Lege
Lege Nr. 11 din 1971
cu privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat
- Emitent
- Marea Adunare Națională
- Publicat în
- COLECTIE LEGI, HOTĂRÎRI, INSTR
Textul actului · 84 de articole
100%
cu privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat
Pentru a asigura perfecţionarea în continuare a relaţiilor de producţie în procesul fauririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, pentru a concretiza prevederile constituţionale cu privire la exercitarea de către popor a dreptului de a administra proprietatea socialistă de stat, stabilind unitar răspunderile organelor de conducere colectivă din unităţile socialiste de stat, atribuţiile şi rolul adunărilor generale ale oamenilor muncii,
Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
Întreprinderea de stat este unitatea de baza în care se desfăşoară activitatea economico-socială şi în care oamenii muncii îşi exercită direct prerogativele ce decurg din dubla lor calitate de proprietari şi producători ai bunurilor materiale. Fiecare om al muncii, incadrindu-se în colectivul unei întreprinderi socialiste de stat, devine participant la administrarea patrimoniului încredinţat acesteia, cu drepturile şi obligaţiile prevăzute în lege, se angajează faţă de colectivul unităţii respective, faţă de societate să depună toate eforturile pentru a asigura utilizarea eficienta şi dezvoltarea continua a avutului obştesc, să-şi pună întreaga capacitate şi putere a creatiei în slujba intereselor generale, sa participe din plin la activitatea economică şi socială din unitate.
Întreprinderea are ca obiect de activitate, în funcţie de specific, producerea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii, aprovizionarea şi desfacerea produselor.
Organizarea activităţii economice se întemeiază pe principiul centralismului democratic, care imbina în mod organic conducerea unitară a economiei cu autonomia funcţională a fiecărei unităţi. Întreprinderea îşi desfăşoară activitatea potrivit legilor în vigoare şi în cadrul planului de stat, avînd totodată largi atribuţii în domeniul planificarii, cercetării şi proiectării, investiţiilor, aprovizionarii şi desfacerii produselor, în pregătirea personalului, în organizarea producţiei şi a muncii. Întreprinderea este unitatea economică cu autonomie în gospodărirea fondurilor în scopul folosirii întregului potenţial economic; răspunde faţă de organul căruia îi este subordonata de îndeplinirea planului şi a indicatorilor tehnici, economici şi financiari.
Întreprinderile se organizează şi funcţionează pe principiul gestiunii economice. Întreprinderile au personalitate juridică, pe care o dobîndesc de la data înregistrării lor la Ministerul Finanţelor sau, în cazul celor de subordonare locală, la organele financiare judeţene şi ale municipiului Bucureşti.
Întreprinderile au plan propriu, corespunzător activităţii pe care o desfăşoară, parte integrantă a planului de stat, încheie bilanţ, au cont la banca, beneficiază de credite bancare, au relaţii economice, financiare şi juridice cu alte unităţi.
Întreprinderile sînt subordonate direct ministerelor, altor organe centrale ale administraţiei de stat, consiliilor populare sau centralelor, potrivit actului lor de înfiinţare. Prin actul de înfiinţare a întreprinderii se stabilesc obiectul activităţii, denumirea şi sediul.
Întreprinderile de interes republican se înfiinţează prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri; întreprinderile de interes local se înfiinţează prin hotărîri ale consiliilor populare.
Desfiinţarea întreprinderilor, reorganizarea lor prin fuziune, absorbţie, divizare totală sau parţială, modificarea obiectului activităţii, denumirii şi sediului se hotărăsc de către organele care au în competenţa înfiinţarea lor.
Întreprinderile se înzestrează la înfiinţare cu fonduri fixe şi se doteaza cu mijloace circulante proprii, necesare desfăşurării activităţii lor.
Fondurile fixe nu pot fi înstrăinate, ipotecate sau gajate şi nu pot fi urmărite în temeiul nici unui titlu şi pe nici o cale.
Fondurile fixe devenite disponibile, aflate în stare de funcţionare ori uzate, se transfera, se valorifica sau se lichidează, după caz, potrivit legii.
Dotarea cu mijloace circulante se face de către ministere, alte organe centrale ale administraţiei de stat sau comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi de către centrale pentru unităţile componente, după caz, din fondurile înscrise în bugetul de stat, cu avizul Ministerului Finanţelor, respectiv al organelor financiare locale.
Materiile prime, materialele, combustibilii şi alte asemenea bunuri destinate procesului de producţie, în măsura în care depăşesc nevoile unităţilor deţinătoare, pot fi transmise cu plata în condiţiile legii.
Produsele finite se vînd pe bază de contracte economice sau în alte condiţii prevăzute de lege.
Pentru creanţe pot fi urmărite numai mijloacele băneşti ale întreprinderii.
Creşterile de mijloace circulante de la un an la altul se acoperă în cursul perioadei de plan prin credite bancare, rambursabile din resursele prevăzute în acest scop.
Mijloacele circulante se utilizează în cadrul normativului total aprobat pe ramuri de activitate. Disponibilităţile de fonduri băneşti ce apar în cursul executării planului la unele elemente ale normativului mijloacelor circulante pot fi folosite pentru acoperirea unor nevoi suplimentare temporare la alte elemente.
Întreprinderile subordonate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat şi consiliilor populare au relaţii bugetare directe. Întreprinderile din cadrul centralelor realizează relaţiile bugetare prin intermediul centralei din care fac parte; ele efectuează direct vărsămintele reprezentind impozitul pe circulaţia mărfurilor şi alte venituri cuvenite bugetului de stat.
Beneficiile aprobate prin planul financiar al întreprinderilor se repartizează, potrivit legii, pentru: nevoi financiare privind producţia şi investiţiile; vărsăminte la bugetul de stat sau la dispoziţia centralei, în funcţie de subordonarea întreprinderii; constituirea fondului de premiere, precum şi a fondurilor pentru alte destinaţii legale.
Beneficiile obţinute peste plan rămase după acoperirea nevoilor financiare proprii, potrivit legii, se repartizează în funcţie de subordonarea întreprinderilor, la bugetul de stat sau la centrala.
Întreprinderea constituie la dispoziţia sa în condiţiile legii următoarele fonduri:
–fondul pentru efectuarea de modernizări, îmbunătăţiri ale tehnologiei producţiei, precum şi pentru lucrări de reparaţii capitale, în afară celor planificate a se executa din cheltuielile de producţie sau circulaţie, în limita unei cote de pînă la 25 la suta din amortizarea aferentă fondurilor fixe utilizate după expirarea duratei de serviciu normate;
–fondul pentru tehnica noua;
–fondul de premiere pentru acordarea de premii anuale, premii pentru economicii de materii prime, materiale şi forta de muncă, pentru depăşirea sarcinilor de export şi reducerea importurilor, precum şi premii pentru realizari deosebite în cursul anului;
–fondul pentru efectuarea unor lucrări de investiţii sociale: locuinţe, crese, cămine, cantine, dispensare, baze sportive şi altele similare, din beneficiile peste plan ale anului anterior, în cadrul cotelor stabilite prin planurile anuale; pentru întreprinderile din cadrul centralelor fondul se constituie la nivelul centralei;
–fondul pentru protecţia muncii;
–alte fonduri prevăzute de dispoziţiile legale.
Întreprinderea beneficiază de fonduri repartizate de organul căruia îi este subordonata, din cele ce se constituie centralizat la nivelul acestuia.
Atribuţii
În domeniul planificarii şi controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, întreprinderea are următoarele atribuţii principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor:
a)elaborează planul cincinal şi planurile anuale pentru întreaga sa activitate, asigurind folosirea maxima a tuturor capacităţilor de producţie şi a celorlalte resurse pe care le are la dispoziţie, ţinînd seama de posibilităţile de asigurare a materiilor prime şi materialelor necesare, precum şi de desfacerea produselor realizate atît pe piaţa interna cît şi la export; planul astfel elaborat se corelează cu prevederile planului de stat de dezvoltare a ramurilor şi a economiei naţionale în ansamblul sau, de către organul ierarhic superior, aprobindu-se de conducerea colectivă a acestuia; elaborează studii de prognoza privind dezvoltarea în perspectiva;
b)asigura relaţii de cooperare cu alte unităţi socialiste;
c)urmăreşte îndeplinirea ritmica şi integrală a planului şi raportează periodic organului căruia îi este subordonata asupra realizării acestuia;
d)organizează evidenta capacităţilor de producţie, analizează modul de folosire şi ia măsuri pentru creşterea gradului de utilizare a acestora.
În domeniul cercetării-dezvoltării, întreprinderea are următoarele atribuţii principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor:
A. Cercetare şi proiectare
a)elaborează planul propriu de cercetare şi proiectare, precum şi planul tehnic; fac propuneri pentru temele de cercetare care să fie cuprinse în planul de stat;
b)elaborează studii, cercetări, documentaţii şi proiecte pentru dezvoltarea produselor, dezvoltarea şi modernizarea utilajelor, reutilari, extinderi de capacităţi de producţie, perfecţionarea proceselor tehnologice, introducerea de metode şi procedee noi, introducerea în fabricaţie a unor materiale noi, înlocuirea de materiale deficitare; ia măsuri pentru aplicarea acestora;
c)aplica în producţie şi urmăreşte rezultatul valorificării studiilor şi cercetărilor ştiinţifice proprii şi a celor primite de la organul ierarhic superior;
d)organizează laboratorul de cercetare uzinala şi colaborează cu unităţi de cercetare şi cu instituţii de învăţămînt superior pentru realizarea temelor proprii de cercetare;
e)organizează activitatea de investiţii-inovaţii, asigura înregistrarea şi protecţia soluţiilor tehnice brevetabile realizate în cadrul unităţii; elaborează proiecte de standarde, norme interne, prospecte şi instrucţiuni de folosire pentru produsele care intră în nomenclatura sa;
f)asigura informarea, documentarea şi propaganda tehnico-ştiinţifică.
B. Investiţii şi construcţii
a)elaborează planul de investiţii şi de finanţare şi creditare a acestora;
b)asigura în termen documentaţiile tehnico-economice necesare pentru realizarea investiţiilor;
c)stabileşte indicatorii tehnico-economici pentru investiţii, în limita competentelor acordate;
d)încheie contracte de antrepriza pentru executarea lucrărilor de investiţii; asigura pentru lucrările la care întreprinderea este beneficiar amplasamentele şi deschiderea finanţării, în vederea începerii la termen a lucrărilor şi pentru desfăşurarea acestora conform graficelor; organizează executarea de lucrări în regie proprie;
e)încheie contracte şi întocmeşte, în colaborare cu furnizorii, grafice pentru livrarea utilajelor, corelate cu graficele de eşalonare a investiţiilor şi cu termenele de punere în funcţiune a capacităţilor; urmăreşte respectarea termenelor de livrare;
f)urmăreşte realizarea resurselor proprii destinate finanţării investiţiilor;
g)urmăreşte realizarea obiectivelor de investiţii şi răspunde de punerea în funcţiune la termen a noilor capacităţi şi de realizarea integrală a indicatorilor tehnico-economici aprobaţi; organizează şi aproba recepţia lucrărilor de investiţii, ai căror indicatori tehnico-economici intră în competenţa sa de aprobare.
C. Organizarea producţiei şi a muncii
a)asigura organizarea pe baze ştiinţifice a activităţii de conducere, ia măsuri pentru introducerea metodelor moderne în acest domeniu, în care scop efectuează studii privind perfecţionarea structurii organizatorice, rationalizarea sistemului informaţional şi introducerea treptata a metodelor de calcul, elaborarea şi perfecţionarea regulamentelor de organizare şi funcţionare;
b)ia măsuri pentru organizarea ştiinţifică a producţiei, elaborează studii privind organizarea proceselor de producţie, a activităţilor auxiliare, perfecţionarea metodelor de fabricaţie şi asigura extinderea şi generalizarea acestora;
c)asigura îmbunătăţirea continua a organizării şi normarii muncii şi elaborează normative şi norme specifice domeniului sau de activitate;
d)elaborează planul de normare a muncii şi ia măsuri pentru îndeplinirea lui, asigurind aplicarea normelor fundamentate ştiinţific la toate activităţile şi categoriile de personal şi stabileşte măsuri pentru ridicarea nivelului calitativ al acestora;
e)stabileşte programul de măsuri pentru îndeplinirea sarcinii planificate de creştere a productivitatii muncii şi asigura aplicarea acestuia în scopul utilizării eficiente a resurselor de care dispune.
În domeniul producţiei, întreprinderea are următoarele atribuţii principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor:
a)organizează şi răspunde de îndeplinirea planului de producţie în condiţii de eficienta ridicată, prin folosirea completa a capacităţilor de producţie, utilizarea raţională a forţei de muncă, a timpului de lucru şi a valorilor materiale;
b)elaborează documentaţia de pregătire tehnica a producţiei; elaborează norme de consum pentru materii prime, materiale, combustibili şi energie, incadrindu-se în normele obligatorii stabilite pe economie; asigura aplicarea unor metode moderne de pregătire-programare-lansare şi urmărire a producţiei;
c)asigură realizarea ritmica a producţiei;
d)stabileşte lucrările de mica mecanizare, asigura documentaţiile şi realizarea lor;
e)stabileşte măsuri pentru realizarea de produse de calitate superioară, organizează controlul tehnic al calităţii pe faze de fabricaţie, asigura documentaţii tehnice pentru realizarea de produse noi şi modernizarea celor existente;
f)asigura reducerea consumurilor specifice, optimizarea stocurilor de valori materiale, reducerea cheltuielilor neeconomicoase din activitatea proprie şi creşterea rentabilitatii produselor;
g)asigura funcţionarea, folosirea raţională, întreţinerea, repararea şi modernizarea mijloacelor de producţie;
h)asigura alimentarea cu energie, apa şi aburi pentru necesităţile întreprinderii şi ia măsuri pentru folosirea raţională a instalaţiilor termoenergetice şi utilizarea eficienta a combustibilului şi energiei;
i)asigura aplicarea normelor de protecţie şi igiena muncii în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi a imbolnavirilor profesionale, a normelor de paza contra incendiilor, precum şi măsurile suplimentare necesare în raport cu condiţiile specifice din unitate; întocmeşte programul lucrărilor de protecţia muncii şi asigura îndeplinirea lui; asigura aplicarea măsurilor pentru prevenirea şi combaterea poluarii mediului înconjurător.
În domeniul comercial, întreprinderea are următoarele atribuţii principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor:
A. Aprovizionare tehnico-materială
a)elaborează necesarul produselor de aprovizionat şi încheie contracte economice de lungă durata, anuale sau pe perioade mai scurte, urmăreşte şi răspunde de realizarea lor; ia măsuri pentru respectarea normelor de consum aprobate;
b)răspunde de aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibil şi energie în scopul asigurării unei realizari ritmice a producţiei;
c)propune organului căruia îi este subordonata fondurile valutare necesare importurilor şi elaborează fişele tehnice pentru importul departamental;
d)elaborează propuneri de norme de stoc pentru materii prime, materiale, combustibili; ia măsuri pentru preintimpinarea formării de stocuri supranormative;
e)efectuează recepţia şi asigura depozitarea, conservarea şi transportul materiilor prime, materialelor, semifabricatelor şi produselor.
B. Desfacere
a)participa la prospectarea pieţei în vederea cunoaşterii necesităţilor de consum pentru produsele din profilul de activitate;
b)încheie contracte economice de lungă durata, anuale sau pe perioade mai scurte pentru desfacerea produselor sale şi asigura portofoliul de comenzi necesar; realizează sarcinile de export date de centrala sau minister, după caz;
c)asigura reclama şi prezentarea produselor; elaborează şi difuzează cataloage comerciale;
d)exercita atribuţiile ce-i revin - potrivit legii - în calitate de coordonator de balante;
e)participa la expoziţii, demonstratii practice şi tîrguri în ţara şi în străinătate pentru produsele pe care le realizează;
f)organizează urmărirea în exploatare a instalaţiilor şi a utilajelor, precum şi activitatea de "service" potrivit clauzelor contractuale;
g)asigura rezolvarea reclamatiilor referitoare la calitatea şi cantitatea producţiei, ambalaje, termen de livrare sau alte condiţii prevăzute în contractele economice interne şi externe.
În domeniul financiar-contabil, întreprinderea are următoarele atribuţii principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor:
a)elaborează planul financiar cincinal şi planurile financiare anuale, pe baza analizelor şi studiilor proprii, precum şi a orientarilor primite de la organul căruia îi este subordonata; după aprobare, asigura îndeplinirea planului financiar;
b)asigura efectuarea la termen şi în cuantumul stabilit a vărsămintelor cuvenite bugetului de stat sau organului ierarhic superior, după caz;
c)elaborează propuneri pentru proiectele planului de credite şi de casa; pentru nevoi suplimentare poate solicita ,credite la unitatea bancară la care are cont;
d)efectuează studii şi analize cu privire la eficienta fondurilor de producţie, evoluţia acumularilor băneşti, a structurii cheltuielilor materiale, a stocurilor de valori materiale şi a altor indicatori financiari;
e)face inventarierea bunurilor patrimoniale şi ţinînd seama de cele constatate ia măsurile corespunzătoare, potrivit legii;
f)organizează şi exercită controlul financiar preventiv şi controlul gestionar de fond asupra gospodăririi mijloacelor materiale şi băneşti;
g)stabileşte, cu acordul beneficiarului, preţuri şi tarife la produsele şi serviciile din competenţa întreprinderii, precum şi adaosuri sau bonificatii în condiţiile legii;
h)stabileşte normativul mijloacelor circulante şi ia măsuri pentru accelerarea vitezei de rotaţie a acestora; urmăreşte situaţia stocurilor de valori materiale şi ia măsuri pentru încadrarea în normativul total al mijloacelor circulante;
i)organizează şi conduce contabilitatea; întocmeşte bilanţul contabil şi situaţia principalilor indicatori economico-financiari;
j)stabileşte, potrivit legii, trecerea pe seama cheltuielilor de producţie a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere peste normele legale, în cazurile în care acestea nu se datoresc culpei cuiva, precum şi scăderea din contabilitate a oricăror alte pagube.
În domeniul activităţilor de personal, întreprinderea are următoarele atribuţii principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor:
a)organizează orientarea profesională, selecţionarea, încadrarea şi promovarea personalului potrivit cerinţelor stabilite pentru fiecare loc de muncă; asigura evidenta cadrelor; ia măsuri pentru aplicarea unor criterii obiective de apreciere anuală a personalului în scopul repartizării şi utilizării judicioase a acestora;
b)stabileşte necesarul de cadre în perspectiva, pe specialităţi;
c)întocmeşte planul propriu de pregătire a personalului cu şi fără participare în producţie; organizează pregătirea personalului prin cursuri de calificare, şcoli profesionale, ucenicie la locul de muncă, şcoli de maiştri şi altele, pe baza planului de şcolarizare şi în limita fondurilor alocate prin plan; în colaborare cu instituţiile de învăţămînt, organizează şi urmăreşte practica în producţie a elevilor şi studenţilor;
d)organizează perfecţionarea pregătirii personalului prin instruire la locul de muncă, cursuri organizate în unitate, studiu individual, stagii de practica sau prin alte forme ce se desfăşoară în afară unităţii, atît în domeniul tehnologic, cît şi în probleme de conducere şi organizare;
e)asigura baza materială, dotarea unităţilor şcolare şi cadrele didactice de specialitate necesare;
h)asigura aplicarea principiilor generale privind remunerarea muncii şi perfecţionarea formelor de stimulare materială a personalului, atît în ceea ce priveşte legarea mai strinsa a retributiei lor de rezultatele obţinute de fiecare în parte, cît şi de rezultatele de ansamblu obţinute;
g)ia măsuri pentru organizarea activităţii de apărare a secretului de stat;
h)ia măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi folosirea raţională a forţei de muncă;
i)asigura înfăptuirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii, pentru înfiinţarea de cantine, crese, grădiniţe, grupuri sociale, pentru crearea condiţiilor de cazare, rezolvarea problemelor de asistenţa medicală, precum şi baza materială necesară acţiunilor cultural-sportive.
Întreprinderile din cadrul centralelor exercita în întregime atribuţiile din domeniul de producţie, precum şi parţial atribuţiile corespunzătoare celorlalte domenii care nu se justifica din punct de vedere economic să se realizeze în mod centralizat. Atribuţii cum sînt cele privind cercetarea, proiectarea, investiţiile, aprovizionarea şi desfacerea, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor în unităţi special constituite se exercită, de regula, în mod centralizat, de către centrale în folosul întreprinderilor subordonate. Centrala va stabili pentru fiecare întreprindere din componenta ei, pe bază de criterii economice, ţinînd seama de factorii de influenţa specifici, limitele în care atribuţiile prevăzute la capitolul I pentru întreprinderi se exercită de către acestea şi respectiv atribuţiile ce se realizează în mod centralizat la nivelul centralei.
Centrala este o unitate economică autonomă, de producţie, care cuprinde mai multe întreprinderi, fabrici, uzine, exploatări, santiere de construcţii-montaj, secţii şi alte unităţi de producţie; ea poate avea în componenta sa şi unităţi de cercetare, proiectare, comerţ exterior, aprovizionare, desfacere, prelucrare automată a datelor, pregătire şi perfecţionare a cadrelor, prestări de servicii sau alte unităţi necesare îndeplinirii sarcinilor ce îi revin; centrala asigura în mod nemijlocit conducerea întreprinderilor subordonate şi a celorlalte unităţi din componenta sa.
Centrala se constituie, de regula, pe structura unei mari întreprinderi; gruparea unităţilor în centrale se face în principal, pe baza criteriului omogenitatii produselor şi a tehnologiilor de fabricaţie, al cooperării, al integrării pe baza unor produse finite sau în funcţie de amplasarea teritorială a unităţilor componente.
Centralele industriale sau alte unităţi asimilate acestora - combinate, trusturi, grupuri de întreprinderi, de fabrici sau de uzine -, denumite în prezenta lege centrale, se organizează şi funcţionează pe principiul gestiunii economice.
Centralele au personalitate juridică, pe care o dobîndesc de la data înregistrării lor la Ministerul Finanţelor sau, în cazul celor de subordonare locală, la organele financiare judeţene şi al municipiului Bucureşti.
Centralele sînt titulare de plan pentru indicatorii ce le sînt repartizaţi de ministere, celelalte organe centrale ale administraţiei de stat şi consiliile populare judeţene şi al municipiului Bucureşti şi răspund faţă de acestea de îndeplinirea planului şi de situaţia economico-financiară a întregii activităţi. Ele încheie bilanţ, au cont la banca, beneficiază de credite bancare, au relaţii economice şi financiare cu alte unităţi, precum şi cu beneficiari şi furnizori străini.
Centralele sînt subordonate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat sau consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti.
Centralele se înfiinţează, se desfiinţează sau se reorganizează prin fuziune, absorbţie, divizare totală sau parţială, prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Prin actul de înfiinţare a centralei se stabilesc denumirea, obiectul activităţii şi sediul principal.
Centralele se înzestrează la înfiinţare cu fonduri fixe şi se doteaza cu mijloace circulante proprii, necesare desfăşurării activităţii la nivelul lor.
Prevederile art. 4 al prezentei legi referitoare la fondurile fixe şi mijloacele circulante se aplică şi centralelor.
Centralele au relaţii bugetare directe.
Beneficiile aprobate prin planurile financiare ale centralelor se repartizează, potrivit legii, pentru acoperirea unor nevoi financiare ale unităţilor în subordine, finanţarea investiţiilor centralizate, vărsăminte la buget, constituirea fondului pentru investiţii necentralizate şi a fondului de rezerva, precum şi pentru alte destinaţii legale.
Beneficiile peste plan preluate de la întreprinderile subordonate se repartizează pentru constituirea fondului de investiţii sociale sau pentru alte destinaţii legale, iar diferenţa se vărsa la bugetul de stat, în condiţiile prevăzute de lege.
Centrala constituie la dispoziţia sa, potrivit legii, fondul pentru finanţarea investiţiilor centralizate prin prelevări de la întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente din: fondul de amortizare, beneficii şi din alte resurse destinate investiţiilor.
Centrala constituie la dispoziţia sa un fond pentru investiţii necentralizate alimentat din:
a)beneficii, în cote anuale diferenţiate în funcţie de nivelul rentabilitatii planificate pentru activitatea de baza stabilite anual prin bugetul de stat;
b)amortizarea aferentă fondurilor fixe a căror durata normata de serviciu a expirat, în cota anuală de pînă la 15 la suta.
Fondul prevăzut la alineatele precedente se foloseşte pentru:
–investiţii necentralizate productive de mare urgenta, cum sînt cele destinate modernizării utilajelor şi instalaţiilor existente, achiziţionării de aparate de măsura şi control, îmbunătăţirii tehnologiei producţiei, eliminării de locuri inguste, completărilor de utilaje în spaţii existente, îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, amenajării şi dezvoltării de spaţii comerciale şi depozite, dezvoltării secţiilor de prestări de servicii;
–investiţii social-culturale, inclusiv construcţii de locuinţe;
–rambursarea ratelor restante din creditele acordate pentru neconstituirea resurselor destinate finanţării investiţiilor la nivel planificat, precum şi a celor din credite acordate pentru investiţii centralizate înscrise în planul de stat, nerambursate pînă la sfîrşitul anului din resursele prevăzute în acest scop;
–alte destinaţii stabilite prin dispoziţii legale.
Sumele rămase nefolosite se reportează în anul următor şi se utilizează cu aceeaşi destinaţie.
Centrala constituie la dispoziţia sa un fond pentru efectuarea de modernizări, îmbunătăţiri ale tehnologiei producţiei, precum şi pentru lucrări de reparaţii capitale în afară celor planificate a se executa din cheltuielile de producţie sau circulaţie, în limita unei cote pînă la 25 la suta din amortizarea aferentă fondurilor fixe utilizate după expirarea duratei de serviciu normate, la alte unităţi componente decît întreprinderile subordonate.
Centrala constituie din beneficiile planificate un fond de rezerva ce se determina prin aplicarea unei cote anuale de 1 la suta la valoarea mijloacelor circulante proprii.
Fondul de rezerva se foloseşte pentru: acoperirea temporară a unor nevoi financiare urgente; acoperirea unor cheltuieli de reprezentare şi protocol; rambursarea creditelor pentru cresteri de mijloace circulante, în cazul nerealizarii planului de beneficii din cauze neimputabile; acoperirea unor eventuale pierderi de mijloace circulante proprii; rambursarea ratelor restante din creditele acordate pentru neconstituirea resurselor destinate finanţării investiţiilor la nivel planificat, precum şi cele din credite acordate pentru investiţii centralizate înscrise în planul de stat nerambursate pînă la sfîrşitul anului din resursele prevăzute în acest scop.
Fondul de rezerva neutilizat de centrala în cursul unui an se reportează în anul următor.
În vederea realizării planului de dezvoltare a tehnicii noi, centrala constituie, potrivit legii, fondul pentru tehnica noua.
Centrala poate constitui, în condiţiile legii, o rezervă în cadrul fondurilor valutare alocate pentru satisfacerea unor nevoi urgente de import.
Pentru stimularea personalului în realizarea şi depăşirea sarcinilor de plan, centrala poate acorda, potrivit legii, premii anuale, premii pentru economii de materii prime, materiale şi forta de muncă, premii pentru depăşirea sarcinilor de export şi reducerea importurilor, precum şi premii pentru realizari deosebite în cursul anului.
De asemenea, se poate constitui, la dispoziţia conducerii centralei, un fond de premiere din beneficiile planificate, în limita unei cote de 0,05 la suta calculată la fondul de salarii planificat anual pe total centrala; din acest fond se pot acorda premii în cursul anului personalului care a obţinut rezultate deosebite; directorul general şi directorii pe funcţiuni din centrala pot fi premiati cu aprobarea organului ierarhic superior.
Din beneficiile peste plan ale anului anterior, centrala poate preleva o cota pentru efectuarea unor lucrări de investiţii sociale - locuinţe, crese, cămine, cantine, dispensare şi altele similare -, în condiţiile prevăzute în planurile anuale.
Atribuţii
În domeniul planificarii şi controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, centrala are următoarele atribuţii principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor:
a)elaborează planul cincinal şi planurile anuale în vederea asigurării economiei cu produsele şi prestaţiile care intră în profilul ei de activitate; în acest scop analizează potenţialul tehnic şi economic al întreprinderilor subordonate şi celorlalte unităţi componente, soluţiile pentru creşterea eficientei producţiei, investiţiilor, exportului, sporirea productivitatii muncii şi folosirea raţională a forţei de muncă, precum şi alte elemente care definesc laturile cantitative şi calitative ale întregii activităţi economice la care se referă prevederile de plan; planul astfel elaborat se corelează cu prevederile planului de stat de dezvoltare a ramurilor şi a economiei naţionale în ansamblul sau, de către organul ierarhic superior, aprobindu-se de conducerea colectivă a acestuia; desfăşoară după aprobarea planului de stat, planul propriu pe unităţile componente;
b)elaborează studii de prognoza privind dezvoltarea în perspectiva a activităţii centralei;
c)urmăreşte realizarea ritmica şi integrală a planului pe ansamblul centralei şi pe fiecare întreprindere subordonata; ia măsuri pentru respectarea disciplinei de plan şi pentru rezolvarea operativă a problemelor ce apar pe parcursul executării planului;
d)constituie o rezervă de plan la fondul de salarii de pînă la 1,5 la suta din fondul de salarii total aprobat pe centrala; pentru activităţile sezoniere şi de construcţii-montaj rezerva poate fi de pînă la 2 la suta din fondul de salarii aprobat trimestrial. În mod corespunzător se constituie rezerva de plan şi la numărul de personal;
e)modifica, pe ansamblul centralei, eşalonarea trimestriala a indicatorilor de muncă şi salarii, stabiliţi de organul căruia îi este subordonata, cu pînă la 2 la suta din fondul de salarii aprobat pe trimestrul respectiv, cu respectarea indicatorilor de muncă şi salarii planificati pe întregul an;
f)organizează evidenta capacităţilor de producţie pe centrala, întreprinderi subordonate şi celelalte unităţi componente, controlează modul de folosire şi ia măsuri pentru creşterea gradului de utilizare a acestora.
În domeniul cercetării-dezvoltării, centrala are următoarele atribuţii principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor;
A. Cercetare şi proiectare
a)elaborează planul de cercetare şi de valorificare a cercetărilor încheiate, precum şi planul de proiectare şi planul tehnic şi asigură realizarea lor; face propuneri pentru temele de cercetare care să fie cuprinse în planul de stat;
b)elaborează studii pentru dezvoltarea centralei în ansamblu, a întreprinderilor subordonate şi a celorlalte unităţi componente, în vederea specializării acestora, a concentrarii producţiei şi a tipizarii produselor şi subansamblelor; avizează studiile privind direcţiile de dezvoltare şi profilul întreprinderilor subordonate şi unităţilor componente elaborate de acestea;
c)asigura cooperarea tehnico-ştiinţifică cu unităţi din străinătate şi încheie convenţii cu acestea, în limita competentelor stabilite;
d)organizează şi îndrumă activitatea de proiectare, ia măsuri pentru utilizarea proiectelor-tip, directive şi refolosibile;
e)organizează activitatea de cercetare atît pentru nevoile proprii cît şi - pe bază de contracte - pentru alte unităţi, pentru produse şi procedee tehnologice noi;
f)întocmeşte studiul comparativ de oferte pentru importuri complexe şi propune opţiunea sa;
g)elaborează sau, după caz, organizează elaborarea de studii pentru asimilarea produselor noi din profilul centralei, precum şi pentru modernizarea şi ridicarea nivelului tehnic-calitativ al produselor; ia măsuri pentru punerea în fabricaţie a produselor nou asimilate;
h)organizează elaborarea de studii privind perfecţionarea tehnologiilor, concomitent cu îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, pentru introducerea în fabricaţie a unor materiale noi de calitate superioară şi cu eficienta sporită, înlocuirea de materiale deficitare; asigura introducerea şi extinderea procedeelor tehnologice noi şi de mare productivitate; ia măsuri pentru extinderea mecanizarii şi automatizarii producţiei, modernizarea utilajelor şi instalaţiilor, introducerea mijloacelor mecanizate şi automatizate de calcul;
i)stabileşte planul tematic de investiţii-inovaţii; asigura măsurile necesare pentru identificarea şi înregistrarea soluţiilor tehnice brevetabile realizate în cadrul întreprinderilor subordonate şi a celorlalte componente; ia măsuri să asigure protecţia, realizarea şi generalizarea inventiilor, se preocupa de brevetarea şi valorificarea în străinătate a inventiilor; prezintă propuneri ministerului pentru achiziţionarea licenţelor care depăşesc componenta sa;
j)asigura informarea, documentarea şi propaganda tehnico-ştiinţifică;
k)stabileşte măsuri pentru dezvoltarea bazei materiale a cercetărilor ştiinţifice proprii.
B. Invenţii şi construcţii
a)elaborează planul de investiţii pe centrala, pe baza studiilor proprii şi a propunerilor întreprinderilor subordonate şi a celorlalte unităţi componente; elaborează pe baza propunerilor acestora, planul de finanţare şi creditare a investiţiilor;
b)nominalizeaza investiţiile care se finanţează din fonduri centralizate nerambursabile sau din credite bancare aprobate în poziţii globale şi stabileşte volumul investiţiilor necentralizate ce se finanţează din fondurile lăsate la dispoziţia sa; efectuează cu acordul constructorului virari între investiţiile pe care are dreptul să le nominalizeze în plan;
c)asigura elaborarea prin organizaţii de proiectare proprii sau prin terţi a documentaţiilor tehnico-economice pentru investiţii; urmăreşte ca producţia noilor obiective să se realizeze în principal cu materii prime şi materiale din ţara; asigura amplasarea unităţilor de producţie avînd în vedere existenta forţei de muncă, reducerea transporturilor, folosirea unităţilor din zona; întocmeşte studiul comparativ de oferte pentru importuri complexe şi propune opţiunea centralei;
d)stabileşte, potrivit legii, indicatorii tehnico-economici şi documentaţiile tehnico-economice pentru investiţiile din fondurile statului - investiţii centralizate şi necentralizate - în limita competentelor sale;
e)încheie contracte de antrepriza cu unităţile de construcţii pentru executarea lucrărilor de investiţii sau poate să imputerniceasca unităţile componente sa încheie aceste contracte; organizează, acolo unde se justifica economic, executarea de lucrări în regie proprie;
f)stabileşte, în colaborare cu furnizorii, grafice pentru livrarea utilajelor şi instalaţiilor prin care se specifică obligaţiile reciproce privind: termenele de emitere a comenzilor, de predare a documentaţiilor tehnice, precum şi condiţiile de execuţie a utilajelor şi instalaţiilor, corelînd termenele de livrare a acestora cu graficele de eşalonare a investiţiilor şi cu termenele de punere în funcţiune a capacităţilor;
g)urmăreşte realizarea resurselor destinate finanţării investiţiilor, în care scop ia măsuri pentru constituirea, potrivit planului, a fondurilor ce se realizează pe seama vărsămintelor din amortismente, a beneficiilor realizate şi a altor surse;
h)repartizează fondurile de investiţii de care poate dispune în următoarea ordine;
–pentru punerea în funcţiune a capacităţilor şi obiectivelor ce urmează să fie date în exploatare în anul de plan;
–pentru realizarea stadiilor fizice stabilite prin grafice la obiectivele în continuare şi la cele noi;
i)organizează recepţia lucrărilor de investiţii, aproba recepţia definitivă a obiectivelor de investiţii ai căror indicatori tehnico-economici intră în competenţa sa;
j)stabileşte cu acordul constructorilor, virările între întreprinderi, de investiţii centralizate prevăzute în poziţii globale, cu respectarea capacităţilor şi termenelor de punere în funcţiune aprobate, iar pentru investiţiile ce se realizează din credite bancare şi cu acordul băncilor.
C. Organizarea producţiei şi a muncii
a)ia măsuri pentru organizarea pe baze ştiinţifice a producţiei în scopul folosirii rationale a capacităţilor de producţie, aplicării de forme şi metode moderne de organizare şi programare a producţiei în vederea optimizarii proceselor de producţie, utilizării de sisteme rationale pentru miscarea materiilor prime, materialelor şi produselor; asigura îmbunătăţirea continua a formelor şi metodelor de conducere, perfecţionarea structurilor organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare, organizează sistemul informaţional potrivit cu atribuţiile şi răspunderile ce revin fiecărei trepte ierarhice din centrala, întreprinderi subordonate şi celelalte unităţi componente;
b)asigura îmbunătăţirea continua a organizării şi normarii muncii prin folosirea unor forme adecvate de diviziune şi cooperare în munca, rationalizarea muncii de birou, organizarea raţională a locurilor de muncă, organizarea muncii în schimburi; adapteaza metodologia generală de normare la specificul activităţii sale, cu acordul uniunii sindicatelor de ramura; elaborează normative şi norme unificate specifice domeniului sau de activitate;
c)elaborează, pe baza propunerilor întreprinderilor subordonate şi a celorlalte unităţi componente şi a analizelor proprii, planul de normare tehnica a muncii şi ia măsuri pentru îndeplinirea lui; asigura aplicarea normelor fundamentate ştiinţific la toate activităţile şi categoriile de personal; controlează modul lor de aplicare şi stabileşte măsuri pentru ridicarea nivelului calitativ al acestora;
d)urmăreşte valorificarea studiilor proprii şi a celor elaborate de întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente, prin aplicarea, extinderea şi generalizarea lor; elaborează, pe baza acestora, calcule sintetice privind posibilităţile creşterii producţiei, sporirii productivitatii muncii şi realizării de beneficii peste plan;
e)acorda asistenţa de specialitate întreprinderilor subordonate şi celorlalte unităţi componente în problemele specifice organizării conducerii, producţiei şi muncii;
f)urmăreşte şi proiectele noilor investiţii să fie elaborate pe baza tehnicilor şi metodelor organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii, în vederea realizării unei eficiente sporite;
g)organizează documentarea şi informarea în probleme de organizare a conducerii, producţiei şi a muncii.
În domeniul producţiei, centrala are următoarele atribuţii principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor:
a)elaborează documentaţia de pregătire tehnologică a producţiei pentru procese tehnologice tipizate, precum şi programele de fabricaţie pentru întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente pentru care aceste activităţi se executa centralizat;
b)elaborează normele şi normativele de consum care se aproba prin planul de stat şi departamental, pentru materii prime, materiale, combustibili, energie; stabileşte asemenea norme şi normative pentru alte materii prime şi materiale în vederea fundamentarii tehnico-economice a consumului productiv; se preocupa de reducerea continua a consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibili, energie;
c)organizează şi urmăreşte aplicarea unor metode moderne de pregătire-programare-lansare şi urmărire a producţiei în vederea utilizării complete a capacităţilor de producţie şi a forţei de muncă;
d)stabileşte planul de cooperare între întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente; urmăreşte şi ia măsuri pentru îndeplinirea acestuia; asigura relaţiile de cooperare cu alte centrale;
e)organizează şi controlează activitatea de exploatare, întreţinere şi reparare a utilajelor, a aparatelor de măsura şi control şi de producţie a SDV-urilor şi pieselor de schimb pentru utilajele proprii, activitatea de metrologie, precum şi alte activităţi de producţie auxiliara sau de prestaţii, prin care se asigura deservirea întreprinderilor subordonate şi celorlalte unităţi componente;
f)organizează şi îndrumă desfăşurarea activităţii de control tehnic de calitate;
g)stabileşte şi ia măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor de muncă şi imbolnavirilor profesionale, ţinînd seama de condiţiile specifice; asigura aplicarea măsurilor pentru prevenirea şi combaterea poluarii mediului înconjurător.
În domeniul comercial, centrala are următoarele atribuţii principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor:
A. Aprovizionare tehnico-materială
a)răspunde de asigurarea bazei materiale a unităţilor componente, respectînd prevederile planului de stat, disciplina contractuală şi alte reglementări legale;
b)asigura aprovizionarea ritmica cu materii prime, materiale, combustibili şi energie; stabileşte nomenclatorul produselor a căror aprovizionare se asigura de către centrala, elaborează necesarul pentru aceste produse, încheie contracte economice de lungă durata, anuale sau pe perioade mai mici, urmăreşte şi asigură realizarea lor, precum şi a produselor la care întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente derulează pe specificăţii contractele încheiate de centrala;
c)stabileşte relaţii, încheie contracte cu furnizorii străini şi urmăreşte realizarea livrărilor; efectuează, potrivit legii, importurile complexe direct sau prin relaţii cu alte organizaţii importatoare;
d)asigura folosirea judicioasă a materiilor prime şi materialelor deficitare din ţara şi din import, extinderea utilizării în consum a materialelor indigene inlocuitoare, valorificarea deşeurilor, recuperarea ambalajelor refolosibile;
e)asigura dimensionarea justa a stocurilor, luînd măsuri pentru stabilirea normelor de stoc pentru materii prime, materiale, combustibili, energie; ia măsuri pentru preintimpinarea formării de stocuri supranormative şi pentru lichidarea celor deja formate; aproba normele de stoc care sînt în competenţa sa; asigura redistribuirea între întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente, precum şi la alte unităţi a stocurilor disponibile, pentru reintroducerea lor în circuitul economic;
f)propune organului ierarhic superior fondurile valutare necesare importurilor şi după aprobare ia măsuri de realizare a importurilor în stricta concordanta cu necesităţile obiective ale întreprinderilor subordonate şi celorlalte unităţi componente; elaborează fişele tehnice pentru importul departamental şi asigura contractarea din timp şi livrarea la termen a produselor din import sau urmăreşte contractarea pentru produsele ce se contractează de către firmele importatoare; asigura aprovizionarea întreprinderilor subordonate şi a celorlalte unităţi componente cu produsele din import;
g)urmăreşte modul în care întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente încheie contractele şi realizează aprovizionarea tehnico-materială, pentru produsele lăsate în competenţa lor; soluţionează litigiile precontractuale;
h)organizează, după caz, depozite proprii de aprovizionare.
B. Desfacere
a)organizează prospectarea pietii interne şi externe în vederea cunoaşterii necesităţilor de consum; stabileşte relaţii directe cu beneficiarii pentru constituirea portofoliului de comenzi şi determinarea altor elemente utile încheierii contractelor economice;
b)întocmeşte balante pentru planurile anuale şi de perspectiva la produsele la care este coordonator, cu obligaţia de a asigura acoperirea necesarului justificat al economiei, folosind în acest scop atît resursele proprii, cît şi ale celorlalţi furnizori, indiferent de subordonarea acestora, precum şi cele provenite din import; colaborează cu alte centrale şi unităţi furnizoare şi beneficiare şi cu organele ierarhice ale acestora la stabilirea celor mai eficiente soluţii de echilibrare a balanţei de materiale; asigura utilizarea integrală şi cu maximum de eficienta a capacităţilor de producţie, asimilarea de produse noi, dimensionarea judicioasă a stocurilor, încadrarea consumurilor în normele şi normativele stabilite, extinderea folosirii inlocuitorilor şi a materiilor prime şi materialelor din ţara, luînd sau propunind măsuri pentru intensificarea fabricării acestora; înscrie în balante rezerve de plan corespunzătoare în scopul desfăşurării ritmice a procesului de producţie şi realizării sarcinilor de plan şi dispune utilizarea lor potrivit competentelor ce-i revin; asigura optimizarea transportului materiilor prime şi materialelor de masa;
c)elaborează planul pentru produsele destinate exportului şi stabileşte mărfurile care se livreaza în cadrul sarcinii valorice de export "alte produse"; asigura valorificarea mărfurilor pe piaţa externa şi creşterea eficientei exportului;
d)stabileşte nomenclatorul produselor pentru care centrala încheie contracte ca furnizor, inclusiv al produselor pentru care întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente derulează pe specificăţii contractele încheiate de centrala, precum şi nomenclatorul produselor ce se contractează şi se desfac de către unităţi prin relaţii directe cu beneficiarii; încheie contracte cu beneficiarii interni şi externi urmărind realizarea în termen a livrărilor;
e)elaborează împreună cu ceilalţi producători şi difuzează cataloage comerciale cuprinzînd produsele pentru care îi revine sarcina de coordonator de balante, precum şi alte produse realizate de întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente, cu indicarea tuturor elementelor necesare stabilirii relaţiilor contractuale; revizuieste şi imbunatateste anual cataloagele elaborate;
f)organizează şi, după caz, participa la tîrguri, expoziţii, demonstratii practice pentru produsele la care este coordonator sau care se realizează de întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente; întocmeşte albume şi prospecte cuprinzînd caracteristicile calitative şi domeniile de utilizare a produselor; ia orice măsuri pentru difuzarea larga a produselor din profilul lor;
g)îndeplineşte, din însărcinarea organului căruia îi este subordonata, rolul de furnizor general pentru livrările de instalaţii complexe;
h)încheie contracte cu Banca Română de Comerţ Exterior pentru obţinerea de credite în valută;
i)organizează, după caz, depozite de desfacere şi magazine proprii de prezentare şi vînzare în ţara şi în străinătate, service"-uri, precum şi vinzari în consignaţie;
j)efectuează exportul şi importul de produse prin compartimente specializate, întreprinderi proprii de comerţ exterior sau prin alte unităţi cu activitate de comerţ exterior;
k)poate participa sau poate avea, în condiţiile legii, următoarele forme de reprezentare în străinătate; reprezentanţi comerciali proprii permanenţi sau temporari; birouri tehnico-comerciale; societăţi comerciale mixte; reprezentanţi locali - persoane fizice sau juridice; alte forme de reprezentare comercială;
l)aproba pentru întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente, planurile de transport cu mijloace proprii;
m)urmăreşte utilizarea corespunzătoare a mijloacelor de transport şi ia măsuri în vederea evitării transporturilor neeconomicoase;
n)asigura rezolvarea reclamatiilor referitoare la calitate, cantitate, ambalaje, termene de livrare sau alte condiţii prevăzute în contractele interne şi externe, suportînd daunele care provin din vina centralei.
Centrala asigura cooperarea în producţie cu firme şi organizaţii din străinătate, în limita competentelor ce-i revin; poate iniţia, trata şi încheia acţiuni şi contracte de cooperare privind: exportul de produse pe termen lung, cooperarea în producţie şi în activitatea comercială, realizarea de importuri complexe prin cooperare, procurarea de materii prime deficitare prin livrări de produse, obţinerea de licenţe, tehnologii, instrucţiuni de fabricaţie, funcţionare şi exploatare a instalaţiilor, precum şi asistenţa tehnica; pătrunderea pe noi pieţe, atît ca furnizor principal, cît şi ca subfurnizor, în condiţiile Legii cu privire la activitatea de comerţ exterior, de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică*.
* Vezi p. 173 din prezentul volum.
În domeniul financiar-contabil centrala are următoarele atribuţii principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor;
a)elaborează planul financiar şi asigura mobilizarea tuturor rezervelor şi utilizarea eficienta a resurselor financiare puse la dispoziţie;
b)stabileşte pentru întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente, după necesitate, indicatori financiari - anuali şi pe trimestre - în limita indicatorilor comunicaţi de organul căruia îi este subordonata; repartizează beneficiile planificate pe destinaţii legale; întocmeşte comunicările de vărsăminte din beneficii;
c)adapteaza, în cursul execuţiei, planurile financiare ca urmare a modificării indicatorilor economici, conform reglementărilor în vigoare;
d)elaborează indicaţii pentru aplicarea în întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente, potrivit specificului activităţii lor, a metodologiei şi formularisticii de planificare financiară;
e)elaborează propuneri pentru proiectele planului de credite şi de casa şi repartizează pe întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente plafoanele aprobate; pentru eventuale nevoi suplimentare de fonduri care apar în cursul trimestrului, poate solicita credite la unităţile bancare la care are cont;
f)analizează cauzele care au condus la depăşirea fondurilor planificate la întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente, care folosesc credite restrictive, şi ia măsuri care să asigure în timp scurt încadrarea acestora în fondurile planificate;
g)efectuează studii şi analize cu privire la eficienta fondurilor de producţie, evoluţia acumularilor băneşti, a structurii cheltuielilor materiale, a stocurilor de valori materiale şi a altor indicatori financiari;
h)ia măsuri pentru efectuarea recalcularii periodice a normativelor mijloacelor circulante, urmărind accelerarea vitezei de rotaţie a acestora prin îmbunătăţirea aprovizionarii tehnico-materiale, a programelor de producţie şi a activităţii de desfacere; urmăreşte situaţia stocurilor de valori materiale şi ia măsuri pentru încadrarea întreprinderilor subordonate şi a celorlalte unităţi componente în normativul total al mijloacelor circulante, pentru lichidarea stocurilor supranormative cu mişcare lenta şi fără mişcare, precum şi preintimpinarea formării lor în viitor;
f)asigura îndeplinirea planului financiar pe ansamblul centralei, întreprinderi subordonate şi celelalte unităţi componente, urmărind realizarea acumularilor băneşti şi a obligaţiilor financiare faţă de stat, creşterea rentabilitatii şi folosirea eficienta a mijloacelor materiale şi băneşti, precum şi respectarea disciplinei financiare;
j)analizează propunerile de plan valutar pentru prestaţii de servicii şi operaţiuni necomerciale primite de la întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente şi întocmeşte proiectul planului valutar al centralei;
k)constituie comisiile de verificare şi analiza a bilanţului anual al întreprinderilor; verifica şi centralizează bilanţurile contabile şi situaţia principalilor indicatori economico-financiari lunari ai întreprinderilor subordonate şi celorlalte unităţi componente; întocmeşte dări de seama contabile pentru întreaga activitate a centralei, pe care le înaintează organelor competente;
l)stabileşte, potrivit legii, trecerea pe seama cheltuielilor de producţie a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere peste normele legale, în cazurile în care acestea nu se datoresc culpei cuiva, precum şi scăderea din contabilitate a oricăror altor pagube;
m)stabileşte termene de efectuare a inventarierii patrimoniale la întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente; examinează şi soluţionează litigiile patrimoniale dintre întreprinderile subordonate, trimiţînd organelor arbitrare numai acele litigii care depăşesc competenţa sa; soluţionează litigiile de o valoare sub 1000 de lei în cazul în care întreprinderile subordonate sînt debitoare;
n)stabileşte, potrivit legii, termene diferenţiate de prezentare a bilanţurilor şi situaţiilor principalilor indicatori economico-financiari pentru întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente în funcţie de specificul fiecăreia;
o)organizează controlul financiar preventiv în condiţiile legii; organizează şi exercită controlul gestionar de fond asupra mijloacelor materiale şi băneşti la întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente;
p)stabileşte şi modifica preţuri şi tarife, precum şi bonificatii şi adaosuri, potrivit prevederilor şi competentelor legale; controlează şi răspunde de modul de stabilire a preţurilor şi tarifelor, precum şi de concordanta dintre calitatea produselor şi preţurile stabilite;
r)redistribuie fondurile fixe disponibile la întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente în cadrul competentelor acordate.
În domeniul activităţilor de personal, centrala are următoarele atribuţii principale, purtind răspunderea pentru îndeplinirea lor:
a)organizează aplicarea unor criterii ştiinţifice privind selecţionarea, pregătirea, încadrarea şi promovarea personalului; se ocupa de formarea din timp a cadrelor împreună cu instituţiile de învăţămînt;
b)stabileşte necesarul de personal în perspectiva, pe specialităţi, ţinînd seama de specificul, cerinţele şi dezvoltarea sectorului coordonat;
c)întocmeşte planul de pregătire a personalului prin cursuri de scurta durata, planul de pregătire a personalului fără participare în producţie, pentru întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente, pe baza propunerilor primite de la acestea; aproba cursurile propuse să se organizeze cu participare în producţie;
d)elaborează planul de perfecţionare a pregătirii personalului potrivit dezvoltării rapide a progresului tehnic şi a cerinţelor conducerii şi organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii; organizează şi urmăreşte practica în producţie a elevilor şi studenţilor, în colaborare cu instituţiile de învăţămînt;
e)organizează pregătirea personalului prin cursuri de calificare, şcoli profesionale, ucenicie la locul de muncă, şcoli de maiştri şi altele, pe baza planului de şcolarizare şi în limita fondurilor alocate prin plan; organizează, potrivit legii, perfecţionarea personalului în domeniul de activitate al centralei şi în probleme de conducere şi organizare;
f)asigura baza materială, dotarea unităţilor şcolare şi cadrele didactice de specialitate necesare;
g)asigura aplicarea principiilor generale privind remunerarea muncii şi perfecţionarea formelor de stimulare materială a personalului atît în ceea ce priveşte legarea mai strinsa a retributiei lor de rezultatele obţinute de fiecare în parte, cît şi de rezultatele de ansamblu obţinute în cadrul acestora;
h)ia măsuri pentru organizarea activităţii de apărare a secretului de stat de către personalul din cadrul centralelor, întreprinderilor subordonate şi unităţilor componente;
i)ia măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi folosirea raţională a forţei de muncă; organizează şi urmăreşte realizarea acţiunilor sociale pe ansamblul centralei referitoare la înfiinţarea de cantine, crese, grădiniţe, spaţii de cazare, rezolvarea problemelor de asistenţa medicală, precum şi asigurare a bazei materiale necesare acţiunilor cultural-sportive.
În cadrul centralelor pot funcţiona, în afară de întreprinderi, unităţi componente cu gestiune economică fără personalitate juridică - fabrici, uzine, exploatări, secţii, santiere, ateliere, depozite şi altele similare. Acestea pot avea independenta operativă, subcont la banca, pot beneficia de credite bancare, pot încheia contracte prin împuternicire de reprezentare şi pot avea relaţii economice şi financiare, prin delegare, în limita competentelor stabilite de centrala de care aparţin. Aceste unităţi exercita o parte din atribuţiile prevăzute pentru întreprinderi la capitolul I, stabilite de către centrala căreia îi sînt subordonate, în funcţie de mărimea, amplasarea şi condiţiile specifice de producţie. Centrala exercita pentru aceste unităţi o parte din atribuţii, astfel încît să le creeze condiţii pentru a se concentra asupra realizării cantitative, calitative şi în condiţiile de eficienta maxima a producţiei; centrala răspunde de totalitatea activităţilor pe care le exercita în mod centralizat pentru întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente.
Unităţile componente prevăzute la articolul precedent se înfiinţează după cum urmează:
–fabrici, uzine, exploatări şi altele care au organizare asemănătoare cu cea a întreprinderilor prevăzute la art. 1, prin ordinul ministrului, pe baza hotărîrii colegiului ministerului, respectiv prin decizia comitetului executiv al consiliului popular;
–secţii, santiere, ateliere, depozite şi alte unităţi similare, prin hotărîrea consiliului oamenilor muncii al centralei.
Prin actul de înfiinţare se stabilesc denumirea, obiectul activităţii şi sediul acestora.
Desfiinţarea acestor unităţi, reorganizarea sau modificarea denumirii, obiectului activităţii sau sediului se face de către organul care le-a înfiinţat.
Centralele înzestrează, după caz, la înfiinţare, unităţile prevăzute la art. 38 cu fonduri fixe şi le pot dota cu mijloace circulante necesare desfăşurării activităţii, cu avizul Ministerului Finanţelor, stabilind şi modul de utilizare a acestora.
Sistemul de premiere din beneficii, prevăzut de reglementările în vigoare, se poate aplica unităţilor prevăzute la art. 38 independent de rezultatele pe ansamblul centralei din care fac parte, în situaţia în care se urmăresc şi evidenţiază distinct rezultatele activităţii economice proprii.
Colectivul de muncă al fiecărei unităţi socialiste de stat poarta răspunderea pentru gospodărirea patrimoniului încredinţat şi pentru rezultatele economice obţinute de unitate. În calitatea sa de participant la administrarea avutiei naţionale, fiecare om al muncii răspunde în faţa colectivului pentru îndeplinirea sarcinilor proprii de muncă şi, împreună cu întregul colectiv, pentru bunul mers al activităţii generale a unităţii.
Conducerea unităţilor socialiste de stat se realizează pe baza principiului conducerii colective, prin participarea nemijlocită a oamenilor muncii la dezbaterea şi soluţionarea problemelor activităţii economico-sociale a unităţii, la elaborarea şi înfăptuirea măsurilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de plan, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţa ale întregului colectiv.
Organele prin care se exercită conducerea colectivă a unităţilor socialiste de stat sînt: comitetele oamenilor muncii pentru conducerea activităţii economice şi sociale, consiliile oamenilor muncii pentru conducerea activităţii economice şi sociale, denumite în prezenta lege comitetele oamenilor muncii şi respectiv consiliile oamenilor muncii, precum şi adunările generale ale oamenilor muncii.
Comitetele şi consiliile oamenilor muncii se constituie din cadre cu funcţii de răspundere, specialişti cu experienta, reprezentanţi aleşi ai oamenilor muncii. În unităţile unde lucrează oameni ai muncii din rindul naţionalitatilor conlocuitoare, din comitete şi consilii vor face parte şi oameni ai muncii aparţinînd acestor naţionalitati.
Constituţia Republicii Socialiste România consacra rolul Partidului Comunist Roman de forta politica conducatoare a întregii societăţi. Fiecare organizaţie de partid în sfera sa de activitate exercita conducerea politica a vieţii economico-sociale, urmăreşte şi controlează înfăptuirea în bune condiţii a sarcinilor ce decurg din programele de dezvoltare economică şi socială elaborate de partid. Secretarii organizaţiilor de partid fac parte din comitetele oamenilor muncii.
Comitetele oamenilor muncii se organizează la întreprinderi şi la unităţi componente ale centralelor, stabilite de acestea. Consiliile oamenilor muncii se organizează la centrale.
Preşedintele comitetului oamenilor muncii este directorul sau conducătorul unităţii respective, iar al consiliului oamenilor muncii, directorul general al centralei; numirea loctiitorului preşedintelui se aproba de comitetul, respectiv de consiliul oamenilor muncii, la propunerea directorului, respectiv a directorului general.
Pentru conducerea operativă a activităţii unităţilor socialiste, comitetele oamenilor muncii de la unităţile mari şi complexe pot constitui colective de conducere operativă, iar consiliile oamenilor muncii îşi constituie birouri executive.
Adunările generale ale oamenilor muncii se organizează la întreprinderi şi respectiv la unităţi componente ale centralelor şi la centrale.
Organele de conducere colectivă au caracter deliberativ, desfasurindu-şi activitatea în prezenta a cel puţin două treimi din numărul membrilor şi adopta hotărîri cu votul a cel puţin jumătate plus unul din numărul total al membrilor.
În caz de divergenta între preşedinte şi majoritatea membrilor, problema asupra căreia nu s-a realizat un acord se supune, în cazul comitetului şi consiliului oamenilor muncii, conducerii organului căruia îi este subordonata unitatea, iar pentru colectivul de conducere operativă şi biroul executiv, comitetului şi respectiv consiliului oamenilor muncii pentru a decide.
Şedinţele de lucru au loc cel puţin o dată de trimestru la consiliul oamenilor muncii, o dată de luna la comitetul oamenilor muncii şi decadal la biroul executiv şi colectivul de conducere operativă. De asemenea, aceste şedinţe pot avea loc şi ori de cîte ori este nevoie la iniţiativa preşedintelui sau la cererea a cel puţin o treime din numărul membrilor.
Pentru analiza unor probleme de mare complexitate sau care interesează întreaga activitate a centralei, a întreprinderilor şi a celorlalte unităţi componente, precum şi pentru elaborarea unor propuneri de rezolvare a acestora şi de aplicare a propunerilor aprobate, organele de conducere colectivă pot constitui grupe de lucru cuprinzînd specialişti din cadrul sau din afară unităţii respective; pentru specialiştii din alte unităţi se va cere acordul conducerii acestora.
La şedinţele comitetului şi ale consiliului oamenilor muncii pot fi invitaţi delegaţi ai organelor centrale, ai băncilor, organizaţiilor economice şi instituţiilor interesate în examinarea problemelor puse în discuţie; de asemenea, în funcţie de specificul problemelor ce urmează a fi analizate, pot fi invitaţi specialişti atît din cadrul unităţilor respective, cît şi din afară lor.
Comitetele şi consiliile oamenilor muncii au obligaţia să prezinte în faţa adunării generale a oamenilor muncii bilanţul activităţii unităţii, situaţia economică financiară a acesteia, sarcinile pentru perioada următoare şi măsurile organizatorice şi tehnice în vederea realizării lor. Comitetele şi consiliile oamenilor muncii răspund în faţa adunărilor generale ale oamenilor muncii de modul cum s-au adus la îndeplinire sarcinile de plan şi măsurile cu privire la asigurarea condiţiilor de muncă ale lucrătorilor.
Comitetele, consiliile oamenilor muncii şi organele de conducere colectivă operativă răspund de activitatea unităţilor respective faţă de conducerea colectivă a organului ierarhic superior; totodată, fiecare membru răspunde în faţa organului de conducere colectivă din care face parte atît pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt repartizate, cît şi pentru întreaga activitate a unităţii.
Comitetul şi consiliul oamenilor muncii răspund faţă de adunarea generală a oamenilor muncii pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin.
Comitetul oamenilor muncii al întreprinderii sau al unităţii componente a centralei cuprinde 9 pînă la 25 de membri; numărul acestora se stabileşte de către organul căruia îi este subordonata unitatea în funcţie de numărul de personal permanent, potrivit anexei * la prezenta lege; la stabilirea numărului de membri se va ţine seama de volumul producţiei, complexitatea şi dispersarea activităţii.
Notă *) Vezi p. 133 din prezentul volum.
Din comitetul oamenilor muncii fac parte:
a)directorul sau conducătorul unităţii şi directorii pe specialităţi sau, după caz, inginerul şef şi contabilul şef;
b)şeful controlului tehnic de calitate;
c)şefii unor compartimente de muncă, conducatori ai celor mai importante secţii de producţie, specialişti de înaltă calificare din unitate, precum şi oameni de ştiinţa. Membrii comitetului oamenilor muncii din rindul acestor cadre sînt numiţi de către organul căruia îi este subordonata întreprinderea sau unitatea competenţa, pe baza propunerilor adunării generale a oamenilor muncii şi cu consultarea directorului sau conducătorului unităţii respective; membrii comitetelor oamenilor muncii din afară întreprinderii se numesc cu acordul conducerii unităţii din care fac parte;
d)trei pînă la unsprezece reprezentanţi ai oamenilor muncii aleşi la fiecare doi ani, din rindul muncitorilor, maiştrilor şi personalului tehnic, economic, de alta specialitate şi administrativ în adunările generale ale oamenilor muncii; numărul acestora se stabileşte în limitele prevăzute în anexa, de acord cu comitetele uniunilor sindicatelor pe ramura, de către organul căruia îi este subordonata întreprinderea sau unitatea componenta;
e)secretarul organizaţiei Partidului Comunist Roman din unitatea respectiva;
f)preşedintele comitetului sindicatului ca reprezentant de drept al conducerii sindicatului din unitatea respectiva, delegatul comitetului sindicatului la unităţile fără comitete sindicale proprii;
g)secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist din unitatea respectiva.
La şedinţele comitetului oamenilor muncii va participa un reprezentant al consiliului oamenilor muncii al centralei din care face parte unitatea sau al organului căruia îi este subordonata, în funcţie de specificul problemelor ce urmează a fi analizate.
Comitetul oamenilor muncii al întreprinderii sau al unităţii componente a centralei are următoarele atribuţii:
a)aproba planul cincinal şi planurile anuale;
b)stabileşte măsuri tehnico-organizatorice şi analizează periodic aplicarea lor în vederea realizării sarcinilor de plan, mobilizării rezervelor din unitate şi valorificării superioare a potenţialului ei economic;
c)stabileşte măsuri pentru încheierea la timp a contractelor economice;
d)aproba balantele materiale pentru care îndeplineşte funcţia de coordonator;
e)efectuează, în cazuri justificate, modificări ale sarcinilor anuale de producţie în unităţi naturale la sortimentele care alcătuiesc grupele de produse ce se aproba prin planul de stat, cu acordul beneficiarilor şi cu condiţia respectării sarcinii totale anuale la grupele de produse respective, precum şi a indicatorilor valorici stabiliţi prin plan şi buget;
f)stabileşte măsuri pentru aprovizionarea cu materiile prime şi materialele necesare înainte de începerea procesului de producţie;
g)analizează şi ia măsuri pentru îndeplinirea ritmica a planului de export-import, realizarea obligaţiilor prevăzute în contracte, respectarea termenelor de livrare şi ridicarea eficientei activităţii de comerţ exterior;
h)stabileşte măsuri pentru îmbunătăţirea organizării producţiei şi a muncii şi asigura acestei activităţi un caracter continuu şi sistematic; adopta programul de studii specific acestui domeniu de activitate;
i)stabileşte structura organizatorică elaborata pe baza normelor generale stabilite pe ramura sau subramura, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare; hotărăşte înfiinţarea şi gradarea secţiilor de producţie şi a santierelor de construcţii-montaj pe baza metodologiei în vigoare; stabileşte măsuri pentru perfecţionarea sistemului informaţional şi mecanizarea prelucrării datelor;
j)aproba normativele de muncă locale şi numeşte comisiile care aproba normele de muncă, cu acordul organului sindical din unitate; stabileşte programul de elaborare şi reexaminare a normelor şi normativelor de muncă;
k)aproba normele de consum de materii prime, materiale şi combustibili pentru activităţile la care nu sînt întocmite norme departamentale sau cu caracter republican;
l)aproba, în limitele stabilite, potrivit legii, documentaţiile tehnico-economice şi achiziţionarea de utilaje pentru investiţiile prevăzute în plan, precum şi pentru lucrările de perfecţionare a tehnicii şi tehnologiei, modernizări, reutilari, dezvoltări; achiziţionarea de utilaje şi obiecte de inventar din categoria fondurilor fixe, care sînt cuprinse global în planul de investiţii şi nu figurează în cadrul unui deviz general;
m)analizează periodic şi răspunde de modul cum sînt exploatate, întreţinute şi reparate fondurile fixe din dotare şi ia măsuri în vederea asigurării unei utilizări cît mai rationale a acestora;
n)analizează evoluţia acumularilor băneşti şi rentabilitatea, structura cheltuielilor şi a stocurilor de valori materiale şi ia măsuri pentru utilizarea cu maximum de eficienta a fondurilor de producţie;
o)analizează modul cum se realizează gestionarea bunurilor materiale, stabileşte măsuri pentru asigurarea integrităţii patrimoniului unităţii respective şi stabileşte măsuri în limita competentelor legale, pentru recuperarea pagubelor aduse avutului obştesc;
p)aproba bilanţul; aproba volumul total al cheltuielilor ce se pot face pe seama preţului de cost pentru acţiuni de publicitate şi reclama;
r)asigura luarea tuturor măsurilor pentru cunoaşterea şi aplicarea legilor şi hotărîrilor partidului şi guvernului; totodată asigura condiţiile materiale şi sprijină activitatea de ridicare a nivelului conştiinţei socialiste în scopul dezvoltării unei atitudini înaintate faţă de muncă, de apărare şi gospodărire a avutului obştesc, de educare cetateneasca a oamenilor muncii;
s)organizează recrutarea, selecţionarea, încadrarea, orientarea şi promovarea personalului; răspunde de organizarea şi buna desfăşurare a activităţii de perfecţionare a pregătirii profesionale a personalului;
t)hotărăşte, în condiţiile legii, încadrarea şi eliberarea din funcţie a inginerilor şefi adjuncţi, contabililor şefi adjuncţi şi directorilor adjuncţi, precum şi a sefilor de secţii şi de serviciu;
u)aproba, împreună cu comitetul sindicatului, regulamentul de ordine interioară şi ia măsurile necesare pentru buna desfăşurare a activităţii comisiilor de judecată;
v)aproba, împreună cu comitetul sindicatului, proiectul contractului colectiv de muncă şi analizează periodic îndeplinirea prevederilor acestuia, realizarea măsurilor de protecţie a muncii, de combatere a poluarii mediului înconjurător; repartizează spaţiul locativ;
w)analizează periodic modul în care directorul şi colectivul de conducere operativă aduc la îndeplinire hotărîrile comitetului oamenilor muncii;
z)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi însărcinări stabilite de organul căruia îi este subordonata unitatea.
Colectivul de conducere operativă se compune din 3 - 7 membri şi este alcătuit din directorul sau conducătorul unităţii, directorii pe specialităţi sau, după caz, inginerul şef, contabilul şef, precum şi alte cadre de conducere şi specialişti din cadrul unităţii numiţi de comitetul oamenilor muncii. La dezbaterea principalelor probleme privind realizarea sarcinilor economice, precum şi la cele care privesc drepturi şi obligaţii ale oamenilor muncii participa şi preşedintele comitetului sindicatului.
Colectivul de conducere operativă are următoarele atribuţii principale:
a)organizează şi urmăreşte îndeplinirea sarcinilor de plan pe unitate, secţii şi sectoare de activitate; stabileşte măsuri pentru folosirea deplina a capacităţilor de producţie, utilizarea raţională a forţei de muncă şi a timpului de lucru;
b)modifica - în cazuri justificate - sarcinile de plan anuale şi trimestriale ale secţiilor şi sectoarelor de activitate, cu respectarea nivelului indicatorilor aprobaţi pe total unitate, pe an şi trimestre, precum şi a obligaţiilor rezultate din contractele încheiate;
c)aproba în limitele stabilite de comitetul oamenilor muncii:
–executarea lucrărilor de mica mecanizare şi alte lucrări necuprinse în planul de investiţii şi care se realizează din credite bancare;
–realizarea unor investiţii în regie sau antrepriza care, potrivit dispoziţiilor legale, pot fi executate din resurse proprii, lăsate la dispoziţia unităţii, precum şi cele din fondurile atribuite în acest scop de organul căruia îi este subordonata întreprinderea şi celelalte unităţi componente;
d)nominalizeaza obiectivele de investiţii în cadrul volumului stabilit de organul căruia îi este subordonata întreprinderea, în poziţii globale şi care se finanţează din fonduri centralizate sau credite bancare;
e)aproba planul şi nominalizarea lucrărilor de reparaţii capitale în limita planului valoric stabilit de organul căruia îi este subordonata întreprinderea;
f)ia măsuri pentru aplicarea corespunzătoare a normelor de protecţie a muncii, precum şi de combatere a poluarii mediului înconjurător;
g)stabileşte măsuri pentru aplicarea corecta a sistemului de remunerare a muncii şi de premiere; stabileşte măsuri pentru aplicarea şi respectarea legislaţiei muncii;
h)aproba încadrarea şi eliberarea din funcţie a cadrelor de conducere care nu au fost prevăzute la art. 52 lit. t, cu consultarea comitetului sindicatului;
i)asigura, potrivit prevederilor legale, condiţii pentru funcţionarea corespunzătoare a cantinelor şi realizarea acţiunilor cu caracter social-cultural pentru oamenii muncii din unitate;
j)în unităţile comerciale şi cele care prestează servicii pentru populaţie, analizează şi adopta măsuri pentru îmbunătăţirea aprovizionarii populaţiei, realizarea planului de desfacere, a planului de încasări în numerar, reducerea cheltuielilor de circulaţie, folosirea mai buna a bazei tehnico-materiale, introducerea formelor moderne de servire;
k)prezintă rapoarte în faţa comitetului oamenilor muncii asupra modului în care au fost aduse la îndeplinire hotărîrile luate;
l)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi însărcinări stabilite de comitetul oamenilor muncii al unităţii.
Directorul întreprinderii, respectiv conducătorul unităţii componente a centralei, asigura conducerea curenta şi aduce la îndeplinire hotărîrile comitetului oamenilor muncii, colectivului de conducere operativă, adunării generale a oamenilor muncii şi sarcinile stabilite de organul căruia îi este subordonata unitatea; în acest scop:
a)ia măsurile necesare, potrivit dispoziţiilor legale, pentru realizarea prevederilor de plan, buna organizare a producţiei, asigurarea condiţiilor corespunzătoare de muncă, prevenirea accidentelor şi a imbolnavirilor profesionale, îmbunătăţirea activităţii unităţii respective;
b)asigura aplicarea principiului muncii colective în activitatea desfăşurată de către comitetul oamenilor muncii şi colectivul de conducere operativă;
c)adopta măsuri pentru îmbunătăţirea tehnologiilor de fabricaţie, aproba normele interne de întreprindere, organizează controlul tehnic de calitate pe faze de fabricaţie, asigura documentaţiile tehnice pentru realizarea de produse noi şi modernizarea celor existente;
d)analizează şi stabileşte măsuri pentru aprovizionarea ritmica a secţiilor de producţie cu materii prime, materiale, combustibil şi energie; adopta măsuri pentru reducerea consumurilor de materii prime şi materiale, eliminarea cheltuielilor neproductive, optimizarea stocurilor de valori materiale;
e)stabileşte, cu acordul beneficiarului, preţuri şi tarife la produsele şi serviciile lăsate în competenţa unităţii, precum şi adaosuri sau bonificatii, conform reglementărilor legale;
f)asigura informarea operativă a membrilor comitetului oamenilor muncii şi colectivului de conducere operativă asupra desfăşurării activităţii unităţii respective şi a principalelor probleme şi măsuri luate pe parcurs;
g)stabileşte delegarile de atribuţii pe trepte ierarhice şi compartimente de muncă în cadrul unităţii respective, pe baza structurii organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare; ia măsuri pentru organizarea controlului îndeplinirii sarcinilor;
h)încadrează şi eliberează din funcţie personalul de execuţie din unitate şi cel care nu este prevăzut în competenţa organelor de conducere colectivă, cu consultarea comitetului sindicatului.
Directorul întreprinderii, respectiv conducătorul unităţii componente cu personalitate juridică, angajează unitatea în relaţiile cu persoanele juridice şi fizice şi în faţa organelor jurisdicţionale. De asemenea, poate da împuternicire de reprezentare în acest scop şi altor cadre din unitatea respectiva.
Consiliul oamenilor muncii al centralei este format din cel mult 35 de persoane şi se compune din:
a)directorul general al centralei şi directorii din centrala;
b)directori şi conducatori ai unităţilor componente; c) 3 pînă la 10 membri dintre specialiştii din cadrul centralei şi din afară acesteia, cadre didactice, oameni de ştiinţa, reprezentanţi ai organelor financiar-bancare şi alte cadre cu experienta îndelungată şi înaltă calificare; numărul acestora este stabilit de conducerea colectivă a organului în subordinea căruia se afla centrala, în funcţie de complexitatea activităţii acesteia.
Membrii consiliului oamenilor muncii prevăzuţi la lit. b şi c se numesc de conducerea colectivă a organului căruia îi este subordonata centrala, la propunerea directorului general, iar pentru cei din afară centralei şi cu acordul unităţii din care fac parte;
d)un reprezentant al sindicatelor, din unităţile aparţinînd centralei.
În cazurile cînd consiliul oamenilor muncii dezbate probleme de importanţa deosebită pentru ansamblul activităţii centralei, cum sînt aprobarea planului, a bilanţului, studii generale de dezvoltare în perspectiva, la dezbateri vor participa şi directorii unităţilor componente, chiar dacă nu sînt membrii ai consiliului oamenilor muncii.
La dezbaterea unor probleme care privesc activitatea unei anumite unităţi vor fi invitaţi directorul, secretarul comitetului de partid şi preşedintele comitetului sindicatului din unitatea respectiva.
În cazurile în care centrala se constituie pe structura unei unităţi, consiliul oamenilor muncii poate exercita atribuţiile comitetului oamenilor muncii al unităţii respective.
În acest caz, pentru dezbaterea şi rezolvarea problemelor care privesc numai activitatea unităţii pe structura căreia s-a constituit centrala, consiliul îndeplineşte atribuţiile comitetului oamenilor muncii. Din componenta sa fac parte membrii consiliului oamenilor muncii din aparatul centralei, conducătorul unităţii respective, precum şi reprezentanţii oamenilor muncii, secretarul organizaţiei de partid, preşedintele comitetului sindicatului, secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist din unitatea respectiva şi specialiştii stabiliţi de consiliul oamenilor muncii.
În cadrul centralei funcţionează Consiliul tehnico-ştiinţific. Componenta consiliului tehnico-ştiinţific, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia se aproba de consiliul oamenilor muncii.
Consiliul oamenilor muncii are următoarele atribuţii:
a)aproba planul cincinal şi planurile anuale, defalcarea indicatorilor de plan pe întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente şi măsurile necesare pentru realizarea acestora; aproba balantele materiale pentru care centrala îndeplineşte funcţia de coordonator, precum şi balantele sortimentelor care compun produsele sau grupele de produse la care balantele se aproba de Consiliul de Miniştri sau de conducerea organului căruia îi este subordonata centrala;
b)aproba, pentru întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente, modificarea sarcinilor de producţie pe sortimente, determinate de cererile justificate ale consumului intern, precum şi de îndeplinirea sarcinilor de export, fără modificarea indicatorilor de baza stabiliţi prin plan şi buget;
c)aproba înfiinţarea şi gradarea secţiilor, santierelor, atelierelor, depozitelor şi altor unităţi similare direct subordonate; aproba, în cadrul indicatorilor de plan stabiliţi, înfiinţarea de unităţi proprii de cercetare cu acordul organului căruia îi este subordonata centrala;
d)aproba măsurile de profilare a unităţilor componente;
e)aproba planul de studii în domeniul cercetării şi valorificării cercetărilor, al standardizarii, inventiilor şi inovatiilor;
f)analizează periodic şi răspunde de modul cum se desfăşoară activitatea de cunoaştere, încadrare, promovare şi perfecţionare a pregătirii cadrelor; asigura pregătirea cadrelor necesare noilor obiective ce urmează să se dea în funcţiune;
g)dezbate periodic activitatea economico-financiară şi stabileşte măsuri de imbunatatire a acesteia, aproba situaţia economico-financiară a întreprinderilor subordonate; aproba volumul total al cheltuielilor ce se pot face pe seama preţului de cost pentru acţiuni de publicitate şi reclama; stabileşte, de la caz la caz, drepturile unităţilor componente de a avea subcont de decontare la banca;
h)aproba constituirea fondului prevăzut la art. 24, 25 şi modul de utilizare a acestuia; aproba modul de utilizare pe destinatiile legale a fondului de rezerva constituit;
i)stabileşte limite de competente pentru unităţile componente privind încasări şi plati;
j)stabileşte numărul de personal tehnic, economic, de alta specialitate şi administrativ pentru aparatul centralei, al întreprinderilor subordonate şi al celorlalte unităţi componente, în limita planului de muncă şi salarii aprobat, pe baza normelor de muncă;
k)aproba structura organizatorică a centralei pe baza normelor generale stabilite potrivit legii; aproba regulamentul de organizare şi funcţionare al centralei; regulamentul de funcţionare al consiliului oamenilor muncii; regulamentul de ordine interioară; aproba nomenclatorul de funcţii specifice pentru unităţile din subordine pe baza nomenclatoarelor de funcţii stabilite pe ramura;
l)hotărăşte, în condiţiile legii, încadrarea şi eliberarea din funcţie a directorului sau a conducătorului din întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente. Pentru întreprinderile subordonate mari şi complexe stabilite de ministere, alte organe centrale ale administraţiei de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare, numirea şi eliberarea directorului se fac cu acordul ministrului sau conducătorului acestora;
m)aproba, în condiţiile legii, reduceri de stagiu pentru cadre cu pregătire excepţionala care ocupa funcţii de conducere, cu excepţia conducerii centralei;
n)analizează modul de realizare a măsurilor privind asigurarea condiţiilor de muncă şi de viaţa ale oamenilor muncii şi îmbunătăţirea acestora;
o)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi însărcinări stabilite de organul căruia îi este subordonata centrala.
Biroul executiv se compune din 5 - 9 membri şi este alcătuit din directorul general, directorii centralei, alte cadre de conducere şi specialişti din cadrul acesteia numiţi de consiliul oamenilor muncii, precum şi reprezentantul sindicatului.
Biroul executiv are următoarele atribuţii:
a)organizează şi urmăreşte îndeplinirea sarcinilor de plan în întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente;
b)aproba modificarea sarcinilor de producţie în unităţi naturale sau natural-convenţionale la produsele şi sortimentele nominalizate departamental, în cazul renunţării de către beneficiari la contractele încheiate sau din lipsa de comenzi la nivelul sarcinilor stabilite, sporind producţia la alte sortimente care au asigurata desfacere, cu respectarea sarcinilor valorice de producţie şi a acumularilor băneşti planificate;
c)aproba, potrivit legii, studiile tehnico-economice, precum şi proiectele în faza unica, inclusiv indicatorii tehnico-economici şi graficele de realizare pentru lucrările de investiţii, documentaţia tehnico-economică pentru lucrările de mica mecanizare, documentaţia tehnico-economică pentru investiţii necentralizate;
d)numeşte, potrivit legii, comisia de recepţie a obiectivelor de investiţii; aproba punerea în funcţiune şi măsurile pentru realizarea indicatorilor tehnico-economici la investiţiile din competenţa sa de aprobare;
e)aproba transferul de fonduri fixe la alte centrale sau întreprinderi din cadrul aceluiaşi organ central căruia îi este subordonata centrala, în limita competentelor stabilite de către acesta;
f)analizează şi ia măsuri pentru îndeplinirea ritmica a planului de export-import, realizarea obligaţiilor prevăzute în contracte, respectarea termenelor de livrare şi ridicarea eficientei activităţii de comerţ exterior;
g)aproba suplimentari la planul de export, în tot cursul anului, la produsele a căror balanţa nu se supune aprobării Consiliului de Miniştri;
h)aproba planurile de transport cu mijloace proprii pentru unităţile componente, urmăreşte utilizarea corespunzătoare a acestora şi ia măsuri în vederea evitării transporturilor neeconomicoase;
i)aproba preţuri şi tarife la produsele şi serviciile lăsate în competenţa centralei, precum şi adaosuri sau bonificatii cu acordul beneficiarului, conform reglementărilor legale;
j)aproba în cazul propunerilor de invenţii, inovaţii sau rationalizari, potrivit legii, angajarile de cheltuieli pentru proiectare, construire a prototipurilor şi experimentari, precum şi restituirea sumelor utilizate în aceste scopuri către cei care le-au avansat;
k)aproba trecerea pe seama cheltuielilor de producţie a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere şi scăderea din contabilitate a altor pagube dacă nu se datoresc culpei cuiva;
l)aproba funcţiile care au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport în localităţile de reşedinţa; aproba încadrarea personalului cu domiciliu la distanţe de peste 50 km;
m)aproba normativele de consum şi de stoc la toate materialele şi produsele din competenţa sa;
n)aproba normele şi normativele de muncă unificate pe grup de unităţi componente, cu acordul organelor sindicale corespunzătoare;
o)aproba numărul de muncitori specialişti pentru întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente, în cadrul cotei stabilite de organul căruia îi este subordonata centrala, pe baza reglementărilor în vigoare;
p)stabileşte numărul membrilor comitetului oamenilor muncii şi, împreună cu uniunea sindicatelor pe ramura, numărul reprezentanţilor oamenilor muncii pentru întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente; aproba pe baza propunerilor adunării generale a oamenilor muncii şi cu consultarea directorului sau a conducătorului unităţii şi numeşte membrii comitetului oamenilor muncii din rindul cadrelor prevăzute la art. 50,lit. c;
r)hotărăşte încadrarea şi eliberarea din funcţie a sefilor de serviciu, a sefilor de secţie şi a conducătorilor celorlalte compartimente de muncă din structura centralei care nu sînt prevăzute în competenţa altor organe de conducere colectivă; aproba încadrarea şi eliberarea din funcţie a inginerilor şefi, contabililor şefi şi a celorlalţi conducatori pe funcţiuni din întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente; numeşte locţiitorul directorului sau al conducătorului unităţii;
s)numeşte, cu avizul inspectoratelor şcolare judeţene, cadrele didactice şi de conducere ale şcolilor profesionale şi de specializare postliceala şi a liceelor de specialitate subordonate centralei;
t)aproba premierea personalului din aparatul centralei, precum şi a personalului de conducere din unităţile în subordine; aproba regulamentele de acordare a salariilor pentru personalul din unităţile în subordine;
u)aproba planul de pregătire a cadrelor, în limita fondurilor alocate prin plan;
v)aproba, potrivit legii, micşorarea sau anularea cotelor de diminuare a salariilor în cazul neîndeplinirii sarcinilor, pentru conducerea unităţilor în subordine;
w)aproba efectuarea de ore suplimentare cu acordul uniunii sindicatelor pe ramura în limitele prevederilor legale;
x)aproba măsurile privind asigurarea condiţiilor de muncă şi de viaţa ale oamenilor muncii şi îmbunătăţirea acestora; îndrumă, coordonează şi controlează îndeplinirea măsurilor de protecţie a muncii;
y)prezintă rapoarte în faţa consiliului oamenilor muncii asupra modului în care au fost aduse la îndeplinire hotărîrile luate;
z)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi însărcinări stabilite de consiliul oamenilor muncii al centralei.
Directorul general asigura conducerea curenta şi aduce la îndeplinire hotărîrile consiliului oamenilor muncii, biroului executiv, adunării generale a oamenilor muncii şi sarcinile stabilite de organul căruia îi este subordonata centrala. În acest scop:
a)ia măsuri operative pentru realizarea prevederilor de plan pe întreaga centrala şi pe fiecare unitate în subordine şi asigura aducerea la îndeplinire a hotărîrilor luate de organele colective de conducere ale centralei;
b)asigura aplicarea principiului muncii colective în activitatea desfăşurată de către consiliul oamenilor muncii şi de biroul executiv;
c)stabileşte măsuri operative şi asigura elaborarea de propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii de cercetare-dezvoltare, aprovizionare-desfacere şi a celorlalte activităţi ce se exercită de centrala pentru unităţile în subordine;
d)iniţiază studii, cercetări şi analize cu privire la sporirea eficientei economice a activităţii centralei şi a unităţilor în subordine; organizează activitatea de prognoza şi prospectare;
e)organizează controlul îndeplinirii sarcinilor în cadrul centralei şi unităţilor în subordine;
f)asigura controlul activităţii economico-financiare şi gestionare de fond a unităţilor; răspunde pentru luarea măsurilor necesare asigurării integrităţii avutului obştesc şi buna gospodărire a fondurilor materiale şi băneşti, pentru adoptarea măsurilor necesare în vederea îndeplinirii integrale şi la timp a sarcinilor de plan, pentru respectarea principiilor şi normelor disciplinei socialiste şi da dispoziţii, în limita competentelor legale, pentru recuperarea pagubelor aduse avutului obştesc;
g)asigura informarea operativă a membrilor consiliului oamenilor muncii şi biroului executiv asupra desfăşurării activităţii centralei şi a principalelor probleme şi măsuri luate pe parcurs;
h)aproba delegarile de atribuţii pe trepte ierarhice şi compartimente de muncă pe baza structurii organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a centralei;
i)încadrează şi eliberează din funcţie personalul de execuţie din centrala şi cel care nu este prevăzut în competenţa organelor de conducere colectivă.
Directorul general angajează centrala în relaţiile cu persoanele juridice şi cele fizice, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale. De asemenea, el poate da împuterniciri de reprezentare în acest scop altor cadre din unitatea respectiva.
Adunarea generală a oamenilor muncii constituie forma superioară a conducerii colective, forul prin care clasa muncitoare, masele de oameni ai muncii participa în mod organizat la conducerea activităţii economico-sociale, la dezbaterea şi soluţionarea problemelor legate de îndeplinirea programelor de producţie, exercita controlul asupra organelor de conducere. Expresie a democratismului orinduirii socialiste, adunarea generală reprezintă un mijloc de dezvoltare a conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, de intarire a disciplinei şi responsabilităţii lor sociale, de stimulare a iniţiativei creatoare a maselor în buna gospodărire a avutului obştesc.
Adunarea generală a oamenilor muncii are în principal următoarele atribuţii:
a)dezbate planul cincinal şi planurile anuale îmbunătăţite, precum şi măsurile ce se impun în vederea mobilizării cît mai depline a rezervelor interne prin reducerea consumurilor specifice şi a cheltuielilor de producţie, asigurării creşterii productivitatii muncii, a eficientei activităţii economice, îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi social-culturale ale oamenilor muncii;
b)aproba angajamentele colectivului de muncă privind depăşirea indicatorilor de plan şi măsurile tehnico-organizatorice care să asigure îndeplinirea sarcinilor de plan şi a angajamentelor asumate;
c)aproba contractul colectiv de muncă, care se semnează de către conducătorul unităţii din partea organului colectiv de conducere şi de către preşedintele comitetului sindicatului din partea oamenilor muncii;
d)analizează mersul îndeplinirii sarcinilor de plan, al angajamentelor şi al prevederilor din contractul colectiv, pe baza dării de seama prezentate de organul de conducere colectivă, şi adopta măsuri în vederea îmbunătăţirii activităţii în perioada următoare; aproba programul de elaborare şi reexaminare a normelor şi normativelor de muncă, analizează modul cum s-au adus la îndeplinire măsurile stabilite în şedinţa anterioară;
e)aproba, în condiţiile legii, formele de remunerare a muncii ce se utilizează în unitate;
f)analizează şi stabileşte măsuri pentru continua imbunatatire a activităţii de ridicare a conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, pentru îmbunătăţirea activităţii cultural-educative de masa;
g)aproba darea de seama anuală asupra activităţii unităţii şi a organului de conducere colectivă, modul de utilizare a beneficiilor în condiţiile şi după criteriile prevăzute prin dispoziţii legale;
h)alege reprezentanţii oamenilor muncii care fac parte din organele de conducere colectivă şi hotărăşte revocarea celor care nu au desfăşurat o activitate corespunzătoare; propune pe ceilalţi oameni ai muncii care urmează să facă parte din comitetul oamenilor muncii.
La întreprinderi, respectiv la unităţile componente ale centralelor, se organizează adunări generale ale oamenilor muncii, iar la cele mari sau cu larga raspindire teritorială, adunări generale ale reprezentanţilor oamenilor muncii; la acestea din urma se vor organiza în prealabil adunări ale oamenilor muncii pe secţii, ateliere, sectoare, santiere, exploatări sau altele similare. Cu acest prilej se vor alege prin vot deschis reprezentanţii oamenilor muncii pentru adunarea generală.
La adunările generale pe întreprinderi şi respectiv la unităţile componente ale centralei vor participa membrii comitetului oamenilor muncii, reprezentanţi ai organelor ierarhic superioare unităţii, precum şi ai organelor de partid şi organizaţiilor de masa.
Numărul reprezentanţilor oamenilor muncii aleşi pentru adunările generale pe întreprindere şi respectiv la unităţile componente ale centralei se stabileşte de comitetul sindicatului împreună cu comitetul oamenilor muncii, în funcţie de numărul personalului permanent şi al posibilităţilor concrete de ţinere a adunării respective.
Reprezentanţii oamenilor muncii pentru adunarea generală vor fi aleşi pe o perioadă de un an.
În cazul neîndeplinirii sarcinilor de plan, ca urmare a unei activităţi proprii necorespunzătoare sau în cazul unor abateri disciplinare săvîrşite de reprezentanţii oamenilor muncii în perioada pentru care au fost aleşi, cei în cauza vor putea fi revocaţi şi înlocuiţi de adunările oamenilor muncii pe secţii, ateliere, sectoare, santiere, exploatări, de care au fost aleşi.
Adunarea generală a oamenilor muncii sau reprezentanţilor acestora din întreprinderi şi respectiv unităţi componente ale centralelor se convoacă semestrial în şedinţe ordinare de comitetul sindicatului de comun acord cu comitetul oamenilor muncii. Adunarea generală mai poate fi convocată la cererea a cel puţin o treime din numărul oamenilor muncii sau a reprezentanţilor acestora, după caz.
În unităţile cu activitate sezoniera, adunările generale ale oamenilor muncii se vor organiza la începutul şi încheierea campaniilor.
Adunarea generală a oamenilor muncii sau a reprezentanţilor acestora este valabil constituită dacă participa cel puţin două treimi din numărul total al personalului sau din numărul total al reprezentanţilor aleşi.
Adunarea generală a oamenilor muncii pe centrala se compune din membrii consiliului oamenilor muncii, ai comitetelor oamenilor muncii sau ai colectivelor de conducere operativă din întreprinderi şi celelalte unităţi componente, reprezentanţi ai oamenilor muncii din aparatul centralei, al căror număr se stabileşte de biroul executiv împreună cu comisia organizaţiilor sindicale ale unităţilor componente ale centralei.
La adunările generale ale oamenilor muncii din centrale vor participa, din partea ministerelor sau a celorlalte organe centrale sau locale, ministrul, respectiv conducătorul organului central sau local, adjuncţi ai acestora sau alţi membri ai colegiului, reprezentantul sindicatelor delegat de uniunea sindicatelor de ramura.
Adunarea generală a oamenilor muncii pe centrala se convoacă o dată pe an de comisia organizaţiilor sindicale ale unităţilor în subordine de comun acord cu consiliul oamenilor muncii şi are loc după încheierea bilanţului anual şi desfăşurarea adunărilor generale ale oamenilor muncii din unităţile în subordine.
Adunarea generală a oamenilor muncii este valabil constituită dacă participa cel puţin două treimi din numărul total al membrilor.
Răspunderea pentru organizarea adunării generale a oamenilor muncii pe centrala revine comisiei organizaţiilor sindicale ale unităţilor componente ale centralei şi consiliului oamenilor muncii, iar pe întreprinderi şi celelalte unităţi componente, comitetului sindicatului şi comitetului oamenilor muncii, care asigura pregătirea materialelor ce se supun dezbaterii, aduc la cunoştinţa oamenilor muncii ordinea de zi, organizează alegerea reprezentanţilor oamenilor muncii pentru adunările generale şi asigura condiţiile bunei desfăşurări a acestora.
Adunarea generală a oamenilor muncii sau reprezentanţilor acestora pe centrala, întreprindere şi celelalte unităţi componente, precum şi adunările oamenilor muncii pe secţii, sectoare, ateliere, santiere, exploatări vor fi conduse de un prezidiu ales prin vot deschis, din rindurile participanţilor.
Consiliile şi comitetele oamenilor muncii au obligaţia de a analiza propunerile făcute în adunările generale, de a lua măsuri pentru aplicarea celor care se dovedesc eficiente; consiliile vor informa comitetele oamenilor muncii iar acestea din urma întregul personal în termen de 30 de zile asupra modului de rezolvare.
Propunerile făcute în cadrul adunărilor generale care depăşesc posibilităţile de soluţionare ale organelor de conducere colectivă se vor inainta organului căruia îi este subordonata unitatea respectiva, care, în termen de 30 de zile, va răspunde asupra modului de rezolvare.
Adunarea generală a oamenilor muncii pe centrala, întreprindere şi respectiv unităţi componente exercita controlul asupra activităţii consiliului şi respectiv asupra comitetului oamenilor muncii.
În cazul în care adunarea generală considera ca nesatisfacatoare activitatea consiliului, a comitetului oamenilor muncii sau a unor membri ai acestora, conducerea organului căruia îi este subordonata unitatea respectiva este obligată sa analizeze cauzele şi în termen de 15 zile sa ia măsurile necesare, care pot ajunge pînă la înlocuirea acelor membri care au desfăşurat o activitate necorespunzătoare, informind comitetele unităţilor în subordine, respectiv consiliile şi oamenii muncii.
Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi comitetele executive ale consiliilor populare sînt organizate şi funcţionează potrivit legii.
În subordinea ministerelor şi celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi a comitetelor executive ale consiliilor populare, se pot înfiinţa instituţii de stat activind, după caz, în domeniile învăţămîntului, sănătăţii, ştiinţei, culturii şi artei, ocrotirii sociale, administraţiei de stat, precum şi alte unităţi de stat cu sistem de finanţare asemănător, denumite în cuprinsul prezentei legi instituţii de stat.
Instituţiile de stat, ca persoane juridice, se înfiinţează de către Consiliul de Miniştri dacă sînt de interes republican ori de către consiliile populare dacă sînt de interes local.
Instituţiile de stat care sînt persoane juridice pot înfiinţa, în condiţiile legii, subunitati fără personalitate juridică.
Prin actul de înfiinţare a instituţiilor de stat se stabilesc obiectul activităţii, denumirea şi sediul acestora, precum şi orice alte dispoziţii necesare pentru organizarea şi funcţionarea lor.
Desfiinţarea instituţiilor de stat, precum şi modificarea obiectului activităţii, denumirii ori sediului acestora se aproba de către organele care au în competenţa înfiinţarea lor.
Instituţiile de stat se înzestrează la înfiinţare cu fonduri fixe, corespunzător activităţii pe care o desfăşoară, au plan de cheltuieli şi, după caz, plan de venituri, conduc evidenţa contabilă, au cont la banca, dispun de mijloace băneşti proprii şi au relaţii economice cu alte unităţi, potrivit reglementărilor stabilite prin acte normative specifice.
Prevederile art. 4 al prezentei legi referitoare la fondurile fixe se aplică şi instituţiilor de stat.
Instituţiile de stat subordonate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat şi consiliilor populare sînt titulare de plan pentru indicatorii ce le sînt repartizaţi şi răspund de îndeplinirea lor.
Instituţiile de stat care realizează venituri sînt obligate să le vireze la bugetul de stat.
În cazurile stabilite de Consiliul de Miniştri, instituţiile de stat reţin veniturile realizate din activitatea proprie sau din alte surse, pentru acoperirea, potrivit planului, a unor cheltuieli de funcţionare şi de dezvoltare a bazei lor materiale.
Cheltuielile instituţiilor de stat se acoperă din:
–bugetul de stat, în limita sumelor aprobate şi în raport de realizarea sarcinilor stabilite prin plan;
–venituri proprii, în condiţiile prevăzute la art. 78, alin. 2.
Instituţiile de stat mai pot folosi pentru desfăşurarea şi lărgirea activităţii lor mijloace materiale şi băneşti, primite de la persoane juridice sau fizice, după caz, prin transfer sau sub forma de donaţie.
Conducătorii instituţiilor de stat cu personalitate juridică, finanţate de la bugetul de stat, sînt ordonatori de credite, avînd atribuţiile şi răspunderile stabilite de lege.
Atribuţiile instituţiilor de stat se stabilesc prin actul lor de înfiinţare, în funcţie de obiectivele pe care le au de realizat şi se dezvolta prin regulamentele lor de organizare şi funcţionare, întocmite potrivit legii.
Prevederile art. 70 - 79 din prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat precum şi comitetelor executive ale consiliilor populare. Prevederile capitolului 3 din prezenta lege prin conducerea colectivă se aplică şi organelor centrale şi locale ale administraţie de stat, precum şi instituţiilor de stat, potrivit specificului acestora, conform normelor stabilite de lege.
Dispoziţiile prezentei legi cu privire la centrale se aplică şi combinatelor, trusturilor, grupurilor de întreprinderi de stat, de fabrici sau de uzine şi altor unităţi economice de stat asimilate centralelor. Dispoziţiile cu privire la întreprinderile de stat se aplică şi altor unităţi asimilate acestora avînd denumiri specifice activităţii lor.
Reglementările în vigoare cu privire la consiliile ştiinţifice ale institutelor de cercetare şi cu privire la conducerea altor unităţi economice care au reglementări proprii se vor modifica prin lege, conform prevederilor capitolului 3 şi potrivit cu specificul acestora.
Decretul nr. 199/1949 privind organizarea şi funcţionarea întreprinderilor şi organizaţiilor economice ale statului, Hotărîrea nr. 719/1968 a Comitetului Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman şi a Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, cu privire la comitetele de direcţie ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 586/1969 privind aprobarea Statutului centralei industriale (cadru), precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abroga.
Componenta comitetului oamenilor muncii pentru conducerea activităţii economice şi sociale
| Nr. crt. | Numărul de personal permanent al unităţii | Nr. de membri în comitet | Nr. reprezentanţilor oamenilor muncii în comitet | |
| 1. | Pînă la 500 | 9 - 11 | 3 | |
| 2. | De la 501 la 1.000 | 11 - 13 | 3 - 4 | |
| 3. | De la 1.001 la 2.000 | 13 - 15 | 4 - 5 | |
| 4. | De la 2.001 la 3.000 | 15 - 17 | 5 - 6 | |
| 5. | De la 3.001 la 4.000 | 17 - 19 | 6 - 7 | |
| 6. | De la 4.001 la 5.000 | 19 - 21 | 7 - 8 | |
| 7. | De la 5.001 la 10.000 | 21 - 23 | 8 - 9 | |
| 8. | Peste 10.000 | 23 - 25 | 9 - 11 |
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.