiidae; Monodontidae; Ziphiidae; Delphinidae; Balaenidae.Anexa nr. II
COMISIA LIMITELOR PLATOULUI CONTINENTAL
În aplicarea art. 76, se creează conform articolelor următoare, o comisie a limitelor platoului continental dincolo de 200 mile marine.
1.Comisia cuprinde 21 de membri, care vor fi experți în domeniul geologiei, geofizicii sau hidrografiei, aleși de către statele părți la convenție, dintre cetățenii lor, tinindu-se seama în mod cuvenit de necesitatea asigurării unei reprezentari geografice echitabile, acești membri exercitindu-și funcțiile cu titlu personal.
2.Prima alegere va avea loc imediat ce va fi posibil și, în orice caz, într-un termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a convenției. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va adresa, cu cel puțin trei luni înainte de data fiecărei alegeri, o scrisoare statelor părți pentru a le invita să prezinte candidați, după consultările regionale corespunzătoare, în termen de trei luni. Secretarul general stabilește, în ordine alfabetică, o lista a tuturor candidaților astfel desemnați și prezintă aceasta lista tuturor statelor părți.
3.Alegerea membrilor comisiei va avea loc în cadrul unei reuniuni convocate de secretarul general la sediul Organizației Națiunilor Unite. Cvorumul este constituit din două treimi din numărul statelor părți. Sunt aleși ca membri ai comisiei candidații care vor primi voturile a două treimi din numărul membrilor prezenți și votanti. Vor fi aleși cel puțin 3 membri din fiecare regiune geografică.
4.Membrii comisiei sunt aleși pentru un mandat de 5 ani. Ei sunt reeligibili.
5.Statul parte care a prezentat candidatura unui membru al comisiei va suporta cheltuielile care îl privesc pe acesta în perioada în care se achită de funcțiile sale în cadrul comisiei. Statul riveran interesat va suporta cheltuielile privitoare la avizele vizate de art. 3 paragraful 1 lit. b) al prezentei anexe. Secretariatul comisiei este asigurat prin grija secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.
1.Funcțiile comisiei sunt următoarele:
a)sa examineze datele și celelalte informații prezentate de statele riverane în ce privește limita exterioară a platoului continental, atunci când acest platou se întinde dincolo de 200 mile marine și să prezinte recomandări în conformitate cu art. 76 și cu Memorandumul de acord adoptat la 29 august 1980 de cea de-a treia conferința a Națiunilor Unite asupra dreptului marii;
b)sa emita, la cererea statului riveran interesat, avize științifice și tehnice în vederea stabilirii datelor vizate la litera precedenta.
2.Comisia poate coopera, în măsura în care se considera necesar și util, cu comisia oceanografica interguvernamentală a UNESCO, cu Organizația hidrografica internaționala și cu alte organizații internaționale competente, în vederea procurării datelor științifice și tehnice susceptibile sa o ajute să se achite de răspunderile sale.
Statul riveran care își propune sa stabilească, în aplicarea art. 76, limita exterioară a platoului sau continental dincolo de 200 mile marine, va prezenta comisiei caracteristicile acestei limite împreună cu datele științifice și tehnice ajutătoare, imediat ce este posibil și în orice caz într-un termen de 10 ani de la intrarea în vigoare a convenției pentru acest stat. Statul riveran va comunică în același timp numele tuturor membrilor comisiei care i-au acordat avize științifice și tehnice.
Dacă nu se decide altfel, comisia va funcționa prin intermediul a doua subcomisii compuse din șapte membri, desemnați în mod echilibrat și ținând seama de elementele specifice ale fiecărei cereri prezentate de un stat riveran. Membrii comisiei, care sunt cetățeni ai statului riveran care a prezentat o cerere, ca și membrii comisiei, care au ajutat statul riveran furnizându-i avize științifice și tehnice referitoare la traseu, nu pot face parte din subcomisia însărcinata cu examinarea cererii, dar au dreptul sa participe, ca membri, la lucrările comisiei privind aceasta. Statul riveran care a prezentat o cerere către comisie poate trimite reprezentanți care să participe la lucrările respective fără drept de vot.
1.Subcomisia va prezenta recomandările sale comisiei.
2.Comisia va aproba recomandările subcomisiei cu majoritatea de două treimi din numărul membrilor prezenți și votanti.
3.Recomandările comisiei vor fi prezentate în scris statului riveran care a prezentat cererea, precum și secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.
Statele riverane vor stabili limitele exterioare ale platoului lor continental conform art. 76 paragraful 8 și pe baza procedurilor naționale corespunzătoare.
Dacă nu este de acord cu recomandările comisiei, statul riveran va prezenta comisiei, într-un termen rezonabil, o cerere revizuită sau o noua cerere.
Actele comisiei nu vor prejudeca asupra problemelor referitoare la stabilirea limitelor între state ale căror tarmuri sunt limitrofe sau se afla fața în fața.
DISPOZIȚII
fundamentale care reglementează explorarea și exploatarea
Transferul drepturilor de proprietate asupra mineralelor va interveni în momentul în care mineralele sunt extrase conform convenției.
1.a) Autoritatea va incuraja prospectarea în zonă.
b)Prospectarea nu va putea începe decît atunci când autoritatea a primit de la viitorul prospector un angajament scris satisfăcător, care să indice ca acesta va respecta convenția și regulile și reglementările autorității privind cooperarea la programele de formare a cadrelor conform art. 143 și 144, și protecția mediului marin și ca accepta ca autoritatea sa verifice respectarea acestora. O dată cu luarea acestui angajament, viitorul prospector va notifica autorității limitele generale ale sectorului sau sectoarelor ce urmează să fie prospectate.
c)Prospectarea poate fi efectuată simultan de mai mulți prospectori în același sector sau în aceleași sectoare.
2.Prospectarea nu conferă prospectorului nici un drept asupra resurselor. Prospectorul poate totuși sa extraga o cantitate rezonabila din minerale, care să fie folosită pentru testări.
1.Întreprinderea, statele părți și celelalte entități sau persoane vizate de art. 153 paragraful 2 lit. b) pot cere autorității sa aprobe planurile de muncă privind activitățile desfășurate în zona.
2.Întreprinderea poate face o cerere privind oricare sector al zonei, dar cererile prezentate de celelalte entități sau persoane pentru sectoare rezervate trebuie să satisfacă, între altele, condițiile enunțate la art. 9 al prezentei anexe.
3.Explorarea și exploatarea nu se vor desfășura decît în sectoarele specificate în planurile de muncă vizate de art. 153 paragraful 3 și aprobate de către autoritate conform convenției și regulilor, reglementărilor și procedurilor pertinente ale autorității.
4.Orice plan de muncă aprobat trebuie:
a)să fie în conformitate cu convenția și cu regulile și reglementările și procedurile autorității;
b)sa prevadă controlul autorității asupra activităților desfășurate în zona conform art. 153 paragraful 4;
c)sa confere celui care exploatează drepturi exclusive pentru explorarea și exploatarea categoriilor specificate de resurse din sectorul menționat în planul de muncă, conform regulilor și reglementărilor și procedurilor autorității. Dacă un solicitant prezintă un plan de muncă numai pentru faza de explorarea sau pentru faza de exploatare, planul de muncă aprobat va conferi drepturi exclusive numai pentru faza respectiva.
5.Cu excepția planurilor de muncă propuse de întreprindere, orice plan de muncă îmbracă forma unui contract încheiat între autoritate și unul sau mai mulți solicitanți.
1.Sunt acceptabili solicitanții, alții decît întreprinderea, care îndeplinesc condițiile cerute de art. 153 paragraful 2 lit. b) în materie de naționalitate sau de control și de patronaj și care urmează procedurile și corespund criteriilor de acceptabilitate fixate de autoritate în regulile, reglementările și procedurile sale.
2.Sub rezerva paragrafului 6, criteriile de acceptabilitate sus-menționate se referă la capacitatea financiară și la competența tehnica a solicitantului, precum și la modul în care acesta a executat contractele pe care le-a încheiat anterior cu autoritatea.
3.Orice solicitare este patronata de statul parte al cărui cetățean este, în afară cazului când solicitantul are și o alta naționalitate, cum este cazul unei asociații sau al unui consortiu compus din entități sau persoane ținând de diferite state, caz în care toate statele părți în cauza trebuie să patroneze cererea, sau când solicitantul este efectiv controlat de un alt stat parte sau de cetățenii acestui stat, caz în care cele doua state părți trebuie să patroneze cererea. Criteriile și procedurile de aplicare a condițiilor de patronaj sunt enunțate în regulile, reglementările și procedurile autorității.
4.Statul sau statele care patroneaza o cerere vor veghea în aplicarea art. 139 al părții a IX-a a convenției, și ținând seama de sistemele lor juridice, ca activitățile desfășurate în zona de contractantul pe care acest stat sau aceste state îl patroneaza să fie conforme obligațiilor care îl incumba în virtutea convenției și a prevederilor contractului. Totuși un stat parte nu este răspunzător pentru daunele rezultate din nerespectarea de către un contractant pe care îl patroneaza a obligațiilor sale, dacă a promulgat legi și reglementări și a prevăzut măsuri administrative care, în cadrul sistemului sau juridic, sunt în mod rezonabil corespunzătoare pentru asigurarea respectării efective a acestor obligații de către persoanele supuse jurisdicției sale.
5.Procedurile urmate pentru aprecierea cererilor prezentate de statele părți trebuie să țină seama de calitatea lor de stat.
6.Criteriile de acceptabilitate vor impune ca orice solicitant, fără excepție, în cererea sa, să se angajeze:
a)sa accepte ca fiind executorii și să respecte obligațiile ce îi incumba în virtutea părții a XI-a, a regulilor, reglementărilor și procedurilor autorității, a hotărîrilor organelor sale și a clauzelor contractelor pe care le-a încheiat cu autoritatea;
b)sa accepte controlul pe care autoritatea îl exercita asupra activităților desfășurate în zona, potrivit autorizării primite prin convenție;
c)să prezinte în scris autorității asigurarea ca își va îndeplini cu buna-credința obligațiile care îi incumba în virtutea contractului;
d)să respecte dispozițiile referitoare la transferul de tehnologie prevăzute la art. 5 al prezentei anexe.
1.Orice solicitant, atunci când prezintă un proiect de plan de muncă, va furniza autorității o descriere generală a echipamentului și a metodelor care vor fi utilizate pentru activitățile desfășurate în zona și alte informații pertinente care nu sunt proprietate industriala, referitoare la caracteristicile tehnologiei preconizate, precum și informații indicind unde sunt disponibile aceste tehnologii.
2.Orice contractant va comunică autorității orice modificare adusă descrierii, datelor și informațiilor puse la dispoziție autorității în virtutea paragrafului 1, ori de cîte ori este efectuată o modificare sau o inovație tehnica importanța.
3.Orice contract referitor la activități care vor fi întreprinse în zona va conține clauze prin care contractantul se angajează:
a)sa pună la dispoziția întreprinderii, la cererea autorității și potrivit unor modalități și în condiții comerciale juste și rezonabile, tehnologiile pe care le utilizează pentru desfășurarea activităților în zona în cadrul contractului și pe care este în drept să le transfere. Acest transfer se va face pe cale de acorduri de licența sau alte aranjamente corespunzătoare pe care contractantul le negociază cu întreprinderea și care vor fi consemnate într-un acord special care completează contractul. Acest angajament nu poate fi invocat, decît dacă întreprinderea considera că nu este în măsura să obțină pe piața libera aceleași tehnologii sau tehnologii la fel de eficace și corespunzătoare, potrivit unor modalități și în condiții juste și rezonabile;
b)să obțină de la proprietarul oricărei tehnologii utilizate pentru desfășurarea activităților în zona în cadrul contractului și care nu este vizata la lit. a) și nici în general disponibilă pe piața libera, angajamentul scris ca, la solicitarea autorității, el va autoriza întreprinderea, printr-un acord de licența sau alt aranjament corespunzător, sa utilizeze tehnologiile respective în aceeași măsura ca și contractantul și potrivit unor modalități și în condiții comerciale juste și rezonabile. În absenta unui asemenea angajament, tehnologiile în cauza nu pot fi utilizate de către contractant pentru desfășurarea unor activități în zona;
c)sa dobindeasca, printr-un contract executoriu, dacă întreprinderea i-o cere și de fiecare data când o poate face, fără ca din aceasta să rezulte cheltuieli substanțiale pentru contractant, dreptul de a transfera întreprinderii orice tehnologie utilizata de el pentru desfășurarea activităților din zona în cadrul contractului, pe care el nu este în drept sa o transfere și care nu este în general disponibilă pe piața libera. Dacă, în cadrul unei societăți, exista strinse legături între contractant și proprietarul tehnologiilor, caracterul strins al acestor legături și gradul de control sau de influența vor fi luate în considerare atunci când se determina ca au fost luate toate măsurile posibile pentru dobîndirea acelui drept. Dacă contractantul exercita un control efectiv asupra proprietarului și nu dobîndește de la acesta drepturile respective, se va tine cont de aceasta atunci când se stabilește dacă contractantul este acceptabil atunci când acesta prezintă o noua cerere de aprobare sau un nou plan de muncă;
d)să-i faciliteze întreprinderii, la cerere, achiziționarea, pe calea unor acorduri de licența sau în cadrul altor aranjamente corespunzătoare și conform unor modalități și condiții comerciale juste și rezonabile, a oricărei tehnologii vizate de lit. b), în cazul în care întreprinderea ar decide sa negocieze direct cu proprietarul respectivele tehnologii;
e)sa ia aceleași măsuri care sunt prevăzute la lit. a), b), c) și d), față de un stat în curs de dezvoltare sau un grup de state în curs de dezvoltare care dorește sa încheie un contract în virtutea art. 9 al prezentei anexe, cu condiția ca aceste măsuri să fie limitate la exploatarea părții sectorului propus de contractant, care a fost rezervată conform art. 8 al prezentei anexe și ca activitățile prevăzute prin contractul solicitat de un stat sau grup de state în curs de dezvoltare sa nu implice un transfer de tehnologii în folosul unui stat terț sau al cetățenilor unui stat terț. Obligațiile prevăzute de prezenta dispoziție nu sunt valabile decît pentru contractanții ale căror tehnologii nu au făcut obiectul unei cereri de transfer către întreprindere sau nu au fost încă transferate acesteia.
4.Diferendele privind angajamentele cerute potrivit paragrafului 3, ca și cele privind celelalte clauze ale contractelor vor fi supuse procedurii de reglementare obligatorie a diferendelor, prevăzută în partea a XI-a, iar nerespectarea acestor angajamente poate fi sancționată cu amenzi sau cu suspendarea ori rezilierea contractului conform art. 18 al prezentei anexe. Diferendele apărute în legătură cu chestiunea de de a ști dacă ofertele prezentate de contractant prevăd modalități și condiții comerciale juste și rezonabile pot fi supuse, de către oricare dintre părți, procedurii de arbitraj comercial obligatoriu prevăzute de Regulamentul de arbitraj al Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional sau oricărei alte proceduri de arbitraj, prevăzută în regulile, reglementările și procedurile autorității. În cazul în care arbitrajul se încheie cu o decizie negativa, contractantul are la dispoziție 45 de zile pentru a-și modifica oferta, astfel încât aceasta sa cuprindă modalități și condiții juste și rezonabile înainte ca autoritatea sa ia o decizie în aplicarea art. 18 al prezentei anexe.
5.Dacă întreprinderea nu este în măsura să obțină, potrivit unor modalități și condiții comerciale juste și rezonabile, tehnologii corespunzătoare care să-i permită sa întreprindă în timp oportun extragerea și tratarea mineralelor din zona, consiliul sau adunarea pot convoca un grup de state părți, compus din statele care desfășoară activități în zona, statele care patroneaza entități sau persoane care exercită asemenea activități și alte state care au acces la aceste tehnologii. Acest grup va proceda la consultări și va lua măsuri eficace, astfel încât aceste tehnologii să fie puse la dispoziția întreprinderii potrivit unor modalități și condiții comerciale juste și rezonabile. Fiecare dintre statele părți va lua în acest scop toate măsurile posibile în cadrul sistemului sau juridic.
6.În cazul unor societăți mixte constituite împreună cu întreprinderea, transferul de tehnologii se va face conform acordului care reglementează societatea mixtă.
7.Angajamentele prevăzute la paragraful 3 vor fi incluse în fiecare contract referitor la activitățile ce urmează a fi desfășurate în zona până la expirarea unui termen de 10 ani de la demararea producției comerciale de către întreprindere și pot fi invocate în acest interval de timp.
8.În sensul prezentului articol, termenul tehnologie înglobează echipamentul specializat și procedeele tehnice, inclusiv descrierile, manualele, notitele explicative, formarea cadrelor și sfaturile și asistența tehnica necesare pentru montajul, întreținerea și funcționarea unui sistem viabil, precum și dreptul de a utiliza aceste elemente în acest scop pe baza neexclusiva.
1.Autoritatea va proceda la examinarea planurilor de muncă propuse, după șase luni de la intrarea în vigoare a convenției și apoi din patru în patru luni.
2.La examinarea unei cereri de aprobare a unui plan de muncă care îmbracă forma unui contract, autoritatea va stabili mai întâi:
a)dacă solicitantul s-a conformat procedurilor de prezentare a cererilor conform art. 4 al prezentei anexe și dacă a dat autorității angajamentele și asigurările cerute de acest articol. Dacă aceste proceduri nu au fost respectate sau dacă lipsește unul dintre angajamentele și asigurările sus-menționate, solicitantul va dispune de un termen de 45 de zile pentru remedierea acestor carente;
b)dacă solicitantul întrunește condițiile de acceptabilitate conform art. 4 al prezentei anexe.
3.Toate planurile de muncă propuse trebuie să fie conforme dispozițiilor pertinente ale convenției și vor fi supuse acestor dispoziții, precum și regulilor, reglementărilor și procedurilor autorității, inclusiv condițiilor referitoare la operațiuni, contribuțiilor financiare și angajamentelor luate în materie de transferuri de tehnologii. Dacă planurile de muncă propuse sunt conforme acestor prevederi, autoritatea le va aproba, cu condiția ca ele să fie conforme și cu condițiile uniforme și nediscriminatorii stabilite prin regulile, reglementările și procedurile autorității, în afară de cazul când:
a)o parte sau totalitatea sectorului vizat de planul de muncă este cuprinsă într-un plan de muncă aprobat anterior sau într-un plan de muncă propus anterior, asupra căruia autoritatea nu a statuat încă definitiv;
b)punerea în exploatare a unei părți sau a totalității sectorului vizat de planul de muncă a fost exclusa de autoritate în aplicarea art. 162 paragraful 2 lit. x);
c)planul de muncă propus este prezentat sau patronat de un stat parte căruia deja i s-au aprobat:
(i)planuri de muncă referitoare la explorarea și exploatarea unor zăcăminte de noduli polimetalici în sectoare nerezervate a căror suprafața, adăugată suprafeței uneia dintre părțile sectorului vizat prin planul de muncă propus, ar depăși cu 30% suprafața unei zone circulare de 400.000 kmp, determinata pornind din centrul uneia dintre părțile sectorului vizat prin planul de muncă propus;
(ii)planuri de muncă referitoare la explorarea și exploatarea unor zăcăminte de noduli polimetalici în sectoare nerezervate care ar reprezenta împreună 2% din suprafața totală a zonei care n-a fost rezervată și a carei punere în exploatare nu a fost exclusa prin aplicarea art. 162 paragraful 2 lit. x).
4.În scopul aplicării regulii enunțate la paragraful 3 lit. c), un plan de muncă propus de o asociație sau de un consortiu va fi considerat ca aparținând, în mod proporțional, statelor părți care patroneaza societatea sau consortiul, conform art. 4 paragraful 3 al prezentei anexe. Autoritatea poate aproba planuri de muncă reglementate de paragraful 3 lit. c), dacă ea constata ca aprobarea respectiva nu va avea drept efect să permită unui stat parte sau entităților sau persoanelor patronate de un stat parte sa monopolizeze activitățile desfășurate în zona sau sa împiedice alte state părți sa desfășoare activități în aceasta.
3.Derogând de la prevederile paragrafului 3 lit. a) de mai sus, după terminarea perioadei interimare definite de art. 151 paragraful 3, autoritatea poate să adopte, prin intermediul unor reguli, reglementări și proceduri, alte proceduri și criterii compatibile cu convenția pentru a stabili, în caz de alegere între solicitanți pentru un sector dat, pe acei dintre solicitanți ale căror planuri de muncă vor fi aprobate. Aceste proceduri și criterii trebuie să asigure aprobarea planurilor de muncă pe o baza echitabila și nediscriminatorie.
1.La șase luni după intrarea în vigoare a convenției și după aceea din patru în patru ani, autoritatea va examina cererile de autorizare a producției prezentate în perioada care s-a scurs. Dacă toate aceste cereri pot fi aprobate fără ca plafonul producției să fie depășit și fără ca autoritatea să contravină obligațiilor pe care și le-a asumat în baza unui acord sau aranjament privind produsele la care a devenit parte, asa cum se prevede la art. 151 autoritatea va elibera autorizațiile solicitate.
2.Când trebuie făcuta o alegere între solicitanții de autorizații de producție datorită limitării producției prevăzute de art. 151 paragrafele 2 și 7 sau obligațiilor care incumba autorității în virtutea unui acord sau aranjament de producție la care ea a devenit parte, asa cum o prevede art. 151 paragraful 1, autoritatea va proceda la aceasta alegere pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii fixate prin regulile, reglementările și procedurile sale.
3.În aplicarea paragrafului 2, autoritatea va da prioritate solicitanților care:
a)oferă cele mai bune garanții de eficacitate ținând cont de capacitatea lor financiară și tehnica și de modul în care ei au executat, dacă a fost cazul, planurile de muncă aprobate anterior;
b)oferă autorității perspectiva unor cistiguri financiare mai rapide, ținând cont de data la care urmează sa înceapă producția comercială;
c)au investit deja cele mai multe resurse și eforturi în prospectare sau explorare.
4.Solicitanții care nu au fost aleși în cursul unei perioade oarecare au prioritate în perioadele ulterioare, până când vor primi autorizație.
5.Alegerea se va face ținând seama de necesitatea de a se oferi tuturor statelor părți, independent de sistemul lor economic și social sau de situarea lor geografică, o mai buna posibilitate de a participa la activitățile desfășurate în zona, și de necesitatea de a împiedica monopolizarea acestor activități, astfel încât să se evite discriminarile față de orice stat sau sistem.
6.Autorizațiile de producție privind sectorul rezervat au prioritate de fiecare data când exista în exploatare mai puține sectoare rezervate decît sectoare nerezervate.
7.Deciziile vizate de prezentul articol vor fi luate cît mai curînd posibil, după expirarea fiecărei perioade.
Fiecare cerere, alta decît cele prezentate de întreprindere sau de orice alte entități sau persoane, care se referă la sectoare rezervate, trebuie să se refere la un perimetru care nu trebuie, în mod necesar, să fie neîntrerupt și care să aibă o suprafața totală și o valoare comercială estimativă suficiente pentru a permite doua operațiuni de extracție miniera. Solicitantul va da coordonatele care să permită divizarea perimetrului în doua părți de valoare comercială estimativă egala și va comunică toate datele pe care le-a cules pentru cele doua părți ale perimetrului. Fără a aduce atingere puterilor pe care le deține autoritatea în aplicarea art. 17 al prezentei anexe, datele care trebuie să-i fie comunicate în ce privește nodulii polimetalici se vor referi la ridicari topografice, eșantioane, densitatea nodulilor și concentrația metalelor pe care le conțin. În termen de 45 de zile de la receptionarea datelor, autoritatea va desemna partea din perimetru care va fi rezervată exclusiv activităților pe care le va desfășura ea prin intermediul întreprinderii sau în asociere cu state în curs de dezvoltare. Aceasta desemnare poate fi amînată cu încă 45 de zile, dacă autoritatea solicita unui expert independent sa determine dacă toate datele primite în baza prezentului articol i-au fost comunicate corect. Sectorul desemnat devine sector rezervat de îndată ce planul de muncă privind sectorul nerezervat este aprobat și contractul semnat.
1.Întreprinderea are latitudinea de a decide dacă dorește sa desfășoare ea însăși activitățile în fiecare sector rezervat. Aceasta decizie poate fi luată în orice moment, în afară de cazul în care autoritatea primește o notificare conform paragrafului 4, în care caz întreprinderea va lua decizia într-un termen rezonabil. Întreprinderea poate hotărî sa exploateze aceste sectoare cu titlu de societate mixtă împreună cu un stat sau cu o entitate sau persoana interesată.
2.Întreprinderea poate încheia contracte pentru executarea unei părți din activitățile sale conform art. 12 al anexei nr. IV. Ea poate, de asemenea, pentru a desfășura aceste activități, să se asocieze în cadrul unei societăți mixte cu orice entitate sau persoana care dorește și care este abilitata sa desfășoare activități în zona, în aplicarea art. 153 paragraful 2 lit. b). Atunci când are în vedere societăți mixte de acest gen, întreprinderea va oferi statelor părți, care sunt tari în curs de dezvoltare și cetățenilor acestora, posibilitatea unei participări efective.
3.Autoritatea poate prescrie, în regulile, reglementările și procedurile sale, condiții de fond și de procedura referitoare la asemenea contracte și societăți mixte.
4.Orice stat parte, care este țara în curs de dezvoltare, sau orice persoană fizica sau juridică patronata de acesta și efectiv controlată de el sau de un alt stat în curs de dezvoltare, care este un solicitant acceptabil, sau orice grup din categoriile precedente, poate notifica autorității dorința sa de a prezenta, în aplicarea art. 6 al prezentei anexe, un plan de muncă pentru un sector rezervat. Planul de muncă va fi studiat, dacă întreprinderea hotărăște, conform paragrafului 1, sa nu desfășoare activități proprii în acest sector.
Dacă în aplicarea art. 3 paragraful 4 lit. c) al prezentei anexe un plan de muncă a fost aprobat numai pentru explorare, deținătorului sau i se va acorda preferința și prioritate față de ceilalți solicitanți, dacă acesta va prezenta un plan de muncă privind exploatarea aceluiași sector și acelorași resurse. Totuși aceasta preferința și acest rang de prioritate pot să-i fie retrase în cazul în care acesta nu și-a îndeplinit planul de muncă în mod satisfăcător.
1.Contractele pot prevedea aranjamente de asociere între contractant și autoritate, care va acționa prin intermediul întreprinderii, sub forma de societăți comune sau de împărțire a producției, ca și orice alta forma de aranjamente de coantrepriza, care se vor bucura de aceeași protecție în materie de revizuire, de suspendare sau de reziliere ca și contractele încheiate cu autoritatea.
2.Contractanții care încheie cu întreprinderea asemenea aranjamente de asociere pot beneficia de stimulente financiare prevăzute în aranjamentele financiare stabilite la art. 13 al prezentei anexe.
3.Partenerii întreprinderii la o societate mixtă sunt ținuți să efectueze plățile prevăzute la art. 13 al prezentei anexe în proporție cu cota lor de participare la societatea mixtă, sub rezerva stimulentelor financiare prevăzute la același articol.
1.Activitățile desfășurate în zona de către întreprindere în aplicarea prevederilor art. 153 paragraful 2 lit. a) sunt reglementate de dispozițiile părții a XI-a, de regulile, reglementările și procedurile autorității și de deciziile sale pertinente.
2.Orice plan de muncă propus de întreprindere trebuie să fie însoțit de documente care să ateste capacitatea sa financiară și tehnica.
1.Atunci când adopta regulile, reglementările și procedurile referitoare la clauzele financiare ale unui contract între autoritate și entitățile sau persoanele vizate la art. 153 paragraful 2 lit. b) și atunci când negociază clauzele financiare ale unui asemenea contract, în conformitate cu partea a XI-a a convenției și cu aceste reguli, reglementări și proceduri, autoritatea va fi calauzita de următoarele obiective:
a)să-și asigure maximum de venituri provenite din produsul exploatării comerciale;
b)să facă în asa fel, încât explorării și exploatării resurselor zonei să le fie consacrate investiții și tehnologii corespunzătoare;
c)să facă în asa fel, încât contractanții să fie tratați egal din punct de vedere financiar și să aibă obligații financiare comparabile;
d)sa furnizeze stimulente pe baza uniforma și nediscriminatorie pentru a incuraja contractanții sa încheie acorduri de asociere cu întreprinderea ori cu țările în curs de dezvoltare sau cu cetățenii acestora, pentru a stimula transferul de tehnologie către întreprindere sau către țările în curs de dezvoltare ori cetățenii acestora, și pentru a pregati personalul autorității și al țărilor în curs de dezvoltare;
e)sa dea posibilitatea întreprinderii sa procedeze la exploatarea zăcămintelor în același timp ca și entitățile sau persoanele vizate în art. 153 paragraful 2 lit. b); șif) sa evite ca, prin jocul stimulentelor financiare furnizate contractanților în aplicarea paragrafului 14 sau a clauzelor contractelor revizuite conform art. 19 al prezentei anexe, sau prin aplicarea dispozițiilor art. 11 al aceleiași anexe, referitoare la societățile mixte, contractanții sa nu fie subventionati într-un asemenea mod care să le dea în mod artificial un avantaj în concurenta cu cei care exploatează zacamintele terestre.
2.Pentru cheltuielile administrative referitoare la studierea cererilor de aprobare a planurilor de muncă se va percepe o taxa a cărui cuantum este fixat la 500.000 dolari S.U.A., pentru fiecare cerere.
Cuantumul taxei va fi revizuit periodic de către consiliu, astfel încât acesta sa acopere cheltuielile administrative efectuate. Dacă cheltuielile angajate de autoritate pentru studierea unei cereri sunt inferioare sumei fixate, autoritatea rambursează diferența autorului cererii.
3.Contractantul va achită o taxa anuală fixa de un milion de dolari S.U.A. începând cu data intrării în vigoare a contractului. Dacă data aprobată pentru demararea producției comerciale este amînată ca urmare a intirzierii în eliberarea autorizației de producție, conform art. 151, contractantul va fi scutit de fracțiunea din taxa anuală fixa corespunzătoare duratei intirzierii. Din momentul demararii producției comerciale, contractantul va achită fie taxa asupra producției, fie taxa anuală fixa, dacă aceasta este mai ridicată.
4.În termen de un an socotit de la demararea producției comerciale, conform paragrafului 3, contractantul va alege modalitatea de plată a contribuției sale financiare către autoritate:
a)fie achitind numai o taxa asupra producției;
b)fie achitind o taxa asupra producției și plătind o parte din încasările nete.
5.a) Dacă contractantul alege sa plătească contribuția sa financiară către autoritate numai prin achitarea unei taxe asupra producției, cuantumul acestei taxe va fi egal cu un anumit procentaj din valoarea comercială a metalelor tratate, provenite din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract, procentaj care se va fixa după baremul următor:
(i)de la primul până la al zecelea an al producției comerciale 5%(ii) de la al unsprezecelea an până la sfârșitul perioadei de producție comercială 12% .
b)Valoarea comercială sus-menționată se calculează prin multiplicarea cantității de metale tratate, provenite din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract, cu prețul mediu al acestor metale, determinat conform paragrafelor 7 și 8, pe perioada exercițiului contabil respectiv.
6.Dacă contractantul alege sa plătească contribuția sa financiară către autoritate achitind o taxa asupra producției și plătind o parte din încasările nete, cuantumul acestor plati va fi determinat după cum urmează:
a)cuantumul taxei asupra producției va fi egal cu un anumit procentaj din valoarea comercială, determinata potrivit lit. b), a metalelor tratate, provenite din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract, procentaj care va fi fixat după baremul următor:
(i)pentru prima perioadă a producției comerciale - 2%(ii) pentru a doua perioadă a producției comerciale - 4% .
Dacă în timpul celei de-a doua perioade de producție comercială, asa cum aceasta este definită la lit. d), randamentul investiției pentru un exercițiu contabil dat, potrivit definiției de la lit. m), este, ca urmare a plății taxei de 4% asupra producției, mai mic de 15%, cuantumul taxei asupra producției va fi fixat la 2% în loc de 4% pentru acel exercițiu;
b)valoarea comercială a metalelor tratate se calculează prin multiplicarea cantității de metale tratate, provenite din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract cu prețul mediu, determinat conform paragrafelor 7 și 8, al acestor metale pe perioada exercițiului contabil respectiv;c) (i) partea din încasări, care revine autorității, va fi prelevata asupra părții din încasările nete ale contractantului care provin din activitățile de extracție a resurselor din sectorul vizat prin contract, denumite în continuare încasări nete imputabile;
(ii)partea din încasările nete imputabile, care revine autorității, va fi determinata conform urmatorului barem progresiv:
Partea din încasările nete imputabile care va reveni autorității
| Încasări nete imputabile | Prima perioadă a producției comerciale | A doua perioadă a producției comerciale |
|---|---|---|
| Tranșa reprezentând un randament al investiției superior lui 0%, dar inferior lui 10% | 35% | 40% |
| Tranșa reprezentând un randament al investiției egal sau superior lui 10%, dar inferior lui 20% | 42,5% | 50% |
| Tranșa reprezentând un randament al investiției egal sau superior lui 20% | 50% | 70% |
d)(i) prima perioada a producției comerciale vizate la lit. a) și c) va începe cu primul exercițiu contabil al producției comerciale și se va încheia cu exercițiul contabil pentru care cheltuielile de punere în valoare a contractului, ajustate ținând cont de dobânda aferentă la partea încă neamortizata a acestor cheltuieli, sunt pe deplin amortizate, după cum se indica în continuare:
Pentru primul exercițiu contabil care ocazioneaza cheltuieli de punere în valoare, cheltuielile de punere în valoare neamortizate cuprind cheltuielile de punere în valoare din care se deduce cuantumul excedentelor reale pentru exercițiul contabil respectiv. Pentru fiecare dintre exercițiile următoare, cheltuielile de punere în valoare neamortizate sunt calculate adaugind la cheltuielile de punere în valoare neamortizate la încheierea exercițiului precedent, majorate cu o dobânda anuală de 10%, cheltuielile de punere în valoare angajate în timpul exercițiului contabil în curs și deducând din acest total excedentele reale ale contractantului pentru exercițiul contabil respectiv. Exercițiul contabil pentru care cheltuielile de punere în valoare, majorate cu dobânda aferentă părții neamortizate din aceste cheltuieli, sunt complet amortizate, este primul exercițiu pentru care cheltuielile de punere în valoare sunt nule; excedentele reale ale contractantului pentru orice exercițiu contabil sunt constituite din încasările sale brute, din care se deduc cheltuielile de exploatare și plățile făcute către autoritate, conform lit. c);
(ii)a doua perioadă de producție comercială începe cu exercițiul contabil început la expirarea primei perioade și durează până la sfârșitul contractului.
e)Prin încasări nete imputabile se înțelege încasările nete ale contractantului, multiplicate prin raportul dintre cheltuielile de punere în valoare, aferente extracției, și totalitatea cheltuielilor de punere în valoare a contractantului. Dacă activitățile contractantului se referă la extracția și la transportul de noduli polimetalici, precum și la producția comercială, în principal, a trei metale tratate și anume cobaltul, cuprul și nichelul, cuantumul încasărilor nete imputabile ale contractantului nu poate fi mai mic de 25% din încasările sale nete. Sub rezerva modalităților vizate la lit. n), în toate celelalte cazuri, inclusiv în cazul în care activitățile contractantului privesc producția și transportul de noduli polimetalici și producția comercială a patru metale tratate și anume, cobaltul, cuprul, manganul și nichelul, autoritatea poate, prin regulile, reglementările și procedurile sale, sa prescrie cuantumuri-plafon corespunzătoare aplicînd aceeași formula de proportionalitate ca pentru fixarea cuantumului-plafon de 25% în cazul celor trei metale;
f)prin încasări nete ale contractantului se înțelege încasările brute ale contractantului din care se scad cheltuielile de exploatare și de amortizare a cheltuielilor sale de punere în valoare după modalitățile indicate la lit. j);g) (i) dacă activitățile contractantului se referă la extracția, transportul nodulilor și la producția comercială de metale tratate, prin încasări brute ale contractantului se înțelege produsul brut al vinzarii metalelor tratate și orice alte încasări considerate ca fiind în mod rațional imputabile operațiilor efectuate în baza contractului în conformitate cu regulile, reglementările și procedurile financiare ale autorității;
(ii)în toate cazurile, altele decît cele specificate la lit. g) (i) și n) (iii) prin încasări brute ale contractantului se înțelege produsul brut al vinzarii metalelor semitratate care provin din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract și orice alte încasări considerate ca fiind în mod rezonabil imputabile operațiunilor efectuate în baza contractului conform regulilor, reglementărilor și procedurilor financiare ale autorității;
h)prin cheltuieli de punere în valoare ale contractantului se înțelege:
(i)toate cheltuielile angajate înainte de demararea producției comerciale, care sunt legate direct de dezvoltarea capacității de producție a sectorului vizat prin contract și de activitățile conexe cu titlu de operații prevăzute în contract, în toate cazurile, altele decît cele specificate la lit. n), conform principiilor contabile general admise, inclusiv, între altele, cheltuielile de echipare, cumpărările de materiale, de nave, de instalații de tratare, cheltuielile referitoare la lucrările de construcții, cumpărările de clădiri, de terenuri, cheltuielile referitoare la construcția de drumuri, la prospectarea și la exploatarea sectorului vizat prin contract la cercetare-dezvoltare, la dobînzi, la eventualele închirieri, licențe, taxe; și(ii) cheltuielile asemănătoare celor vizate la lit. n) (i), angajate după demararea producției comerciale, pentru punerea în executare a planului de muncă, cu excepția celor legate de cheltuielile de exploatare;
i)încasările provenite din înstrăinarea bunurilor de echipament și valoarea comercială a bunurilor de echipament, care nu mai sunt necesare, cu titlu de operații prevăzute de contract, și care nu sunt vîndute, vor fi scăzute din cheltuielile de punere în valoare ale contractantului pentru exercițiul contabil respectiv. Atunci când cuantumul acestor reduceri depășește pe cel al cheltuielilor de punere în valoare, excedentul se adauga încasărilor brute;
j)cheltuielile de punere în valoare ale contractantului, efectuate înainte de începerea producției comerciale, care sunt vizate la lit. h) (i) și n) (iv), vor fi amortizate în zece transe anuale egale, socotite de la data demararii producției comerciale, cheltuielile de punere în valoare ale contractantului vizate la lit. h) (îi) și n) (iv), efectuate după demararea producției comerciale, vor fi amortizate în zece transe anuale egale sau într-un număr inferior de transe anuale în asa fel încât ele să fie complet amortizate la expirarea contractului;
k)prin cheltuieli de exploatare ale contractantului se înțelege toate cheltuielile efectuate după demararea producției comerciale pentru exploatarea capacității de producție a sectorului vizat prin contract și pentru activitățile conexe, cu titlu de operațiuni prevăzute în contract, conform principiilor contabile general admise, inclusiv, îndeosebi, taxa asupra producției sau taxa anuală fixa, dacă aceasta este mai ridicată, cheltuielile referitoare la retribuții, salarii și indemnizații conexe, la materiale, servicii, transporturi, la tratare și comercializare, la dobînzi, serviciile publice, la apărarea mediului marin, la cheltuieli generale și cheltuieli administrative legate direct de operațiunile prevăzute în contract, precum și orice deficit de exploatare reportat într-un sens sau altul, după cum se arata în continuare. Deficitul de exploatare poate fi reportat de doua ori consecutiv, de la un exercițiu la altul, cu excepția ultimilor doi ani ai contractului, sau poate fi imputat retroactiv asupra celor două exerciții precedente;
l)dacă contractantul asigura, în principal, extracția, transportul de noduli polimetalici și producția comercială de metale tratate și semitratate, prin expresia cheltuieli de punere în valoare aferente extracției se înțelege partea de cheltuieli de punere în valoare angajate de către contractant, care este direct legată de extracția resurselor sectorului vizat prin contract, conform principiilor contabile general admise și regulilor de gestiune financiară, precum și procedurilor și reglementărilor și procedurilor financiare ale autorității, inclusiv taxa percepută pentru studierea cererii de contract, taxa anuală fixa și, dacă este cazul, cheltuielile efectuate pentru prospectarea și explorarea sectorului vizat prin contract și o fracțiune din cheltuielile de cercetare și dezvoltare;
m)prin randament al investițiilor se înțelege, pentru un exercițiu contabil dat, raportul dintre încasările nete imputabile ale acestui exercițiu și cheltuielile de punere în valoare aferente extracției. În scopul calculării acestui raport, cheltuielile de punere în valoare, aferente extracției, cuprind cheltuielile efectuate pentru cumpărarea de material nou sau pentru înlocuirea materialului a cărui utilizare este legată de activitățile de extracție, din care se scade costul inițial al materialului înlocuit;
n)dacă contractantul asigura numai extracția:
(i)prin încasări nete imputabile se înțelege totalitatea încasărilor nete ale contractantului;
(ii)expresia încasări nete ale contractantului este cea definită la lit. f);
(iii)prin încasări brute ale contractantului se înțelege produsul brut al vinzarii nodulilor polimetalici și orice alte încasări considerate ca fiind, în mod rezonabil, imputabile operațiunilor efectuate în baza contractului conform regulilor, reglementărilor și procedurilor financiare ale autorității;
(iv)prin cheltuieli de punere în valoare ale contractantului se înțelege toate cheltuielile efectuate înainte de demararea producției comerciale, asa cum se arata la lit. h) (i), și toate cheltuielile efectuate după demararea producției comerciale, asa cum se arata la lit. h) (îi), care sunt direct legate de extracția resurselor sectorului vizat prin contract, calculate conform principiilor contabile general admise;
(v)prin cheltuieli de exploatare ale contractantului se înțelege acele cheltuieli de exploatare ale contractantului, vizate la lit. k), care sunt direct legate de extracția resurselor din sectorul vizat prin contract, calculate conform principiilor contabile general admise;
(vi)prin randament al investiției se înțelege, pentru un exercițiu contabil dat, raportul dintre încasările nete ale acestui exercițiu și cheltuielile de punere în valoare efectuate de contractant. În scopul calculării acestui raport, cheltuielile de punere în valoare cuprind cheltuielile efectuate pentru cumpărarea de material nou sau pentru înlocuirea materialului, din care se scade costul inițial al materialului înlocuit;
o)luarea în calcul a cheltuielilor referitoare la plata dobînzilor de către contractant, care sunt vizate la lit. h), k), l) și n), este autorizata în măsura în care, în toate cazurile, autoritatea, conform art. 4 paragraful 1 din prezenta anexa, a apreciat ca raportul dintre capitalul social și datorii, precum și nivelul dobînzii sunt rezonabile, ținând seama de practicile comerciale în vigoare;
p)cheltuielile vizate în prezentul paragraf nu includ sumele plătite cu titlu de impozite asupra societăților sau alte taxe analoage percepute de către state pentru operațiunile contractantului.
7.a) Prin expresia metale tratate, folosită la paragrafele 5 și 6, se înțelege metalele sub forma cea mai curenta, care în mod obișnuit sunt comercializate pe piețele internaționale finale. În sensul prevederilor prezentei litere, autoritatea va specifică în regulile, reglementările și procedurile financiare, piețele internaționale finale pertinente. Pentru metalele care nu sunt comercializate pe aceste piețe, prin expresia metale tratate se înțelege metalele sub forma cea mai curenta, care în mod obișnuit sunt comercializate în cadrul tranzacțiilor normale conform principiilor întreprinderii independente;
b)dacă autoritatea nu este în măsura sa determine în alt mod cantitatea de metale tratate pornind de la nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat de contractul menționat la paragraful 5 lit. b) și la paragraful 6 lit. b), aceasta cantitate se determina după conținutul de metal al acestor noduli, după coeficientul de recuperare după tratare și alți factori pertinenți, conform regulilor, reglementărilor și procedurilor autorității și principiilor contabile general admise.
8.Dacă o piața internaționala finala oferă un mecanism adecvat de stabilire a prețurilor metalelor tratate, ale nodulilor polimetalici și metalelor semitratate provenite din noduli, autoritatea va folosi cursul mediu practicat pe aceasta piața. În toate celelalte cazuri, ea va fixa, după ce a consultat pe contractant, un preț echitabil pentru aceste produse, conform paragrafului 9.9. a) Toate costurile, cheltuielile și încasările, precum și toate prețurile și valorile vizate de prezentul articol vor fi cele practicate în tranzacțiile conforme cu principiile pieței libere sau de întreprinderile independente. În caz contrar, ele vor fi determinate de către autoritate după consultarea contractantului ca și cum s-ar proceda la tranzacții conform principiilor pieței libere sau ale întreprinderii independente, tinindu-se seama de tranzacțiile pertinente pe alte piețe;
b)pentru a garanta respectarea prezentului paragraf și punerea lui în aplicare, autoritatea se va inspira din principiile adoptate și din interpretarea data pentru tranzacțiile conforme principiilor întreprinderii independente de către Comisia Națiunilor Unite pentru societățile transnationale, de către Grupul de experți pentru convențiile fiscale dintre țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare și de către alte organisme internaționale, și ea va stabili, prin regulile, reglementările și procedurile sale, reguli și proceduri contabile uniforme și acceptabile pe plan internațional, precum și metodele pe care va trebui să le aplice contractantul în alegerea experților contabili independenți, care să fie acceptabili pentru autoritate, și care vor verifica conturile în conformitate cu aceste reguli, reglementări și proceduri.
10.Contractantul va furniza experților contabili, conform regulilor, reglementărilor și procedurilor financiare ale autorității, datele financiare necesare pentru a stabili dacă prevederile prezentului articol au fost respectate.
11.Toate costurile, cheltuielile și încasările, precum și toate prețurile și valorile vizate de prezentul articol vor fi determinate conform principiilor contabile general admise și regulilor, reglementărilor și procedurilor financiare ale autorității.
12.Sumele datorate autorității în aplicarea paragrafelor 5 și 6 vor fi plătite în monede liber utilizabile sau în monede care se pot procura liber și se vor utiliza efectiv pe principalele piețe de schimb sau, la alegerea contractantului, sub forma de echivalent în metale tratate, calculat pe baza valorii marfa. Valoarea marfa este determinata conform paragrafului 5 lit. b). Monedele liber-utilizabile și monedele care se pot procura liber și se pot utiliza efectiv pe principalele piețe de schimb vor fi definite în regulile, reglementările și procedurile autorității conform practicilor monetare internaționale curente.
13.Toate obligațiile financiare ale contractantului către autoritate, ca și toate taxele, costurile, cheltuielile și încasările vizate de prezentul articol, vor fi adaptate, fiind exprimate în valoare constanta în raport cu un an de referința.
14.În îndeplinirea obiectivelor enunțate la paragraful 1, autoritatea poate, ținând seama de recomandările Comisiei planificării economice și ale Comisiei juridice și tehnice, sa adopte reguli, reglementări și proceduri care să prevadă acordarea de stimulente contractanților, pe o baza uniforma și nediscriminatorie.
15.În caz de diferend între autoritate și un contractant, privind interpretarea sau aplicarea clauzelor financiare ale unui contract, fiecare dintre părți poate supune diferendul unui arbitraj comercial cu forta obligatorie, în afară de cazul în care cele doua părți ar cădea de acord sa rezolve diferendul prin alte mijloace, conform art. 188 paragraful 2.
1.Conform regulilor, reglementărilor și procedurilor autorității și potrivit modalităților și condițiilor din planul de muncă, cel care exploatează va comunică autorității, la intervale fixate de către acesta, toate datele care îi sunt deopotrivă necesare și pertinente în vederea exercitării efective, de către principalele organe ale autorității, a puterilor și funcțiunilor lor în ce privește sectorul la care se referă planul de muncă.
2.Datele comunicate cu privire la sectorul la care se referă planul de muncă și care sunt considerate ca fiind proprietate industriala nu pot fi utilizate decît în scopurile specificate în prezentul articol. Datele care sunt necesare la elaborarea de către autoritate a regulilor, reglementărilor și procedurilor referitoare la protecția mediului marin și la securitate, altele decît datele referitoare la proiectarea echipamentului, nu vor fi considerate ca fiind proprietate industriala.
3.Autoritatea se abține de a comunică întreprinderii sau oricăruia care este străin de autoritate datele care îi sunt furnizate de prospectori, de solicitanții de contracte și de contractanți, și care nu sunt considerate ca fiind proprietate industriala, însă datele referitoare la sectorul rezervat pot fi comunicate întreprinderii. Întreprinderea se abține de a comunică autorității sau oricăruia care este străin de autoritate datele de același tip care îi sunt furnizate în același mod.
Contractantul va stabili programe practice de pregătire a personalului autorității și al statelor în curs de dezvoltare, care să cuprindă, îndeosebi, participarea acestui personal la toate activitățile desfășurate în zona, care fac obiectul contractului conform art. 144 paragraful 2.
Autoritatea, în aplicarea părții a XI-a a convenției și a regulilor, reglementărilor și procedurilor sale, va acorda celui care exploatează dreptul exclusiv de explorare și de exploatare a unei categorii determinate de resurse în sectorul la care se referă planul de muncă; ea va veghea ca nici o alta entitate sau persoana sa nu exercite în același sector activități referitoare la o categorie diferita de resurse într-un mod care poate jena activitățile celui care exploatează. Cel care exploatează are garanția titlului conform art. 153 paragraful 6.
1.Autoritatea va adopta și va aplica, în mod uniform, reguli, reglementări și proceduri conform art. 160 paragraful 2 lit. f) (îi) și art. 162 paragraful 2 lit. o) (ii), pentru exercitarea funcțiunilor sale, asa cum acestea au fost enunțate în partea a XI-a a convenției, îndeosebi în ce privește problemele următoare:
a)Proceduri administrative referitoare la prospectare, explorare și exploatare în zona;
b)Operațiuni:
(i)suprafața sectoarelor;
(ii)durata operațiunilor;
(iii)normele de eficacitate, inclusiv asigurările prevăzute la art. 4 paragraful 6 lit. c) din prezenta anexa;
(iv)categoriile de resurse;
(v)renunțarea la sectoare;
(vi)rapoarte asupra mersului lucrărilor;
(vii)comunicarea de date;
(viii)inspecții și supravegherea operațiunilor;
(ix)măsuri de luat pentru prevenirea stînjenirii celorlalte activități, în mediul marin;
(x)cesiunea drepturilor și obligațiilor sale de către un contractant;
(xi)proceduri referitoare la transferul de tehnologie către țările în curs de dezvoltare conform art. 144, precum și la participarea directa a acestora din urma;
(xii)norme și practici de exploatare miniera, inclusiv cele legate de securitatea operațiunilor de conservarea resurselor și de protecția mediului marin;
(xiii)definirea producției comerciale;
(xiv)criterii de acceptare a solicitanților;
c)Probleme financiare:
(i)elaborarea de reguli uniforme și nediscriminatorii de calcul al costurilor și de contabilitate și modul de selecționare a controlorilor de conturi;
(ii)repartizarea veniturilor rezultate din operațiuni;
(iii)stimulentele vizate de art. 13 al prezentei anexe;
d)Aplicarea hotărîrilor luate în virtutea art. 151 paragraful 10 și a art. 164 paragraful 2 lit. d).
2.Regulile, reglementările și procedurile referitoare la următoarele probleme trebuie să corespundă pe deplin criteriilor obiective enunțate mai jos:
a)Suprafața sectoarelor:
Autoritatea va fixa suprafața sectoarelor de explorare, care poate să meargă până la dublul celei a sectoarelor de exploatare, pentru a permite o explorare intensiva. Suprafața sectoarelor de exploatare se va calcula astfel încât sa răspundă exigențelor art. 8 al prezentei anexe privind rezervarea de sectoare, precum și exigențelor de producție prevăzute, care vor trebui să fie compatibile cu art. 151 și cu clauzele contractului, ținând seama de starea tehnologiilor disponibile în domeniul exploatării miniere a fundurilor marine și de caracteristicile fizice pertinente ale sectorului. Suprafața sectoarelor nu va fi inferioară nici superioară celei necesare pentru a răspunde acestui obiectiv.
b)Durata operațiunilor:
(i)durata prospectărilor nu este limitată;
(ii)durata fazei de explorare trebuie să fie suficienta pentru a permite studierea aprofundata a sectorului vizat, studierea și construirea materialului de extracție miniera pentru acest sector și stabilirea planurilor și construirea de uzine de transformare de capacitate mica și mijlocie pentru a se proceda la încercarea dispozitivelor de extracție miniera sau de tratare a mineralelor;
(iii)durata exploatării trebuie să fie stabilită în funcție de durata de viața economică a proiectului de extracție miniera, ținând seama de factori cum sunt: epuizarea zacamintului mineral, longevitatea materialului de exploatare și a instalațiilor de tratare și viabilitatea comercială. Durata fazei de exploatare trebuie să fie suficienta pentru a permite extracția comercială a mineralelor din sector și trebuie să cuprindă un termen rezonabil pentru construirea de instalații de extracție miniera și de tratare la scara comercială, termen în cuprinsul căruia nu trebuie să se pretindă o producție comercială. Totuși durata totală a exploatării trebuie să fie și suficient de scurta pentru ca autoritatea să aibă posibilitatea de a modifica condițiile și modalitățile planului de muncă atunci când ea intenționează sa-l reînnoiască, conform regulilor, reglementărilor și procedurilor pe care le va fi adoptat după aprobarea planului de muncă.
c)Norme de eficacitate:
Autoritatea va cere ca, în timpul fazei de explorare, cel care exploatează să efectueze periodic cheltuieli care să corespundă în mod rezonabil suprafeței sectorului la care se referă planul de muncă și cheltuieli pe care le-ar face un contract de buna-credința care își propune sa lanseze producția comercială în sector în termenul fixat de către autoritate. Cheltuielile considerate necesare nu trebuie să fie fixate la un nivel care să fie de natura sa descurajeze pe eventualii exploatanti care dispun de tehnologii mai puțin costisitoare decît tehnologiile folosite în mod curent. Autoritatea va fixa un termen maxim pentru începerea producției la scara comercială, care va începe să curgă de la încheierea fazei de explorare și după primele operațiuni de exploatare. Pentru fixarea acestui termen, autoritatea trebuie să țină seama de faptul ca construirea unor importante instalații de extracție și de tratare nu poate fi întreprinsă decît după terminarea fazei de exploatare și începerea fazei de exploatare. În consecința, termenul pentru demararea producției comerciale a unui sector trebuie să fie fixat tinindu-se seama de timpul necesar pentru construirea acestor instalații după faza de explorare; trebuie, de asemenea, să se prevadă termene rezonabile pentru întârzierile inevitabile în programul de construcție. După ce a fost atins stadiul producției comerciale, autoritatea va cere celui care exploatează, raminind în limite rezonabile și luând în considerare toți factorii pertinenți, sa continue producția comercială pe toată durata planului de muncă.
d)Categorii de resurse:
Pentru a determina categoriile de resurse pentru care se pot aproba planuri de muncă, autoritatea se bazează, între altele, pe următoarele elemente:
(i)faptul că resurse deosebite necesită recurgerea la metode de extracție asemănătoare; și(ii) faptul că resurse deosebite pot să fie puse în valoare simultan de către mai mulți exploatanți în același sector, fără ca aceștia să se deranjeze în mod excesiv.
Prezenta dispoziție nu se opune ca autoritatea sa acorde un plan de muncă pentru mai multe categorii de resurse care se găsesc în același sector.
e)Renunțare la sectoare:
Cel care exploatează poate oricând, fără a se expune la sancțiuni, sa renunțe, în totalitate sau în parte, la drepturile sale asupra sectorului vizat de planul de muncă.
f)Protecția mediului marin:
Vor fi elaborate reguli, reglementări și proceduri cu scopul de a proteja în mod eficace mediul marin împotriva efectelor nocive care rezultă direct din activitățile desfășurate în zona sau din tratarea, efectuată la bordul unei nave aflate deasupra unui sector de exploatare, a mineralelor extrase dintr-un perimetru minier, ținând seama de măsura în care asemenea efecte nocive pot rezultă direct din activitățile de foraj, de dragare, de carotaj și excavatie, precum și din deversarea, din scufundarea și din aruncarea în mediul marin a unor sedimente, deșeuri și alte resturi.
g)Producția comercială:
Se va considera ca producția comercială a început atunci când un exploatant a întreprins operațiuni de extracție continue și la scara mare, care produc o cantitate de materiale suficienta pentru a indica în mod clar ca obiectul principal al acestei operațiuni este o producție la scara mare și nu o producție având drept scop culegerea de informații, executarea de lucrări de analiza sau încercarea de materiale sau de instalații.
1.Drepturile contractantului în virtutea contractului nu pot fi suspendate sau anulate decît în următoarele cazuri:
a)atunci când, cu toate avertismentele autorității, contractantul a desfășurat activitățile într-un asemenea mod, încât ele antrenează încălcări grave, repetate și deliberate ale clauzelor fundamentale ale contractului, ale regulilor, reglementărilor și procedurilor autorității și ale părții a XI-a;
sau
b)atunci când contractantul nu s-a conformat unei hotărâri definitive și obligatorii luate în privința sa de către organul de rezolvare a diferendelor.
2.Autoritatea poate aplica contractantului sancțiunea amenzii, stabilită proporțional cu gravitatea încălcării, în cazurile de încălcare a clauzelor contractuale, altele decît cele vizate la paragraful 1 lit. a), sau în locul sancțiunilor de suspendare sau reziliere a contractului, în cazurile prevăzute la paragraful 1 lit. a).
3.În afară de ordinele date în caz de urgenta, în virtutea prevederilor art. 162, paragraful 2 lit. w), autoritatea nu poate să dispună executarea unei hotărâri referitoare la sancțiuni pecuniare sau la suspendarea ori la rezilierea contractului, atât timp cît contractul nu a avut posibilitatea rezonabila de a epuiza căile de recurs judiciare de care dispune conform secțiunii a 5-a a părții a XI-a.
1.Atunci când apar sau ar putea să apară împrejurări care, după părerea uneia dintre părți, ar putea avea ca efect să facă contractul inechitabil sau sa compromita ori sa împiedice realizarea obiectivelor prevăzute de contract sau de partea a XI-a a convenției, părțile vor începe negocieri în vederea revizuirii corespunzătoare a contractului.
2.Un contract încheiat conform art. 153 paragraful 3 nu poate fi revizuit decît cu consimțământul părților.
Drepturile și obligațiile decurgând dintr-un contract nu pot fi transferate decît cu consimțământul autorității și în conformitate cu regulile, reglementările și procedurile sale. Autoritatea nu va refuza, fără motive suficiente, să-și dea consimțământul la transfer, dacă cesionarul propus este, în toate privintele, un solicitant acceptabil care își asuma toate obligațiile cedentului și dacă transferul nu atribuie cesionarului un plan de muncă a cărui aprobare este interzisă de art. 6 paragraful 3 lit. c) al prezentei anexe.
1.Contractul este condus de clauzele contractului, de regulile, reglementările și procedurile autorității, de dispozițiile părții a XI-a a convenției, precum și de celelalte reguli de drept internațional care nu sunt incompatibile cu convenția.
2.Orice hotărâre definitivă, data de o curte sau de un tribunal competent în virtutea convenției, referitoare la drepturile și obligațiile autorității și ale contractantului este executorie pe teritoriul fiecărui stat parte.
3.Nici un stat parte nu poate impune unui contractant condiții incompatibile cu partea a XI-a a convenției. Totuși aplicarea de către un stat parte contractanților aflați sub patronajul sau sau navelor care arboreaza pavilionul sau a unor legi și reglementări referitoare la protecția mediului marin sau la altele mai stricte decît regulile, reglementările și procedurile adoptate de autoritate în virtutea art. 17 paragraful 2 lit. f) al prezentei anexe nu va fi considerată incompatibilă cu partea a XI-a a convenției.
Orice dăuna cauzată de un act ilicit comis în efectuarea operațiunilor de către contractant angajează răspunderea acestuia, ținând seama și de partea de răspundere care poate fi imputabilă autorității, datorită actelor și omisiunilor sale. De asemenea, autoritatea este răspunzătoare pentru daunele rezultate din actele ilicite comise în exercitarea atribuțiilor și funcțiilor sale, inclusiv din încălcări ale art. 168 paragraful 2, tinindu-se seama de partea de răspundere care poate fi imputabilă contractantului datorită actelor sau omisiunilor sale. În fiecare caz, obligația de a repara va corespunde daunei efectiv suferite.
STATUTUL ÎNTREPRINDERII
1.Întreprinderea este organul autorității care desfășoară direct activități în zona în aplicarea art. 153 paragraful 2 lit. a), precum și activități de transport, de tratare și de comercializare a minereurilor extrase din zona.
2.Pentru realizarea scopurilor sale și exercitarea funcțiilor sale, întreprinderea acționează în conformitate cu convenția și cu regulile, reglementările și procedurile autorității.
3.Pentru a pune în valoare resursele zonei în aplicarea paragrafului 1, întreprinderea, sub rezerva prevederilor convenției, își desfășoară operațiunile conform principiilor unei gestiuni comerciale sanatoase.
1.În aplicarea art. 170, întreprinderea acționează conform politicii generale stabilite de către adunare și directivelor consiliului.
2.Sub rezerva paragrafului 1, întreprinderea își desfășoară operațiunile în mod autonom.
3.Nici o dispoziție a convenției nu face întreprinderea răspunzătoare pentru actele sau obligațiile autorității și nici autoritatea răspunzătoare pentru actele sau obligațiile întreprinderii.
Fără a se aduce atingere art. 11 paragraful 3 al prezentei anexe, nici un membru al autorității nu va fi răspunzător de actele sau de obligațiile întreprinderii pentru simplul fapt ca are calitatea de membru.
Întreprinderea va avea un consiliu de administrație, un director general și personalul necesar pentru realizarea funcțiilor sale.
1.Consiliul de administrație va fi compus din 15 membri aleși de către adunare, conform art. 160 paragraful 2 lit. c). Pentru alegerea membrilor consiliului de administrație, se va tine seama în modul cuvenit de principiul repartiției geografice echitabile. Propunind candidații pentru consiliu, membrii autorității vor tine seama de necesitatea de a desemna candidați având cea mai înalta competență și calificarea necesară în domeniile respective, pentru a asigura viabilitatea și succesul întreprinderii.
2.Membrii consiliului de administrație vor fi aleși pentru un mandat de 4 ani și sunt reeligibili. La alegerea și realegerea membrilor consiliului de administrație se va tine seama în mod cuvenit de principiul rotatiei locurilor.
3.Membrii consiliului de administrație rămân în funcție până la alegerea succesorilor lor. Dacă locul unui membru al consiliului de administrație devine vacant, adunarea, în conformitate cu art. 160 paragraful 2 lit. c), alege un alt membru pentru o durată până la expirarea mandatului.
4.Membrii consiliului de administrație acționează cu titlu personal. În exercitarea funcțiilor lor, ei nu vor solicita și nici nu vor accepta instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici o alta sursa. Membrii autorității vor respecta independenta membrilor consiliului și se vor abține de la orice tentativa de a-i influența în exercitarea funcțiilor lor.
5.Fiecare membru al consiliului de administrație primește o remunerație din fondurile întreprinderii. Cuantumul acestei remunerații va fi fixat de adunare, la recomandarea consiliului.
6.Consiliul de administrație își exercită funcțiile, în mod normal, la sediul principal al întreprinderii și se reuneste ori de cîte ori activitatea întreprinderii o impune.
7.Cvorumul este constituit din două treimi din numărul membrilor consiliului de administrație.
8.Fiecare membru al consiliului de administrație dispune de un vot. Deciziile referitoare la orice chestiune cu care este sesizat consiliul de administrație vor fi luate cu majoritatea membrilor acesteia. Dacă o decizie suscita un conflict de interese pentru unul dintre membrii săi, acesta nu va participa la vot.
9.Orice membru al autorității poate să ceara consiliului de administrație informații privind operațiunile care îl privesc în mod deosebit. Consiliul se va strădui sa furnizeze aceste informații.
Consiliul de administrație conduce afacerile întreprinderii. Sub rezerva prevederilor convenției, el exercita toate atribuțiile necesare pentru a permite întreprinderii să-și realizeze scopurile, inclusiv atribuțiile:
a)de a-și alege președintele dintre membrii săi;
b)de a adopta regulamentul sau interior;
c)de a elabora și supune consiliului planuri de muncă întocmite în scris în conformitate cu art. 153 paragraful 3 și cu art. 162 paragraful 2 lit. j);
d)de a elabora planuri de muncă și programe în scopul realizării activităților vizate la art. 170;
e)de a pregati și prezenta consiliului cererile de autorizare a producției, conform art. 151 paragrafele 2-7;
f)de a autoriza negocierile referitoare la achiziționarea de tehnologii, îndeosebi cele prevăzute la art. 5 paragraful 3 lit. a), c) și d) al anexei nr. III, și de a aproba rezultatele acestor negocieri;
g)de a stabili condiții și modalități și de a autoriza negocieri pentru participarea la societăți mixte și la alte forme de acorduri de coantrepriza, asa cum se prevede la art. 9 și 11 ale anexei nr. III, și de a aproba rezultatele acestor negocieri;
h)de a prezenta adunării recomandări privind partea din venitul întreprinderii care trebuie să fie păstrată pentru constituirea de rezerve, conform art. 160 paragraful 2 lit. f) și art. 10 al prezentei anexe;
i)de a aproba bugetul anual al întreprinderii;
j)de a autoriza cumpărarea de bunuri și servicii, conform art. 12 paragraful 3 al prezentei anexe;
k)de a prezenta consiliului un raport anual, în conformitate cu art. 9 al prezentei anexe;
l)de a prezenta consiliului, în vederea aprobării de către adunare, proiectele de reguli privind organizarea, administrarea, numirea și concedierea personalului întreprinderii și de a adopta reglementările care pun în aplicare aceste reguli;
m)de a contracta împrumuturi și de a furniza garanții și alte mijloace asiguratorii, pe care el le va stabili, conform art. 11 paragraful 2 din prezenta anexa;
n)de a hotărî în privința acțiunilor în justiție, de a încheia acorduri, de a efectua tranzacții și de a lua orice măsuri, asa cum se prevede la art. 13 din prezenta anexa;
o)de a delega, sub rezerva aprobării consiliului, orice atribuții neexclusive comitetelor sale sau directorului general.
1.La recomandarea consiliului, adunarea alege dintre candidații propuși de consiliul de administrație pe directorul general al întreprinderii, care nu este membru al consiliului de administrație. Directorul general este ales pentru un mandat cu durata determinata care nu va depăși 5 ani și poate fi reales pentru noi mandate.
2.Directorul general este reprezentantul legal al întreprinderii și administratorul sau șef; el este direct răspunzător în fața consiliului de administrație pentru conducerea treburilor întreprinderii. El este însărcinat cu organizarea, administrarea, numirea și concedierea personalului, conform regulilor și reglementărilor vizate la art. 6 lit. l) din prezenta anexa. El participa la reuniunile consiliului de administrație, fără drept de vot. El poate participa, fără drept de vot, la reuniunile adunării și ale consiliului, atunci când aceste organe examinează probleme ce privesc întreprinderea.
3.Criteriul precumpanitor în recrutarea și stabilirea condițiilor de angajare a personalului va fi necesitatea de a asigura întreprinderii serviciile unor persoane posedind cele mai înalte calități de muncă și de competența tehnica. Sub aceasta rezerva, se va acorda atenția cuvenită importantei unei recrutari efectuate pe o baza geografică echitabila.
4.În îndeplinirea funcțiilor lor, directorul general și personalul întreprinderii nu vor solicita și nu vor accepta instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici o sursa străină de autoritate. Ei se vor abține de la orice act incompatibil cu calitatea lor de funcționari internaționali ai întreprinderii și nu sunt răspunzători decît față de aceasta. Fiecare stat parte se angajează să respecte caracterul exclusiv internațional al funcțiilor directorului general și ale personalului; statele părți se angajează să se abțină de la orice tentativa de a-i influența în exercitarea funcțiilor lor.
5.Obligațiile enunțate la art. 168 paragraful 2 incumba și personalului întreprinderii.
Întreprinderea are biroul sau principal la sediul autorității. Ea poate deschide alte birouri și instalații pe teritoriul oricărui stat parte, cu consimțământul acestuia.
1.Întreprinderea va supune consiliului spre examinare, în termen de 3 luni de la încheierea fiecărui exercițiu, un raport anual conținând o situație verificata a conturilor sale și îi va comunică, la intervale corespunzătoare, o situație recapitulativa asupra stării sale financiare și o situație a profiturilor și pierderilor, indicind rezultatele exploatării.
2.Întreprinderea va publică raportul sau anual și orice alte rapoarte pe care le va considera corespunzătoare.
3.Toate rapoartele și situațiile financiare vizate de prezentul articol vor fi comunicate autorității.
1.Sub rezerva paragrafului 3, întreprinderea va plati autorității sumele prevăzute la art. 13 al anexei nr. III sau echivalentul lor.
2.Adunarea va fixa, la recomandarea consiliului de administrație, proporția din venitul net al întreprinderii, care va fi păstrată pentru constituirea rezervelor, soldul fiind vărsat autorității.
3.În cursul perioadei inițiale necesare pentru ca întreprinderea sa atinga stadiul de autonomie financiară, cu o durată de maximum 10 ani de la demararea producției comerciale, adunarea va scuti întreprinderea de plățile vizate la paragraful 1 și va lasă venitul net al întreprinderii, în totalitate, în rezervele acesteia.
1.Resursele financiare ale întreprinderii cuprind:
a)sumele primite de către autoritate conform art. 173 paragraful 2 lit. b);
b)contribuțiile voluntare plătite de către statele părți pentru finanțarea activităților întreprinderii;
c)cuantumul împrumuturilor contractate de către întreprindere în virtutea paragrafelor 2 și 3;
d)venitul realizat de întreprindere din operațiunile sale;
e)celelalte resurse financiare puse la dispoziția întreprinderii pentru a-i permite să-și înceapă operațiunile cît mai devreme posibil și să-și exercite funcțiile;
2.a) Întreprinderea are capacitatea de a contracta împrumuturi și de a furniza o anumită garanție sau o alta modalitate asiguratorie pe care o va stabili ea însăși. Înainte de a proceda la o vînzare publică a obligațiunilor sale pe piețele financiare sau în moneda unui stat parte, întreprinderea va obține consimțământul acestui stat. Cuantumul total al împrumuturilor trebuie să fie aprobat de către consiliu, la recomandarea consiliului de administrație.
b)Statele părți vor depune toate eforturile rezonabile pentru a sprijini cererile de împrumut ale întreprinderii pe piețele financiare și pe lângă instituțiile financiare internaționale.
3.a) Întreprinderea va fi dotată cu resursele financiare care îi sunt necesare pentru explorarea și exploatarea unui perimetru minier, pentru asigurarea transportului, a tratarii și comercializării mineralelor pe care le extrage din acesta și a nichelului, cuprului, cobaltului și manganului, pe care le obține din aceste minerale, și pentru acoperirea cheltuielilor sale inițiale de administrație. Comisia pregătitoare va indica, în proiectul de reguli, reglementări și proceduri ale autorității, cuantumul acestor fonduri, precum și criteriile și factorii stabiliți pentru a opera modificările necesare.
b)Toate statele părți vor furniza întreprinderii echivalentul a jumătate din resursele financiare vizate la lit. a), sub forma de împrumuturi pe termen lung, fără dobînzi, conform baremului contribuțiilor la bugetul ordinar al Organizației Națiunilor Unite în vigoare în momentul plății acestor contribuții, operându-se modificări pentru a se tine seama de statele care nu sunt membre ale Organizației Națiunilor Unite. Cealaltă jumătate a resurselor financiare va fi obținută pe calea unor împrumuturi garantate de toate statele părți conform baremului amintit.
c)Dacă cuantumul contribuțiilor statelor părți este inferior celui al resurselor financiare care trebuie furnizate întreprinderii în virtutea lit. a), adunarea va examina, în prima sa ședința, deficitul și, ținând seama de obligațiile statelor părți, în virtutea dispozițiilor de la lit. a) și b), și de recomandările comisiei pregătitoare, va adopta, prin consens, măsuri privind acest deficit.d) (i) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a convenției sau de 30 de zile de la data depunerii instrumentelor sale de ratificare sau de aderare, termenul cel mai departat fiind reținut, fiecare stat parte va depune la întreprindere bilete la ordin irevocabile, nenegociabile și fără dobînzi, pentru cuantumul participării statului parte în cauza la împrumutul nepurtator de dobînzi, prevăzut la lit. b).
(ii)Imediat după ce va fi posibil după intrarea în vigoare a convenției, apoi anual sau la alte intervale corespunzătoare, consiliul de administrație al întreprinderii va stabili o situație cantitativă a nevoilor întreprinderii, însoțită de o eșalonare în timp, pentru finanțarea cheltuielilor administrative ale acesteia și pentru executarea activităților pe care întreprinderea le realizează în virtutea dispozițiilor art. 170 și ale art. 12 al prezentei anexe.
(iii)Întreprinderea va notifica statelor părți, prin intermediul autorității, cuantumul participării lor respective la aceste cheltuieli, stabilit conform dispozițiilor de la lit. b). Întreprinderea va incasa biletele la ordin la concurenta cuantumului necesar pentru finanțarea cheltuielilor menționate în eșalonarea privitoare la împrumuturile nepurtatoare de dobînzi.
(iv)După primirea notificării, statele părți vor pune la dispoziția întreprinderii partea lor respectiva de garanție a datoriei, conform dispozițiilor lit. b).e) (i) La cererea întreprinderii, un stat parte poate furniza garanții pentru datorii în plus față de cele pe care le-a acordat conform baremului vizat la lit. b).
(ii)În locul unei garanții a datoriei, un stat parte poate plati întreprinderii o contribuție voluntara în cuantum echivalent fracțiunii de datorie pe care ar fi fost obligat sa o garanteze.
f)Rambursarea datoriilor purtătoare de dobînzi are prioritate față de cea a datoriilor nepurtatoare de dobînzi. Datoriile nepurtatoare de dobînzi se rambursează după un calendar adoptat de adunare la recomandarea consiliului și cu avizul consiliului de administrație. Consiliul de administrație exercita aceasta funcție în conformitate cu dispozițiile pertinente ale regulilor, reglementărilor și procedurilor autorității, care țin seama de necesitatea fundamentală de a asigura buna funcționare a întreprinderii și, în special, de a asigura independenta sa financiară.
g)Sumele datorate întreprinderii sunt plătite în monede liber utilizabile sau în monede liber disponibile și utilizabile efectiv pe principalele piețe de schimb. Aceste monede sunt definite în regulile, reglementările și procedurile autorității conform practicilor monetare internaționale curente. Sub rezerva paragrafului 2, nici un stat parte nu va aplica sau nu va impune restricții în ce privește posibilitatea pentru întreprindere de a deține, utiliza sau schimba aceste sume.
h)Prin garanția datoriei se înțelege promisiunea făcuta de un stat parte creditorilor întreprinderii de a onora, în măsura prevăzută în baremul corespunzător, obligațiile financiare ale întreprinderii acoperite de garanție, după notificarea de către creditori a neputintei întreprinderii de a onora obligațiile menționate. Procedurile de executare a acestor obligații vor fi conforme regulilor, reglementărilor și procedurilor autorității.
4.Resursele financiare, proprietățile și cheltuielile întreprinderii vor fi ținute separat de cele ale autorității. Întreprinderea va putea, totuși, sa încheie cu autoritatea acorduri privind instalațiile, personalul și serviciile sau acorduri referitoare la rambursarea cheltuielilor de administrație al căror cuantum a fost avansat de către una în contul celeilalte.
5.Documentele, registrele și conturile întreprinderii, inclusiv rapoartele sale financiare anuale vor fi verificate în fiecare an de către un controlor independent, numit de consiliu.
1.Întreprinderea va supune consiliului proiecte referitoare la activitățile vizate la art. 170. Aceste proiecte vor cuprinde un plan de muncă întocmit în scris pentru activitățile ce urmează a se desfășura în zona, conform art. 153 paragraful 3, și orice alte informații sau date ce pot fi necesare pentru evaluarea proiectelor de către comisia juridică și tehnica și aprobarea lor de către consiliu.
2.După aprobarea proiectului de către consiliu, întreprinderea îl va executa pe baza planului de muncă întocmit în scris, vizat la paragraful 1.3. a) Dacă întreprinderea nu dispune de bunurile și serviciile care îi sunt necesare pentru operațiunile sale, ea poate să-și procure asemenea bunuri și servicii. În acest scop, întreprinderea va lansa invitații pentru oferte și va încheia contracte cu cei care prezintă ofertele cele mai avantajoase din punct de vedere al calității, al prețului și al datei livrării.
b)Dacă mai multe oferte răspund acestor condiții, contractul va fi acordat conform:
(i)principiului interzicerii oricărei discriminări bazate pe considerente politice sau de alta natura, care sunt fără legătura cu executarea diligența și eficace a operațiunilor;
(ii)directivelor stabilite de către consiliu în ceea ce privește preferința ce trebuie acordată bunurilor și serviciilor provenite din statele în curs de dezvoltare, în special din acelea dintre ele care nu au litoral sau sunt dezavantajate din punct de vedere geografic.
c)Consiliul de administrație poate adopta reguli care să stabilească circumstanțele speciale în care se poate face derogare, în interesul întreprinderii, de la obligația de a lansa invitații pentru oferte.
4.Întreprinderea are proprietate asupra tuturor mineralelor și tuturor substanțelor tratate pe care ea le produce.
5.Întreprinderea va vinde produsele sale pe o baza nediscriminatorie și nu va acorda reduceri cu caracter necomercial.
6.Fără a aduce atingere unei atribuții cu caracter general sau special, care îi este conferita prin alte dispoziții ale convenției, întreprinderea va exercita atribuțiile care îi sunt necesare pentru conducerea afacerilor sale.
7.Întreprinderea nu se va amesteca în afacerile politice ale statelor părți și nu se va lasă influențata în hotărârile sale de orientare politica a statelor cu care tratează. Hotărârile întreprinderii se vor baza în mod exclusiv pe considerente de ordin comercial, care vor fi luate în considerare în mod impartial în vederea realizării scopurilor definite la art. 1 al prezentei anexe.
1.Pentru a da posibilitatea întreprinderii de a-și exercită funcțiile, acesteia i se vor recunoaște, pe teritoriul statelor părți, statutul, imunitățile și privilegiile definite în prezentul articol. Pentru a da efect acestui principiu, întreprinderea și statele părți vor putea, dacă este necesar, sa încheie acorduri speciale.
2.Întreprinderea are capacitatea juridică indispensabila exercitării funcțiilor sale și realizării scopurilor sale, și, în special, capacitatea:
a)de a încheia contracte și acorduri de coantrepriza sau de alta natura, inclusiv acorduri cu state sau cu organizații internaționale;
b)de a dobîndi, închiria, deține și înstrăina bunuri mobile și imobile;
c)de a sta în justiție.
3.a) Întreprinderea nu poate fi urmărită decît în fața unui tribunal competent al unui stat parte pe teritoriul căruia aceasta:
(i)are un birou sau instalații;
(ii)a numit un agent în scopul urmăririi afacerilor judiciare;
(iii)a încheiat un contract de bunuri sau de servicii;
(iv)a emis titluri de valoare;
(v)exercita o activitate comercială sub orice formă;
b)Bunurile și proprietățile întreprinderii, oriunde s-ar găsi și oricare ar fi deținătorul lor, se vor bucura de imunitate față de orice formă de sechestru sau orice formă de executare silită, atât timp cît o sentinta definitivă împotriva întreprinderii nu a fost pronunțată.
4.a) Bunurile și proprietățile întreprinderii, oriunde s-ar găsi și oricare ar fi deținătorul lor, se vor bucura de imunitate față de actele de rechiziție, confiscare, expropriere sau față de orice alta forma de reținere în baza unor acte ale organelor de stat executive sau legislative.
b)Bunurile și proprietățile întreprinderii, oriunde s-ar găsi și oricare ar fi deținătorul lor, nu vor fi supuse vreunui control, restricții, reglementări sau moratoriu cu caracter discriminatoriu, indiferent de ce natura ar fi acesta.
c)Întreprinderea și personalul sau vor respecta legile și reglementările oricărui stat sau teritoriu în care întreprinderea sau personalul sau vor exercita activități industriale și comerciale sau de alta natură.
d)Statele părți vor asigura ca întreprinderea să se bucure de toate drepturile, privilegiile și imunitățile pe care ele le acorda entităților care exercită activități comerciale pe teritoriul lor. Aceste drepturi, privilegii și imunități vor fi acordate întreprinderii prin modalități care nu vor fi mai puțin favorabile decît cele aplicate unor entități angajate în activități similare. Atunci când statele acorda privilegii speciale țărilor în curs de dezvoltare sau entităților lor comerciale, întreprinderea va beneficia de aceste privilegii pe o baza preferentiala analoagă.
e)Statele pot sa acorde întreprinderii stimulente, drepturi, privilegii și imunități speciale, fără a fi ținute să le acorde și altor entități comerciale.
5.Întreprinderea va negocia cu statele pe teritoriul cărora ea are birouri sau instalații, pentru a obține scutiri de impozite directe și indirecte.
6.Fiecare stat parte va lua toate măsurile necesare pentru a da efect, în cadrul dreptului sau intern, principiilor enunțate în prezenta anexa și va informa întreprinderea despre măsurile concrete pe care le-a luat.
7.Întreprinderea poate să renunțe, în măsura și pe baza condițiilor fixate de ea, la oricare dintre privilegiile sau imunitățile care îi sunt conferite prin prezentul articol sau prin acordurile speciale vizate de paragraful 1.Anexa nr. V
CONCILIEREASecţiunea 1 Concilierea conform secțiunii 1 a părții a XV-a
Dacă părțile la un diferend au convenit, conform art. 284, sa-l supună concilierii, după procedura prevăzută în prezenta secțiune, orice parte la diferendul respectiv poate declanșa procedura printr-o notificare scrisă adresată celeilalte sau celorlalte părți la diferend.
1.Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va întocmi și va tine o lista de conciliatori. Fiecare stat parte este abilitat sa desemneze 4 conciliatori care se bucura de cea mai înalta reputație privind imparțialitatea, competența și integritatea. Numele persoanelor astfel desemnate vor fi înscrise pe o lista.
2.Dacă, la un moment dat, numele conciliatorilor, desemnați de către un stat parte și care figurează pe lista, este mai mic de 4, acel stat poate să procedeze la numirile suplimentare la care are dreptul.
3.Numele unui conciliator va rămâne pe lista până când acesta este retras de către statul parte care l-a desemnat, înțelegindu-se ca acel conciliator sa continue să facă parte din orice comisie de conciliere în care a fost numit, până la încheierea procedurii în fața acelei comisii.
Dacă părțile nu convin altfel, comisia de conciliere va fi constituită după cum urmează:
a)sub rezerva dispozițiilor lit. g), comisia de conciliere va fi alcătuită din 5 membri;
b)partea care declanșează procedura va numi 2 conciliatori care sunt aleși, de preferința, din lista vizata la art. 2 al prezentei anexe, dintre care unul poate fi cetățean al său, în afară cazului când părțile convin altfel. Aceste numiri sunt menționate în notificarea prevăzută la art. 1.c) cealaltă parte la diferend va numi doi conciliatori în modul prevăzut la lit. b), în termen de 21 de zile de la primirea notificării vizate la art. 1. Dacă numirile nu sunt făcute în termenul prevăzut, partea care a declansat procedura poate, în saptamina care urmează după expirarea acestui termen, fie sa pună capăt procedurii printr-o notificare adresată celeilalte părți, fie sa ceara secretarului general al Organizației Națiunilor Unite să efectueze aceste numiri conform lit. e);
d)în termen de 30 de zile de la data ultimei numiri, cei 4 conciliatori vor numi pe un al cincilea, ales de pe lista vizata la art. 2 al prezentei anexe, care va fi președinte. Dacă numirea nu este făcuta în termenul prevăzut, fiecare parte poate, în saptamina care urmează după expirarea acestui termen, sa ceara secretarului general al Organizației Națiunilor Unite să efectueze aceasta numire conform lit. e);
e)în termen de 30 de zile de la primirea unei cereri făcute în virtutea lit. c) sau d), secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va efectua numirile necesare, alegind, cu consultarea părților la diferend, persoane care figurează pe lista vizata la art. 2 al prezentei anexe;
f)pentru orice loc vacant, se va proceda în maniera prevăzută pentru numirea inițială;
g)atunci când doua sau mai multe părți se înțeleg pentru a face cauza comuna, ele vor numi împreună 2 conciliatori. Atunci când doua sau mai multe părți fac cauza separată sau nu se pot înțelege pentru a face cauza comuna, ele vor numi, separat, conciliatori;
h)atunci când mai mult de doua părți fac cauza separată sau nu se pot înțelege pentru a face cauza comuna, părțile la diferend vor aplica dispozițiile lit. a)-f), în măsura în care va fi posibil.
Dacă părțile nu convin altfel, comisia de conciliere își stabilește singura procedura. Ea poate, cu consimțământul părților la diferend, sa invite orice stat parte să-i prezinte punctul sau de vedere, oral sau în scris. Hotărârile de procedura, recomandările și raportul comisiei vor fi adoptate cu majoritatea membrilor săi.
Comisia poate supune atenției părților orice măsură susceptibilă de a facilita rezolvarea pe cale amiabilă a diferendului.
Comisia asculta părțile, examinează pretențiile și obiecțiile lor și le face propuneri în scopul de a le ajuta sa ajungă la o rezolvare a diferendului pe cale amiabilă.
1.Comisia va prezenta un raport, în termen de 12 luni de la constituirea sa. Raportul sau va conține eventualul acord intervenit și, în lipsa acordului, concluziile sale asupra tuturor problemelor de fapt sau de drept referitoare la obiectul diferendului, precum și recomandările pe care ea le considera potrivite în scopul unei rezolvari amiabile. Raportul se depune la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite și se transmite părților la diferend.
2.Raportul comisiei, inclusiv toate concluziile sau recomandările conținute în acesta, nu leagă părțile.
Procedura de conciliere este încheiată atunci când diferendul a fost rezolvat, când părțile au acceptat sau o parte a respins recomandările din raport, printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, sau la expirarea unei perioade de 3 luni de la data comunicării raportului către părți.
Onorariile și cheltuielile comisiei vor fi suportate de către părțile la diferend.
Părțile la diferend, printr-un acord aplicabil numai diferendului respectiv, pot conveni sa deroge de la orice dispoziție din prezenta anexa.
1.Orice parte la un diferend care, conform secțiunii a 3-a a părții a XV-a, poate fi supus concilierii, conform procedurii prevăzute în prezenta secțiune, poate angaja procedura, printr-o notificare scrisă adresată celeilalte sau celorlalte părți la diferend.
2.Orice parte la diferend, care a primit notificarea prevăzută la paragraful 1, este obligată să se supună procedurii de conciliere.
Faptul ca una sau mai multe părți la diferend nu răspund notificării de declanșare a unei proceduri de conciliere sau nu se supun unei astfel de proceduri nu constituie un obstacol la procedura.
În caz de contestație asupra faptului de a ști dacă o comisie de conciliere, constituită în virtutea prezentei secțiuni, este competența, comisia hotărăște.
Articolele 2-10 ale secțiunii 1 se aplică sub rezerva dispozițiilor prezentei secțiuni.
STATUTUL
Tribunalului Internațional pentru Dreptul Marii
1.Tribunalul Internațional pentru Dreptul Marii este constituit și va funcționa conform dispozițiilor convenției și ale prezentului statut.
2.Tribunalul are sediul în orașul liber hanseatic Hamburg, din Republica Federala Germania.
3.Tribunalul poate, totuși, sa țină ședința și să-și exercite funcțiile în altă parte, dacă considera ca aceasta este de dorit.
4.Sesizarea tribunalului cu un diferend este guvernata de dispozițiile părților a XI-a și a XV-a ale convenției.Secţiunea 1 Organizarea tribunalului
1.Tribunalul va fi compus din 21 de membri independenți, aleși dintre persoanele care se bucura de cea mai înalta reputație de echitate și integritate și care poseda o competența recunoscută în domeniul dreptului marii.
2.În compunerea tribunalului trebuie să se asigure reprezentarea principalelor sisteme juridice din lume și o repartiție geografică echitabila.
1.Tribunalul nu poate avea în componenta sa mai mult de un cetățean al aceluiași stat. În aceasta privința, dacă o persoană ar putea fi considerată ca cetățean al mai multor state, ea va fi considerată cetățean al aceluia dintre state unde își exercită în mod obișnuit drepturile civile și politice.
2.Tribunalul nu poate avea mai puțin de 3 membri din fiecare grup geografic definit de către Adunarea generală a O.N.U.
1.Fiecare stat parte poate desemna cel mult două persoane care să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 2 al prezentei anexe. Membrii tribunalului vor fi aleși din lista persoanelor astfel desemnate.
2.Cu cel puțin 3 luni înainte de data alegerilor, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, dacă este vorba de prima alegere, sau grefierul tribunalului, dacă este vorba de o alegere ulterioară, va invita în scris statele părți să-i comunice, în termen de doua luni, numele candidaților lor. Secretarul general sau grefierul va întocmi, în ordine alfabetică, o lista a tuturor candidaților astfel desemnați, menționînd statele părți care i-au desemnat, și va comunică aceasta lista statelor părți înainte de cea de-a 7-a zi a ultimei luni care precede data alegerii.
3.Prima alegere va avea loc în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a convenției.
4.Membrii tribunalului vor fi aleși prin vot secret. Alegerile vor avea loc în cadrul unei reuniuni a statelor părți, convocată de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, în cazul primei alegeri, și, după procedura fixată de către statele părți, în cazul alegerilor următoare. La fiecare reuniune, cvorumul este constituit din două treimi din numărul statelor părți. Vor fi aleși ca membri ai tribunalului candidații care au obținut cel mai mare număr de voturi și majoritatea de două treimi din numărul statelor părți prezente și votante, înțelegindu-se ca aceasta majoritate trebuie să cuprindă cel puțin majoritatea statelor părți.
1.Membrii tribunalului sunt aleși pentru 9 ani și sunt reeligibili; totuși, în ceea ce privește pe membrii aleși la prima alegere, funcțiile a 7 dintre ei vor lua sfârșit după 3 ani, iar cele ale altor 7 vor lua sfârșit după 6 ani.
2.Membrii tribunalului ale căror funcții vor lua sfârșit la încheierea perioadelor inițiale de 3 și de 6 ani, menționate mai sus, vor fi desemnați prin tragere la sorți efectuată de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, imediat după prima alegere.
3.Membrii tribunalului rămân în funcție până la înlocuirea lor. După înlocuire, ei vor continua sa judece cazurile cu care erau deja sesizati.
4.În caz de demisie a unui membru al tribunalului, demisia va fi adresată, în scris, președintelui tribunalului. Locul devine vacant la data primirii scrisorii de demisie.
1.Locurile devenite vacante vor fi completate după metoda urmată pentru prima alegere, sub rezerva dispoziției ce urmează: în luna următoare eliberării locului, grefierul va proceda la invitarea prevăzută la art. 4 al prezentei anexe, iar data alegerii va fi fixată de către președintele tribunalului, după consultarea statelor părți.
2.Inlocuitorul unui membru al tribunalului al cărui mandat nu a expirat va fi ales pentru perioada rămasă neimplinita din acest mandat.
1.Membrii tribunalului nu pot exercita nici o funcție politica sau administrativă, nici să fie asociați în mod activ sau să aibă interese financiare în nici una dintre operațiunile unei întreprinderi care se ocupa cu explorarea sau exploatarea resurselor marii sau ale fundurilor marine, ori cu alta utilizare comercială a marii sau a fundurilor marine.
2.Membrii tribunalului nu pot exercita funcțiile de agent, consilier sau avocat în nici un proces.
3.În caz de indoiala asupra acestor aspecte, tribunalul va decide cu majoritatea celorlalți membri prezenți.
1.Membrii tribunalului nu pot participa la rezolvarea nici unei cauze în care ei au intervenit anterior în calitate de agenți, consilieri sau avocați ai uneia dintre părți, ca membri ai unei curți sau ai unui tribunal național ori internațional, sau în orice alta calitate.
2.Dacă, pentru un motiv deosebit, un membru al tribunalului considera că nu trebuie să ia parte la rezolvarea unei anumite cauze, el îl va informa despre aceasta pe președintele tribunalului.
3.Dacă președintele considera ca unul dintre membrii tribunalului nu trebuie, pentru un motiv deosebit, sa ia parte la rezolvarea unei cauze anumite, el îl va avertiza despre aceasta.
4.În caz de indoiala asupra acestor aspecte, tribunalul va decide cu majoritatea celorlalți membri prezenți.
Dacă, după părerea unanima a celorlalți membri, un membru al tribunalului a încetat sa îndeplinească condițiile cerute, președintele tribunalului va declara locul acestuia vacant.
Membrii tribunalului se bucura, în executarea funcțiilor lor, de privilegii și imunități diplomatice.
Fiecare membru al tribunalului trebuie, înainte de a intră în funcție, să-și asume, în ședința publică, angajamentul solemn de a-și exercită atribuțiile cu toată imparțialitatea și conform conștiinței sale.
1.Tribunalul își alege, pentru 3 ani, președintele și vicepreședintele, care sunt reeligibili.
2.Tribunalul își numește grefierul și se poate îngriji de numirea altor asemenea funcționari care îi sunt necesari.
3.Președintele și grefierul își au reședința la sediul tribunalului.
1.Tribunalul tine ședința cu tori membrii săi disponibili; un cvorum de 11 membri este necesar pentru a constitui tribunalul.
2.Tribunalul va decide care sunt membrii disponibili pentru a judeca un anumit diferend, ținând seama de art. 17 al prezentei anexe și de necesitatea de a asigura buna funcționare a camerelor prevăzute la art. 14 și 15.3. Tribunalul va statua asupra tuturor diferendelor și cererilor care îi sunt supuse, în afară de cazul când se aplică art. 14 al prezentei anexe sau când părțile cer aplicarea art. 15 al aceleiași anexe.
Conform dispozițiilor secțiunii a 4-a a prezentei anexe, va fi creata o camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, competența, atribuțiile și funcțiunile acesteia fiind definite în secțiunea a 5-a a părții a XI-a.
1.Tribunalul poate să constituie, după cum va considera necesar, camere compuse din cel puțin 3 dintre membrii săi, pentru soluționarea anumitor categorii de diferende.
2.Tribunalul va constitui o camera pentru soluționarea unui anumit diferend care i-a fost supus, dacă părțile o cer. Componenta acestei camere va fi stabilită de către tribunal, cu asentimentul părților.
3.În vederea soluționării cu promptitudine a cauzelor, tribunalul va constitui în fiecare an o camera compusă din 5 dintre membrii săi aleși, care va statua după o procedură sumară. Doi membri supleanți sunt desemnați pentru a înlocui pe membrii care s-ar găsi în imposibilitatea de a participa la judecarea unei anumite cauze.
4.Camerele prevăzute de prezentul articol vor statua asupra diferendelor, dacă părțile o cer.
5.Orice sentinta data de către una dintre camerele prevăzute de prezentul articol și de art. 14 al prezentei anexe va fi considerată ca fiind data de către tribunal.
Tribunalul stabilește printr-un regulament modul în care își exercită atribuțiile. El va adopta, îndeosebi, reguli de procedura.
1.Membrii tribunalului având naționalitatea vreuneia dintre părțile la un diferend își păstrează dreptul de a participa în calitate de membri ai tribunalului.
2.Dacă, atunci când soluționează un diferend, tribunalul nu cuprinde nici un membru de naționalitatea uneia dintre părți, oricare altă parte la diferend poate desemna o persoană, la alegerea sa, pentru a participa în calitate de membru al tribunalului.
