Decizie nr. 796 din 3 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 109 alin. (1), precum şi ale art. 118 alin. (1), din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vasilică Munteanu în Dosarul nr. 9.611/231/2007 al Judecătoriei Focşani.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.611/231/2007, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 109 alin. (1), precum şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vasilică Munteanu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că stabilirea competenţei de soluţionare a plângerilor contravenţionale numai în favoarea instanţelor în a căror rază teritorială a fost constatată fapta are menirea de a îngrădi cetăţeanului accesul la justiţie şi la soluţionarea cauzei într-un termen util, întrucât contravenientul este pus în situaţia de a parcurge distanţe considerabile pentru a-şi putea susţine plângerea contravenţională, pentru a-şi putea propune probele şi, în măsura încuviinţării acestora, de a le administra direct în faţa instanţei. Această situaţie echivalează, în opinia autorului excepţiei, şi cu încălcarea art. 53 din Constituţie. Totodată, se arată că dreptul de a conduce autovehicule nu poate fi îngrădit prin amestecul unei autorităţi publice, decât cu respectarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Ca urmare, "acest drept social nu poate fi suspendat în mod discreţionar de autorităţile publice statale, care în speţa de faţă se identifică cu poliţistul rutier ale cărui atribuţii de serviciu [...] se suprapun atributelor puterii judecătoreşti, aspect ce contravine principiului constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale [...]". Se mai arată că "îngrădirea, restrângerea sau suspendarea temporară a exercitării unor drepturi ca sancţiune contravenţională complementară pot fi numai atributele puterii judecătoreşti [...]".

Judecătoria Focşani apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că stabilirea competenţei instanţei este o prerogativă a legiuitorului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale întrucât, prin sancţionarea unor fapte de încălcare a legii, în scopul ocrotirii vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii celorlalte persoane participante la traficul rutier, sunt în deplin acord cu principiul consacrat în art. 53 din Constituţie, care la alin. (1) prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96 alin. (1), şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 109 alin. (1), precum şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:

–Art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b): "(1) Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului.

(2)Sancţiunile contravenţionale complementare sunt următoarele: [...];

b)suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;";

–Art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2): "(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, poliţistul rutier dispune şi una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:

a)reţinerea permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora; [...] (2) Reţinerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către poliţistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.";

–Art. 109 alin. (1) "Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră.";

–Art. 118 alin. (1) "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta."

Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia puterilor în stat şi supremaţia Constituţiei şi a legilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se invocă, totodată, dispoziţiile art. 8 şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, respectiv limitarea folosirii restrângerii drepturilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, şi urmează a fi respinsă.

Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), precum şi ale art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al aceleiaşi ordonanţe de urgenţă, respectiv "asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului". Aşa fiind, reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit. În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin deciziile nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, şi nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005.

Faptul că, potrivit art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancţiuni contravenţionale se aplică de către poliţistul rutier dă expresie competenţei acestui reprezentant al autorităţii publice, astfel cum a fost reglementată de legiuitor, şi nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la separaţia puterilor în stat. Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, "Autoritatea competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice privind iniţierea şi avizarea unor reglementări, precum şi aplicarea şi exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române" iar, potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, "Îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora". În plus, măsurile dispuse de reprezentanţii poliţiei rutiere sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti, prin posibilitatea persoanei contraveniente de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie, plângere care, potrivit art. 118 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, suspendă executarea acestor măsuri, de la data înregistrării plângerii contravenţionale până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.

Cât priveşte art. 118 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestui text legal, în raport de aceleaşi critici. Astfel, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a reţinut că textul de lege criticat, care instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constată încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării, cu celeritate, a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 109 alin. (1), precum şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vasilică Munteanu în Dosarul nr. 9.611/231/2007 al Judecătoriei Focşani.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta