Decizie nr. 1.026 din 9 iulie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zolatan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bubalinelor Şercaia, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 89/226/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, dosar înregistrat la Curtea Constituţională sub numărul 599D/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că autorul excepţiei a depus o cerere de recuzare a opt dintre judecătorii Curţii Constituţionale, pe motiv că, prin Decizia nr. 342/2009, "şi-au spus părerea cu privire la materia pricinii ce se judecă".

Procurorul pune concluzii de respingere a cererii de recuzare.

Deliberând asupra acestei cereri, Curtea o respinge, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la recuzarea judecătorilor nu sunt aplicabile procedurii desfăşurate în faţa Curţii Constituţionale.

În continuare, magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a transmis la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei, iar partea Comuna Şercaia, prin primar, a depus, de asemenea, concluzii scrise, în sensul respingerii excepţiei, ca neîntemeiată.

Curtea dispune a se face apelul şi în următoarele dosare: Dosarul nr. 767D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. II alin. (2) şi art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.801/2/2007; Dosarul nr. 902D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Niculina Beloia în Dosarul nr. 4.369/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 903D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 9.030/55/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 1.074D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Unita Turism Holding" - S.A. - Sucursala Transilvania Cluj în Dosarul nr. 26/33/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 1.525D/2009 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transporturi Auto" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 1.653/314/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 767D/2009, nr. 902D/2009, nr. 903D/2009, nr. 1.074D/2009 şi nr. 1.525D/2009 la Dosarul nr. 599D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale deja existente în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile pronunţate de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 89/226/2008, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.801/2/2007, de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 4.369/30/2008 şi nr. 9.030/55/2008, de Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 26/33/2009 şi de Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă în Dosarul nr. 1.653/314/2007, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. II alin. (2) şi art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Excepţia a fost ridicată de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bubalinelor Şercaia, judeţul Braşov, din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Niculina Beloia, de Faur Nistor Isai, de Societatea Comercială "Unita Turism Holding" - S.A. - Sucursala Transilvania Cluj şi de Societatea Comercială "Transporturi Auto" - S.A. din Suceava, în litigii având ca obiect soluţionarea excepţiilor de nelegalitate a unor acte administrative şi a unor cereri de revizuire.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate nu permit accesul liber la justiţie în ceea ce priveşte examinarea legalităţii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ pe calea excepţiei de nelegalitate, întrucât, prin modificarea adusă art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, legiuitorul a restrâns sfera actelor administrative ce pot fi supuse controlului instanţei de contencios administrativ numai la cele cu caracter individual. În schimb, fac posibilă cenzurarea, fără limită în timp, a legalităţii actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, ceea ce conduce la concluzia că legea nouă retroactivează, generând instabilitatea raporturilor juridice. Se mai susţine că se încalcă şi art. 44 din Constituţie, deoarece printre actele administrative ce pot fi anulate oricând se numără şi certificatele de constatare generatoare de drepturi de proprietate.

Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, iar Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. De asemenea, obiect al excepţiei îl formează şi prevederile art. II alin. (2) şi ale art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

Art. 4. – (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze.

(2)Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.;

–Art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004: "(2) Dispoziţiile referitoare la excepţia de nelegalitate şi la garanţiile procesuale prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi. Excepţia de nelegalitate poate fi invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în forma sa iniţială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.";

–Art. III din Legea nr. 262/2007: "Hotărârile judecătoreşti pronunţate în baza Legii nr. 554/2004, rămase definitive şi irevocabile fără soluţionarea pe fond a excepţiei de nelegalitate, care a fost respinsă ca inadmisibilă, pot forma obiectul unei cereri de revizuire, care se poate introduce în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2), care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1), care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21, care garantează accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 78 privind intrarea în vigoare a legii. De asemenea, au fost invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege ce formează obiectul prezentei excepţii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi prin prisma unor critici similare. Astfel, prin deciziile nr. 425 şi nr. 426 din 10 aprilie 2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că posibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual oricând, fără limită în timp, nu este neconstituţională, întrucât "obţinerea sau apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui legalitate este îndoielnică şi care nu ar putea fi dovedită altfel decât prin ridicarea excepţiei de nelegalitate", iar "contestarea pe cale incidentală a legalităţii, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care soluţia pronunţată de instanţă riscă să fie fondată pe un act ilegal".

De asemenea, prin Decizia nr. 342 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, Curtea a statuat că "faptul că excepţia de nelegalitate vizează, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual, nu are semnificaţia excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acţiunii directe, separate, şi nu a incidentului procedural, adică, în speţă, a excepţiei de nelegalitate".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. II alin. (2) şi art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bubalinelor Şercaia, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 89/226/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.801/2/2007, de Niculina Beloia în Dosarul nr. 4.369/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 9.030/55/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Comercială "Unita Turism Holding" - S.A. - Sucursala Transilvania Cluj în Dosarul nr. 26/33/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercială "Transporturi Auto" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 1.653/314/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu