Decizie nr. 394 din 12 iulie 2005

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 7, 36 şi art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, excepţie ridicată de Adrian Morar în Dosarul nr. 102/F/CA/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde Adrian Morar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 347D/2005 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, excepţie ridicată de Lazăr Manon Georgiana în Dosarul nr. 861/CA/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 414D/2005 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, excepţie ridicată de Vasu Ovidiu Radian, Naghi Claudiu, Varga Loranţ, Răuţă Bogdan şi Zaharie Dumitru în Dosarul nr. 380/2005 al Tribunalului Mureş.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele trei dosare, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării lor.

Adrian Morar şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună administrare a justiţiei, dispune conexarea dosarelor nr. 347D/2005 şi nr. 414D/2005 la Dosarul nr. 345D/2005, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată. Adrian Morar solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că prevederile art. 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 introduc un criteriu de evaluare profesională discriminatoriu. Referitor la prevederile art. 36 din ordonanţa de urgenţă, se arată că acestea au fost modificate în mod esenţial prin Legea nr. 76/2005. Totodată, se susţine că dispoziţiile art. 45 lit. c) din actul normativ criticat abrogă prevederi dintr-o lege organică, ceea ce contravine art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se în sensul respingerii excepţiei, iar în cauză nu se invocă elemente noi de natură a determina modificarea jurisprudenţei Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 29 martie 2005, 11 aprilie 2005 şi 28 aprilie 2005, pronunţate în dosarele nr. 102/F/CA/2005, nr. 861/CA/2005 şi, respectiv, nr. 380/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi Tribunalul Mureş au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 7, 36 şi art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, excepţie ridicată de Adrian Morar, şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, excepţie ridicată de Lazăr Manon Georgiana, Vasu Ovidiu Radian, Naghi Claudiu, Varga Loranţ, Răuţă Bogdan şi Zaharie Dumitru în cauze având ca obiect soluţionarea unor litigii de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 încalcă drepturi câştigate potrivit legii şi "anulează implicit dispozitivul unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile". În legătură cu aceasta se arată că "nu este permisă ingerinţa executivului în privinţa puterii lucrului judecat prin revocarea unui act jurisdicţional, [...] eludând normele constituţionale consacrate de art. 126 alin. (6)". Astfel se încalcă, în opinia autorului excepţiei, principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei şi a legilor. Totodată, potrivit susţinerilor autorilor excepţiei, aceste prevederi legale contravin şi dispoziţiilor art. 16 şi 20 din Constituţie, precum şi celor ale Codului muncii.

Referitor la prevederile art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, se susţine că acestea creează "o situaţie discriminatorie evidentă deoarece [avantajează] funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care îşi reiau activitatea după data de 01.01.2005".

În ceea ce priveşte art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, autorii excepţiei consideră că acesta este neconstituţional, "deoarece abrogă dispoziţiile contrare prevăzute de o lege organică, Legea nr. 188/1999, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003, cu forţă juridică superioară conform art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie".

Totodată, se consideră că, "în conformitate cu art. 115 alin. (4) din Constituţie, nu este justificat şi motivat caracterul urgenţei în ceea ce priveşte «reîncadrarea funcţionarilor publici»".

Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Mureş, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, consideră că dispoziţiile art. 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 contravin prevederilor art. 16, 20 şi 115 din Constituţie, deoarece "se încalcă atât drepturile câştigate de funcţionarii publici, principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul stabilităţii în funcţia publică, aspecte invocate de reclamant în susţinerea excepţiei, şi, de asemenea, contravin prevederilor Legii nr. 188/1999 şi Codului muncii".

Cât priveşte criticile referitoare la dispoziţiile art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, acestea sunt apreciate de cele două instanţe de judecată ca fiind neîntemeiate, deoarece ţin de soluţionarea fondului cauzei şi nu de controlul de constituţionalitate.

Referitor la critica adusă art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, se consideră că acest text este constituţional deoarece "nu prevede că se abrogă dispoziţiile [altor] două legi (Legea nr. 188/1999 şi nici ale Codului muncii - Legea nr. 53/2003 sau ale Legii nr. 161/2003), ci se referă la dispoziţii cu aceeaşi forţă juridică cuprinse tot într-o ordonanţă sau într-un act inferior invocate de reclamant, iar chestiunile ridicate de reclamant ţin de fondul cauzei şi nu de aspectele privind forţa juridică a celor două legi invocate". Totodată, se arată că "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 nu a fost încă abrogată printr-o lege organică, Parlamentul având termen de un an pentru a proceda la aceasta".

Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia este neîntemeiată. Se apreciază că, în conformitate cu art. 115 alin. (5) din Constituţie, care prevede "că «Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alin. (1)»", nu poate fi reţinută critica în sensul că prin ordonanţă de urgenţă nu pot fi reglementate domenii care fac obiectul legilor organice. Totodată, se arată că ordonanţe de urgenţă "nu pot fi adoptate numai în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute în Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică".

În legătură cu critica referitoare la obligaţia Guvernului de a motiva emiterea ordonanţei de urgenţă conform art. 115 alin. (4) din Constituţie, instanţa arată că ordonanţa criticată este motivată, apreciind că "fundamentul motivării este o chestiune ce se va analiza de cele două Camere pentru adoptarea sau respingerea ordonanţei de urgenţă", iar "eventuala insuficienţă a motivării nu duce la neconstituţionalitatea unei ordonanţe de urgenţă".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, care se referă la reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie în funcţie de categoria, clasa şi gradul de salarizare avute potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în aceeaşi situaţie, fără să se încalce prevederile art. 16 şi 20 din Constituţie.

Referitor la dispoziţiile art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, Guvernul consideră că susţinerea privind neconstituţionalitatea acestora este neîntemeiată, aspectele invocate de autorul excepţiei "ţinând de fondul cauzei şi [nu] de controlul constituţionalităţii legii".

De asemenea, Guvernul consideră neîntemeiată şi critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, "întrucât în acest text nu se menţionează că se abrogă dispoziţiile Legii nr. 188/1999 şi nici cele ale Codului muncii, ci se referă la dispoziţii cu aceeaşi forţă juridică, chestiunile ridicate de reclamant ţinând de fondul cauzei şi nu de aspectele privind forţa juridică a celor două legi invocate".

Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, Guvernul apreciază că aceasta este neîntemeiată, fiind menţionate deciziile Curţii Constituţionale nr. 15/2000, nr. 85/2001 şi nr. 101/2004, prin care "s-a statuat că «interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare», având în vedere că «ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ, adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituţionale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unui caz excepţional»".

În legătură cu susţinerea autorilor excepţiei că nu a existat o situaţie extraordinară care să justifice adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 şi cu aceea referitoare la lipsa motivării caracterului urgent al prevederilor legale care aduc modificări funcţiilor publice, Guvernul arată că, "din preambulul ordonanţei de urgenţă, rezultă că măsurile reglementate vizează interesul social, buna desfăşurare a activităţii în administraţia publică, creşterea calităţii serviciului public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare". De asemenea Guvernul arată că măsurile respective "reprezintă o etapă în reforma salarială a funcţionarilor publici şi au fost adoptate în urma negocierilor Guvernului României cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, precum şi cu organizaţiile sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici".

Referitor la noţiunea de situaţie extraordinară, Guvernul arată că aceasta, "nefiind precizată în Constituţie, a fost stabilită prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 65/1995, nr. 15/2000, nr. 43/2002, nr. 101/2004 şi nr. 67/2005".

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În argumentarea acestui punct de vedere se arată că dispoziţiile criticate "se aplică în mod egal tuturor categoriilor funcţionarilor publici de execuţie, funcţionarilor publici de conducere salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi funcţionarilor publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care îşi reiau activitatea, după 1 ianuarie 2005, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare".

Referitor la invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate privind art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. De asemenea, se arată că "ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare".

Referitor la critica de neconstituţionalitate constând în susţinerea că este încălcat art. 115 alin. (4) din Constituţie, se apreciază de către Avocatul Poporului că reîncadrarea funcţionarilor publici în funcţie de noi criterii stabilite este "justificată în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 «de interesul social, buna desfăşurare a activităţii în administraţia publică, creşterea calităţii serviciului public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare»". Totodată, Avocatul Poporului consideră că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, iar "ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare". În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, Avocatul Poporului apreciază că acestea nu au relevanţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6, 7, 36 şi art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 76/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005.

Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au următorul cuprins:

–Art. 6: "(1) Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta 3 de salarizare.

(2)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare.

(3)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta 1 de salarizare.

(4)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional principal şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional principal, treapta 3 de salarizare.

(5)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional principal şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional principal, treapta 2 de salarizare.

(6)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004 la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional principal şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional principal, treapta 1 de salarizare.

(7)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional superior şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare.

(8)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional superior şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional superior, treapta 2 de salarizare.

(9)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional superior şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare.";

–Art. 7: "(1) Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa III, gradul 1 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional asistent, treapta 1 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(2)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa III, gradul 2 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(3)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa III, gradul 3 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional asistent, treapta 3 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(4)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa II, gradul 1 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional principal, treapta 1 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(5)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa II, gradul 2 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional principal, treapta 2 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(6)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004 potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa II, gradul 3 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional principal, treapta 3 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(7)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa I, gradul 1 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(8)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa I, gradul 2 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional superior, treapta 2 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(9)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa I, gradul 3 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(10)Până la adoptarea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici, funcţionarii publici din categoria înalţilor funcţionari publici şi a funcţionarilor publici de conducere îşi păstrează funcţiile publice de execuţie corespunzătoare.";

–Art. 36: "Funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care îşi reiau activitatea după data de 1 ianuarie 2005 vor beneficia de salariile de bază stabilite potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru funcţia publică în care au fost reîncadraţi în condiţiile art. 6-8.";

–Art. 45: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă: [...]

c)orice alte dispoziţii contrare."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (5), ale art. 16, 20, art. 73 alin. (3) lit. j), precum şi art. 115 din Constituţie. Deşi autorii excepţiei au invocat în susţinerea acesteia textele constituţionale ale art. 16 şi 115, este de observat că din motivarea excepţiei rezultă că se referă în realitate numai la prevederile art. 16 alin. (1) şi, respectiv, art. 115 alin. (1) şi (4) din Constituţie.

Aceste texte constituţionale au următorul cuprins:

–Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";

–Art. 73: "(3) Prin lege organică se reglementează: [...]

j)statutul funcţionarilor publici;";

–Art. 115 alin. (1) şi (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. [...]

(4)Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora."

Autorii excepţiei susţin, în esenţă, că prevederile art. 6 şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 încalcă principiul separaţiei puterilor în stat prin aceea că sunt nesocotite acte administrative şi hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, precum şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 16 şi ale art. 20 din Constituţie. Totodată, consideră că art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 creează "o situaţie discriminatorie evidentă, deoarece [avantajează] funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care îşi reiau activitatea după data de 01.01.2005". Referirea pe care autorii excepţiei o fac la art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie are semnificaţia unei critici privind modificarea unei legi organice printr-o ordonanţă de urgenţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 stabileşte reîncadrări în grade profesionale şi niveluri de salarizare corespunzătoare. În această privinţă legiuitorul are deplină competenţă în ce priveşte încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici.

Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 şi 7 din ordonanţa de urgenţă criticată, prin care se susţine încălcarea principiului egalităţii, deoarece aceste prevederi se aplică tuturor funcţionarilor publici de execuţie şi nu instituie privilegii sau discriminări, ci doar impun o reaşezare a funcţiilor ocupate anterior şi stabilesc în mod corespunzător nivelul adecvat al salariului pentru fiecare categorie de funcţii. Prin stabilirea acestui mod de salarizare s-a urmărit crearea unei "ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale", aşa cum se arată în punctul de vedere al Guvernului, şi nicidecum crearea unor privilegii sau discriminări.

Cât priveşte dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Curtea a constatat că excepţiile formulate sunt neîntemeiate. Prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005, Curtea, analizând critica autorilor excepţiei fundamentată pe susţinerea încălcării dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, a reţinut că "interdicţia reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice este prevăzută de alin. (1) al aceluiaşi articol constituţional pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdicţie nu operează şi în cazul ordonanţelor de urgenţă care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. Emiterea unor asemenea ordonanţe este condiţionată însă de existenţa unor «situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată», iar Guvernul este obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei. În ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, Guvernul a motivat existenţa situaţiei extraordinare prin aceea că «asigurarea unor drepturi salariale funcţionarilor publici care, potrivit legii, îndeplinesc prerogative de putere publică şi sunt supuşi unui regim sever al incompatibilităţii şi conflictului de interese este un obiectiv prioritar al Strategiei actualizate a Guvernului României privind accelerarea reformei în administraţia publică 2004-2006» şi că «măsurile cuprinse în această ordonanţă reprezintă o etapă în reforma salarială a funcţionarilor publici şi au la bază negocierile Guvernului României cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, precum şi cu organizaţiile sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici»".

Atât soluţia pronunţată de Curte în cauza menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza deciziei îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu poate fi primită, deoarece aceste prevederi se aplică în mod egal tuturor funcţionarilor ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care au reluat activitatea după 1 ianuarie 2005, care beneficiază de salariile de bază stabilite, potrivit ordonanţei, pentru funcţia publică în care au fost reîncadraţi în condiţiile art. 6-8, astfel cum s-a stabilit prin Legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă care a modificat art. 36 al acesteia.

Curtea constată că şi critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 este neîntemeiată. Aşa cum Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri, prin ordonanţe de urgenţă pot fi reglementate probleme de domeniul legii organice şi, deci, pot fi aduse modificări unor asemenea legi. Restricţia prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituţie se referă numai la ordonanţele emise în baza unei legi de abilitare, iar nu şi la ordonanţele de urgenţă. De altfel, după revizuirea Constituţiei, problema a fost tranşată prin dispoziţiile art. 115 alin. (5), ultima teză, care prevede că "Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)" [care se referă la legile organice].

În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei în sensul că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Codul muncii, Statutului funcţionarilor publici şi altor reglementări de acest fel, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional exercită un control de constituţionalitate a legilor şi altor acte normative prin raportare la principiile şi dispoziţiile Constituţiei. Eventualele neconcordanţe între diferitele legi, chiar dacă ar fi reale, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de resortul autorităţii legiuitoare.

În legătură cu invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a art. 20 din Constituţie, Curtea reţine că, faţă de considerentele expuse mai sus, acest text nu este incident în cauză, întrucât nu se pune problema unei neconcordanţe între prevederile criticate şi tratatele internaţionale privind drepturile omului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 7, 36 şi art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, excepţie ridicată de Adrian Morar în Dosarul nr. 102/F/CA/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, ridicată de Lazăr Manon Georgiana în Dosarul nr. 861/CA/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de Vasu Ovidiu Radian, Naghi Claudiu, Varga Loranţ, Răuţă Bogdan şi Zaharie Dumitru în Dosarul nr. 380/2005 al Tribunalului Mureş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2005.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta