Metodologia din 1 martie 2000

Examinarile medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate

1.Examinarile medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate se efectuează în vederea cunoaşterii nivelului de dezvoltare a sănătăţii, prevenirii apariţiei unor îmbolnăviri, depistarii precoce a unor afecţiuni sau deficiente, aplicării tratamentului recuperator, orientarii şcolare şi profesionale în funcţie de starea de sănătate etc.

2.Etapele examinarilor medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate:

a)examinarile medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate, efectuate anual tuturor prescolarilor din colectivitatile cu program prelungit şi săptămânal, precum şi tuturor prescolarilor necuprinsi în tipurile de colectivităţi menţionate, înainte de începerea şcolarizării;

b)examinarile medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate, efectuate tuturor elevilor din clasele I, a IV-a, a IX-a*), a XII-a, din ultimul an al şcolilor profesionale şi de ucenici, precum şi studenţilor din anul II de studii.

Notă *) sau din clasa a VIII-a, aflată în prezent în lichidare potrivit legii.

3.Programarea examinarilor medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate se face de către medic, împreună cu conducerea colectivităţii de preşcolari, a unităţii şcolare sau a unităţii de învăţământ superior (care va asigura şi mobilizarea la etapele fixate).

3.1.Examinarile medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate vor începe cu elevii din clasa a IX-a*), iar în liceu, cu clasa a XII-a, pentru depistarea eventualelor cazuri de afecţiuni cronice sau cronicizabile, cu trimitere la medicii specialişti în vederea consilierii privind orientarea şcolară şi profesională în funcţie şi de eventualele abateri de la starea de sănătate.

Notă *) sau din clasa a VIII-a, aflată în prezent în lichidare potrivit legii.

3.2.Urmează examinarea elevilor din clasa a IV-a şi din ultimul an al şcolilor profesionale şi de ucenici.

3.3.În ultimele doua luni de şcoala vor fi examinati elevii din clasa I, prilej cu care va putea fi efectuată o comparatie între starea de sănătate a acestora la intrarea în şcoala şi, respectiv, la sfârşitul clasei I.

3.4.Examinarea studenţilor se va efectua în anul II de studii, pe tot parcursul anului universitar.

4.Obiectivele examinarilor medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate

4.1.Depistarea tulburarilor în dezvoltarea somatica, a viciilor de postura, a tulburarilor senzoriale (vaz, auz), a intarzierilor în dezvoltarea neuropsihica, a tulburarilor de comportament şi de adaptare şcolară, a eventualelor abateri în funcţionarea diferitelor aparate şi sisteme ale organismului.

4.2.Examinarile medicale periodice ale prescolarilor urmăresc, în mod particular, următoarele:

4.2.1.depistarea diverselor deficiente sau boli psihofizice, organice, senzoriale, de vorbire, congenitale sau dobândite şi aplicarea precoce a tratamentelor recuperatorii medicale şi educative, în vederea integrării viitoare în şcoli;

4.2.2.orientarea copiilor la vârsta de 7 ani, în raport cu starea lor de sănătate, după caz, spre învăţământul special (pentru deficientii mintal, senzorial şi motor).

4.3.Examinarile medicale periodice la elevi urmăresc:

4.3.1.depistarea tulburarilor în dezvoltarea fizica şi neuropsihica;

4.3.2.depistarea deficienţelor şi/sau a bolilor specifice vârstei, cu accent pe următoarele afecţiuni: bolile poststreptococice, hipertensiunea arteriala juvenila, tulburări pubertare, vicii de refractie şi de postura, nevroze, tulburări de comportament şi de adaptare şcolară;

4.3.3.orientarea şcolară şi profesională în funcţie de starea de sănătate.

4.4.Examinarile medicale periodice la studenţi urmăresc:

4.4.1.depistarea bolilor acute şi cronice şi supravegherea efectuării tratamentelor prescrise.

4.5.Copiii şi ţinerii la care în urma examinarilor medicale s-au depistat boli sau deficiente vor fi luati în evidenta specială şi, după caz, vor fi dispensarizati de către medicul colectivităţii, împreună cu specialiştii din policlinici şi ambulatorii ale spitalelor, în vederea recuperării tulburarilor în starea de sănătate.

4.6.Preşcolarii sau elevii care au recomandare pentru învăţământul special din reţeaua Ministerului Educaţiei Naţionale vor fi trimişi spre examinare la comisiile de expertiza complexa pentru învăţământul special (constituite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995, republicată, la nivelul inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti).

5.Modul de efectuare a examinarilor medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate

5.1.Personalul care asigura examinarea este format din:

5.1.1.asistentele medicale din colectivitatile de preşcolari, din unităţile şcolare, din unităţile de învăţământ superior sau, în absenta acestora, din personalul sanitar desemnat de medicul de familie.

Acest personal efectuează măsurătorile somatometrice şi determinarile fiziometrice.

5.1.2.Aprecierea dezvoltării neuropsihice şi a limbajului este efectuată în grădiniţe de către educatoare, datele obţinute fiind notate în fişa medicală a prescolarului, cu semnatura educatoarelor.

5.1.3.medicul colectivităţii (şcolar, al unităţii de învăţământ superior sau de familie).

5.2.Preşcolarii, elevii şi studenţii care au fost depistati cu probleme de sănătate ce nu pot fi rezolvate de medicul examinator vor fi trimişi de către acesta la cabinetele de specialitate pentru precizarea diagnosticului şi a atitudinii terapeutice.

5.3.Personalul medico-sanitar de la nivelul instituţiilor de învăţământ sau, în lipsa acestuia, personalul sanitar din cabinetele medicilor de familie participa la dispensarizare prin urmărirea activa a evoluţiei cazurilor şi aplicarea tratamentelor prescrise.

5.4.Conţinutul examinarilor medicale de bilanţ al stării de sănătate:

5.4.1.efectuarea anamnezei, cu accent pe: datele fiziologice referitoare la pubertate, bolile care au apărut în intervalul dintre ultima examinare medicală de bilanţ şi data examinării, deficientele senzoriale, de limbaj, de dezvoltare mintală, datele sociofamiliale;

Modelul fisei de examinare medicală de bilanţ al stării de sănătate este redat în anexa nr. X.1;

5.4.2.efectuarea unui examen clinic pe aparate şi sisteme. În cadrul acestuia se va avea în vedere şi examenul endocrinologic prevăzut în anexa nr. X.6;

5.4.3.efectuarea examenului dezvoltării fizice (somatoscopie, somatometrie, fiziometrie) prevăzut în anexa nr. X.2;

5.4.4.depistarea tulburarilor de vedere, prevăzută în anexa nr. X.3;

5.4.5.depistarea tulburarilor de auz, prevăzută în anexa nr. X.4;

5.4.6.depistarea intarzierilor în dezvoltarea neuropsihica la preşcolari, prevăzută în anexa nr. X.5;

5.4.7.efectuarea intradermoreactiei la PPD 2æ la elevii din clasele stabilite prin instrucţiuni ale Ministerului Sănătăţii.

Elevii hiperergici vor fi controlati radiologic pulmonar (microradiofotografie).

5.5.Datele obţinute în urma examinarilor medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate se înregistrează în fişa medicală a celui examinat, ţinându-se seama de următorul protocol orientativ:

5.5.1.date anamnestice;

5.5.2.rezultatele examenului clinic general, cu accent pe:

a)dezvoltarea somatica (se vor consemna şi atitudinile vicioase), datele fiziometrice;

b)dezvoltarea neuromotorie;

c)dezvoltarea psihică;

d)acuitatea vizuala O.D.-O.S. şi simtul cromatic;

e)acuitatea auditiva U.D.-U.S.;

f)examenul endocrinologic (anexa nr. X.6);

g)examenul bucodentar (efectuat de medicul stomatolog);

h)bolile congenitale;

i)bolile cronice actuale sau în antecedente;

5.5.3.alte constatări în momentul examinării;

5.5.4.concluzii;

5.5.5.orientarea şcolară şi profesională la copiii de 7 ani înainte de începerea şcolarizării, la absolvenţii învăţământului obligatoriu şi ai liceului.

6.Documentele medicale necesare la înscrierea/terminarea unui ciclu de învăţământ

6.1.La înscrierea în clasa I în unităţile şcolare fără cabinet medical propriu copiii vor prezenta o adeverinta medicală*) eliberata de medicul de familie. Aceasta adeverinta este completată pe baza examinării medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate, efectuată la vârsta de 6-7 ani, cu obligaţia consemnarii de către medic a concluziei "Apt pentru învăţământul obişnuit".

Pentru copiii care se înscriu în unităţi de învăţământ cu cabinet medical şcolar propriu medicul colectivităţii de preşcolari sau, după caz, medicul de familie va întocmi o epicriza cuprinzând: antecedentele fiziologice, principalele antecedente patologice (inclusiv infectocontagioase), precum şi imunizarile efectuate.

Copiii care au frecventat o grădiniţa cu cabinet medical propriu şi se înscriu într-o unitate de învăţământ cu cabinet medical şcolar vor depune la înscriere şi fişa medicală de la grădiniţa.

Notă *) Formular de adeverinta tip M.S., cod 18.1.1.

6.2.La terminarea unui ciclu de învăţământ (preuniversitar şi universitar) medicul şcolar, respectiv medicul unităţii de învăţământ superior sau, în lipsa acestuia, medicul de familie care are în supraveghere unitatea şcolară sau de învăţământ superior respectiva va completa o adeverinta medicală*).

Notă *) Formular de adeverinta tip M.S., cod 18.1.1.

În unităţile şcolare cu cabinet medical propriu, la înscrierea în liceu, şcoala profesională sau de ucenici elevii care au avut fise medicale la cabinetul medical al şcolii absolvite le vor depune şi pe acestea o dată cu adeverinta medicală menţionată anterior, iar elevii care provin din unităţi şcolare în care nu au avut fişa medicală vor prezenta o dată cu adeverinta medicală o dovadă completată de medicul de familie care a avut în supraveghere unitatea şcolară absolvită de elevi, care să cuprindă toate imunizarile efectuate de elevul respectiv.

6.3.Medicul care completează adeverinta medicală pentru înscrierea la terminarea unui ciclu de învăţământ are obligaţia sa consemneze, sub responsabilitate medico-juridică, eventualele tulburări în starea de sănătate a elevului sau a studentului.

6.4.Adeverinta medicală pentru înscrierea, respectiv pentru terminarea unui ciclu de învăţământ se va elibera ţinându-se seama de eventualele tulburări în starea de sănătate apărute după data efectuării examinarilor medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate.

6.5.Elevii şi studenţii transferati vor prezenta la înscrierea în noua unitate de învăţământ o adeverinta medicală*) eliberata de medicul care are în supraveghere unitatea de învăţământ de la care se transfera şi, după caz, fişa medicală şcolară de la cabinetul medical al acesteia, iar elevii şi studenţii care nu au asemenea fise vor prezenta o adeverinta medicală*) eliberata de medicul unităţii şcolare sau de învăţământ superior de la care provin, precum şi o dovadă cu imunizarile profilactice efectuate.

Notă *) Formular de adeverinta tip M.S., cod 18.1.1.Anexa X.1

MODELUL

fisei de examinare medicală de bilanţ al stării de sănătate

a elevului(ei)/a studentului(ei) ..................... clasa anul........

Vârsta (în ani şi luni la data examinării) ..............................

A. Factori familiali (se completează pe baza datelor şi informaţiilor

furnizate, după caz, de invatator, diriginte, profesor, asistent

universitar):

–compozitia familiei (ambii părinţi, orfan(a) de mama sau de tata,

numărul fraţilor) ...............

–condiţii de viaţa (locuinta, venitul părinţilor) ........................

–atmosfera în familie (alcoolism, violenta etc. sau normală) .............

Comportamentul elevului(ei)/studentului(ei) în familie ..................

B. Factori pedagogici (se completează pe baza datelor şi informaţiilor

furnizate de invatator sau de diriginte):

–randamentul la învăţătura (foarte bun, bun, mediu, foarte slab -

corigent(a) sau repetent(a) în anul şcolar/universitar precedent) .........

–fenomene de inadaptare şcolară sau la cursuri (absente sau prezente şi

ce anume) .........

–tulburări de comportament în afară şcolii sau unităţii de învăţământ

superior (absente sau prezente şi ce anume - alcoolism, fumat, droguri,

deviatii sexuale etc.) ................

C. Boli şi intervenţii chirurgicale survenite de la examinarea de

bilanţ precedenta (se completează pe baza datelor şi informaţiilor

furnizate de elev(a), student(a), familie, invatator sau diriginte)

...........................................................................

D. Examen clinic:

–coloana vertebrala ......................................................

–restul aparatului locomotor .............................................

–cordul ..................................................................

–celelalte aparate şi sisteme ............................................

E. Acuitatea vizuala:

–VOD (fără corectie) ................... VOS (fără corectie) .............

–VOD (după corectie) ................... VOS (după corectie) .............

Valoarea dioptriilor şi tipul acestora la ochiul:

drept ............ stang ............

F. Acuitatea auditiva: U.D. ............ U.S. ............

G. Măsurători somatometrice:

–data măsurătorilor .......... vârsta la data măsurătorilor (în ani şi

luni) ..........

–înălţimea (în cm) .......... greutatea (în kg) ........

–interpretarea măsurătorilor (valoarea indicilor inaltimii şi greutatii

şi corelarea acestora) ....................

H. Maturizarea sexuală:

a)pentru băieţi: peri pubieni (da, nu) .....; peri axilari (da, nu) .....;

peri faciali (da, nu) .....; schimbarea vocii (da, nu) .....;

b)pentru fete: peri pubieni (da, nu) .....; peri axilari (da, nu) .....;

starea glandelor mamare (infantile, bombarea areolei, colorarea acesteia,

sani crescuti incipient, mediu sau evident) ......; menarha (absenta,

prezenta şi de la ce vârsta în ani şi luni) ......; tulburări de ciclu

(dismenoree, neregulat, abundent sau scăzut, hipermenoree, cu specificarea

duratei în zile, absente)................................ .

I. Capacitatea de efort fizic la orele de educaţie fizica (sportiv(a)

de performanţă, foarte buna, satisfăcătoare, slabă, scutit(a) medical,

parţial sau total) ........................................................

Concluzii:

–dezvoltarea fizica (normo-, hipo- sau hiperstatural(a), armonica sau

dizarmonica prin minus sau plus de greutate) ......

–acuitatea vizuala după corectie (normală sau scăzută şi la care ochi)

................

–examenul clinic (sanatos/sanatoasa sau cu boli cronice ori cronicizabile

sau cu infirmităţi şi ce anume, forma clinica - uşoară, medie, severă)

................

–orientarea şcolară profesională (la clasele a IX-a*) şi a XII-a):

● fără restrictii medicale (da, nu) ......

● cu restrictii medicale**) ..............

Numele şi prenumele medicului care a efectuat examinarea medicală de

bilanţ .................

Semnatura şi parafa ...................

● Data efectuării examinării medicale de bilanţ .........................

● Numele şi prenumele asistenţei medicale şcolare/de la cabinetul medical

studentesc al unităţii de învăţământ superior ........................... .

Semnatura ................

*)sau din clasa a VIII-a, aflată în prezent în lichidare potrivit legii.

**)Se vor enumera câteva dintre acestea.

Anexa X.2

EXAMENUL DEZVOLTĂRII FIZICE

a)Aspectul somatoscopic:

–starea tegumentelor şi mucoaselor (vascularizatie, uscaciune, elasticitate, culoare, elemente patologice supraadaugate - cicatrice, eruptii etc.);

–dezvoltarea tesutului adipos (grosimea în cm a pliului cutanat la nivelul regiunii subscapulare, pe faţa posterioară a bratului în treimea mijlocie - la nivelul tricepsului - sau abdominal, pe linia care uneste creasta iliaca antero-superioară de ombilic, în treimea sa mijlocie). Ea se apreciază cu un subler special (cutimetru);

–dezvoltarea musculaturii (apreciată ca slabă când relieful dintre muschii invecinati este sters, mijlocie când apare un contur uşor între muschi şi puternica dacă relieful intermuscular este net pronunţat);

–forma toracelui (normală, deformata - în carena, în palnie, globulos, plat, asimetric etc.);

–capul (de dimensiuni şi forma variate, cu proeminente sau înfundări);

–faţa (pot exista aspecte patologice, cum ar fi gura de lup sau de iepure, paralizii, cicatrice, defecte ale urechilor sau ochilor, nasului; se noteaza şi existenta eventuala a respiratiei bucale ca expresie a prezentei vegetatiilor adenoide);

–gatul (normal, lung sau scurt, subtire sau gros, înclinat lateral sau anterior, rasucit, cu hipertrofia glandei tiroide);

–trunchiul, apreciat global, poate fi proportionat în raport cu membrele sau cu capul, simetric sau asimetric, înclinat exagerat etc.;

–abdomenul (forma, mărime, tonicitate, prezenta eventuala de hernii pe linia mediana, inghinal sau crural);

–bazinul (normal, ingust, asimetric, largit, înclinat faţă de axa transversala dintre spinele iliace ori lateral faţă de axul sagital, rasucit);

–membrele pelviene (inferioare) pot fi inegale, cu deformari (genu varum în O sau genu valgum în X, cu arcuiri, deviatii, deformatii);

–membrele toracale (superioare) pot prezenta inegalitati globale sau doar segmentare (la brate sau antebrate), de grosime sau lungime (atrofii sau hipertrofii), deformari (incurbari); mâinile pot prezenta retractii, deformari sau amputatii congenitale (sechele după maladie amniotica);

–centura scapulara (umeri căzuţi sau ridicati, cu omoplatii mult îndepărtaţi - scapulae alatae -, asimetrici etc.);

–soldurile (asimetrice în luxatii coxofemurale, anchiloze, retractii);

–articulatiile (normale sau deformate, îndeosebi prin sechele de artrita cronica juvenila, mai cu seama la micile articulatii interfalangiene de la mâini);

–coloana vertebrala:

● normală: în plan frontal, linia apofizelor spinoase situata pe verticala care pleacă de la nivelul protuberantei occipitale externe cade în pliul interfesier; în plan sagital, verticala pornită de la tragus atinge partea anterioară a umarului, taie marginea inferioară a cutiei toracice la jumătatea distantei dintre planul anterior şi cel posterior al trunchiului şi trece prin centrul fetei externe a marelui trohanter, cazand la mijlocul piciorului;

● deviata: lateral (atitudine scoliotica sau scolioza constituită), anteroposterior (cu concavitatea înainte - atitudine cifotica sau cifoza constituită sau cu concavitatea orientata înapoi - atitudine lordotica sau lordoza constituită) ori combinata (cifoscolioze sau cifolordoze).

În baza elementelor somatoscopice descrise mai înainte se poate aprecia postura subiectului examinat, rezultând din considerarea aspectului acestuia privit din profil. Astfel se descriu: ● postura foarte buna: când axele longitudinale ale capului, trunchiului şi membrelor pelvine sunt în acelaşi plan frontal, toracele proemina, cu umerii şi omoplatii situaţi simetric, abdomenul plat, iar curburile coloanei vertebrale fără accentuari pronunţate în plan sagital;

● postura satisfăcătoare: cele trei axe amintite prezintă un început de deviatie unghiulara între ele, cu capul uşor aplecat înainte, toracele mai puţin bombat, iar curbura coloanei dorsale ceva mai accentuata;

● postura rea: toracele nu mai proemina, ci abdomenul; lordoza lombara este accentuata, iar axul membrelor pelvine este deviat anterior;

● postura foarte rea: când toate abaterile descrise mai sus sunt foarte pronunţate.

În baza examenului somatoscopic prezentat se mai poate aprecia şi tipul constituţional după clasificarea, utilizata astăzi mai frecvent, a lui Sheldon:

● ectomorf (longilin astenic, cerebral, cerebroton, leptosom după alte clasificari mai vechi);

● mezomorf (muscular, somatoton, atletic, normostenic);

● endomorf (digestiv, picnic, visceroton, hiperstenic sau brevilin astenic).

Pentru unii aceste tipuri constituţionale pot fi elemente utile în orientarea spre anumite profesiuni sau domenii de activitate;

–dezvoltarea caracterelor sexuale secundare - trebuie să se aibă în vedere existenta şi caracterul perilor pubieni, axilari şi (la băieţi) ai fetei, volumul glandelor mamare (la fete), data primei menstruatii şi caracterele ciclului lunar (la fete), iar la băieţi caracterul scrotului, momentul schimbării vocii, al producerii primelor polutii.

b)Examenul somatometric (antropometric)*)

Reprezintă un element capital în definirea dezvoltării fizice. Cu ajutorul lui se poate stabili dacă un subiect are sau nu are o statura normală ori dacă greutatea sa raportată la înălţime este normală sau dacă prezintă o supra- ori o subponderabilitate. Acest examen are în vedere următorii indicatori:

–înălţimea, masurata cu antropometrul, gradat în centimetri şi milimetri, este un indicator care poate arata influenţa unor factori din mediul ambiant (alimentaţie, odihna şi activitate, iluminat, mişcare, regimul de viaţa în general) sau intern (diverse afecţiuni cu rasunet asupra creşterii staturale, altele decât cele endocrine sau genetice) de-a lungul unei perioade mai indelungate. Datorită tasarii discurilor intervertebrale spre sfârşitul unei zile, precum şi relaxarii ligamentelor inter- şi paravertebrale spre seara este de recomandat ca măsurarea staturii să se facă în cursul diminetii. Poziţia corecta a determinării acestui parametru este următoarea: subiectul se va sprijini cu spatele pe un plan vertical (perete), cu calcaiele, fesele şi omoplatii lipiti de acest plan posterior, cu vârfurile picioarelor uşor depărtate, dar cu calcaiele apropiate, genunchii în extensie, bratele intinse de-a lungul corpului, iar cu capul aşezat astfel încât unghiul extern al orbitei şi marginea superioară a conductului auditiv extern să fie pe aceeaşi linie orizontala. În aceasta poziţie cursorul antropometrului va atinge capul la nivelul vertexului.

Citirea se va face în centimetri şi milimetri. Înainte de măsurare se va verifica cu firul de plumb verticalitatea antropometrului;

–greutatea, parametru mai labil la influenţa factorilor ambientali (alimentaţie îndeosebi) sau interni (transpiratie, boli acute digestive sau febrile etc.), se apreciază cu cantarul de persoane. Cantarirea se face cu subiectul cat mai sumar imbracat (de preferat gol). Înainte de măsurare se vor verifica exactitatea aparatului (cu greutăţi de 5 kg) şi sensibilitatea sa (cu o greutate de 100 g). Exprimarea se face în kilograme şi sute de grame;

–perimetrul toracic se determina cu panglica metrica, luându-se ca puncte de reper unghiul inferior al omoplatilor (dorsal) şi mezosternal la nivelul articulatiei condrosternale a coastei a IV-a (ventral); la fetele cu glande mamare dezvoltate se va trece cu panglica deasupra sanilor.

Înregistrarea, determinata în pauza respiratorie, se citeşte în centimetri şi în jumătăţi de centimetru. Stabilirea diagnosticului individual de dezvoltare fizica se face în raport cu vârsta, sexul şi cu mediul de provenienţă (urban sau rural) ale subiectilor. Vârsta se calculează prin rotunjire, considerându-se ca aparţinând aceleiaşi varste (în ani) toţi subiectii care la data examenului au vârsta cuprinsă între anul respectiv +/- 6 luni (de exemplu: au 14 ani toţi subiectii care la data examinării sunt cuprinşi între 13 ani şi 6 luni împlinite şi 14 ani şi 6 luni fără o zi).

Se apreciază mai întâi dacă subiectul investigat are indici somatometrici cuprinşi în anumite clase sigmale, comparandu-se datele sale cu valorile standard stabilite prin măsurători efectuate pe loturi reprezentative din întreaga ţara.

În funcţie de sigma (abaterea sau deviatia standard), indicator statistico-matematic, se descriu următorii indici:

● foarte mari: între media +2 sigma şi media +3 sigma;

● mari: între media +2 sigma şi media +1 sigma;

● mijlocii: între media +1 sigma şi media -1 sigma, care, mai corect, se pot subdivide în:

● mijlocii 2: între media +1 sigma şi medie;

● mijlocii 1: între medie şi media -1 sigma;

● mici: între media -1 sigma şi media -2 sigma;

● foarte mici: între media -2 sigma şi media -3 sigma.

Comparand datele subiectului măsurat cu datele din tabelele cu indicii standard pentru vârsta, sexul şi mediul de provenienţă ale acestuia se stabileşte în ce categorie de indici se încadrează înălţimea, greutatea şi perimetrul sau toracic. Dacă subiectul are indici ai staturii mici sau foarte mici se poate afirma ca el este hipostatural (de gradul I sau II etc.); dacă are indici mijlocii se considera normostatural, iar dacă indicii săi sunt mari sau foarte mari, atunci este hiperstatural (de gradul I sau II etc.). Pentru a afirma însă dacă el este şi hipo- sau hiperponderal, atunci trebuie să se recurgă la metoda corelativa, prin care se raportează greutatea subiectului la talia sa. Dacă atât înălţimea, cat şi greutatea se afla în aceeaşi zona de variabilitate sigmala (de exemplu, în zona indicilor mici), el este armonic dezvoltat fizic sau normoponderal pentru statura sa; dacă însă indicii staturali şi cei ponderali sunt situaţi în zone de variabilitate diferite, atunci dezvoltarea fizica se apreciază ca dizarmonica (cu plus de greutate, respectiv hiperponderal, dacă indicii de greutate sunt superiori celor ai inaltimii, spre exemplu indici mijlocii ai inaltimii şi mari sau foarte mari ai greutatii, ori invers, cu minus de greutate - respectiv hipoponderal - în cazul în care indicii staturali sunt superiori celor ponderali, ca, de exemplu, indici mijlocii ai inaltimii şi indici mici sau foarte mici ai greutatii).

Notă *) Valorile de referinţa naţionala ale principalilor indicatori somatometrici (înălţime, greutate, perimetru cranian şi toracic) sunt stabilite pe baza măsurătorilor efectuate din 7 în 7 ani în întreaga ţara de către Institutul de Sănătate Publică Bucureşti.

c)Fiziometria (măsurarea unor indicatori funcţionali) care poate fi considerată ca parte componenta şi a examinării anumitor aparate şi sisteme, în funcţie de indicatorii funcţionali respectivi, şi nu numai ca o latura prin care se poate defini dezvoltarea fizica a subiectului.

În funcţie de dotările cabinetului respectiv se pot investiga o serie de indicatori funcţionali cu ajutorul unor probe simple (măsurarea pulsului de repaus, a tensiunii arteriale, a capacităţii vitale pulmonare sau a componentelor acesteia, a forţei musculare manuale).

● Capacitatea vitala pulmonara*) se determina cu ajutorul spirometrului.

Subiectul va fi în prealabil invatat să facă o inspiratie profunda pe gura şi apoi printr-o expiratie maxima sa introducă tot aerul în spirometru. Se vor face doua probe şi se va inregistra cifra maxima obţinută, în cm 3 . Presa bucala se dezinfecteaza după fiecare subiect într-o soluţie de permanganat de potasiu.

● Forta musculara a mainii*) se înregistrează cu dinamometrul. Subiectul tine dinamometrul în palma şi îl strânge cat poate de tare, fără miscari suplimentare. Se vor face doua probe şi se va inregistra cifra maxima, obţinută pe scara de presiune a dinamometrului în kg forta.

Proba se executa de obicei cu mana dreapta, cu excepţia subiectilor stangaci, la care testarea se efectuează pentru mana stanga.

Valorile obţinute se compara cu cele din tabelul cuprinzând valorile pentru mana dreapta.

● Frecventa pulsului*) se înregistrează prin palparea arterei radiale. Numărarea se va face timp de 1 minut, la subiectul în poziţie sezanda, după un repaus de minimum 5 minute. Frecventa pulsului se va inregistra înainte de măsurarea tensiunii arteriale.

● Tensiunea arteriala*) se determina în poziţie sezanda, după înregistrarea pulsului. Se vor folosi aparatele cu manseta pentru adulti, de 12 cm latime, prevăzute cu manometre verificate. Tensiunea arteriala se va inregistra de doua ori, pentru înlăturarea modificărilor datorate racirii pielii prin contact cu manseta şi a reactiilor psihice produse de examen. Se va inregistra tensiunea maxima şi minima în mm Hg.

Notă *) Valorile de referinţa naţionala ale capacităţii vitale pulmonare, forţei musculare manuale, frecvenţei pulsului şi ale tensiunii arteriale se stabilesc din 7 în 7 ani, pe baza unor determinări la nivel naţional, de către Institutul de Sănătate Publică Bucureşti.Anexa X.3

EXAMENUL OFTALMOLOGIC

Se urmăreşte depistarea principalelor boli oftalmologice intalnite la copii şi la tineri:

–bolile inflamatorii - conjunctivite (foliculara, primavaratica, epidemica, unghiulara, purulenta), keratoconjunctivite flictenulare (eczematoasa, alergica, tuberculoasa), dacriocistita, blefarita;

–traumatismele globului ocular;

–afectiunile congenitale (cataracte congenitale);

–strabismul - latent sau manifest;

–tulburarile de vedere - vicii de refractie, tulburarile simtului vederii colorate (discromatopsie).

Tehnica depistarii tulburarilor de vedere*)

Viciile de refractie se depisteaza folosindu-se optotipul (tablou din carton cu litere, numere sau cu litera E asezata în diferite poziţii). Se plaseaza optotipul în asa fel încât lumina de la o fereastra sau dintr-o sursa luminoasa sa cada pe el. Subiectul examinat se afla la o distanta de 5 m**) faţă de optotip (cu spatele la sursa de lumina).

Determinarea acuitatii vizuale se face separat pentru fiecare ochi. Pentru aceasta se acoperă succesiv câte un ochi cu un opercul din carton, evitandu-se apasarea. Citirea semnelor se face de sus în jos, examinatorul indicând subiectului semnul şi cerandu-i sa îl recunoască (ce litera, ce număr este sau în ce parte se afla deschizatura semnului E).

Subiectul cu o buna acuitate vizuala distinge toate randurile de semne; în acest caz se noteaza cu VAO = 1 (vedere ambii ochi = 1).

Dacă nu distinge toate randurile de semne, se va nota pentru fiecare ochi fracţiunea tiparita în stanga optotipului ce corespunde rândului cu cele mai mici semne pe care subiectul le-a putut citi (2/3; 1/2 etc). Rezultatele se înscriu în fişa pentru fiecare ochi: VOD = , VOS = .

La subiectii emotivi se recomanda repetarea controlului.

Tulburarile simtului vederii colorate (discromatopsie)

Se cere copilului ca dintr-un număr de jurubite (4-5 nuante de roşu, 4-5 nuante de verde, 2-3 nuante de albastru, 2-3 nuante de bej, 2-3 nuante de galben, 2-3 nuante de gri) să le aleagă numai pe cele de roşu (inclusiv nuante ale acestuia), apoi să le aleagă pe cele de verde şi în final pe cele de albastru.

Dacă la una dintre cele trei alegeri greseste (fie că nu extrage toate nuantele din culoarea respectiva, fie ca alege şi alte culori), subiectul va fi considerat suspect de discromatopsie.

Vor fi indrumati către specialistul oftalmolog pentru examinare şi eventuala dispensarizare subiectii care la examinare au la un ochi sau la ambii ochi o vedere egala sau mai mica de 1/2, cei suspectati de discromatopsie, cei cu devieri ale globului ocular, cu deformari ale pleoapelor, cu infectii etc., precum şi subiectii care poarta ochelari. Rezultatul examenului de specialitate va fi comunicat cabinetului medical care a trimis subiectul.

Notă *) Se efectuează de către personalul mediu sanitar, cu excepţia examinării copiilor în vârsta de 6 ani, care se efectuează de medic. Notă **) La optotipurile tip IOR, cu cifre, distanta de la care se citeşte este de 3 m.Anexa X.4

EXAMENUL O.R.L.

Examenul nasului urmăreşte depistarea:

–malformatiei nazale sau displaziei apărute în urma unei boli cronice sau a unui traumatism;

–obstructiei nazale, determinata la preşcolar şi la scolarul mic de vegetatii adenoide, la scolarul mare, de polipoza nazala, deviatii de sept, formaţiuni tumorale ale cavumului;

–infectiei repetate nazale sau rinofaringiene;

–secretiei nazale (seroasa, seromucoasa, purulenta), determinata de rinita cronica, alergia nazala, rinosinuzita.

Examenul faringelui are în vedere aspectul şi volumul amigdalelor palatine, urmărind depistarea amigdalitei cronice (amigdale hipertrofice sau nu, infectie de focar). Se insista asupra datelor anamnestice privind trecutul amigdalian şi eventualele complicatii la distanta (R.A.A., nefrita etc.).

Examenul urechii consemnează:

–eventualele malformatii ale urechii externe;

–prezenta scurgerilor auriculare (otita medie supurata) şi în caz pozitiv, de când datează otoreea.

Depistarea tulburarilor de auz*). Vorbirea corecta a copilului este cel mai bun test ca acesta aude corect.

Se cercetează acuitatea auditiva prin metoda vocii soptite sau conversationale.

Se considera deficient auditiv copilul care nu aude vocea conversationala de la distanta de 4-5 m şi vocea soptita de la distanta de 0,5-0,8 m**).

De cele mai multe ori la copilul mic hipoacuzia este semnalata de părinţi sau de educatori, iar copilul mare şi-o semnaleaza singur.

Depistarea tulburarilor vestibulare care conduc la deficiente de echilibratie se face prin probe vestibulare spontane (semn Romberg sensibilizat prezent, vertij, nistagmus).

Evidentierea unor afecţiuni şi suspectarea unor tulburări de auz sau de echilibratie impun trimiterea copilului la specialistul O.R.L.

Notă *) Se efectuează de personalul mediu sanitar, cu excepţia examinării copiilor în vârsta de 6 ani, care se efectuează de medic. Notă **) Subiectii care nu percep vocea soptita de la 5-6 m se considera ca au un grad uşor de deficienta auditiva, dacă la aceeaşi distanta aud vocea conversationala.Anexa X.5

EXAMENUL DEZVOLTĂRII NEUROPSIHICE A COPILULUI CU VARSTA

CUPRINSĂ ÎNTRE 4-7 ANI

Urmăreşte cunoaşterea dezvoltării psihice în general şi a principalelor aspecte ale dezvoltării celor 4 domenii comportamentale (motor, cognitiv, verbal, social-afectiv), în vederea stabilirii diagnosticului de normalitate sau subnormalitate psihică.

Ritmul examinarilor este anual.

Diagnosticul individual apreciază dezvoltarea psihică în raport cu caracteristicile de normalitate ale vârstei. În cazul unei întârzieri în dezvoltarea psihică se urmăresc perioada de instalare, dacă interesează unul, mai multe sau toate comportamentele şi modul cum evolueaza în raport cu vârsta (către stabilizare sau compensare).

Pentru testarea dezvoltării psihice şi interpretarea rezultatelor obţinute sunt necesare următoarele:

–material tehnic pentru examinarea dezvoltării psihice;

–tabel cu punctajul de normalitate al fiecărei varste;

–tabele cu caracteristicile de normalitate ale dezvoltării psihice la preşcolari, cuprinzând principalele componente care trebuie urmărite în evoluţia lor pe scara varstelor, pentru fiecare domeniu comportamental.

Se examinează copiii sanatosi la împlinirea vârstei cronologice, cu un corectiv de +/- 3 luni; cei bolnavi sau convalescenti se amana. La examinare copiii trebuie să fie linistiti şi bine dispusi, nu agitati, plangareti sau somnolenti.

Examinarea se face într-o camera linistita sau într-o sala de grupa, dar izolat de ceilalţi copii. Aprecierea dezvoltării psihice a copilului se efectuează printr-o examinare completa, aplicându-se toate probele de vârsta, utilizându-se materialul tehnic prevăzut, respectându-se indicaţiile de notare şi de interpretare a rezultatelor. Consemnarea rezultatelor se face individual, fiecare proba de vârsta (intrebare) rezolvată corect se noteaza cu 1, iar cele nerezolvate, cu 0.

Totalul punctelor realizate reprezintă punctajul individual.

Examenul în grădiniţe se efectuează de educatoarea grupei de preşcolari, iar rezultatul se comunică cabinetului medical al colectivităţii.

Anexa X.6

EXAMENUL ENDOCRINOLOGIC

Scopul examenului endocrinologic este de a sesiza şi de a îndrumă spre specialistul endocrinolog prescolarul, elevul sau studentul consultat ori aflat în evidenta cabinetului medical şi care prezintă tulburări endocrine sau de creştere.

Stabilirea hiper- sau hipofunctiei glandulare se face ţinându-se seama de vârsta subiectului examinat şi de următoarele criterii de activitate pentru fiecare glanda:

Hipofiza

–Hiperfunctie: hipertrofie staturala peste 3 sigma, pubertate accelerata, semne de gigantism sau acromegalie

–Hipofunctie: hipotrofie staturala sub 3 sigma (nanism armonic), infantilism genital, diabet insipid (diureza peste 2-3 I/24 ore, cu densitatea în jur de 1.000)

Tiroida (examen local; volumul glandei - normal sau hipertrofiat)

–Hiperfunctie: slabire, tahicardie, exoftalmie, nervozitate, insomnii

–Hipofunctie: hipotrofie staturala dizarmonica, bradipsihie, bradikinezie, constipatie, macroglosie, somnolenta, hiperkeratoza, bradicardie

Paratiroida

–Hiperfunctie: deformari sau chisturi osoase

–Hipofunctie: semnul Chwostek prezent (excitabilitatea orbicularului buzelor), semnul Weiss prezent (excitabilitatea orbicularilor pleoapelor), tulburări trofice dentare şi ale fanerelor, crize tetanice

Pancreas

–Hiperfunctie: crize hipoglicemice (transpiratii, lipotimii, apetit crescut).

–Hipofunctie: diabet zaharat

Suprarenala

–Hiperfunctie: striuri cutanate roşii, obezitate, facies roşu, hipertricoza, hipertensiune arteriala

–Hipofunctie: astenie, adinamie, hipotensiune arteriala, hiperpigmentare, pilozitate sexuală redusă (axilara, pubiana)

Gonade

–fete: glande mamare-volum; pilozitate sexuală; menstre - data apariţiei şi caracterele (pubertate normală - menarha la fete între 11-14 ani);

–băieţi: pilozitate, schimbarea vocii, musculatura; dimensiunile penisului şi testiculelor (eventuale ectopii) - pubertate normală la baietii între 12-15 ani.

Tulburări vegetative pubertare:

–jocuri tensionale (oscilatii ale T.A.), lipotimii, transpiratii, tahicardie.