Decizie nr. 16 din 21 ianuarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Trandafira Margarit în Dosarul nr. 10.986/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.

La apelul nominal autorul excepţiei este prezent personal; lipsesc celelalte părţi, Societatea Comercială "Astra" - S.A. Bucureşti şi Societatea Comercială "Asirom" - S.A. Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei solicita admiterea excepţiei pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 10.986/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Trandafira Margarit cu ocazia soluţionării apelului formulat de Societatea Comercială "Astra" - S.A. Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21. În acest sens se arata ca textul de lege criticat, "care reduce, în caz de declinare de competenţa, drepturile persoanei, de la trei grade de jurisdicţie, la doua grade de jurisdicţie", creează o "discriminare [...] faţă de toţi ceilalţi, care au trei grade de jurisdicţie". De asemenea, autorul excepţiei apreciază ca dispoziţiile legale criticate infrang prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanta atât cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi, consacrat prin art. 16, şi cel al accesului liber la justiţie, prevăzut de art. 21, cat şi cu principiul dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Hotărârile date în prima instanţa privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii şi sunt supuse numai recursului."

Textele constituţionale a căror încălcare este invocată de autorul excepţiei sunt următoarele:

–Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.";

–Art. 20 alin. (2): "Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

De asemenea, se susţine ca este infrant pct. 1 al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice, ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei."

Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă nu contravin, sub nici un aspect, prevederilor constituţionale invocate. Constituţia nu cuprinde norme referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează prin art. 128 ca, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". De asemenea, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". De altfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat ca liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie. S-a considerat ca legiuitorul are competenţa exclusiva de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor de judecată.

Dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă nu au semnificatia violarii principiului constituţional al egalităţii în drepturi. Principiul egalităţii în drepturi presupune recunoaşterea în favoarea tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, dar nu identitate de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. Acesta este sensul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, concretizata prin numeroase decizii, ca de exemplu Decizia nr. 62 din 6 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 21 iunie 2000.

În cauza a mai fost invocată încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În legătură cu acest aspect, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, a statuat ca, în sensul practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de "proces echitabil" nu implica în mod necesar existenta mai multor grade de jurisdicţie, a mai multor cai de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi nici exercitarea acestor cai de atac de toate părţile din proces.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Trandafira Margarit în Dosarul nr. 10.986/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Doina Suliman