Decizie nr. 90 din 1 iunie 1999

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, excepţie ridicată de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Cluj în Dosarul nr. 8.611/1998 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11 mai 1999 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 1 iunie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 februarie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 8.611/1998, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, excepţie ridicată de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Cluj. Obiectul litigiului îl constituie contestaţia la executare introdusă de Societatea Comercială "IAMI" - S.R.L. Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile prin care s-a respins plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de contravenţie, încheiat de Garda financiară - secţia Cluj. Prin acest act, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, s-a aplicat sancţiunea amenzii şi s-a dispus, totodată, confiscarea sumei ce depasea plafonul maxim admis pentru plati către persoane juridice. Contestatoarea solicita anularea actelor de executare pentru motivul ca Ordonanţa Guvernului nr. 26/1997, modificând Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, nu mai prevede sancţiunea complementara a confiscării, iar, potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 32/1968, dacă sancţiunea prevăzută de un nou act normativ pentru contravenţia săvârşită anterior este mai uşoară, urmează să se aplice aceasta sancţiune ori sancţiunea aplicată pe baza vechiului act normativ se va executa doar în limitele noii sancţiuni.

Faţa de aceasta sustinere Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Cluj a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 32/1968, cu motivarea ca ele contravin principiului neretroactivitatii legii, consacrat prin dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Exprimandu-şi opinia, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, întrucât, "în speta, nu este vorba de aplicarea legii mai favorabile, ci de o reglementare specială care prevede prin art. 12 din Legea nr. 32/1968 ca, atunci când printr-o noua reglementare fapta nu mai constituie contravenţie, ea nu mai este sancţionată, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar atunci când fapta a fost sancţionată parţial, urmărirea încetează". Astfel, în opinia instanţei, legea dispune tocmai pentru viitor.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se arata, în esenta, ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, întrucât dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 32/1968 încalcă principiul neretroactivitatii legii, înscris la art. 15 alin. (2) din Constituţie, şi ca "neretroactivitatea legii, ca principiu constituţional, este obligatorie pentru toate ramurile de drept, indiferent dacă acestea îl prevăd sau nu în mod explicit. Singura excepţie statuata în Constituţie este cea privind legea penală mai favorabilă. Pentru ca excepţiile sunt de stricta interpretare, apreciem ca nici o alta dispoziţie legală nu poate aduce modificări acestui principiu constituţional, orice alte prevederi contrarii putând fi atacate pe calea controlului de constituţionalitate". Se mai arata ca sancţionarea contravenţiilor are caracter administrativ şi, prin urmare, nu se poate aplica în acest domeniu excepţia referitoare la legea penală mai favorabilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Prin Încheierea din 10 februarie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 8.611/1998 al Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, având următorul cuprins: "Dacă printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotită contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar sancţiunea aplicată şi neexecutata până la această dată nu se mai executa.

Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară, se va aplica aceasta sancţiune, iar amenda aplicată potrivit vechiului act normativ se va executa numai până la limita maximului prevăzut în noul act normativ. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai grava, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată în conformitate cu prevederile actului normativ în vigoare la data săvârşirii ei."

Examinând însă cererea formulată de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Cluj în susţinerea excepţiei, se constată că aceasta priveşte doar dispoziţiile alin. 1 şi ale alin. 2 teza întâi ale art. 12 din Legea nr. 32/1968, astfel încât, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să soluţioneze exclusiv excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale, iar nu şi a dispoziţiilor cuprinse în teza a doua a alin. 2.

Curtea constata ca prevederile alin. 1 al art. 12 din Legea nr. 32/1968, referitoare la nesanctionarea ori la neexecutarea sancţiunilor deja aplicate pentru fapte care nu mai sunt prevăzute de un nou act normativ ca fiind contravenţii, precum şi prima teza din alin. 2 al aceluiaşi articol, referitoare la aplicarea şi la executarea sancţiunii mai uşoare, prevăzute de noul act normativ, consacra, în mod expres, retroactivitatea legii mai favorabile. Aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile".

Principiul neretroactivitatii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia. Singura excepţie pe care o îngăduie norma constituţională priveşte legea penală mai favorabilă.

Dispoziţiile legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal. Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, considerată lege generală în materie, reglementand cadrul juridic general al sanctionarii faptelor contravenţionale, păstrează caracterul administrativ al acestei raspunderi. Deşi dispoziţiile art. 1 al menţionatei legi, potrivit căruia: "Contravenţia este fapta săvârşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social mai redus decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor arătate în legea de faţa", ar putea constitui o premisa a calificării faptelor contravenţionale ca fiind fapte penale, totuşi legiuitorul, prin alte prevederi ale legii, a optat pentru caracterul administrativ al sancţiunilor contravenţionale. Astfel art. 7 alin. 1 prevede că "Amenda are caracter administrativ". În plus, analizând prevederile art. 46 al legii, potrivit cărora "Dispoziţiile prezentei legi se intregesc cu dispoziţiile Codului de procedura civilă, care se aplică în mod corespunzător", se poate observa ca legiuitorul a înţeles sa excludă, sub toate aspectele, caracterul penal în domeniul stabilirii şi sanctionarii contravenţiilor.

Având în vedere considerentele expuse, urmează să fie admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în alin. 1 şi în alin 2 teza întâi ale art. 12 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Cluj în Dosarul nr. 8.611/1998 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi constata ca sunt neconstituţionale dispoziţiile alin. 1 şi ale alin. 2 teza întâi ale art. 12 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

Definitivă şi obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 1999.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent şef,

Claudia Miu