3.Dacă, atunci când soluționează un diferend, tribunalul nu cuprinde nici un membru de naționalitatea părților, fiecare dintre aceste părți poate desemna o persoană, la alegerea sa, pentru a participa în calitate de membru al tribunalului.
4.Prezentul articol se aplică camerelor vizate la art. 14 și 15 ale prezentei anexe. În asemenea cazuri, președintele, în consultare cu părțile, va invita atitia membri ai camerelor, cît va fi necesar, sa cedeze locurile membrilor tribunalului de naționalitatea părților interesate și, în lipsa sau în cazul în care aceștia din urma nu pot participa, sa cedeze locurile lor membrilor special desemnați de către părți.
5.Atunci când mai multe părți fac cauza comuna, ele vor fi considerate, în aplicarea dispozițiilor precedente, ca fiind o singura parte. În caz de indoiala asupra acestui aspect, tribunalul va decide.
6.Membrii desemnați conform paragrafelor 2, 3 și 4 trebuie să îndeplinească condițiile stabilite la art. 2, 8 și 11 din prezenta anexa. Ei vor participa la luarea hotărârii în condiții de completa egalitate cu colegii lor.
1.Fiecare dintre membrii aleși ai tribunalului va primi o alocație anuală, precum și o alocație specială pentru fiecare zi în care își exercită funcțiile, înțelegindu-se ca, pentru fiecare an, cuantumul total al alocației sale speciale nu va depăși cuantumul total al alocației sale anuale.
2.Președintele va primi o alocație anuală specială.
3.Vicepreședintele va primi o alocație specială pentru fiecare zi în care îndeplinește funcția de președinte.
4.Membrii desemnați în aplicarea art. 17 al prezentei anexe, alții decît membrii aleși ai tribunalului, vor primi o indemnizație pentru fiecare zi în care își exercită funcțiile.
5.Aceste remunerații, alocații și indemnizații sunt fixate periodic, cu ocazia unor reuniuni ale statelor părți, tinindu-se seama de volumul de lucru al tribunalului. Ele nu pot fi diminuate pe durata îndeplinirii funcțiilor.
6.Salariul grefierului este fixat cu ocazia unor reuniuni ale statelor părți, la propunerea tribunalului.
7.Prin regulamente adoptate cu ocazia unor reuniuni ale statelor părți, vor fi stabilite condițiile în care se acordă pensii membrilor tribunalului și grefierului, precum și condițiile de rambursare a cheltuielilor de călătorie.
8.Remunerațiile, alocațiile și indemnizațiile sunt scutite de orice impozit.
1.Cheltuielile tribunalului vor fi suportate de către statele părți și de către autoritate, în condițiile și potrivit modului ce urmează să fie stabilite la reuniunile statelor părți.
2.Când o entitate, alta decît un stat parte, sau o autoritate este parte la un diferend supus tribunalului, acesta va fixa contribuția la cheltuielile tribunalului, pe care acea parte trebuie să o suporte.Secţiunea a 2-a Competența tribunalului
1.Statele părți au calitatea de a se prezenta în fața tribunalului.
2.Entitățile, altele decît statele părți, se pot prezenta în fața tribunalului în toate cazurile prevăzute în mod expres în partea a XI-a a convenției sau pentru orice diferend supus în conformitate cu orice alt acord care conferă competența tribunalului și este acceptat de toate părțile la diferend.
Competența tribunalului se întinde asupra tuturor diferendelor și cererilor care îi sunt supuse în conformitate cu convenția, precum și asupra tuturor chestiunilor prevăzute în mod special în orice alt acord care conferă competența tribunalului.
Dacă toate părțile la un tratat sau la o convenție deja în vigoare, care se referă la o problemă vizata de prezenta convenție, sunt de acord în acest sens, orice diferend privind interpretarea sau aplicarea acestui tratat sau acestei convenții poate să fie supus tribunalului, potrivit modalităților convenite.
Tribunalul va statua asupra tuturor diferendelor și cererilor în conformitate cu art. 293.
1.Diferendele pot să fie aduse în fața tribunalului, după caz, fie prin notificarea oricărui compromis, fie printr-o cerere adresată grefierului. În ambele cazuri, trebuie să se indice obiectul diferendului și părțile.
2.Grefierul va comunică imediat compromisul sau cererea tuturor celor interesați.
3.Grefierul va comunică, de asemenea, compromisul sau cererea tuturor statelor părți.
1.În conformitate cu art. 290, tribunalul și Camera de rezolvare a diferendelor referitoare la teritoriile submarine au competența sa ordone măsuri conservatorii.
2.Dacă tribunalul nu este în sesiune sau dacă numărul membrilor disponibili este mai mic decît cvorumul, măsurile conservatorii vor fi dispuse de către camera de procedura sumară, constituită în conformitate cu art. 15 paragraful 3 al prezentei anexe. Prin derogare de la prevederile art. 15 paragraful 4 al aceleiași anexe, aceste măsuri conservatorii pot să fie dispuse la cererea oricărei părți la diferend. Ele vor fi supuse reexaminarii și revizuirii de către tribunal.
1.Dezbaterile vor fi conduse de către președinte și, în lipsa acestuia, de către vicepreședinte; în lipsa acestora, ele vor fi conduse de către cel mai vechi dintre judecătorii prezenți al tribunalului.
2.Dezbaterile sunt publice, în afară cazului în care tribunalul ar hotărî altfel sau dacă părțile ar cere ca ședințele să fie închise.
Tribunalul va da ordonanțe pentru conducerea procesului și stabilirea formelor și termenelor în care fiecare parte trebuie să-și prezinte concluziile; el va lua toate măsurile pe care le comporta administrarea probelor.
Atunci când una dintre părțile la diferend nu se prezintă în fața tribunalului sau nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziție, cealaltă parte poate cere tribunalului continuarea procedurii și luarea unei hotărâri. Absenta uneia dintre părți sau faptul ca una dintre ele nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziție nu poate constitui un obstacol pentru desfășurarea procedurii. Tribunalul trebuie să se asigure, înainte de a lua hotărârea, nu numai ca are competența de a soluționa diferendul, ci și ca cererea este intemeiata în fapt și în drept.
1.Hotărârile tribunalului se iau cu majoritatea membrilor prezenți.
2.În caz de egalitate a voturilor, votul președintelui sau al celui care îl înlocuiește va fi preponderent.
1.Sentinta va fi motivată.
2.Ea va menționa numele membrilor tribunalului care au participat la luarea hotărârii.
3.Dacă sentinta nu exprima, în tot sau în parte, opinia unanima a membrilor tribunalului, orice membru are dreptul sa anexeze la sentinta opinia sa separată sau disidenta.
4.Sentinta va fi semnată de către președinte și grefier. Ea va fi citită în ședința publică, părțile la diferend fiind notificate în mod corespunzător.
1.Atunci când un stat parte considera ca, într-un diferend, este în cauza un interes de ordin juridic pentru el, acesta se poate adresa tribunalului cu o cerere pentru intervenție în proces.
2.Tribunalul se va pronunța asupra cererii.
3.Dacă tribunalul admite cererea de intervenție, hotărârea sa privind diferendul va fi obligatorie pentru statul care a intervenit, dar numai în măsura în care se referă la aspectele ce au făcut obiectul intervenției.
1.Atunci când este în cauza interpretarea sau aplicarea convenției, grefierul va notifica aceasta fără întârziere tuturor statelor părți.
2.Atunci când, în cadrul art. 22 și 23 ale prezentei anexe este în cauza interpretarea sau aplicarea unui acord internațional, grefierul va notifica aceasta tuturor părților la acel acord.
3.Fiecare parte vizata la paragrafele 1 și 2 are dreptul sa intervină în proces și, dacă ea exercita aceasta facultate, interpretarea cuprinsă în sentinta va fi obligatorie și în ceea ce o privește.
1.Hotărârea tribunalului este definitivă și toate părțile la diferend trebuie să i se conformeze.
2.Hotărârea tribunalului nu este obligatorie decît pentru părțile în litigiu și numai pentru cauza care a fost rezolvată.
3.În caz de contestație privind sensul și cuprinsul hotărârii, tribunalul este competent sa o interpreteze, la cererea oricăreia dintre părți.
Dacă tribunalul nu decide altfel, fiecare parte își va suporta cheltuielile sale de judecată.
1.Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, menționată la art. 14 al prezentei anexe, se va compune din 11 membri aleși de către tribunal dintre membrii săi, cu majoritatea voturilor acestora.
2.În alegerea membrilor camerei trebuie să se asigure reprezentarea principalelor sisteme juridice din întreaga lume și o repartizare geografică echitabila. Adunarea autorității poate adopta recomandări de ordin general privind reprezentarea și repartizarea respectiva.
3.Membrii camerei vor fi aleși din 3 în 3 ani, iar mandatul lor nu va putea fi reînnoit decît o dată.
4.Camera își alege președintele dintre membrii săi; președintele rămâne în funcție pe durata mandatului camerei.
5.Dacă vreo cauza este încă pendinte la sfârșitul perioadei de 3 ani pentru care a fost aleasă camera, aceasta va încheia procesul în componenta sa inițială.
6.Atunci când apare un loc vacant în camera, tribunalul alege dintre membrii săi un succesor care va funcționa până la sfârșitul mandatului predecesorului sau.
7.Pentru a constitui camera, este necesar un cvorum de 7 dintre membrii aleși de tribunal.
1.Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine va constitui o camera ad-hoc, compusă din 3 dintre membrii săi, pentru a soluționa un anumit diferend cu care a fost sesizată, conform art. 188 paragraful 1 lit. b). Componenta acestei camere va fi stabilită de către camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, cu asentimentul părților.
2.Dacă părțile nu cad de acord asupra componentei unei camere ad-hoc, fiecare parte la diferend va numi un membru, al treilea membru fiind numit de comun acord între aceștia. Dacă părțile nu cad de acord sau o parte nu numește un membru, președintele camerei pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine va proceda fără întârziere la numirea membrului sau a membrilor lipsa, care vor fi aleși dintre membrii acestei camere, după consultarea părților.
3.Membrii unei camere ad-hoc nu trebuie să fie în serviciul nici uneia dintre părțile la diferend și nici cetățeni ai vreuneia dintre părți.
Camera este deschisă statelor părți, autorității și celorlalte entități sau persoane vizate la secțiunea a 5-a a părții a XI-a.
Pe lângă dispozițiile art. 293, camera va aplica:
a)regulile, reglementările și procedurile autorității, adoptate conform convenției; șib) clauzele oricărui contract referitor la activități desfășurate în zona, în orice problema legată de contractul în cauza.
Hotărârile camerei sunt executorii pe teritoriul statelor părți, în același mod ca și sentințele sau ordonanțele celei mai înalte instanțe judiciare a statului parte pe teritoriul căruia se cere executarea.
1.Dispozițiile celorlalte secțiuni ale prezentei anexe, care nu sunt incompatibile cu prezenta secțiune, se vor aplica și camerei.
2.În exercitarea atribuțiilor sale consultative, camera va fi calauzita de dispozițiile prezentei anexe referitoare la procedura de urmat în fața tribunalului, în măsura în care ea le recunoaște ca fiind aplicabile.Secţiunea a 5-a Amendamente
1.Amendamentele la prezenta anexa, altele decît cele referitoare la secțiunea a 4-a, nu pot fi adoptate decît conform art. 313 sau prin consens în cadrul unei conferințe convocate conform convenției.
2.Amendamentele la secțiunea a 4-a nu pot fi adoptate decît în conformitate cu art. 314.3. Tribunalul va putea propune statelor părți, prin comunicări scrise, amendamentele pe care le va considera necesare a fi aduse prezentului statut, pentru a fi examinate în conformitate cu dispozițiile paragrafelor 1 și 2.Anexa nr. VII
ARBITRAJUL
Sub rezerva dispozițiilor părții a XV-a, orice parte la un diferend poate să-l supună procedurii de arbitraj prevăzute în prezenta anexa, printr-o notificare adresată celeilalte sau celorlalte părți la diferend. Notificarea va fi însoțită de o prezentare a concluziilor și a motivelor pe care acestea se sprijină.
1.Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va întocmi și va tine o lista a arbitrilor. Fiecare stat parte poate să desemneze patru arbitri care au o experiența în problemele maritime și care se bucura de o perfecta reputație în ceea ce privește imparțialitatea, competența și integritatea. Numele persoanelor astfel desemnate vor fi înscrise pe lista.
2.Dacă, la un moment dat, arbitrii desemnați de un stat parte și care figurează pe lista sunt mai putini de patru, acel stat poate proceda la desemnarile suplimentare la care are dreptul.
3.Numele unui arbitru va rămâne pe lista până când este retras de către statul parte care l-a desemnat, înțelegindu-se ca arbitrul menționat va continua să-și exercite funcțiile până la rezolvarea cauzelor aflate în fața oricărui tribunal arbitral în care el a fost numit.
În scopul procedurii prevăzute în prezenta anexa, tribunalul arbitral va fi constituit, dacă părțile nu convin altfel, după cum urmează:
a)sub rezerva dispoziției de la lit. g), tribunalul arbitral se compune din cinci membri;
b)partea care declanșează procedura va numi un membru care este ales, de preferința, de pe lista vizata la art. 2 al prezentei anexe și care poate să fie dintre cetățenii săi. Numele membrului astfel numit va figura în notificarea vizata la art. 1 al prezentei anexe;
c)cealaltă parte la diferend va numi, în termen de 30 de zile, socotit de la primirea notificării vizate la art. 1 al prezentei anexe, un membru, care este ales, de preferința, de pe lista și care poate să fie dintre cetățenii săi. Dacă numirea nu intervine în acest termen, partea care a declansat procedura poate, într-un interval de doua saptamini de la expirarea acestui termen, sa ceara să se procedeze la aceasta numire conform dispozițiilor lit. e);
d)ceilalți trei membri vor fi numiți de comun acord de către părți. Ei vor fi aleși, de preferința, de pe lista și vor fi cetățeni ai unor state terțe, dacă părțile nu convin altfel. Părțile la diferend vor numi pe președintele tribunalului arbitral dintre acești trei membri, dacă, în termen de 60 de zile de la data primirii notificării vizate la art. 1 al prezentei anexe, părțile nu ajung la un acord asupra numirii unuia sau mai multor membri ai tribunalului arbitral, care urmau să fie desemnați de comun acord, sau asupra numirii președintelui, se va proceda la numirea sau numirile restante, conform dispozițiilor lit. e), la cererea oricărei părți la diferend. Aceasta cerere va fi prezentată în următoarele doua saptamini după expirarea termenului menționat;
e)dacă părțile nu convin sa încredințeze unei persoane sau unui stat terț ales de ele sarcina de a efectua numirile necesare, în aplicarea lit. c) și d), președintele Tribunalului Internațional pentru Dreptul Marii va efectua aceste numiri. Dacă președintele nu este în măsura să efectueze aceste numiri sau dacă el este cetățean al uneia dintre părțile la diferend, numirea se va efectua de către membrul cel mai vechi al tribunalului, care este disponibil și care nu este cetățean al nici uneia dintre părți. Numirile vizate de dispozițiile prezentei litere se vor efectua prin desemnarea unor persoane de pe lista vizata la art. 2 al prezentei anexe, în termen de 30 de zile de la primirea cererii și cu consultarea părților. Membrii astfel numiți trebuie să fie de naționalitati diferite și sa nu fie în serviciul nici uneia dintre părțile la diferend; ei nu trebuie să aibă domiciliul pe teritoriul vreuneia dintre ele și nici să fie cetățeni ai vreuneia dintre ele;
f)locurile devenite vacante vor fi completate în modul prevăzut pentru numirile inițiale;
g)părțile care fac cauza comuna vor numi împreună, de comun acord, un membru al tribunalului arbitral. Atunci când sunt mai multe părți care fac cauza separată sau în caz de dezacord asupra faptului ca acestea fac cauza comuna, fiecare dintre ele va numi un membru al tribunalului arbitral. Numărul membrilor tribunalului, numit separat de către părți, trebuie să fie întotdeauna mai mic cu unu decît numărul membrilor tribunalului arbitral, numit împreună de către părți;
h)în diferendele implicind mai mult de doua părți, dispozițiile lit. a)-f) vor fi aplicate în măsura posibilului.
Un tribunal arbitral constituit potrivit dispozițiilor art. 3 al prezentei anexe își va exercita funcțiile conform dispozițiilor prezentei anexe și celorlalte prevederi ale convenției.
În afară de cazul în care părțile vor conveni altfel, tribunalul arbitral își stabilește el însuși procedura, dând fiecărei părți posibilitatea de a fi ascultata și de a-și susține cauza.
Părțile la diferend vor facilita sarcina tribunalului arbitral și, în special, conform legislației lor și prin toate mijloacele aflate la dispoziția lor:
a)vor furniza tribunalului arbitral toate documentele, facilitățile și informațiile pertinente; șib) îi vor permite, atunci când acest lucru este necesar, sa citeze și sa audieze martori sau experți și să se deplaseze la fața locului.
Dacă tribunalul arbitral nu decide altfel, datorită circumstanțelor speciale ale spetei, cheltuielile acestuia, inclusiv remunerarea membrilor săi vor fi suportate în părți egale de către părțile la diferend.
Hotărârile tribunalului arbitral vor fi luate cu majoritatea membrilor săi. Absenta sau abținerea a mai puțin de jumătate din numărul membrilor săi nu va împiedica tribunalul arbitral sa statueze. În caz de vot egal, votul președintelui va fi precumpanitor.
Atunci când una dintre părțile la diferend nu se prezintă sau nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziție, cealaltă parte poate să ceara tribunalului arbitral sa continue procedura și sa dea o hotărâre. Absenta uneia dintre părți sau faptul ca una dintre părți nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziție nu poate constitui un obstacol pentru desfășurarea procedurii. Înainte de a da sentinta, tribunalul arbitral trebuie să se asigure nu numai ca are competența de a soluționa diferendul, ci și ca cererea este fondată în fapt și în drept.
Sentinta tribunalului arbitral se va limita la obiectul diferendului și va fi motivată. Ea va menționa numele membrilor tribunalului arbitral care au participat și data la care a fost pronunțată. Orice membru al tribunalului arbitral poate alătură la hotărâre o expunere a opiniei sale separate sau disidente.
Sentinta este definitivă și fără apel, în afară cazului în care părțile la diferend au convenit dinainte asupra unei proceduri de apel. Toate părțile la diferend trebuie să se conformeze acesteia.
1.Orice controversa care ar putea aparea între părțile la diferend în ceea ce privește interpretarea sau modul de executare a sentinței poate fi supusă de către una sau alta dintre părți, spre a decide, tribunalului arbitral care a pronunțat sentinta. În acest scop, locurile vacante se vor completa după metoda urmată pentru numirea inițială a membrilor tribunalului.
2.Dacă toate părțile la diferend sunt de acord, orice contestație de acest gen poate fi supusă unei alte curți sau unui alt tribunal, conform art. 287.
Prezenta anexa se va aplica, mutatis mutandis, oricărui diferend care pune în cauza entități, altele decît statele părți.
ARBITRAJUL SPECIAL
Sub rezerva părții a XV-a a convenției, orice parte la un diferend referitor la interpretarea sau aplicarea articolelor convenției privind: 1) pescuitul; 2) protecția și conservarea mediului marin; 3) cercetarea științifică marina; sau 4) navigația, inclusiv poluarea cauzată de nave sau prin imersiune, poate să supună acest diferend procedurii de arbitraj special prevăzute de prezenta anexa, printr-o notificare adresată celeilalte sau celorlalte părți la diferend.
1.Se va întocmi și se va tine cîte o lista de experți pentru fiecare dintre domeniile următoare: 1) pescuitul; 2) protecția și conservarea mediului marin; 3) cercetarea științifică marina; 4) navigația, inclusiv poluarea cauzată de nave sau prin imersiune.
2.În domeniul pescuitului lista experților va fi întocmită și păstrată de către Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultura, în domeniul protecției și conservării mediului marin de către Programul Națiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător, în domeniul cercetării științifice marine - de către Comisia Oceanografica Interguvernamentală, în domeniul navigației, inclusiv poluarea cauzată de nave sau prin imersiune - de către Organizația Maritima Internaționala sau, în fiecare caz, de către organul subsidiar corespunzător căruia organizația, programul sau comisia în cauza i-au delegat aceasta funcție.
3.Fiecare stat parte poate desemna, în fiecare dintre aceste domenii, doi experți a căror competența juridică, științifică sau tehnica în materie este stabilită și general recunoscută și care se bucura de o perfecta reputație de imparțialitate și integritate. Pentru fiecare domeniu, lista va fi compusă din numele persoanelor astfel desemnate.
4.Dacă, la un moment dat, numărul experților desemnați de către un stat parte pentru a figura pe o lista va fi mai mic de doi, acest stat va putea să facă demersurile suplimentare la care are dreptul.
5.Numele unui expert va rămâne pe lista până ce va fi retras de către statul parte care l-a desemnat, înțelegindu-se ca acest expert va continua să-și exercite funcțiile în cadrul unui tribunal arbitral special în care a fost numit, până la încheierea procedurii în fața acestui tribunal.
În scopul procedurii prevăzute în prezenta anexa, tribunalul arbitral special, dacă părțile nu convin altfel, se constituie după cum urmează:
a)sub rezerva dispozițiilor lit. g), tribunalul arbitral special este alcătuit din cinci membri;
b)partea care declanșează procedura va numi doi membri, dintre care unul poate să fie dintre cetățenii săi, aleși de preferința din listele vizate la art. 2 al prezentei anexe, în raport cu obiectul litigiului. Numele membrilor astfel numiți vor figura în notificarea vizata la art. 1 al prezentei anexe;
c)cealaltă parte la diferend va numi, în termen de 30 de zile, socotit de la primirea notificării vizate la art. 1 al prezentei anexe, doi membri care sunt aleși de preferința din lista sau liste, în raport cu obiectul diferendului și dintre care unul poate să fie dintre cetățenii săi.
Dacă numirea nu are loc în acest termen, partea care a declansat procedura poate, într-un interval de doua saptamini de la expirarea acestui termen, sa ceara efectuarea acestei numiri conform dispozițiilor lit. e);
d)părțile la diferend vor numi de comun acord pe președintele tribunalului arbitral special, care va fi ales de preferința din lista corespunzătoare și va fi cetățean al unui stat terț, dacă părțile nu convin altfel. Dacă, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării vizate la art. 1 al prezentei anexe, părțile nu au putut ajunge la un acord pentru numirea președintelui, se va proceda la aceasta numire conform dispozițiilor lit. e), la cererea oricărei părți la diferend. Aceasta cerere va fi prezentată în intervalul de doua saptamini de la expirarea termenului menționat;
e)dacă părțile nu convin sa încredințeze aceasta sarcina unei persoane sau unui stat terț ales de ele, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va proceda la numirile necesare, în termen de 30 de zile, socotit de la data primirii unei cereri făcute în aplicarea lit. c) sau d). Se va proceda la aceste numiri prin alegerea unor persoane din lista sau listele de experți vizate la art. 2 al prezentei anexe, după cum va fi cazul, în consultare cu părțile la diferend și cu organizația internaționala corespunzătoare. Membrii astfel numiți trebuie să fie de naționalitati diferite și sa nu fie în serviciul vreuneia dintre părțile la diferend; ei nu trebuie să aibă domiciliul pe teritoriul vreuneia dintre părți și nici să fie cetățeni ai vreuneia dintre ele;
f)locurile devenite vacante vor fi completate în modul prevăzut pentru numirile inițiale;
g)părțile care fac cauza comuna vor numi împreună doi membri ai tribunalului arbitral. Atunci când exista mai multe părți care fac cauza separată sau în caz de dezacord asupra chestiunii de a ști dacă ele fac cauza comuna, fiecare dintre ele va numi un membru al tribunalului arbitral;
h)în diferendele implicind mai mult de doua părți, dispozițiile lit. a)-f) vor fi aplicate în măsura posibilului.
13 ale anexei nr. VII se vor aplica, mutatis mutandis, procedurii de arbitraj special prevăzute în prezenta anexa.
1.Părțile la un diferend privind interpretarea sau aplicarea prevederilor convenției referitoare la: 1) pescuit; 2) protecția și conservarea mediului marin; 3) cercetarea științifică marina; sau 4) navigația, inclusiv poluarea de către nave sau prin imersiune pot în orice moment sa convină sa ceara unui tribunalul arbitral special, constituit în conformitate cu art. 3 al prezentei anexe, sa procedeze la o ancheta și la stabilirea faptelor care au cauzat diferendul.
2.Dacă părțile nu convin altfel, faptele constatate de către tribunalul arbitral special în aplicarea paragrafului 1 vor fi considerate ca fiind stabilite de către părți.
3.Dacă toate părțile la diferend o solicita, tribunalul arbitral special poate să formuleze recomandări care nu au valoare de decizie și care vor constitui numai baza pentru o reexaminare de către părțile interesate a problemelor care au dat naștere diferendului.
4.Sub rezerva paragrafului 2, tribunalul arbitral special se va conformă dispozițiilor prezentei anexe, dacă părțile nu convin altfel.Anexa nr. IX
PARTICIPAREA ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE
Pentru scopurile art. 305 și ale prezentei anexe, prin organizație internaționala se înțelege o organizație interguvernamentală constituită din state care i-au transferat competența în domeniile de care se ocupa convenția, inclusiv competența de a încheia tratate în aceste domenii.
O organizație internaționala poate semna convenția, dacă aceasta a fost semnată de majoritatea statelor membre. În momentul în care semnează convenția, o organizație internaționala va face o declarație în care va specifică domeniile de care se ocupa convenția și pentru care statele membre semnatare i-au transferat competența, precum și natura și întinderea acestei competente.
1.O organizație internaționala poate să depună instrumentul sau de confirmare oficială sau de aderare, dacă majoritatea statelor membre depun sau au depus instrumentele lor de ratificare sau de aderare.
2.Instrumentul depus de către o organizație internaționala trebuie să conțină angajamentele și declarațiile prescrise în art. 4 și 5 ale prezentei anexe.
1.Instrumentul de confirmare oficială sau de aderare, depus de către o organizație internaționala, trebuie să conțină angajamentul de a accepta, în ceea ce privește domeniile pentru care i s-a transferat competența de către statele membre, părți la convenție, drepturile și obligațiile prevăzute prin convenție pentru state.
2.O organizație internaționala va fi parte la convenție în limitele competentei definite în declarațiile, comunicările sau notificările vizate la art. 5 al prezentei anexe.
3.În ceea ce privește domeniile pentru care statele membre, părți la convenție, i-au transferat competența, o organizație internaționala va exercita drepturile și se va achită de obligațiile pe care le-ar avea în mod normal statele părți la convenție. Statele membre ale unei organizații internaționale nu vor exercita competența pe care i-au transferat-o.4. Participarea unei organizații internaționale nu va antrena în nici un caz o reprezentare superioară celei pe care, în mod normal, ar putea sa o pretindă statele membre, părți la convenție; aceasta prevedere se va aplica și în ceea ce privește luarea deciziilor.
5.Participarea unei organizații internaționale nu va conferi statelor sale membre, care nu sunt părți la convenție, nici unul dintre drepturile prevăzute de aceasta.
6.În caz de conflict între obligațiile care incumba unei organizații internaționale în virtutea convenției și cele care îi incumba în virtutea acordului prin care a fost creata aceasta organizație sau a oricărui act conex, obligațiile care decurg din convenție vor prevala.
1.Instrumentul de confirmare oficială sau de aderare a unei organizații internaționale va conține o declarație în care vor fi specificate domeniile de care se ocupa convenția și pentru care i-a fost transferata competența de către statele membre, părți la convenție.
2.Un stat membru la o organizație internaționala, în momentul în care ratifica convenția ori adera la ea, sau în momentul în care organizația depune instrumentul sau de confirmare oficială ori de aderare, evenimentul care va interveni mai tîrziu fiind reținut, va face o declarație în care va specifică domeniile de care se ocupa convenția și pentru care acest stat a transferat competența organizației.
3.Statele părți, membre ale unei organizații internaționale și care sunt părți la convenție, vor fi considerate ca având competența în ceea ce privește toate domeniile de care se ocupa convenția și în privința cărora ele nu au indicat în mod expres, printr-o declarație, comunicare sau notificare făcuta în conformitate cu prezentul articol, ca au transferat competența organizației.
4.Organizația internaționala și statele sale membre, părți la convenție, vor notifica depozitarului, cu promptitudine, orice modificare a repartizării competentelor specificate în declarațiile vizate la paragrafele 1 și 2, inclusiv noile transferuri de competența.
5.Orice stat parte poate să ceara unei organizații internaționale și statelor membre ale acesteia, care sunt părți la convenție, să-i indice cine are competența pentru o chestiune anumită care a apărut: organizația sau statele sale membre. Organizația și statele membre interesate vor comunică aceasta informație într-un termen rezonabil. Organizația și statele sale membre pot comunică o asemenea informație și din proprie inițiativă.
6.Natura și întinderea competentelor transferate vor fi specificate în declarațiile, notificările și comunicările făcute în aplicarea prezentului articol.
1.Părțile care au competența în virtutea art. 5 al prezentei anexe vor răspunde pentru orice nerespectare a obligațiilor care decurg din convenție și pentru orice alte încălcări ale acesteia.
2.Orice stat parte poate cere unei organizații internaționale sau statelor sale membre, părți la convenție, sa indice cui îi revine răspunderea într-un caz anumit. Organizația și statele membre interesate sunt obligate sa comunice aceasta informație. Dacă nu o fac într-un termen rezonabil sau dacă ele comunică informații contradictorii, ele vor răspunde împreună, în mod solidar.
1.Atunci când depune instrumentul sau de confirmare oficială sau de aderare, sau în orice alt moment ulterior, o organizație internaționala este libera sa aleagă, printr-o declarație scrisă, unul sau mai multe dintre mijloacele vizate la art. 287 paragraful 1 lit. a), c) și d) pentru rezolvarea diferendelor referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenției.
2.Partea a XV-a se va aplica, mutatis mutandis, la orice diferend între părțile la convenție, dintre care una sau mai multe sunt organizații internaționale.
3.Atunci când o organizație internaționala și unul sau mai multe dintre statele sale membre fac cauza comuna, se va considera ca organizația a acceptat aceleași proceduri de rezolvare a diferendelor ca și aceste state; în cazul în care unul dintre aceste state a ales, în aplicarea art. 287, numai Curtea Internaționala de Justiție, se va considera ca organizația și acest stat membru au acceptat arbitrajul potrivit procedurii prevăzute în anexa nr. VII, în afară cazului în care părțile la diferend au convenit sa aleagă un alt mijloc.
a)instrumentul de confirmare oficială sau de aderare a unei organizații internaționale nu va fi luat în considerare în ceea ce privește aplicarea art. 308 paragraful 1;b) (i) o organizație internațională va avea capacitatea exclusiva de a acționa în baza art. 312-315 dacă ea are competența, în virtutea art. 5 al prezentei anexe, pentru întregul domeniu vizat prin amendament;
(ii)atunci când o organizație internaționala are competența, în virtutea art. 5 al prezentei anexe, pentru întregul domeniu vizat prin amendament, instrumentul sau de confirmare oficială sau de aderare referitor la acest amendament va fi considerat, pentru aplicarea art. 316 paragrafele 1, 2 și 3, ca fiind instrumentul de ratificare sau de aderare al fiecăruia dintre statele membre, părți la convenție;
(iii)instrumentul de confirmare oficială sau de aderare a unei organizații internaționale nu va fi luat în considerare, pentru aplicarea art. 316 paragrafele 1 și 2, în toate celelalte cazuri;c) (i) în scopurile art. 317, o organizație internaționala care numara printre membrii săi un stat parte la convenție și care continua sa îndeplinească condițiile prevăzute la art. 1 al prezentei anexe nu poate denunta convenția;
(ii)o organizație internațională trebuie să denunțe convenția, dacă ea nu mai numara printre membrii săi nici un stat parte sau dacă ea a încetat sa îndeplinească condițiile prevăzute la art. 1 al prezentei anexe. Denunțarea va produce imediat efecte.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.