Decizie nr. 302 din 9 iulie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002, republicată, excepţie ridicată de Alexandru Florescu în Dosarul nr. 2.320/2002 al Judecătoriei Pucioasa.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 1 iulie 2003 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 9 iulie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.320/2002, Judecătoria Pucioasa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, excepţie ridicată de Alexandru Florescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata, în esenta, ca reglementarea taxelor şi a impozitelor locale se face prin doua legi distincte, contradictorii, şi anume Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale şi Legea nr. 34/1994 privind impozitul pe venitul agricol, situaţie creata datorită modificării aduse Legii nr. 27/1994 prin art. 14 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/1999.

Judecătoria Pucioasa considera ca "prevederile art. 14 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/1999 nu contravin prevederilor constituţionale, ordonanţa susmentionata modificând Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază ca "excepţia este inadmisibila, în raport cu art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 22 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, a fost, potrivit art. 79 lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, abrogată".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 3 martie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 122/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 16 iulie 1999.

Examinând excepţia, Curtea retine ca, în realitate, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/1999 nu are decât un singur articol - art. I, cu trei puncte, ultimul redand cuprinsul modificat al art. 14 din Legea nr. 27/1994.

În consecinţa, Curtea retine ca obiectul real al excepţiei îl formează dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/1999.

Prin art. 14 din Legea nr. 27/1994 se prevedea: "Impozitul pe teren se stabileşte anual, în suma fixa pe metru patrat de teren, diferenţiat pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor, pe zone, în intravilan", conform tabelului.

"Contribuabilii, persoane fizice, prevăzuţi la art. 5, care deţin în proprietate terenuri neocupate de clădiri şi de alte construcţii, situate în categoriile de localităţi 1 şi 2, zonele A, B şi C, datorează impozit pe teren.

Pentru terenurile aparţinând contribuabililor prevăzuţi la alin. 2, neocupate de clădiri şi de alte construcţii, situate în categoriile de localităţi 1 şi 2, zona D, precum şi în categoriile 3-5, în suprafaţa de până la 1.000 mp inclusiv, se datorează impozit pe teren, iar pentru suprafaţa care depăşeşte 1000 mp se datorează impozit pe venitul agricol, conform prevederilor legale.

Contribuabilii, persoane juridice, care deţin în proprietate terenuri, altele decât cele necesare desfăşurării activităţii pentru care sunt autorizaţi potrivit legii, datorează pentru acestea impozit pe teren."

Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată, începând cu data de 1 ianuarie 2003, prin Ordonanţa Guvernului nr. 36 din 30 ianuarie 2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002. Potrivit art. 12 din aceasta ordonanţa, dispoziţia cuprinsă la art. 14 din Legea nr. 27/1994 este preluată, în principiu, cu unele deosebiri, stabilindu-se, conform anexelor nr. 3 şi 4, impozitul pe terenurile situate în intravilan şi, respectiv, pe cele situate în extravilanul localităţilor, diferenţiat pe ranguri de localităţi şi zone în cadrul localităţii, iar în cazul terenurilor situate în extravilan, pe ranguri de localităţi şi categorii de folosinţă a terenurilor şi pe zone.

Autorul excepţiei, fără să-şi motiveze excepţia de neconstituţionalitate, se limitează sa susţină, de altfel fără temei, ca ar fi în vigoare dispoziţii contradictorii - Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale şi Legea nr. 34/1994 privind impozitul pe venitul agricol -, deşi recunoaşte, în memoriul depus la dosar, ca ambele legi au fost abrogate prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002. De asemenea, susţine ca ordonanţa criticata "nu putea anula Legea nr. 34/1994".

Analizând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila, întrucât nu îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevede că "sesizările trebuie făcute în forma scrisă şi motivate". Autorul excepţiei nu a motivat excepţia de neconstituţionalitate ridicată, limitându-se la sustineri referitoare la neconcordanta dintre actele normative menţionate.

Asa cum s-a precizat în jurisprudenta Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorului excepţiei pentru a suplini lipsa de motivare a excepţiei, întrucât astfel s-ar încalcă regimul constituţional al soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, care prevede ridicarea excepţiei în faţa instanţei judecătoreşti, iar nu examinarea din oficiu de către Curte a constituţionalităţii legilor în vigoare.

În legătură cu precizarea facuta în notele scrise depuse la dezbaterea excepţiei în faţa Curţii, în sensul mentionarii art. 78 din Constituţie privind intrarea în vigoare a legii, Curtea constata ca aceasta dispoziţie constituţională nu are legătură cu celelalte sustineri ale autorului excepţiei, făcute în faţa instanţei cu prilejul ridicării excepţiei, în care s-a limitat la sesizarea presupuselor contradictii dintre cele doua legi la care s-a referit. De altfel, acest text constituţional nu are nici o incidenţa în cauza, legile şi ordonanţele menţionate fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În ceea ce priveşte susţinerea ca ar exista dispoziţii legale contradictorii, aceasta, chiar dacă ar fi reală (ceea ce, mai ales, ţinându-se seama ca actele normative respective sunt în prezent abrogate, nu este cazul în speta), nu intra sub incidenţa controlului de constituţionalitate, fiind de resortul exclusiv al autorităţii legiuitoare.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată, excepţie ridicată de Alexandru Florescu în Dosarul nr. 2.320/2002 al Judecătoriei Pucioasa.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta