Decizie nr. 183 din 16 noiembrie 1999

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, excepţie ridicată de Sofia Popescu în Dosarul nr. 4.932/1996 al Judecătoriei Gaesti.

La apelul nominal răspund Elisabeta Parcalabu, Mihail Parcalabu, Emanoil Parcalabu, Dumitru Parcalabu, Maria Zavoianu şi Elena Teodorescu, lipsind Sofia Popescu autor al excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi Maria Dima, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul în fond. Elisabeta Parcalabu şi Dumitru Parcalabu solicita admiterea excepţiei, iar celelalte părţi prezente solicita respingerea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public solicita, de asemenea, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca aceasta este nemotivată şi, în plus, pe fond, neîntemeiată, deoarece timbrarea cu suma fixa a cererii de raport al donatiilor nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de opţiune a legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 4.932/1996, Judecătoria Gaesti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, excepţie ridicată de Sofia Popescu într-o cauza având ca obiect ieşirea din indiviziune şi partajarea unei suprafeţe de teren. În motivarea excepţiei se susţine "gresita timbrare a capatului de cerere prin care se solicita raportarea de către parata, la masa de partaj, a suprafeţei de 1 ha teren", în sensul că acest capăt de cerere ar trebui timbrat la valoare. Deşi autorul excepţiei nu a indicat în faţa instanţei de judecată textele din Legea nr. 146/1997 vizate de excepţie şi nici dispoziţiile constituţionale cărora acestea le contravin, din notele scrise depuse la dosarul Curţii Constituţionale la termenul de judecată din 16 noiembrie 1999 rezultă ca este criticat art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, prin raportare la art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 51, art. 53 alin. (2) şi art. 123 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi la art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi la Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia priveşte prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 referitoare la timbrarea cu suma fixa a cererii de raport al donatiilor. Se considera ca excepţia este nefondata, deoarece "cererea de raport nu reprezintă o revendicare a bunurilor ce se solicita a fi raportate, ci întregirea masei de bunuri ce revin, prin lege, moştenitorilor unei persoane decedate. Astfel s-a stabilit, prin Legea nr. 146/1997, ca cererea de raport se va timbra, ca şi cererea privind ieşirea din indiviziune, cu suma fixa de 50.000 lei".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca excepţia este inadmisibila, deoarece autorul excepţiei nu precizează care este textul de lege considerat a fi neconstitutional şi nici ce dispoziţie constituţională a fost incalcata, fiind astfel nesocotite prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora sesizările trebuie motivate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia ridicată este o excepţie de procedura, iar nu de neconstituţionalitate, pe care instanţa judecătorească trebuia, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, sa o respingă, ca fiind inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, notele scrise ale autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.

Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, dispoziţii conform cărora: "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxeaza astfel: [...]

c)cereri pentru stabilirea calităţii de moştenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reducţiune a liberalităţilor şi cereri de partaj 50.000 lei".

Autorul excepţiei, invocand neconstituţionalitatea art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, apreciază ca au fost incalcate art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 51, art. 153 alin. (2) şi art. 123 alin. (1) şi (2) din Constituţie, art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, fără însă a expune motivele pe care se întemeiază aceasta sustinere.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, deşi este adevărat ca, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime", aceasta nu înseamnă totuşi ca accesul la justiţie trebuie să fie considerat gratuit. Art. 21 din legea fundamentală nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este aceea a timbrarii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiţiei.

În cauza, având în vedere modicitatea sumei stabilite ca taxa de timbru pentru cererea de raport al donatiilor, nu se poate susţine ca prin cuantumul fixat s-a determinat îngrădirea accesului liber la justiţie.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 încalcă art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Potrivit acestor prevederi constituţionale: "(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice.

(2)Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale." Aceste dispoziţii privesc obligaţiile constituţionale ale cetăţenilor de a contribui la cheltuielile publice atât atunci când ele interesează statul, în întregul său, cat şi atunci când se referă la cheltuielile administraţiei publice. Rezultă ca aceste contribuţii pot consta din impozite şi taxe, care se stabilesc, potrivit art. 138 din Constituţie, numai prin lege sau, în limitele şi în condiţiile legii, atunci când sunt taxe şi impozite locale. Totodată Constituţia stabileşte ca sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale. Asa fiind, Curtea constata sa dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 nu intră în conflict cu art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

De asemenea, Curtea constata ca urmează a fi inlaturate şi susţinerile potrivit cărora textul de lege criticat ar contraveni art. 16 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţie, "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". În sensul art. 4 alin. (2) din legea fundamentală, constituie criterii nediscriminatorii: rasa, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politică, averea sau originea socială. În temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie: "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte". Rezultă ca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie se corelează şi se interpretează în raport cu prevederile cuprinse în instrumentele juridice internaţionale în domeniul drepturilor omului. În acest fel sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit cărora: "Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie să interzică orice discriminare şi sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine naţionala sau socială, avere, naştere sau intemeiata pe orice alta împrejurare".

În raport cu dispoziţiile legale menţionate, se poate observa ca art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, care stabileşte cuantumul taxei de timbru pentru cererile de raport al donatiilor, nu încalcă principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece textul, instituind o taxa fixa de timbru pentru anumite categorii de cereri, nu face nici o diferentiere între contribuabili.

În legătură cu invocarea încălcării normelor constituţionale prevăzute în art. 15 alin. (1), privind universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, art. 51, referitor la respectarea Constituţiei şi a legilor şi art. 123 alin. (1) şi (2), privind înfăptuirea justiţiei, Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei de faţa, neavând incidenţa cu obiectul cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, excepţie ridicată de Sofia Popescu în Dosarul nr. 4.932/1996 al Judecătoriei Gaesti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 1999.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu