Decizie nr. 182 din 2 martie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău în Dosarul nr. 17.397/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, consilier juridic Oliviu Puie, cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată, în esenţă, că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, materia contenciosului administrativ este reglementată prin lege organică, respectiv prin Legea nr. 554/2004. Totodată, conform art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, controlul legalităţii actelor administrative se face doar pe calea contenciosului administrativ, iar prin Decizia nr. 293 din 1 iulie 2004 Curtea Constituţională a statuat că "dispoziţiile constituţionale trebuie interpretate restrictiv". Aşa fiind, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 adaugă la prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (6), încălcând totodată şi dreptul de acces la un tribunal specializat, adică la o instanţă de contencios administrativ.

Reprezentantul autorului excepţiei depune concluzii scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că soluţia legislativă criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate prin deciziile nr. 78 din 26 februarie 2004 şi nr. 135 din 23 aprilie 2002, Curtea statuând că aceasta nu contravine prevederilor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins excepţia de nelegalitate a unei decizii aparţinând Curţii de Conturi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 contravin prevederilor art. 21 şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că prin textul de lege criticat "legiuitorul organic a instituit [...] excepţia prin care nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară", adăugând astfel "o nouă excepţie la cele stabilite expres şi limitativ" prin dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie. Cu privire la acest aspect, arată autorul excepţiei, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 293 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 4 august 2004, că "dispoziţiile constituţionale trebuie interpretate restrictiv, orice altă excepţie reprezentând o adăugare la Constituţie, nepermisă de caracterul suprem al acesteia şi de preeminenţa sa în raport cu ansamblul legislaţiei infraconstituţionale".

Aşa fiind, autorul excepţiei apreciază că "unica formă de control judiciar al actelor administrative este instanţa de contencios administrativ, cu excepţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitorul constituant derivat, nefiind permisă nici o altă cale judiciară de atac pentru verificarea legalităţii actului administrativ".

Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că "această prevedere nu aduce atingere principiului liberului acces la justiţie, având în vedere că aceste acte se pot ataca la instanţa judecătorească competentă potrivit unei proceduri speciale, iar nu potrivit procedurii stabilite prin Legea nr. 554/2004", şi, "prin urmare, accesul liber la justiţie este garantat pentru orice act administrativ, procedura de judecată fiind însă diferită în funcţie de natura actului".

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale. În acest sens arată, în esenţă, că "prevederile potrivit cărora nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară contravin regulii constituţionale" cuprinse în art. 126 alin. (6), întrucât actele administrative la care se referă textul de lege criticat nu se regăsesc printre excepţiile prevăzute în mod expres de Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, şi ale art. 126 alin. (6), privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă totodată în susţinerea acesteia şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, întrucât în mod evident actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit altei proceduri stabilite prin lege organică. Or, atât textul art. 21 din Constituţie, cât şi dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabilesc dreptul de acces al cetăţeanului la o instanţă judecătorească pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau intereselor sale legitime, fără a preciza sau a limita acest acces numai la calea contenciosului administrativ. Aşa fiind, nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, Curtea constată că textul constituţional nu este încălcat, deoarece acesta se limitează numai la reglementarea constituţională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac excepţie în mod absolut numai două categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nici o formă controlului judecătoresc.

Or, în cauză, Curtea observă că se pune problema "unui recurs paralel" pentru contestarea în justiţie a actelor Curţii de Conturi, procedură prevăzută de Legea nr. 94/1992, cu modificările ulterioare, iar nu a unei exceptări absolute de la controlul judecătoresc reglementat de textul constituţional al art. 126 alin. (6).

Totodată, Curtea reţine că legislaţia noastră prevede şi alte cazuri de "recurs paralel" împotriva unor acte administrative, un exemplu în acest sens constituindu-l regimul contestării actelor administrative de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

De altfel, Curtea observă că în acest spirit sunt şi reglementările cuprinse în alte texte constituţionale.

Astfel, art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţie prevede îndreptăţirea persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. Curtea constată că acest text se referă la îndreptăţirea persoanei vătămate, în general, de a se adresa justiţiei atât pe calea contenciosului administrativ, cât şi pe cea a "recursului paralel". Alin. (2) al art. 52 precizează că atât condiţiile, cât şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică, dispoziţie care trebuie corelată şi cu partea finală a textului criticat din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi, art. 140 alin. (1) teza a doua din Constituţie prevede că acestea "se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate".

În sfârşit, în ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 293 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 4 august 2004, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi din Legea nr. 29/1990, şi deci abrogarea lor ca efect al art. 154 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că dispoziţia respectivă se referea la exceptarea de la "posibilitatea atacării în justiţie" a actelor administrative referitoare la siguranţa internă şi externă a statului, ceea ce nu are nici o legătură cu situaţia la care se referă excepţia ridicată în prezentul dosar, în care este în discuţie existenţa "recursului paralel", deci a unei căi de atac în justiţie a actului administrativ conform unei alte proceduri decât cea a contenciosului administrativ.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău în Dosarul nr. 17.397/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu