Decizie nr. 90 din 27 ianuarie 2011

Ion Predescu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maricel Mustafa Hadîr în Dosarul nr. 6.389/231/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.389/231/2009, Tribunalul Vrancea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maricel Mustafa Hadîr în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui apel în materie penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea, unicitatea şi imparţialitatea justiţiei şi ale art. 132 referitoare la Statutul procurorilor, deoarece controlul ierarhic presupune doar posibilitatea procurorului de la parchetul ierarhic superior de a verifica şi controla actele înfăptuite de procurorul ierarhic inferior, eventual de a infirma actele acestuia, dar în niciun caz nu trebuie admisă posibilitatea substituirii procurorului ierarhic inferior de către procurorul ierarhic superior.

Tribunalul Vrancea - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 209 alin. 4^1 cu denumirea marginală Competenţa procurorului în faza urmăririi din Codul de procedură penală, care, după pronunţarea Deciziei de admitere a Curţii Constituţionale nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, au următorul conţinut: "Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior [...]."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea, unicitatea şi imparţialitatea justiţiei şi ale art. 132 referitoare la Statutul procurorilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate dispun cu privire la posibilitatea procurorului ierarhic superior de a prelua cauze de competenţa procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare.

Prin urmare, textul legal criticat nu numai că nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 132 din Constituţie, dar le şi garantează. Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, "Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic [...]".

Dintre aceste 3 principii pe care se întemeiază activitatea procurorilor, principiul imparţialităţii, aplicabil şi judecătorilor prin natura activităţii de jurisdicţie exercitate de aceştia, decurge din apartenenţa procurorilor la autoritatea judecătorească şi din rolul Ministerului Public, stabilit prin art. 131 alin. (1) din Constituţie, de a reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale societăţii.

Principiul legalităţii este, în sensul atribuit de Legea fundamentală, specific activităţii procurorilor, care, în virtutea acestuia, au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile numai în conformitate cu dispoziţiile legii, fără posibilitatea de a acţiona întemeindu-se pe criterii de oportunitate, fie în adoptarea unor măsuri, fie în alegerea procedurilor.

Ca o garanţie a respectării de către procurori a acestor principii în activitatea lor, Constituţia a consacrat şi principiul unităţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic.

Aşa fiind, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituţie, controlul ierarhic în activitatea procurorilor presupune eo ipso posibilitatea efectuării actelor şi lucrărilor de către însuşi procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Ca urmare, dispoziţia legală ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu contravine art. 132 din Constituţie şi nici unei alte norme consacrate prin Legea fundamentală, ci constituie o regulă de procedură, pe care legiuitorul are libertatea să o adopte, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie. Prevederile legale criticate nu aduc atingere temeiului constituţional invocat, ci, dimpotrivă, dezvoltă principiul controlului ierarhic în activitatea procurorilor, reprezentând totodată o garanţie a respectării dispoziţiilor constituţionale prin eficientizarea activităţii de urmărire penală.

De asemenea, prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, legiuitorul instituind criterii obiective, clare şi precise cu privire la incidenţa textului. Acestea au, de asemenea, menirea de a garanta, în condiţii de egalitate şi imparţialitate, dreptul la un proces echitabil.

De altfel, prin Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate, statuând că este neconstituţională, încălcând în mod vădit prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, restrângerea posibilităţii procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua în vederea efectuării urmăririi penale, numai în anumite situaţii strict şi limitativ prevăzute de lege, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, realizată prin dispoziţiile art. 209 alin. 4^1 lit. a), b), c) şi d) din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maricel Mustafa Hadîr în Dosarul nr. 6.389/231/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru