Decizie nr. 377 din 30 septembrie 2004

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 lit. b) şi d) din Codul penal, excepţie ridicată de Filofteia Caulea în Dosarul nr. 8.030/2003 al Judecătoriei Tulcea.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 8.030/2003, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 lit. b) şi d) din Codul penal, excepţie ridicată, prin avocat, de Filofteia Caulea într-o acţiune civilă în pretenţii pentru restituirea obiectelor din metale preţioase, confiscate înainte de anul 1990.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 118 lit. b) şi d) din Codul penal, care permit confiscarea unor bunuri sau valori şi de la dobânditorul de bună-credinţă, sunt contrare prevederilor art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie, republicată, referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi la condiţiile exproprierii. În acest sens, consideră că textele de lege criticate ar trebui completate, cel de la lit. b) cu precizarea "şi nu ale persoanei de bună-credinţă", iar cel de la lit. d), după "lucrurile dobândite în mod vădit", cu sintagma "de infractor".

Judecătoria Tulcea opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondată, deoarece dispoziţiile legale criticate "sunt în conformitate cu textul constituţional".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că dispoziţiile art. 118 lit. b) şi d) din Codul penal nu încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie, republicată. În acest sens, apreciază că sugestiile autorului excepţiei cu privire la modul cum ar trebui redactate textele de lege criticate nu pot fi primite, întrucât Curtea Constituţională se poate pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Guvernul consideră că excepţia ridicată este inadmisibilă, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece problemele invocate de autorul excepţiei privesc modul de aplicare a art. 118 alin. 1 lit. b) şi d) din Codul penal şi se formulează propuneri de modificare a acestor dispoziţii legale.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 44 din Constituţie, republicată, întrucât, potrivit prevederilor alin. (1) teza a doua din acest articol, "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege". Mai arată că "stabilirea unei sancţiuni, cum este măsura confiscării speciale, în cazul săvârşirii unei infracţiuni, nu constituie o expropriere, în sensul art. 44 alin. (4) din Constituţie, republicată, ci o măsură reglementată de legiuitor, în deplină concordanţă cu textul constituţional al art. 44 alin. (9)". De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 118 lit. b) şi d) din Codul penal, potrivit cărora: "Sunt supuse confiscării speciale: [...]

b)lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului; [...] d) lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;".

În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie, republicată, conform cărora: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că deposedarea unei persoane de anumite bunuri sau valori în executarea unei sancţiuni penale, contravenţionale, administrative ori civile sau a unei măsuri de confiscare specială, prevăzute de lege, nu constituie expropriere şi nu încalcă în nici un alt mod dreptul de proprietate garantat constituţional. Astfel, dispoziţiile art. 118 lit. b) şi d) din Codul penal sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 alin. (9) din Constituţie, republicată, conform cărora: "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."

În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei privind modificarea ori completarea textelor de lege criticate, Curtea observă că aceasta nu poate fi primită, fiind contrară dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 lit. b) şi d) din Codul penal, excepţie ridicată de Filofteia Caulea în Dosarul nr. 8.030/2003 al Judecătoriei Tulcea.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2004.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora