Decizia nr. 387 din 6 iunie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Valerică Florin Dediu în Dosarul nr. 8.209/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.044D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.045-1.052D/2016, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Florin Arhire, de Maria Magdalena Dima, de Luminița Genoveva Anca, de Camelia Giginica Popa, de Monica Roxana Visarion, de Eugenia Lavinia Necula, de Maria Ene și de Tatiana Ceobanu în dosarele nr. 8.210/105/2015, nr. 8.211/105/2015, nr. 8.214/105/2015, nr. 8.217/105/2015, nr. 8.335/105/2015, nr. 8.344/105/2015, nr. 8.338/105/2015 și nr. 8.341/105/2015 ale Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

4.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.045-1.052D/2016 la Dosarul nr. 1.044D/2016, care a fost primul înregistrat.

5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

6.Prin încheierile din 17 mai 2016, pronunțate în dosarele nr. 8.209/105/2015-8.211/105/2015, nr. 8.214/105/2015, nr. 8.217/105/2015 și nr. 8.338/105/2015 și prin încheierile din 24 mai 2016, pronunțate în dosarele nr. 8.335/105/2015, nr. 8.344/105/2015 și nr. 8.341/105/2015, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a „dispozițiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5^5) și art. 1 alin. (5^10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 16 alin. (1) din Constituție“. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanții Valerică Florin Dediu, Florin Arhire, Maria Magdalena Dima, Luminița Genoveva Anca, Camelia Giginica Popa, Monica Roxana Visarion, Eugenia Lavinia Necula, Maria Ene și Tatiana Ceobanu, în cauze având ca obiect calculul unor drepturi salariale.

7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției susțin, în esență, că prevederile de lege criticate sunt contrare dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, deoarece creează o diferență flagrantă între modalitatea de salarizare a unor categorii de personal cu aceleași atribuții în cadrul funcțiilor pe care le îndeplinesc. Astfel, prin Legea nr. 293/2015 s-a stabilit că beneficiază de majorarea salarială de 25% și personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică. Textul rămâne neconstituțional, deoarece majorarea salarială de 25% pentru personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică se aplică la nivelul lunii iunie 2015. Așadar, se creează din nou discrepanțe între salariile angajaților cu aceleași funcții, aceleași atribuții din cadrul diferitelor structuri ale sistemului public sanitar, dat fiind că, pentru unii, majorarea de 25% operează raportat la salariul avut în cursul lunii septembrie 2015, comparativ cu luna iulie 2015, salariile fiind mai mari pentru aceștia. Pentru personalul din direcțiile de sănătate publică, majorarea se aplică însă la nivelul lunii iunie 2015, deși și acestor angajați li s-a operat în cursul lunii iulie 2015 asimilarea cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și, ca atare, baza de calcul este diferită, creând discriminări.

8.Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat punctul de vedere în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, având în vedere că pentru personalul din direcțiile de sănătate publică, deși este tratat diferit față de alte categorii de personal din sistemul public sanitar, situația nu poate fi asimilată unei măsuri disproporționate în raport cu scopul urmărit, păstrând un just echilibru între interesul general al colectivității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului. Referitor la art. 16 din Constituție, instanța apreciază că diferențele salariale invocate se referă la categorii de angajați care nu își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

11.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la principiul egalității în fața legii.

12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, cererile depuse la dosare de partea Direcția de Sănătate Publică Prahova prin care solicită judecarea în lipsă, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificările și completările ulterioare, introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: „Pentru personalul direcțiilor de sănătate publică prevederile alin. (5^5) se aplică la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.“ Dispozițiile art. 1 alin. (5^5), la care textul de lege criticat face referire, au următorul conținut: „Începând cu data de 1 decembrie 2015, prin excepție de la prevederile alin. (1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015.“15. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi.

16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, s-a acordat, începând cu data de 1 decembrie 2015, o majorare salarială de 25%, față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015, pentru personalul din sistemul public sanitar, precum și pentru personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii. Potrivit art. 1 alin. (5^10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, modificat prin Legea nr. 293/2015, „Beneficiază de prevederile alin. (5^5) și (5^6) personalul din rețeaua de medicină școlară și universitară, preșcolară și antepreșcolară, asistență medicală comunitară, precum și personalul altor unități sanitare și medico-sociale publice.“ Potrivit dispoziției de lege criticate - art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdusă prin Legea nr. 293/2015, pentru personalul direcțiilor de sănătate publică, majorarea salarială de 25% se acordă la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015. În forma sa inițială, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 excludea de la majorarea de 25% personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică.

17.Curtea constată că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a acorda majorări ale salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, evident cu respectarea prevederilor și principiilor din Constituție. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

18.Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituție, privind principiul egalității, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că acesta „presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice“ (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituție „vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Curtea a mai reținut că sintagma „fără privilegii și fără discriminări“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituție privește două ipoteze normative distincte, iar incidența uneia sau a alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancțiuni de drept constituțional diferite (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). Astfel, nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia; discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se definește ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/ categorii de persoane; în acest caz, neconstituționalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat.

19.Analizând dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, modificată prin Legea nr. 293/2015, cu privire la majorarea salarială de 25%, Curtea reține că există o diferență de reglementare privind această majorare de 25%, aplicabilă, pe de o parte, față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015, pentru personalul din sistemul public sanitar, personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, personalul din rețeaua de medicină școlară și universitară, preșcolară și antepreșcolară, asistență medicală comunitară, precum și personalul altor unități sanitare și medico-sociale publice, iar, pe de altă parte, aplicabilă față de cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015, pentru personalul direcțiilor de sănătate publică. Însă, aplicând considerentele de principiu stabilite de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, referitoare la principiul egalității în drepturi, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu prevăd discriminări sau privilegii care să constea în excluderea de la un drept sau în acordarea unui avantaj nejustificat, nefiind de natură să contravină art. 16 din Constituție.

20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valerică Florin Dediu, de Florin Arhire, de Maria Magdalena Dima, de Luminița Genoveva Anca, de Camelia Giginica Popa, de Monica Roxana Visarion, de Eugenia Lavinia Necula, de Maria Ene și de Tatiana Ceobanu în dosarele nr. 8.209/105/2015-8.211/105/2015, nr. 8.214/105/2015, nr. 8.217/105/2015, nr. 8.335/105/2015, nr. 8.344/105/2015, nr. 8.338/105/2015, și nr. 8.341/105/2015 ale Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 iunie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean