Decizie nr. 311 din 8 iulie 2004

Ion Predescu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2001. Excepţia a fost ridicată de Cabinetul de avocat Corina Dodoiu din Focşani în Dosarul nr. 68/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încălcate, cuantumul taxelor datorate de către avocaţi fiind stabilit de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 68/C/2004, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2001. Excepţia a fost ridicată de Cabinetul de avocat Corina Dodoiu din Focşani într-o cauză civilă prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a obligaţiei de plată a cotei de 10% din încasări, datorate cu titlu de taxe şi contribuţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 încalcă prevederile constituţionale ale art. 34, referitoare la ocrotirea sănătăţii şi organizarea sistemului de asigurări sociale, precum şi pe cele ale art. 41, privind măsurile de protecţie socială şi concediul plătit. În acest sens se arată că actele normative criticate nu stabilesc cuantumul taxelor şi contribuţiilor pentru exercitarea profesiei de avocat şi nici cuantumul contribuţiilor pentru fondul Casei de Asigurări a Avocaţilor. Aşa fiind, consideră că taxa anuală de 10% din venitul brut realizat de avocaţii definitivi, percepută de Casa de Asigurări a Avocaţilor "ca organ care colectează fondurile pentru acordarea pensiilor şi ajutoarelor sociale cuvenite acestora, stabilit prin art. 75-78 din Legea nr. 51/1995", este "stabilită în mod arbitrar" prin acte interne ale unor organe nelegal constituite, după criterii care au în vedere "acoperirea nevoilor curente de plată ale casei şi nu asigurarea drepturilor constituţionale prevăzute în art. 34 şi 41 din Constituţia României".

Tribunalul Vrancea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că, într-adevăr, Legea nr. 51/1995 nu stabileşte cuantumul taxelor şi al contribuţiilor datorate pentru formarea bugetului baroului, al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi al Uniunii Avocaţilor din România, dar el este stabilit în mod legal de organele lor de conducere, în temeiul art. 1 din legea criticată, care prevede că profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În esenţă, arată că Uniunea Avocaţilor din România şi Casa de Asigurări a Avocaţilor au dobândit personalitate juridică în temeiul Legii nr. 51/1995, iar modalitatea concretă de funcţionare a lor poate fi stabilită prin acte normative subsecvente. Temeinicia stabilirii cuantumului taxelor şi contribuţiilor prin acte adoptate de organele de conducere ale acestor organisme rezultă din caracterul liberal şi independent al profesiei de avocat, care însă nu exclude anumite reguli privind organizarea şi funcţionarea sa, dispuse prin acte normative de valoare inferioară, deplin legale. În speţă, Consiliul Uniunii Avocaţilor din România este îndreptăţit să stabilească, conform dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 51/1995 şi ale art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 221/2000, nivelul contribuţiei minime obligatorii "potrivit nevoilor curente şi de perspectivă ale Casei de Asigurări a avocaţilor". În sfârşit, consideră că, în temeiul art. 21 din Constituţie, republicată, actele emise de Consiliul Uniunii Avocaţilor pot fi contestate în justiţie pe calea contenciosului administrativ.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu contravin Constituţiei. În acest sens, arată că opţiunea legiuitorului de a stabili taxe şi contribuţii, fără a menţiona expres cuantumul acestora, are drept scop constituirea unor fonduri, bazate pe principiile autonomiei, solidarităţii, obligativităţii şi contributivităţii, fonduri ce se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei lor, adică pentru "asigurarea funcţionării organelor de conducere ale unui corp profesional şi a unui sistem propriu de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale bazat, printre alte surse, şi pe contribuţia tuturor membrilor săi". Or, se adaugă în continuare, aceste taxe şi contribuţii nu sunt venituri la bugetul de stat pentru a fi stabilite numai prin lege, aşa cum prevede art. 139 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicată, "ci contribuţii la un fond special, a cărui destinaţie este stabilită tocmai prin dispoziţiile de lege criticate." Posibilitatea stabilirii de către Consiliul Uniunii Avocaţilor din România a nivelului contribuţiei minime obligatorii datorate de avocaţi, respectiv stabilirea, prin Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, a structurii bugetului propriu al acesteia este o problemă de aplicare a legii, asupra căreia Curtea Constituţională nu este competentă să se pronunţe. Consideră că art. 41 din Constituţie invocat, de asemenea, ca fiind neconstituţional, nu este incident în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi pe cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constitutie prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 28 noiembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 25 iulie 2001.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile acestor acte normative încalcă dispoziţiile art. 34 şi 41 din Constituţie, republicată, care au următorul conţinut:

–Art. 34: "(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2)Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

(3)Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.";

–Art. 41: "(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.

(2)Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.

(3)Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4)La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.

(5)Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute a obligaţiilor de plată către baroul de avocaţi, a cotei de 10% din încasări şi alte contribuţii cu titlu de taxe şi contribuţii, care condiţionează exercitarea profesiei de avocat. În esenţă, criticile formulate constau în susţinerea potrivit căreia cuantumul acestor taxe, calculat din venitul brut anual, este stabilit în mod arbitrar, "prin acte interne ale unor organe nelegal constituite", în scopul acoperirii nevoilor curente de plată ale Casei de Asigurări a Avocaţilor. Aşa fiind, sub acest aspect autorul excepţiei consideră că atât Legea nr. 51/1995, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 sunt contrare prevederilor art. 34 şi 41 din Constituţie, republicată.

În legătură cu textele din Constituţie, invocate ca fiind încălcate, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât ele nu conţin dispoziţii referitoare la pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Astfel, prevederile constituţionale ale art. 34 privesc "Dreptul la ocrotirea sănătăţii", iar cele ale art. 41 se referă la "Munca şi protecţia socială a muncii".

Curtea Constituţională constată că şi susţinerile potrivit cărora cuantumul taxelor şi contribuţiilor datorate de avocaţii definitivi este stabilit în mod arbitrar prin acte interne ale unor organe nelegal constituite, sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse. Astfel, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, stabileşte că "Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei", avocatul având obligaţia, conform prevederilor art. 42 din aceeaşi lege, "[...] să achite cu regularitate taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului baroului, bugetului Uniunii Avocaţilor din România şi bugetului Casei de Asigurări a Avocaţilor." În legătură cu dreptul la pensie şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocatului, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2001, dispune că acesta se exercită printr-un sistem unic, propriu şi autonom care este organizat şi funcţionează pe baza principiilor autonomiei, solidarităţii, obligativităţii, contributivităţii, descentralizării şi al repartiţiei, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, republicată, şi de Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor. Acest sistem este gestionat de Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, ca instituţie autonomă de interes public cu personalitate juridică, cu statut de organizare şi funcţionare aprobat de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România. Tot Consiliul Uniunii Avocaţilor din România stabileşte, aşa cum prevede art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000, nivelul contribuţiei minime obligatorii datorate de avocaţii înscrişi în tablourile barourilor cu drept de exercitare a profesiei potrivit nevoilor curente şi de perspectivă ale Casei de Asigurări a Avocaţilor. Aşadar, din coroborarea dispoziţiilor legale menţionate rezultă cu claritate că nivelul contribuţiei este stabilit de organul abilitat pentru aceasta, în condiţiile legii, iar nu aşa cum susţine autorul excepţiei, "în mod arbitrar, prin acte interne ale unor organe nelegal constituite".

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2001, excepţie ridicată de Cabinetul de avocat Corina Dodoiu din Focşani în Dosarul nr. 68/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2004.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat asistent-şef,

Gabriela Dragomirescu