Convenţie din 28 iunie 2001

România şi Republica Arabă Egipt, denumite în continuare state contractante,

în dorinţa largirii formelor lor de cooperare judiciară şi convinse ca adoptarea unor reguli comune în domeniul asistenţei juridice şi judiciare în materie penală este de natura sa atinga acest obiectiv, în interesul celor două state,

au hotărât sa încheie prezenta convenţie privind asistenţa judiciară în materie penală, transferul condamnaţilor şi extrădarea.

În acest scop, au convenit următoarele:

Partea IAsistenţa judiciară în materie penală

Titlul IDispoziţii generale

Articolul 1

1.Cele doua state contractante se angajează să îşi acorde reciproc, conform dispoziţiilor prezentei părţi, asistenţa judiciară cea mai larga posibila în orice procedura care vizează infracţiuni a căror reprimare este, în momentul în care se cere asistenţa, de competenţa autorităţilor judiciare ale statului contractant solicitant.

2.Asistenţa judiciară în materie penală cuprinde în special îndeplinirea de acte de ancheta preliminară, audierea inculpatului, martorului şi expertului, percheziţia, sechestrarea de obiecte, remiterea de documente şi obiecte privind urmărirea penală, îndeplinirea unei descinderi la faţa locului pentru constatarea faptelor, precum şi notificarea de acte şi înscrisuri.

Prevederile prezentei părţi nu se aplică totuşi executării hotărârilor de arestare şi de condamnare şi nici infracţiunilor privind numai încălcarea obligaţiilor militare.

3.Prin termenul autorităţi judiciare, în sensul prezentei convenţii, se înţelege instanţele judecătoreşti şi, pentru România, Ministerul Public, iar pentru Republica Arabă Egipt, Parchetul General.

Articolul 2

Asistenţa judiciară va putea fi refuzată dacă statul contractant solicitat considera ca îndeplinirea cererii este de natura sa aducă atingere suveranităţii sale, securităţii sau ordinii sale publice.

Titlul IIComisii rogatorii

Articolul 3

1.Statul contractant solicitat va îndeplini, în conformitate cu legislaţia sa, comisiile rogatorii privind o cauza penală, care îi vor fi adresate de către autorităţile judiciare ale statului contractant solicitant şi care au ca obiect îndeplinirea actelor prevăzute la alin. 1 al paragrafului 2 al art. 1, cu excepţia inmanarii de acte şi înscrisuri.

2.Dacă statul contractant solicitant doreşte ca martorii sau experţii să depună sub jurământ, el va formula în mod expres cererea şi statul contractant solicitat îi va da curs dacă legislaţia sa nu se opune.

3.Statul contractant solicitat va putea sa transmită numai copii sau fotocopii certificate pentru conformitate ale dosarelor sau documentelor cerute. Cu toate acestea, dacă statul contractant solicitant cere în mod expres transmiterea originalelor se va da curs acestei cereri pe măsura posibilităţii.

4.Informaţiile transmise statului contractant solicitant nu vor putea fi folosite de către autorităţile judiciare decât în cadrul procedurii pentru care ele au fost cerute.

Articolul 4

1.Dacă statul contractant solicitat accepta îndeplinirea unei comisii rogatorii, el va trebui sa informeze, la cerere, statul contractant solicitant asupra datei şi locului îndeplinirii comisiei rogatorii.

2.Autorităţile şi persoanele în cauza vor putea, la cererea lor, sa asiste la aceasta îndeplinire.

Articolul 5

1.Statul contractant solicitat va putea sa amâne remiterea obiectelor, dosarelor sau documentelor a căror transmitere este cerută, dacă îi sunt necesare pentru o procedură în curs.

2.Obiectele, precum şi originalele dosarelor sau ale documentelor care au fost transmise în îndeplinirea unei comisii rogatorii vor fi restituite cat mai curând posibil de către statul contractant solicitant statului contractant solicitat, în afară de cazul în care acesta nu renunţa în mod expres.

Titlul III Comunicarea actelor de procedura şi a hotărârilor judecătoreşti.

Înfăţişarea martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite

Articolul 6

1.Statul contractant solicitat va proceda la comunicarea actelor de procedura şi a hotărârilor judecătoreşti care îi sunt transmise în acest scop de către statul contractant solicitant. Aceasta comunicare se va putea efectua prin simpla transmitere a actului sau a hotărârii către destinatar. Ea se va efectua în conformitate cu legislaţia statului contractant solicitat.

2.Dovada comunicării se va face printr-o recipisa datată şi semnată de destinatar sau printr-o atestare a statului contractant solicitat prin care se constata faptul, forma şi data comunicării. Oricare dintre aceste documente va fi transmis de îndată statului contractant solicitant. Dacă nu s-a putut efectua comunicarea, statul contractant solicitat va aduce de îndată la cunoştinţa statului contractant solicitant motivul.

3.Citaţiile în vederea prezentării vor trebui transmise statului contractant solicitat cu cel puţin două luni înainte de data fixată pentru prezentarea persoanelor citate. În cazuri foarte urgente acest termen poate fi redus, la cererea statului contractant solicitant.

4.Fiecare stat contractant îşi rezerva dreptul de a transmite fără constrângere actele către cetăţenii lui aflaţi pe teritoriul celuilalt stat contractant, prin intermediul agentului sau diplomatic sau al funcţionarului consular.

Articolul 7

1.Dacă statul contractant solicitant apreciază ca prezentarea personală a unui martor sau a unui expert în faţa autorităţilor sale judiciare este în mod deosebit necesară, va menţiona aceasta în cererea de inmanare a citaţiei şi statul contractant solicitat va invita martorul sau expertul să se prezinte.

2.Statul contractant solicitat va comunică statului contractant solicitant răspunsul martorului sau al expertului. În cazul prevăzut la paragraful 1 al prezentului articol, în cerere sau în citaţie va trebui să se menţioneze cuantumul aproximativ al indemnizaţiei de plătit, precum şi cheltuielile de călătorie şi de sejur de restituit.

Articolul 8

1.Orice persoană deţinută, a carei înfăţişare personală în calitate de martor în scopul confruntarii este cerută de statul contractant solicitant, va fi transferata temporar pe teritoriul acestui stat contractant, unde va avea loc audierea, cu condiţia înapoierii sale în termenul indicat de statul contractant solicitat.

Transferul va putea fi refuzat:

a)dacă persoana deţinută nu consimte;

b)dacă prezenta sa este necesară într-o procedură penală în curs pe teritoriul statului contractant solicitat;

c)dacă transferul sau este susceptibil de a-i prelungi detenţia;

d)dacă alte considerente de neînlăturat se opun transferului sau.

Refuzul trebuie motivat.

2.Persoana transferata va trebui sa rămână în detenţie pe teritoriul statului contractant solicitant, în afară de cazul în care statul contractant solicitat nu cere punerea sa în libertate.

Articolul 9

Martorul sau expertul care nu va da curs unei citaţii de prezentare a carei comunicare a fost cerută nu va putea fi supus, chiar dacă aceasta citaţie ar conţine anumite obligaţii, nici unei sancţiuni sau măsuri de constrângere, cu condiţia sa nu revină de bunăvoie pe teritoriul statului contractant solicitant şi sa nu fie citat din nou în mod legal.

Articolul 10

Indemnizaţiile de plătit, precum şi cheltuielile de transport şi de sejur de restituit martorului sau expertului de către statul contractant solicitant vor fi calculate potrivit tarifelor aplicabile la locul sau de domiciliu şi îi vor fi acordate potrivit cuantumului unor taxe cel puţin egale cu cele prevăzute de tarifele şi reglementările în vigoare în statul contractant în care audierea trebuie să aibă loc.

Articolul 11

1.Nici un martor sau expert, indiferent de cetăţenia pe care o are, care, ca urmare a unei citaţii, se va prezenta în faţa autorităţilor judiciare ale statului contractant solicitant nu va putea fi nici urmărit, nici deţinut şi nici supus vreunei restrictii a libertăţii sale individuale pe teritoriul acestui stat pentru fapte sau condamnări anterioare intrării sale pe teritoriul statului contractant solicitant.

2.Nici o persoană, indiferent de cetăţenia pe care o are, citata în faţa autorităţilor judiciare ale statului contractant solicitant în scopul de a răspunde pentru fapte care fac obiectul urmăririi sale nu va putea fi nici urmărită, nici deţinută şi nici supusă unei alte restrictii a libertăţii sale individuale pentru fapte sau condamnări anterioare intrării sale pe teritoriul statului contractant solicitant şi neprevăzute în citaţie.

3.Imunitatea prevăzută în prezentul articol va inceta dacă martorul sau persoana urmărită, având posibilitatea sa părăsească teritoriul statului contractant solicitant în decurs de 15 zile consecutive după ce prezenta sa nu mai era cerută de către autorităţile judiciare, va rămâne totuşi pe acest teritoriu ori se va reintoarce aici după ce îl va fi părăsit.

Titlul IVCazierul judiciar

Articolul 12

1.Statul contractant solicitat va comunică gratuit, în măsura în care autorităţile judiciare vor putea ele însele să le obţină într-un asemenea caz, extrase din cazierul judiciar şi orice informaţii referitoare la acesta, care îi vor fi cerute de către autorităţile judiciare ale statului contractant solicitant pentru utilitatea unei cauze penale.

2.În alte cazuri decât cele prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol se va da curs unei asemenea cereri în condiţiile prevăzute de legislaţia, regulamentele sau de practica statului contractant solicitat.

Articolul 13

Fiecare dintre cele doua state contractante comunică celuilalt stat contractant informaţii despre condamnările penale privitoare la cetăţenii acestui din urma stat contractant şi care au făcut obiectul unei menţiuni în cazierul judiciar. Ministerele de justiţie îşi comunică aceste informaţii la fiecare 2 ani.

Titlul VProcedura

Articolul 14

1.Cererile de asistenţa judiciară trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:

a)autoritatea de la care emana cererea;

b)obiectul şi temeiul cererii;

c)în măsura în care este posibil, identitatea şi cetăţenia persoanei în cauza;

d)în cazul cererii de comunicare de acte de procedura, numele şi adresa destinatarului şi toate informaţiile cunoscute, care permit identificarea şi localizarea sa, precum şi felul actelor ori înscrisurilor de notificat.

2.Comisiile rogatorii vor menţiona în plus inculparea şi vor cuprinde o expunere sumară a faptelor şi un chestionar cu privire la faptele în legătură cu care persoana propusă să fie audiată urmează sa răspundă.

Articolul 15

Autorităţile judiciare ale statelor contractante vor comunică între ele, din partea României prin intermediul Ministerului Justiţiei şi, după caz, al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, iar din partea Republicii Arabe Egipt, prin intermediul Ministerului Justiţiei.

Articolul 16

Cererile de asistenţa judiciară vor fi redactate în limba statului contractant solicitant. Cu toate acestea, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4 al art. 6, aceste cereri şi actele anexate vor fi însoţite de o traducere certificată pentru conformitate în limba statului contractant solicitat sau în limba engleza ori franceza.

Articolul 17

Cererile de asistenţa judiciară şi actele care le însoţesc trebuie să poarte semnatura şi sigiliul unei autorităţi competente ori să fie autentificate de către aceasta autoritate. Aceste documente sunt scutite de orice alta formalitate de legalizare.

Articolul 18

1.Dacă statul contractant solicitat nu poate îndeplini cererea de asistenţa judiciară sau dacă refuza sa o îndeplinească, el va informa de îndată statul contractant solicitant, menţionând motivele pentru care îndeplinirea nu a avut loc.

2.Dacă autoritatea solicitată nu este competenţa pentru îndeplinirea cererii, ea va transmite din oficiu aceasta cerere autorităţii competente din acelaşi stat, informand totuşi despre aceasta statul contractant solicitant.

Articolul 19

Sub rezerva dispoziţiilor art. 10, îndeplinirea cererilor de asistenţa, inclusiv a comisiilor rogatorii, nu va da naştere restituirii cheltuielilor, cu excepţia celor ocazionate de intervenţia experţilor pe teritoriul statului contractant solicitat şi de transferul persoanelor deţinute, realizat în aplicarea art. 8.

Titlul VIÎnştiinţarea cu privire la limitarea libertăţii

Articolul 20

În completarea dispoziţiilor internaţionale acceptate de cele doua state contractante privind relaţiile consulare:

a)autorităţile competente ale statului contractant de reşedinţa vor înştiinţa cat mai curând posibil, dar nu mai târziu de 24 de ore, agentul diplomatic sau funcţionarul consular al celuilalt stat contractant atunci când un cetăţean al acestui din urma stat contractant este arestat sau supus oricărei alte forme de limitare a libertăţii sale;

b)agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari au dreptul de a lua legătură cu acest cetăţean, de a se întreţine, de a coresponda cu el şi de a putea sa îl reprezinte în justiţie, în afară de cazul în care acest cetăţean se opune expres prezentei agentului diplomatic sau funcţionarului consular.

Partea a II-aTransferul condamnaţilor

Articolul 21

Statele contractante se angajează reciproc sa transfere la cerere, conform regulilor şi în condiţiile prevăzute în prezenta parte, condamnaţii deţinuţi în vederea executării hotărârilor date în materie penală, prin care un tribunal al unuia dintre statele contractante a pronunţat definitiv împotriva unui cetăţean al celuilalt stat contractant o pedeapsă privativă de libertate.

Articolul 22

În înţelesul prezentei părţi:

a)expresia stat de condamnare desemnează statul contractant în care delincventul a fost condamnat şi de unde poate fi sau a fost deja transferat;

b)expresia stat de executare desemnează statul contractant către care condamnatul este transferat în scopul executării pedepsei;

c)termenul condamnat desemnează orice persoană care, după ce a fost subiect al unei hotărâri judecătoreşti penale pe teritoriul unuia sau al celuilalt stat contractant, este obligată să execute o pedeapsă privativă de libertate şi se afla în stare de detenţie.

Articolul 23

Cererea în vederea transferului poate fi prezentată:

a)de statul de condamnare;

b)de statul de executare;

c)de însuşi cel condamnat sau de reprezentantul sau.

Aceştia din urma pot prezenta cererea unuia sau celuilalt dintre cele doua state contractante, la alegerea lor.

Articolul 24

Dispoziţiile prezentei părţi se aplică în următoarele condiţii:

a)infracţiunea care motiveaza cererea este prevăzută şi sancţionată de legislaţia penală a fiecăruia dintre cele doua state contractante cu o pedeapsă privativă de libertate;

b)hotărârea judecătorească de condamnare este irevocabilă şi executorie;

c)condamnatul are cetăţenia statului de executare;

d)condamnatul îşi da liberul consimţământ pentru transfer;

e)condamnatul mai are de executat în momentul cererii de transfer cel puţin 6 luni din pedeapsa privativă de libertate. În cazuri excepţionale cele doua state contractante pot conveni asupra transferului chiar dacă durata pedepsei de executat este inferioară celei de 6 luni;

f)statele contractante trebuie să se pună de acord asupra transferului.

Articolul 25

1.Fiecare condamnat căruia i se pot aplica prevederile prezentei părţi trebuie să fie informat de către statul de condamnare asupra dispoziţiilor esenţiale prevăzute în aceasta parte.

2.Condamnatul trebuie informat în scris despre orice hotărâre luată de unul dintre cele doua state contractante în legătură cu o cerere de transfer.

Articolul 26

Transferul condamnatului se refuza:

a)dacă transferul este considerat de către unul dintre cele doua state contractante ca fiind de natura sa aducă atingere suveranităţii sale, securităţii sau ordinii sale publice;

b)dacă cererea de transfer priveşte o pedeapsă pronunţată pentru fapte care au fost judecate definitiv în statul de executare şi pentru care pedeapsa a fost executată;

c)dacă prescripţia urmăririi penale sau a executării pedepsei aplicate este împlinită conform legii statului de executare;

d)dacă condamnarea a fost pronunţată pentru o infracţiune constând numai în încălcarea obligaţiilor militare sau pentru una dintre infracţiunile privind stupefiantele;

e)dacă autorităţile competente ale statului de executare l-au achitat pe condamnat pentru aceleaşi fapte sau a intervenit deja fie o ordonanţa de încetare a urmăririi penale, fie o ordonanţa de neurmărire;

f)dacă faptele care au motivat condamnarea formează obiectul urmăririi în statul de executare.

Articolul 27

Transferul condamnatului poate fi refuzat:

a)dacă condamnatul nu şi-a achitat debitele, amenzile, cheltuielile judiciare, daunele-interese şi condamnările pecuniare de orice alta natura puse în sarcina sa, ca urmare a condamnării sale penale, în afară de cazul în care exista garanţii ferme pentru o plata urgenta;

b)dacă condamnatul fie are şi cetăţenia statului de condamnare, fie nu îşi are domiciliul pe teritoriul statului de executare. Calitatea de cetăţean se apreciază la data comiterii faptelor care au dus la condamnare;

c)dacă maximul pedepsei privative de libertate prevăzut de legea statului de executare este în mod disproportionat inferior sau superior pedepsei privative de libertate aplicate de statul de condamnare.

Articolul 28

Condamnatul trebuie să îşi dea consimţământul la transferul prevăzut la lit. a) şi b) ale art. 23 în deplina cunoştinţa asupra consecinţelor juridice care decurg din acesta.

Articolul 29

1.Cererea prevăzută în prezenta parte va fi formulată în scris.

2.Cererea va fi însoţită:

a)de originalul sau o copie certificată a hotărârii, prevăzută cu atestarea puterii lucrului judecat şi a caracterului executoriu;

b)de textul dispoziţiilor legale aplicabile şi de calificarea infracţiunii;

c)de informaţii cat mai precise posibil privind identitatea condamnatului, cetăţenia sa, domiciliul şi locul reşedinţei sale obişnuite;

d)de o atestare privind durata arestului executat, care va fi computata;

e)de un proces-verbal din care să rezulte consimţământul condamnatului;

f)de orice alt înscris care ar putea avea importanţa în cursul examinării cererii.

3.Dacă statul contractant solicitat apreciază ca informaţiile şi înscrisurile care i-au fost furnizate sunt insuficiente, cere completarea cu informaţiile necesare. El poate fixa un termen pentru transmiterea completării, care poate fi prelungit ca urmare a unei cereri justificate. În lipsa completării statul contractant solicitat hotărăşte pe baza informaţiilor şi înscrisurilor care i-au fost puse la dispoziţie.

4.Statul de executare va face cunoscută statului de condamnare, înainte de acceptarea cererii de transfer, pedeapsa maxima prevăzută de legislaţia sa pentru aceleaşi fapte.

Articolul 30

În baza unei cereri prevăzute la art. 23, însoţită de anexele menţionate la art. 29, statul contractant solicitat va informa statul contractant solicitant dacă este pregătit sau nu sa accepte cererea respectiva şi, în caz afirmativ, în ce condiţii. Refuzul, fie definitiv sau temporar, trebuie să fie motivat.

Articolul 31

Cererile de transfer se transmit de Ministerul Justiţiei al statului contractant solicitant Ministerului Justiţiei al statului contractant solicitat.

Articolul 32

Actele şi înscrisurile transmise în aplicarea prezentei părţi sunt scutite de orice formalitate de legalizare, cu condiţia ca ele sa poarte semnatura şi sigiliul autorităţii competente.

Articolul 33

Cererile de transfer, actele şi înscrisurile justificative, precum şi orice informaţii transmise în baza prezentei părţi vor fi redactate în limba statului contractant solicitant şi vor fi însoţite de o traducere oficială în limba statului contractant solicitat, fie în limba engleza, fie în limba franceza.

Articolul 34

1.În cazul în care cererea este admisă, autoritatea competentă a statului de executare va substitui o pedeapsă privativă de libertate analoagă, în ceea ce priveşte natura şi durata sa, celei aplicate în statul de condamnare. Cu toate acestea, când pedeapsa privativă de libertate ar fi, în ceea ce priveşte natura sau durata sa, incompatibilă cu legislaţia statului de executare, autoritatea competentă a acestuia din urma o adapteaza la pedeapsa prevăzută de propria sa legislaţie pentru o infracţiune analoagă. Aceasta pedeapsa trebuie să corespundă pe cat posibil, în ceea ce priveşte natura sau durata sa, celei aplicate prin hotărârea care urmează să fie executată. Statul de executare este în fiecare caz legat de constatarea faptelor care constituie temeiul hotărârii pronunţate în statul de condamnare.

2.Transferul nu trebuie să ducă în nici un caz la agravarea situaţiei persoanei condamnate.

3.Modalităţile de executare, inclusiv punerea în libertate condiţionată, sunt determinate de legislaţia statului de executare.

4.Durata şederii în arest în statul de condamnare trebuie computata în întregime din durata pedepsei de efectuat în statul de executare.

Articolul 35

1.În cazul transferării executării, hotărârea statului de condamnare are aceleaşi efecte juridice în statul de executare pe care le au hotărârile pronunţate în materie penală în acest din urma stat.

2.Dacă cererea în vederea transferării este admisă, statul de condamnare îl preda pe condamnat cat mai curând posibil statului de executare.

3.În cazul în care condamnatul se sustrage de la executare în statul de executare, statul de condamnare îşi reia dreptul de executare pentru partea din pedeapsa rămasă de efectuat.

4.Dreptul de executare al statului de condamnare încetează definitiv atunci când condamnatul, după transfer, a efectuat pedeapsa sau a fost scutit definitiv.

5.Dacă pentru infracţiunea pe care se întemeiază cererea în vederea transferului executării este în curs o urmărire în statul de executare şi cererea a fost admisă, acest din urma stat încetează provizoriu urmărirea. Statul de executare îşi reia dreptul la urmărire atunci când condamnatul se sustrage de la executare. Statul de executare încetează definitiv urmărirea dacă pedeapsa a fost executată sau condamnatul a fost absolvit de ea definitiv.

Articolul 36

1.Autorităţile competente ale statului de condamnare sau ale statului de executare pot lua hotărârea de amnistiere în privinta condamnatului, conform dispoziţiilor lor legale prevăzute în materie. Numai autorităţile competente ale statului de condamnare vor avea dreptul sa ia o hotărâre de graţiere. Statul contractant în care se pronunţa hotărârea de amnistiere sau de graţiere va informa celălalt stat contractant printr-o copie certificată pentru conformitate a acestei hotărâri.

2.Statul de condamnare informează statul de executare despre promulgarea unei legi care are ca efect dezincriminarea faptei în temeiul căreia a fost pronunţată condamnarea.

Articolul 37

Statul de condamnare este singurul care are dreptul de a statua asupra oricărei revizuiri introduse împotriva condamnării.

Articolul 38

Statul de condamnare va informa fără întârziere statul de executare despre orice hotărâre sau măsura care pune capăt total sau parţial executării pedepsei aplicate.

Articolul 39

1.Condamnatul al cărui transfer a avut loc nu poate fi urmărit, judecat sau nu îi poate fi limitată în nici un alt mod libertatea sa individuală în statul de executare ori nu poate fi reextradat unui stat terţ nici pentru fapte comise de el înaintea transferului şi pentru care nu s-a cerut transferul, nici pentru motive preexistente transferului sau.

2.Limitarea prevăzută la paragraful 1 nu este aplicabilă dacă:

a)statul de condamnare îşi da consimţământul pentru urmărirea, extrădarea sau executarea pedepsei;

b)condamnatul, având posibilitatea sa o facă în mod legal, nu a părăsit teritoriul statului de executare în 30 de zile după eliberarea sa definitivă sau, după ce l-a părăsit, s-a reintors de bunăvoie.

Articolul 40

Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentei părţi sunt în sarcina statului de condamnare până în momentul în care condamnatul a fost predat autorităţilor competente ale statului de executare; din acest moment cheltuielile trec în sarcina acestui din urma stat.

Articolul 41

Dispoziţiile prezentei părţi se aplică deopotrivă măsurilor penale de siguranţă privative de libertate prin care autorităţile judiciare competente ale statelor contractante au pronunţat tratamentul medical obligatoriu faţă de condamnaţii deveniti bolnavi mintal.

Partea a III-aExtrădarea

Articolul 42

Cele doua state contractante se angajează să îşi predea reciproc, potrivit regulilor şi în condiţiile prevăzute în articolele următoare, persoanele care, aflându-se în teritoriul unuia dintre cele doua state contractante, sunt urmărite pentru o infracţiune sau sunt condamnate de către autorităţile judiciare ale celuilalt stat contractant.

Articolul 43

Extrădarea se acordă:

a)pentru fapta sau faptele care, conform legislatiilor celor două state contractante, constituie infracţiuni sancţionate cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an sau mai grava;

b)pentru condamnări pronunţate de către jurisdicţia statului solicitant pentru infracţiunile menţionate la lit. a), cu condiţia ca durata pedepsei privative de libertate aplicate să fie de cel puţin 6 luni.

Cu toate acestea, pedeapsa prevăzută de legislaţia statului contractant solicitant sau pedeapsa aplicată trebuie să fie prevăzută în sistemul de pedepse al statului contractant solicitat.

Articolul 44

Extrădarea nu se va acorda:

1.dacă persoana a carei extrădare se solicita este cetăţean al statului contractant solicitat. Calitatea de cetăţean se apreciază la data săvârşirii infracţiunii pentru care se cere extrădarea. Totuşi, acest stat contractant, la cererea statului contractant solicitant, va deferi cazul autorităţilor sale competente pentru exercitarea acţiunii penale. Statul contractant solicitat are dreptul, în acest scop, să se refere la anchetele realizate de către statul contractant solicitant. Statul contractant solicitat va informa celălalt stat contractant despre cursul dat cererii;

2.dacă statul contractant solicitat apreciază ca acceptarea cererii este de natura sa aducă atingere suveranităţii sale, securităţii sau ordinii sale publice;

3.dacă infracţiunea pentru care este solicitată consta doar în încălcarea obligaţiilor militare;

4.dacă infracţiunea pentru care este solicitată a fost săvârşită în tot sau în parte pe teritoriul statului contractant solicitat;

5.dacă persoana solicitată a fost judecata definitiv de către autorităţile judiciare competente ale statului contractant solicitat pentru infracţiunile pentru care se cere extrădarea;

6.dacă s-a împlinit prescripţia exercitării acţiunii penale sau a executării pedepsei conform legislaţiei fie a statului contractant solicitant, fie a statului contractant solicitat, în momentul primirii cererii;

7.dacă a intervenit amnistia în statul contractant solicitant sau în statul contractant solicitat.

Articolul 45

Extrădarea nu se acordă dacă statul contractant solicitat are motive serioase sa considere ca cererea de extrădare motivată pe o infracţiune de drept comun a fost prezentată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pentru considerente de rasa, religie, naţionalitate sau opinii politice ori dacă situaţia acestei persoane risca să fie agravată pentru unul sau altul dintre aceste motive.

Articolul 46

Extrădarea poate fi refuzată:

1.dacă infracţiunea pentru care este cerută face obiectul urmăririi în statul contractant solicitat sau a fost judecata într-un stat terţ;

2.dacă în statul contractant solicitat a intervenit deja o ordonanţa de încetare a urmăririi sau de neurmărire pentru infracţiunile pentru care a fost formulată cererea de extrădare.

Articolul 47

1.Cererea de extrădare va fi formulată în scris şi va fi adresată fie Ministerului Justiţiei al statului contractant solicitat, fie pe cale diplomatică.

2.În sprijinul cererii vor fi prezentate:

a)originalul sau copia autentică fie de pe o hotărâre de condamnare, fie de pe un mandat de arestare sau de pe orice alt act având aceeaşi putere, eliberat în formele prescrise de legea statului contractant solicitant;

b)o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, menţionându-se data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor legală şi referirile la dispoziţiile legale care le sunt aplicabile, precum şi o copie de pe aceste dispoziţii;

c)semnalmentele cat mai precise posibil ale persoanei reclamate şi orice alte informaţii de natura sa determine identitatea şi cetăţenia sa.

Articolul 48

1.În caz de urgenta autorităţile judiciare ale statului contractant solicitant pot cere, în vederea extrădării, arestarea provizorie a persoanei reclamate.

2.Cererea de arestare provizorie va indica existenta unuia dintre documentele prevăzute la lit. a) a paragrafului 2 al art. 47, precum şi intenţia statului contractant solicitant de a trimite cererea de extrădare în cel mai scurt timp posibil. În cererea de arestare provizorie trebuie să se menţioneze: infracţiunea săvârşită, durata pedepsei aplicabile sau pronunţate, data şi locul săvârşirii infracţiunii, precum şi, în măsura în care este posibil, cat mai multe informaţii care să permită identificarea şi localizarea persoanei reclamate.

3.Cererea va fi transmisă autorităţilor judiciare ale statului contractant solicitat la care face referire art. 14, fie direct prin posta sau telegrafic, fie prin alte mijloace lăsând o urma scrisă. Dacă aparent cererea este corespunzătoare, autorităţile judiciare ale statului contractant solicitat îi vor da curs conform legislaţiei lor. Autoritatea solicitanta va fi informată de îndată.

Articolul 49

1.Arestarea provizorie va putea inceta dacă, în termen de 20 de zile de la arestare, statul contractant solicitat nu a fost sesizat prin cererea de extrădare şi documentele menţionate la paragraful 2 al art. 47.

2.Arestarea provizorie nu va trebui în nici un caz să depăşească 40 de zile de la data arestării.

3.Punerea în libertate provizorie este posibila oricând, dar statul contractant solicitat este obligat sa ia orice măsură pe care o va aprecia necesară spre a evita fuga persoanei reclamate.

4.Punerea în libertate nu se opune unei noi arestari şi extrădării, dacă cererea de extrădare este primită ulterior.

Articolul 50

Dacă sunt necesare informaţii suplimentare pentru a se asigura ca toate condiţiile prevăzute de prezenta parte sunt îndeplinite, statul contractant solicitat, în cazul în care considera ca omiterea acestora poate fi remediata, comunică aceasta statului contractant solicitant pe una dintre căile menţionate la paragraful 1 al art. 47. Statul solicitat poate fixa un termen pentru obţinerea acestor informaţii.

Articolul 51

Dacă extrădarea este cerută în mod curent de mai multe state fie pentru aceleaşi fapte, fie pentru fapte diferite, statul contractant solicitat va decide în mod liber, ţinând seama de toate circumstanţele şi în special de posibilitatea unei extrădări ulterioare către unul dintre statele solicitante, de datele respectivelor cereri, de gravitatea şi de locul săvârşirii infracţiunii, precum şi de cetăţenia persoanei reclamate.

Articolul 52

1.Fără a prejudicia drepturile statului contractant solicitat sau drepturile terţilor şi la cererea statului contractant solicitant, statul contractant solicitat va sechestra şi va remite, conform procedurii prevăzute de legislaţia sa penală, obiectele:

a)care pot fi folosite ca probe;

b)care, provenind din infracţiune, au fost găsite înainte sau după predarea persoanei reclamate;

c)care au fost dobândite în schimbul unor obiecte provenind din infracţiune.

2.Aceasta remitere se va efectua chiar în cazul în care extrădarea nu poate avea loc ca urmare a morţii sau evadării persoanei reclamate.

3.Dacă statul contractant solicitat sau terţii au dobândit drepturi asupra acestor obiecte, acestea din urma vor fi restituite cat mai curând posibil şi fără cheltuieli statului contractant solicitat la finalizarea procedurilor exercitate pe teritoriul statului contractant solicitant.

Articolul 53

1.Statul contractant solicitat va face cunoscută statului contractant solicitant, pe cale diplomatică, hotărârea sa asupra extrădării.

2.Orice respingere totală sau parţială va fi motivată.

3.În caz de acceptare statul contractant solicitat va stabili în modul cel mai adecvat locul şi data predării persoanei extrădate şi va informa despre aceasta în timp util statul contractant solicitant.

4.Sub rezerva cazului prevăzut la paragraful 5, dacă persoana reclamata nu a fost preluată la data fixată, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile începând de la acea data şi va fi, în orice caz, pusă în libertate la expirarea unui termen de 30 de zile. Statul contractant solicitat va putea refuza sa o extrădeze pentru aceeaşi fapta.

5.În cazul în care circumstanţe excepţionale împiedica predarea sau primirea persoanei care urmează să fie extrădată, statul interesat va informa despre aceasta celălalt stat înainte de expirarea termenului. Cele doua state contractante se vor pune de acord asupra unei noi date şi, eventual, asupra unui alt loc de predare. În acest caz sunt aplicabile dispoziţiile paragrafului 4.

Articolul 54

1.Dacă persoana reclamata este urmărită sau condamnata în statul contractant solicitat pentru o infracţiune, alta decât cea care motiveaza cererea de extrădare, acest din urma stat contractant trebuie totuşi sa statueze asupra acestei cereri şi sa comunice statului contractant solicitant decizia sa în privinta extrădării, în condiţiile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 ale art. 53. Cu toate acestea, în cazul acceptării predarea persoanei reclamate va fi amânată până la soluţionarea cauzei de către autorităţile judiciare ale statului contractant solicitat. Predarea se va efectua la o dată care se va determina conform paragrafului 3 al art. 53, paragrafele 4 şi 5 ale aceluiaşi articol fiind aplicabile.

2.Dispoziţiile prezentului articol nu se opun predării temporare a persoanei reclamate pentru a se prezenta în faţa autorităţilor judiciare ale statului contractant solicitant, cu condiţia expresă ca aceasta să fie menţinută în stare de detenţie şi înapoiată de îndată ce aceste autorităţi au decis.

Articolul 55

1.Persoana care va fi predată nu poate fi nici urmărită, nici judecata, nici deţinută în vederea executării unei pedepse şi nici supusă oricărei alte restrictii a libertăţii sale individuale pentru o infracţiune anterioară predării, alta decât cea care a motivat extrădarea, în afară de cazurile următoare:

a)când statul care a predat-o consimte. În acest scop trebuie prezentată o cerere însoţită de actele prevăzute la art. 47 şi de un proces-verbal judiciar consemnand declaraţiile extrădatului privind extinderea extrădării şi menţionând posibilitatea care îi este acordată de a se apara în faţa autorităţilor statului contractant solicitat. Acest consimţământ se va da atunci când infracţiunea pentru care este condamnat atrage ea însăşi obligaţia de extrădare;

b)când, având posibilitatea sa o facă, persoana extrădată nu a părăsit în cele 30 de zile următoare eliberării sale definitive teritoriul statului contractant solicitant căruia i-a fost predată ori dacă a revenit pe acest teritoriu după ce l-a părăsit.

2.În cazul în care calificarea legală data faptei incriminate este modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu poate fi urmărită sau judecata decât în măsura în care elementele constitutive ale infracţiunii în noua calificare ar permite extrădarea.

Articolul 56

În afară cazului prevăzut la lit. b) a art. 55, consimţământul statului contractant solicitat este necesar pentru a permite statului contractant solicitant sa predea unui stat terţ persoana care i-a fost remisă. În acest scop statul contractant solicitant va adresa statului contractant solicitat o cerere însoţită de o copie de pe actele emise de statul terţ conform cerinţelor paragrafului 2 al art. 47.

Articolul 57

1.Extrădarea în tranzit pe teritoriul unuia dintre cele doua state contractante a unei persoane predate celuilalt stat contractant de către un stat terţ se acordă pe baza cererii transmise pe cale diplomatică. În sprijinul acestei cereri vor fi transmise documentele necesare pentru a da posibilitatea statului de tranzit solicitat să constate ca este vorba despre o infracţiune ce da loc la extrădare. Cu toate acestea tranzitul unui cetăţean va putea fi refuzat.

2.În cazul în care va fi folosită calea aeriană, se vor aplica următoarele dispoziţii:

a)dacă nu va fi prevăzută nici o aterizare, statul contractant solicitant va avertiza statul al cărui teritoriu va fi survolat şi va atesta existenta documentelor prevăzute la lit. a) a paragrafului 2 al art. 47. În caz de aterizare forţată aceasta notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie prevăzute la art. 48, iar statul contractant solicitant va adresa o cerere formala de tranzit;

b)dacă va fi prevăzută o aterizare, statul contractant solicitant va adresa statului de tranzit solicitat o cerere conform dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol.

Articolul 58

1.Cheltuielile ocazionate de extrădare pe teritoriul statului contractant solicitat vor fi în sarcina acestui stat.

2.Cheltuielile ocazionate de tranzitul pe teritoriul statului contractant solicitat vor fi în sarcina statului contractant solicitant.

Articolul 59

Cererile de extrădare, precum şi documentele care urmează să fie prezentate în executarea prezentei părţi vor fi redactate în limba statului contractant solicitant şi vor fi însoţite de o traducere oficială în limba statului contractant solicitat, fie în limba engleza, fie în limba franceza.

Articolul 60

În cazul în care nu exista o dispoziţie contrară prezentei părţi, legea aplicabilă procedurii de extrădare va fi cea a statului contractant solicitat.

Partea a IV-aDispoziţii finale

Articolul 61

Diferendele de interpretare şi aplicare a prezentei convenţii vor fi soluţionate pe cale diplomatică.

Articolul 62

Prezenta convenţie va fi supusă ratificării şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificări privind îndeplinirea procedurilor interne de ratificare.

Articolul 63

Prezenta convenţie este încheiată pe o durată nelimitată.

Fiecare dintre statele contractante va putea sa o denunţe în orice moment, adresand celuilalt stat contractant, pe cale diplomatică, o notificare scrisă. În acest caz denunţarea va produce efecte după un an de la data primirii notificării.

Întocmită la Cairo la 28 iunie 2001, în doua exemplare originale în limbile română, arabă şi franceza, cele trei texte având aceeaşi valoare. În caz de divergenţe de interpretare textul în limba franceza va prevala.

Drept care subsemnaţii, deplin împuterniciţi, au semnat prezenta convenţie.

Pentru România,

Pentru Republica Arabă Egipt,