Decizie Nr. 26 din 7 martie 1996

Notă *) Definitivă prin nerecurare.

Lucian Stangu - preşedinte

Ioan Deleanu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Valer-Vasile Bica - magistrat-asistent

Pe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 6 din Legea nr. 42/1992 şi a art. 6 din Legea nr. 12/1994, invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 6.235/1994 al Judecătoriei Alba Iulia.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 15 februarie 1996, în absenta părţilor şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a aminat pronunţarea pentru data de 20 februarie 1996, apoi pentru 27 februarie 1996 şi în cele din urma pentru 7 martie 1996, când a adoptat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 1994, pronunţată în Dosarul nr. 6.235/1994, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 12/1994, ridicată de reprezentantul parchetului.

Prin motivele depuse la dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia precizează ca excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 42/1992 şi pe cele ale art. 6 din Legea nr. 12/1994, prin care se introduc modificări ale cuantumului unor amenzi penale, pe calea unor legi ordinare, iar nu a unora organice, astfel cum prevede art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie.

La cererea Curţii Constituţionale, Judecătoria Alba Iulia a completat Încheierea din 31 octombrie 1994, exprimindu-şi punctul de vedere în sensul că excepţia este intemeiata, pentru ca, într-adevăr, modificarea pedepselor penale s-a făcut printr-o lege ordinară, şi nu printr-una organică.

Pentru soluţionarea cauzei s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

În punctul de vedere al Senatului se afirma ca în textele atacate sunt stabilite amenzi contravenţionale, iar nu penale, care, în mod corect, au fost modificate prin lege ordinară.

Punctul de vedere al Secretariatului General al Guvernului este mai nuantat. Se susţine ca Legea nr. 42/1992 şi Legea nr. 12/1994 au ca obiect aprobarea volumului de masa lemnoasă ce se va recolta şi conţin doar cîte un articol prin care se actualizează limitele amenzilor penale prevăzute în Legea nr. 26/1976 şi în Legea nr. 2/1987. Se mai afirma ca aceste legi nu reglementează fapte noi care să întrunească elementele constitutive ale unor infracţiuni, ci fac referire la fapte care au fost incriminate prin legile anterioare.

Ele nu stabilesc nici pedepse noi, iar regimul de executare a pedepselor nu a suferit nici o modificare.

Camera Deputaţilor nu şi-a comunicat punctul de vedere.

CURTEA,

examinînd actele dosarului, încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, concordanta dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 42/1992 şi ale art. 6 din Legea nr. 12/1994 cu Constituţia, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine:

Analizînd textele în discuţie, se poate constata ca atât Legea nr. 26/1976 prin capitolul VI, cît şi Legea nr. 2/1987 prin capitolul VII, stabilesc fapte care constituie infracţiuni şi fapte ce sunt contravenţii.

Astfel, art. 32 din Legea nr. 26/1976 incrimineaza un număr de patru fapte care constituie infracţiuni şi trei forme agravante pentru acestea. De asemenea, Legea nr. 2/1987, prin art. 29, 30, 31, 32 şi 33, stabileşte fapte ce constituie infracţiuni, unele dintre ele prezentind şi forma agravantă.

Desigur, în ambele legi sunt stabilite şi contravenţii, dar acestea nu sunt în discuţie.

Prin art. 6 din Legea nr. 42 din 28 aprilie 1992 limitele maxime şi minime ale amenzilor prevăzute de textele citate se majorează de 10 ori.

Ulterior, prin art. 6 din Legea nr. 12 din 7 martie 1994, limitele se majorează de 50 de ori.

Potrivit art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se stabilesc pe cale de lege organică.

Prin textele în discuţie s-au stabilit, în esenta, noi pedepse, majorate, pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 26/1976 şi de Legea nr. 2/1987.

Pe de altă parte, potrivit menţiunilor cuprinse în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 30 aprilie 1992, pag. 2, şi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 14 martie 1994, pag. 7, atât Legea nr. 42/1992, cît şi Legea nr. 12/1994, au fost adoptate de Camera Deputaţilor şi de Senat "cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României", ca legi ordinare.

Cu toate acestea, examinînd procedura de vot prevăzută în Hotărârea Senatului nr. 13 din 26 iunie 1990 privind Regulamentul Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 bis din 28 iunie 1990, în Hotărârea Senatului nr. 16 din 30 iunie 1993 privind Regulamentul Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 27 iulie 1993, în Hotărârea Adunării Deputaţilor nr. 12 din 27 iunie 1990 privind Regulamentul Adunării Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 28 iunie 1990, şi în Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8 din 24 februarie 1994 pentru aprobarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994, în vigoare la data adoptării Legii nr. 42/1992 şi a Legii nr. 12/1994, precum şi numărul de voturi cu care au fost adoptate, în Senat şi în Camera Deputaţilor, fiecare dintre aceste legi, în parte, asa cum rezultă din stenogramele şedinţelor celor două Camere, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 55 din 17 aprilie 1992, Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 58 din 22 aprilie 1992, Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 33 din 22 februarie 1994 şi în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 32 din 22 februarie 1994, se constată că Legea nr. 42/1992 şi Legea nr. 12/1994, au fost adoptate ca legi organice.

Astfel, în ceea ce priveşte Legea nr. 42/1992, în şedinţele din 16 aprilie 1992, respectiv 21 aprilie 1992, în Senat, din numărul total de 119 senatori, au votat "pentru" 71 de senatori, iar în Camera Deputaţilor, din numărul total al acestora, 378 au votat pentru adoptarea legii, 238 (jumătate plus unu), ceea ce reprezintă majoritatea prevăzută de art. 74 alin. (1) din Constituţie.

De asemenea, Legea nr. 12/1994, în şedinţele din 21 februarie 1994, în Senat, a primit votul a 114 senatori din totalul de 143 de senatori, iar în Camera Deputaţilor, au votat pentru adoptarea legii 273 de deputaţi din totalul de 341, fapt ce conduce la concluzia ca Parlamentul a avut în vedere respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţie, pentru adoptarea legilor organice.

În consecinţa, rezultă ca Legea nr. 42/1992 şi Legea nr. 12/1994, care modifica cuantumul amenzilor penale stabilite pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 26/1976 şi de Legea nr. 2/1987, sunt legi organice, adoptate în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, iar precizările din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 30 aprilie 1992 şi din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 14 martie 1994, potrivit cărora acestea ar fi legi ordinare, nu sunt decît erori materiale.

În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia apare ca nefondata, urmînd a fi respinsă.

De altfel, Ministerul Public, pentru aceleaşi motive, a pus concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate în şedinţa din 15 februarie 1996.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 42/1992 şi ale art. 6 din Legea nr. 12/1994, invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 6.235/1994 al Judecătoriei Alba Iulia.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa din 7 martie 1996.

PREŞEDINTE,

dr. Lucian Stangu

Magistrat-asistent,

Valer-Vasile Bica