Decizie nr. 721 din 17 iunie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 şi 2, ale art. 34 alin. 2 şi ale art. 183 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Viorica Mavhima în Dosarul nr. 7.558/280/2005 al Judecătoriei Piteşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.558/280/2005, Judecătoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 şi 2, ale art. 34 alin. 2 şi ale art. 183 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Elena Viorica Mavhima în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale întrucât lipsa de contradictorialitate a procedurii recuzării limitează dreptul la apărare al părţilor, iar posibilitatea instanţei de a cenzura utilitatea suspendării judecăţii în cazul prevăzut de art. 183 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil, în condiţiile în care instanţa continuă judecata pe baza unor înscrisuri care pot fi dovedite ca fiind false.

Judecătoria Piteşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 2 sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 183 din Codul de procedură civilă, consideră că acestea nu conţin norme discriminatorii şi nu îngrădesc dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime şi nici dreptul la apărare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. 1 şi 2, ale art. 34 alin. 2 şi ale art. 183 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:

–Art. 31 alin. 1 şi 2: "Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.

Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.";

–Art. 34 alin. 2: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.";

–Art. 183: "Dacă partea care defăima înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

În ceea ce priveşte prevederile art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005, constatând că nu sunt încălcate prevederile art. 21 din Constituţie. În cuprinsul deciziei s-a reţinut că judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanţa pronunţând în şedinţă publică o încheiere asupra recuzării, prin această reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanţa de control judiciar urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. Totodată, Curtea a arătat că cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, precum şi de aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse nici unei căi de atac.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Cât priveşte celelalte critici de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că şi acestea sunt neîntemeiate deoarece aceste dispoziţii procedurale nu conţin discriminări de natură a duce la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie. Totodată, faptul că cererea de recuzare se soluţionează în absenţa autorului acesteia şi că interogatoriul nu este permis ca mijloc de probă nu contravine nici dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii.

Referitor la prevederile art. 183 din Codul de procedură civilă privind suspendarea judecăţii pricinii în cazul declarării în fals a unui înscris, Curtea constată că şi acestea sunt constituţionale. Astfel, instanţa nu este obligată să dispună suspendarea, ci are această posibilitate atunci când are îndoieli cu privire la autenticitatea înscrisului. Suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 şi 2, ale art. 34 alin. 2 şi ale art. 183 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Viorica Mavhima în Dosarul nr. 7.558/280/2005 al Judecătoriei Piteşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean