Decizie nr. 653 din 8 noiembrie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Petru Pavel Nicorescu şi Marinela Carmen Nicorescu în Dosarul nr. 2.730/208/2015 al Judecătoriei Caransebeş şi care formează obiectul Dosarului nr. 11D/2016 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 10 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.730/208/2015, Judecătoria Caransebeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Petru Pavel Nicorescu şi Marinela Carmen Nicorescu într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece acordă Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (O.C.P.I.) posibilitatea de a dispune în mod arbitrar modificarea evidenţelor privind înscrierea dreptului de proprietate imobiliară, cu posibilitatea modificării unilaterale şi necenzurabile în faţa unei instanţe judecătoreşti, a descrierii şi identificării imobilelor. Contrar art. 16 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul a ridicat O.C.P.I. mai presus de lege când a statuat că acesta nu se citează nici în situaţia plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară emise din oficiu, situaţie în care practic nu mai există un alt pârât. În condiţiile în care încheierea de carte funciară atacată cu plângere a fost dată din oficiu de O.C.P.I. şi în cartea funciară nu mai există înscrise alte persoane în contradictoriu cu care să se poată judeca, iar art. 32 din Legea nr. 7/1996 prevede că O.C.P.I. nu poate fi citat, este în afara oricărei discuţii faptul că reclamanţii nu pot sta în judecată, în dubla calitate de reclamant şi de pârât. Prin urmare, autorii apreciază că instituţia plângerii împotriva încheierii de carte funciară are un caracter pur formal şi lipsit atât de utilitate, cât şi de finalitate.

6.Judecătoria Caransebeş apreciază că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate este utilă cauzei cu care a fost învestită, însă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde (...) opinia instanţei asupra excepţiei", această autoritate publică nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 7/1996 este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia nr. 72 din 15 octombrie 2007, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând un recurs în interesul legii, a statuat că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, adică cele referitoare la căile de atac împotriva încheierilor date cu privire la cererile de înscriere în cartea funciară, întrucât instanţa nu trebuie să stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea şi temeinicia încheierii date în cauză; acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate procesuală fiind cele prevăzute în dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, respectiv persoanele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară. Contrar celor susţinute de autorii excepţiei, prevederile cuprinse în Legea nr. 7/1996 oferă posibilitatea celui interesat de a formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere a înscrierii în cartea funciară, ce se soluţionează de registratorul-şef, iar împotriva încheierii registratorului-şef se poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială se află imobilul, fiind astfel respectate exigenţele stabilite de art. 21 şi art. 124 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 16 alin. (2) din Constituţie precizează că prevederile art. 32 din Legea nr. 7/1996 se aplică în mod egal, fără privilegii şi discriminări, în toate procesele având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară.

9.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 32 din Legea nr. 7/1996 sunt constituţionale. Invocă Decizia nr. 72 din 15 octombrie 2007, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul în interesul legii, a hotărât că, în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară, întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, O.C.P.I. nu are calitate procesuală pasivă. Ulterior, această soluţie s-a concretizat într-un text de lege, şi anume art. I pct. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 prin care s-a introdus art. 50^1 în Legea nr. 7/1996. Prevederile legale criticate dau expresie caracterului necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară reglementate de Legea nr. 7/1996 şi nu creează discriminări între persoanele care se adresează O.C.P.I. Legiuitorul a asigurat cadrul legal ce permite aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situaţii juridice similare, în cazul de faţă părţilor implicate în soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară. Nerecunoaşterea calităţii procesuale pasive a oficiului teritorial în soluţionarea cererilor menţionate nu este de natură să afecteze constituţionalitatea textelor respective. Mai arată că textul de lege criticat reprezintă o normă specială, ce derogă de la prevederile generale. În plus, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege. Ca atare, apreciază că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, iar acest fapt nu relevă aspecte de neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie. Celelalte critici de neconstituţionalitate apar ca fiind neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, având următorul cuprins: "Soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară se face fără citarea oficiului teritorial."

13.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (2) din Constituţie privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.

14.Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 32 din Legea nr. 7/1996 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 73 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 12 mai 2016, şi Decizia nr. 252 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 9 august 2016, instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că textul de lege criticat a fost introdus în Legea nr. 7/1996 în anul 2010, după ce în 2007, ca urmare a interpretărilor divergente existente în jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti în ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în cauzele ce au ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat un recurs în interesul legii introdus în scopul stabilirii unei soluţii unitare la această problemă. Astfel, prin Decizia nr. LXXII din 15 octombrie 2007, Înalta Curte a statuat că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, adică cele referitoare la căile de atac împotriva încheierilor date cu privire la cererile de înscriere în cartea funciară. Prin decizia menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat soluţia acelor instanţe judecătoreşti care au apreciat că, din moment ce în cauzele care au ca obiect plângeri formulate împotriva încheierilor de carte funciară instanţa nu trebuie să stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea şi temeinicia încheierii date în cauză, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate procesuală fiind cele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară.

15.Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 a fost introdus art. 50^1, care, după republicarea Legii nr. 7/1996, a devenit art. 32, criticat şi în cauza de faţă.

16.Curtea a reţinut că, potrivit art. 29 din Legea nr. 7/1996, registratorul este învestit cu competenţa de a verifica îndeplinirea unor condiţii limitativ enumerate, referitoare la: respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea înscrisului; corectitudinea numelui sau denumirii părţilor şi menţionarea codului numeric personal sau, după caz, a numărului de identificare fiscală, codului de înregistrare fiscală ori codului unic de înregistrare; individualizarea imobilului printr-un număr de carte funciară şi a unui număr cadastral sau topografic, după caz; existenţa unei traduceri legalizate, dacă actul nu este întocmit în limba română; existenţa, după caz, a unei copii a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului; existenţa dovezii achitării tarifului de publicitate imobiliară; îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competenţa registratorului.

17.Din această enumerare rezultă că este vorba despre verificarea unor informaţii cu caracter obiectiv, care presupune activităţi de confruntare a actelor depuse de solicitant cu exigenţe legale clare, explicite şi a căror neîndeplinire apare cu uşurinţă ca evidentă. Aşadar, registratorul nu efectuează o analiză internă, subiectivă a cererii, ci se limitează la a cerceta dacă este întrunit un anumit set de condiţii, strict şi inechivoc prevăzute de lege.

18.Potrivit art. 30 din Legea nr. 7/1996, dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum şi aceasta din urmă nu întrunesc condiţiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, va respinge cererea printr-o încheiere motivată. Aceeaşi soluţie va pronunţa şi în cazul în care se solicită înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau când nu sunt îndeplinite anumite condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare.

19.Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, care se soluţionează prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Împotriva încheierii registratorului-şef, aceleaşi subiecte de drept pot formula plângere, care va fi soluţionată de judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul.

20.Curtea a mai reţinut că activitatea oficiilor de cadastru se rezumă la verificarea unor cerinţe obiective, rolul acestora fiind de a conferi operaţiunii juridice încheiate de părţile raportului juridic generator de drepturi sau obligaţii susceptibile de a fi înscrise în cărţile funciare un anumit formalism, de natură să consolideze opozabilitatea acestuia faţă de terţi.

21.Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că, deşi înscrierea în cartea funciară are, potrivit art. 885 alin. (1) şi (2) din Codul civil, caracter constitutiv de drepturi, acest efect este, totuşi, consecinţa actului juridic încheiat de părţi, oficiul de cadastru nefiind parte în acest raport juridic. Ca atare, nu faţă de acesta ar urma să se stabilească un drept potrivnic cu prilejul soluţionării de către instanţă a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ci numai împotriva persoanei care a fost anterior înscrisă ca titular al dreptului de proprietate. Prin urmare, cadrul procesual în care instanţa va soluţiona plângerea este configurat de coordonatele raportului de drept material dintre părţile actului juridic, instituţia care administrează cartea funciară fiind exterioară acestuia. De altfel, potrivit art. 893 lit. a) din Codul civil, înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care; la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută înscrierea.

22.Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că nu există o poziţie privilegiată a oficiilor de cadastru, ca urmare a lipsei calităţii lor procesuale pasive în procesele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară. Principiul constituţional al egalităţii este aplicabil în situaţii identice sau similare, în situaţii juridice obiectiv diferite tratamentul este chiar necesar să fie diferit. Or, oficiile de cadastru nu pot fi puse, sub aspect procesual, pe poziţie de egalitate cu părţile din procesele respective.

23.Curtea a mai constatat că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară ar fi exonerate de răspundere faţă de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului şi cărţii funciare, deşi prin atribuţiile lor administrative pot comite abuzuri. În acest sens, Curtea a observat că art. 915 din Codul civil reglementează răspunderea solidară a oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară de la locul situării imobilului şi a persoanei răspunzătoare de prejudiciul cauzat prin efectuarea de înscrieri inexacte în cartea funciară sau prin eliberarea de extrase de carte funciară cu omisiuni sau menţiuni greşite, într-o asemenea situaţie, persoana prejudiciată se poate îndrepta atât împotriva funcţionarului public vinovat de producerea prejudiciului, cât şi împotriva oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară, dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petru Pavel Nicorescu şi Marinela Carmen Nicorescu în Dosarul nr. 2.730/208/2015 al Judecătoriei Caransebeş şi constată că prevederile art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Caransebeş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 noiembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu