privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al pozitiilor din securitizare
Notă *) Aprobat de Ordinul nr. 18 din 14 decembrie 2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 28 decembrie 2006.
R E G U L A M E N T U L Nr. 21/26/2006
privind tratamentul riscului de credit
aferent expunerilor securitizate și al pozițiilor din securitizare
17/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.
(6)Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistă.
Art. 2 (1) - Termenii şi expresiile folosite în prezentul regulament au semnificaţia prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
(2)Expresiile protecţie finanţată a creditului şi protecţie nefinanţată a creditului au semnificaţia prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, iar expresiile instituţie externă de evaluare a creditului, instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă, expunere şi rating au semnificaţia prevăzută de Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard.
(3)Termenii risc de diminuare a valorii creanţei, pierdere aşteptată ş1 factor de conversie au semnificaţia prevăzută în Regulamentul BNR CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
(4)- În scopul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
(a) securitizare - o tranzacţie sau o schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranşe şi care are următoarele caracteristici:
–plăţile în cadrul tranzacţiei sau schemei depind de performanţa aferentă expunerii sau portofoliului de expuneri; şi
–subordonarea tranşelor determină modul de alocare a pierderilor pe parcursul întregii durate de viaţă a tranzacţiei sau a schemei.
b)securitizare clasică - securitizarea ce presupune transferul economic al expunerilor securitizate către o entitate special constituită în scopul securitizării, care emite titluri. Aceasta se realizează prin transferul
proprietăţii asupra expunerilor securitizate de la instituţia de credit iniţiatoare, sau prin tehnica sub-participării. Titlurile emise nu reprezintă obligaţii de plată ale instituţiei de credit iniţiatoare;
c)securitizare sintetică - securitizarea în cadrul căreia segmentarea riscului de credit pe tranşe se realizează prin utilizarea instrumentelor financiare derivate de credit sau a garanţiilor şi în care portofoliul de expuneri rămâne
în bilanţul instituţiei de credit iniţiatoare;
d)tranşă - un segment, stabilit pe bază contractuală, al riscului de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri, în condiţiile în care o poziţie din cadrul segmentului implică un risc de pierdere din credit superior sau inferior celui pe care îl implică o poziţie de valoare egală din orice alt segment, rară a lua în considerare protecţia creditului fumizată de terţi în mod direct deţinătorilor de poziţii din respectivul segment sau din alte segmente ale riscului de credit;
e)poziţie din secun·tizare - o expunere dintr-o operaţiune de securitizare;
j)iniţiator - oricare dintre următoarele:
–o entitate care, fie ea însăşi, fie prin intermediul entităţilor legate, a fost implicată direct sau indirect în contractul iniţial care a dat naştere obligaţiilor sau obligaţiilor potenţiale ale debitorului sau ale debitorului potenţial, reprezentând-expunerile care fac obiectul securitizării; sau
–o entitate care achiziţionează expunerile unei terţe părţi, le include în propriul său bilanţ şi apoi le securitizează;
g)sponsor - o instituţie de credit, alta decât o instituţie de credit iniţiatoare, care înfiinţează şi administrează un program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active sau o altă schemă de securitizare ce implică achiziţionarea de expuneri de la entităţi terţe;
h)creştere a calităţii creditului - o înţelegere contractuală prin care calitatea creditului aferentă unei poziţii dintr-o securitizare este ameliorată faţă de cum ar fi fost aceasta dacă nu s-ar fi produs creşterea şi include creşterea fumizată de tranşele din securitizare de rang inferior şi de alte tipuri de protecţie a creditului;
i)entitate special constituită în scopul secun·tizăn·i - o entitate cu sau fără personalitate juridică, alta decât o instituţie de credit, organizată pentru desfăşurarea uneia sau mai multor operaţiuni de securitizare, ale cărei
activităţi sunt limitate la acelea corespunzătoare pentru atingerea acestui obiectiv, a cărei structură vizează izolarea obligaţiilor sale de cele ale instituţiei de credit iniţiatoare şi în care deţinătorii de interese generatoare de beneficii au dreptul să gajeze sau să schimbe respectivele interese nerestricţionat;
1) mmjă netă- suma veniturilor de natură financiară şi a altor venituri din com1s10ane încasate aferente expunerilor securitizate, nete de costuri şi cheltuieli;
k)opţiune de retragere anticipată (clean-up call option) - o opţiune contractuală care permite iniţiatorului să răscumpere sau să închidă poziţiile din securitizare înainte de rambursarea integrală a expunerilor suport, în cazul în care valoarea expunerilor rămase de rambursat scade sub un nivel determinat;
l)facilitate de trezoren·e - poziţia din securitizare care provme dintr-o înţelegere contractuală de finanţare care vizează să asigure plata la timp a fluxurilor de numerar către investitori;
m)Kirb - 8% din suma dintre valoarea ponderată la risc a expunerilor securitizate care ar fi fost calculată potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, dacă acestea nu ar fi fost securitizate şi valoarea pierderilor aşteptate asociate respectivelor expuneri calculate potrivit aceluiaşi regulament;
n)metoda bazată pe rating-uri - metoda de calcul a valorii ponderate la risc a expunerilor aferente poziţiilor din securitizare, potrivit prevederilor Cap. V, Secţiunea a 2-a, par.2.5;
o)metoda formulei reglementate - metoda de calcul a valorii ponderate la risc a expunerilor aferente poziţiilor din securitizare, potrivit prevederilor Cap. V, Secţiunea a 2-a, par. 2.6;
p)poziţie care nu beneficiază de rating - o poziţie din securitizare care nu beneficiază de o evaluare eligibilă a creditului făcută de către o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă;
q)poziţie care beneficiază de rating - o poziţie din securitizare care beneficiază de o evaluare eligibilă a creditului făcută de către o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă;
r)program de emisiune de titlun· pe termen scurt garantate cu active - un program de securitizare în cadrul căruia titlurile emise au, în principal, forma de titluri pe termen scurt cu o scadenţă iniţială de cel mult un an;
s)formalizare - descrierea şi, după caz, fundamentarea unui proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regăsite la nivelul instituţiei de credit sub forma unei prezentări scrise cu un grad adecvat de complexitate şi detaliere.
Art. 3 - (1) În cazul în care o instituţie de credit utilizează abordarea standard prevăzută de Regulament BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, în vederea calculului valorii ponderate
la risc a expunerilor pentru clasa de expuneri căreia i-ar fi atribuite, potrivit prevederilor art. 4 ale acelui Regulament, expunerile securitizate, instituţia de credit în cauză calculează valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă unei poziţii din securitizare potrivit prevederilor prezentului capitol şi cap. V, secţiunea 1.
(2)În toate cazurile în afară de cel de la alin. 1, instituţia de credit calculează valoarea ponderată la risc a expunerii în conformitate cu prevederile prezentului capitol şi cap. V, secţiunea a 2-a.
Art. 4 - (1) În cazul în care un nivel semnificativ al riscului de credit asociat expunerilor securitizate a fost transferat de la instituţia de credit iniţiatoare în condiţiile prevederilor cap. III, acea instituţie de credit poate:
a)în cazul unei securitizări clasice, să excludă expunerile pe care le-a securitizat de la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor şi, dacă este cazul, al valorii pierderilor aşteptate şi
b)în cazul unei securitizări sintetice, să calculeze valoarea ponderată la risc a expunerilor şi, dacă este cazul, valoarea pierderilor aşteptate, pentru expunerile securitizate, potrivit prevederilor secţiunii a 2-a din prezentul capitol.
(2)În cazul în care se aplică prevederile alin. 1, instituţia de credit iniţiatoare calculează pentru eventualele poziţii din securitizare pe care le deţine valoarea ponderată la risc a expunerilor potrivit prevederilor prezentului capitol şi cap. V.
(3)În cazul în care instituţia de credit iniţiatoare nu realizează transferul unui nivel semnificativ al riscului de credit potrivit prevederilor alineatului 1, aceasta nu trebuie să calculeze valoarea ponderată la risc a expunerilor pentru nici o poziţie pe care eventual o deţine în respectiva securitizare.
Art. 5 - (1) În vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare, valorii expunerii aferente poziţiei îi sunt atribuite ponderi de risc în conformitate cu prevederile cap. IV şi V, pe baza calităţii creditului respectivei poziţii.
(2)În vederea determinării calităţii creditului aferentă unei poziţii din securitizare, în sensul alin. 1, se poate utiliza ratingul furnizat de o instituţie externă de evaluare a creditului sau o altă metodă, potrivit prevederilor cap. IV şi V.
Art. 6 - (1) În cazul în care în cadrul unei operaţiuni de securitizare există o expunere faţă de diferite tranşe, expunerea faţă de fiecare tranşă este considerată o poziţie distinctă din securitizare.
(2)În sensul prezentului regulament, furnizorii de protecţie a creditului pentru poziţiile din securitizare sunt consideraţi deţinători de poziţii în securitizare.
(3)Poziţiile din securitizare trebuie să includă expunerile faţă de o operaţiune de securitizare care provin din instrumente financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute.
Art. 7 - În cazul în care o poziţie din securitizare face obiectul unei protecţii finanţate sau nefinanţate a creditului, ponderea de risc aplicabilă pentru poziţia respectivă poate fi modificată potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, coroborate cu cele ale prezentului regulament.
Art. 8 - În cazul în care o poziţie din securitizare face obiectul unei protecţii finanţate a creditului, valoarea expunerii acelei poziţii poate fi modificată în conformitate cu şi potrivit cerinţelor din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, completate cu cele ale prezentului regulament.
Art. 9 - Pentru scopul calculului cerinţelor de capital pentru riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţei potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare care primeşte un coeficient de ponderare de 1250% este inclusă în valoarea totală ponderată la risc a expunerilor instituţiei de credit, fără a aduce atingere prevederilor art. 22 alin. 1 lit. g din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
Art. 10 - (1) În vederea determinării ponderii de risc a unei poziţii din securitizare potrivit prevederilor art. 5 - 7 şi art. 9, se poate utiliza un rating fumizat de o instituţie externă de evaluare a creditului, numai dacă aceasta din urmă a fost recunoscută ca eligibilă în acest scop de către Banca Naţională a României denumită în continuare ăinstituţie externă de evaluare a creditului eligibilă".
(2)Banca Naţională a României recunoaşte o instituţie externă de evaluare a creditului ca fiind eligibilă pentru scopurile alin. 1 numai dacă aceasta poate demonstra că îndeplineşte condiţiile şi criteriile tehnice prevăzute de Regulamentul BNR-CNVM nr. l 4/l 9/2006 privind tratamentul riscului de
credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard şi numai dacă aceasta dispune de experienţă dovedită în domeniul securitizării, care poate fi probată printr-un grad ridicat de acceptare din partea pieţei.
(3)În situaţia în care o instituţie externă de evaluare a creditului a fost recunoscută ca fiind eligibilă pentru scopul alin. I de către autorităţile competente dintr-un stat membru, Banca Naţională a României poate recunoaşte respectiva instituţie externă de evaluare a creditului ca fiind eligibilă pentru acest scop, fără a mai pune în aplicare un proces propriu de evaluare.
(4)Banca Naţională a României va publica procedura de recunoaştere a instituţiilor externe de evaluare a creditului, precum şi lista unor astfel de instituţii recunoscute ca fiind eligibile.
(5)Pentru a putea fi utilizat în scopul prevăzut la alin.(l ), un rating fumizat de o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă trebuie să respecte principiile de credibilitate şi transparenţă prevăzute în cap. IV.
Art 11 - (l) În vederea aplicării ponderilor de risc pentru poziţiile din securitizare, Banca Naţională a României determină corespondenţa dintre nivelele scalei de calitate a creditului prevăzute în cap V şi ratingurile relevante fumizate de instituţii externe de evaluare a creditului eligibile.
(2)Determinarea corespondenţei în sensul alin. I trebuie să fie obiectivă şi consecventă.
(3)În situaţia în care autorităţile competente dintr-un stat membru sau Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare au făcut o determinare a corespondenţei în sensul alin. 1, Banca Naţională a României poate
recunoaşte respectiva determinare, rară a mai pune în aplicare un proces propriu de determinare a corespondenţei.
Art 12 - (1) Utilizarea ratingurilor furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului în vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor unei instituţii de credit potrivit prevederilor art. 5 -7 si art. 9 trebuie să fie consecventă şi în conformitate cu prevederile cap. IV.
(2)Ratingurile nu trebuie să fie selectate urmărindu-se diminuarea arbitrară a cerinţei de capital.
Art 13 - (1) În cazul securitizării unor expuneri reînnoibile supuse unei clauze de rambursare anticipată, instituţia de credit iniţiatoare calculează, potrivit prevederilor cap. V, o valoare ponderată la risc a expunerii suplimentară pentru riscul de creştere a nivelului riscului de credit la care este expusă respectiva instituţie de credit, ca urmare a producerii efectelor clauzei de rambursare anticipată.
(2)Pentru scopul alin. 1, o expunere reînnoibilă reprezintă expunerea în cazul căreia soldurile sumelor rămase de rambursat ale clienţilor pot fluctua în funcţie de deciziile acestora de a lua cu împrumut şi de a rambursa, până la o limită convenită cu instituţia de credit, iar o clauză de rambursare anticipată reprezintă o clauză contractuală care impune ca, la producerea unor evenimente definite, poziţiile investitorilor să fie răscumpărate înainte de scadenţa convenită iniţial pentru titlurile emise.
Art. 14 - (I) O instituţie de credit iniţiatoare care în legătură cu o operaţiune de securitizare a utilizat prevederile art. 4 la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, sau o instituţie de credit sponsor nu trebuie să susţină o
operaţiune de securitizare peste obligaţiile sale contractuale, în vederea reducerii pierderilor potenţiale sau reale ale investitorilor.
(2)În situaţia în care o instituţie de credit iniţiatoare sau o instituţie de credit sponsor nu respectă dispoziţiile alin. I în ceea ce priveşte o operaţiune de securitizare, Banca Nationala a Romaniei trebuie să îi solicite acesteia cel puţin să deţină capital pentru toate expunerile securitizate, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate.
(3)Instituţia de credit aflată în situaţia prevăzută la alin. 2 trebuie să facă public faptul că a furnizat suport peste obligaţiile sale contractuale precum şi impactul acestei susţineri asupra capitalului reglementat.
Art. 15 - Valoarea expunerii aferente unei poziţii din securitizare care provme dintr-un instrument financiar derivat prevăzut de Anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, se determină în conformitate cu prevederile regulamentului respectiv.
Fără a aduce atingere prevederilor art. 15:
a)în cazul în care o instituţie de credit calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor conform prevederilor Secţiunii I din capitolul V, valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare din bilanţ este valoarea sa bilanţieră
b)în cazul în care o instituţie de credit calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor conform prevederilor Secţiunii a 2-a din capitolul V, valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare din bilanţ este luată în calcul la valoarea sa înainte de deducerea ajustărilor de valoare;
Şl
c)valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare din afara bilanţului este produsul dintre valoarea sa nominală şi un factor de conversie, aşa cum este prevăzut în cap. V. Dacă nu este specificat altfel, factorul de conversie este 100%.
Art. 17 - (1) În cazul în care o instituţie de credit deţine două sau mai multe poziţii din securitizare care se suprapun, aceasta trebuie ca, pentru partea care se suprapune, să includă în calculul valorii ponderate la risc a expunerilor numai poziţia sau partea din poziţie care produce valoarea ponderată la risc a expunerii cea mai ridicată.
(2)În sensul alin. 1, suprapunere înseamnă că poziţiile reprezintă, total sau parţial, o expunere faţă de acelaşi risc, astfel încât partea care se suprapune este considerată o singură expunere.
Calculul de către instituţia de credit iniţiatoare a valorii ponderate la n·sc a expunerilor securitizate şi a valorii pierderilor aşteptate aferente, după caz, în cadrul unei securitizări sintetice
(1)În vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor securitizate, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la cap.
III, secţiunea a 2-a, instituţia de credit iniţiatoare a unei securitizări sintetice utilizează, potrivit prevederilor art. 20-21, metodologiile de calcul prevăzute la Capitolul V şi nu pe cele prevăzute în Regulamentul BNR CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard şi în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit si firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
(2)În cazul instituţiilor de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor şi valoarea pierderilor aşteptate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. l 5/20/2006privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit si firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, valoarea pierderilor aşteptate referitoare la astfel de expuneri este zero.
(3)Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se referă la întregul portofoliu de expuneri care fac obiectul securitizării.
Art. 19 - Fără a aduce atingere prevederilor art. 20-21, instituţia de credit iniţiatoare trebuie să calculeze valoarea ponderată la risc a expunerilor aferente fiecărei tranşe din securitizare în conformitate cu prevederile Capitolului V, inclusiv cu cele referitoare la diminuarea riscului de credit (de exemplu, în situaţia în care o tranşă este transferată unei terţe părţi, prin intermediul unei protecţii nefinanţate a creditului, la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor instituţiei de credit iniţiatoare, pentru tranşa respectivă se aplică ponderea de risc aferentă terţei părţi. )
Art. 20 - (1) În vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor în conformitate cu prevederile art. 18, orice decalaj de scadenţă între scadenţa protecţiei creditului prin intermediul căreia se realizează segmentarea riscului de credit pe tranşe şi scadenţa expunerilor securitizate este tratată în conformitate cu prevederile alin. 2 şi 3 ale prezentului articol şi cu cele ale art. 21.
(2)Scadenţa protecţiei creditului se determină în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii.
(3)Scadenţa portofoliului de expuneri securitizate este cea mai mare scadenţă a oricăreia dintre expunerile respective, dar nu mai mare de 5 ani.
Art.21 - (1) O instituţie de credit iniţiatoare trebuie să ignore orice decalaj de scadenţe la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor pentru tranşele cărora le-a fost atribuită o pondere de risc de 1250% în conformitate cu prevederile Capitolului V.
(2)Pentru toate celelalte tranşe, tratamentul decalajului de scadenţe prevăzut în Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii se aplică potrivit următoarei formule:
RW*= RW (SF) x (t- t*) + RW (Ass) x (T - t)
T-t* T-t*
unde:
–RW* reprezintă valoarea ponderată la risc a expunerilor în vederea calculului cerinţelor de capital potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din
Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii;
–RW(Ass) reprezintă valoarea ponderată la risc a expunerilor care s-ar fi calculat în mod proporţional dacă expunerile nu ar fi fost securitizate;
–RW(SP) reprezintă valoarea ponderată la risc a expunerilor calculată potrivit prevederilor art. 18 , dacă nu ar fi existat decalaj de scadenţe;
–T reprezintă scadenţa expunerilor suport, exprimată în ani;
–t reprezintă scadenţa protecţiei creditului, exprimată în ani;
–t* este 0,25.
Art. 22 - Instituţia de credit iniţiatoare a unei securitizări clasice poate exclude expunerile securitizate de la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor şi al valorii pierderilor aşteptate dacă un nivel semnificativ al riscului de credit asociat expunerilor securitizate a fost transferat către terţe părţi şi transferul îndeplineşte următoarele condiţii:
a)documentaţia aferentă securitizării reflectă substanţa economică a tranzacţiei;
b)instituţia de credit iniţiatoare şi creditorii acesteia nu mai au nici un drept asupra expunerilor securitizate, inclusiv în caz de faliment sau de punere
sub administrare judiciară. Îndeplinirea acestei condiţii trebuie să fie confirmată printr-o opinie juridică de specialitate;
c)titlurile emise nu reprezintă obligaţii de plată ale instituţiei de credit iniţiatoare;
d)transferul este efectuat către o entitate special constituită în scopul securitizării;
e)instituţia de credit iniţiatoare nu păstrează controlul, efectiv sau indirect, asupra expunerilor transferate. Se consideră că un iniţiator a păstrat controlul efectiv asupra expunerilor transferate dacă are dreptul de a răscumpăra de la destinatarul transferului expunerile transferate anterior în vederea realizării profiturilor aferente sau dacă are obligaţia de a-şi asuma din nou riscul transferat. Menţinerea de către instituţia de credit iniţiatoare a drepturilor sau obligaţiilor aferente administrării expunerilor transferate nu reprezintă un control indirect al expunerilor;
f)în cazul unei opţiuni de retragere anticipată (clean-up call option) , următoarele condiţii trebuie să fie îndeplinite:
dreptul de exercitare a opţiunii este la discreţia instituţiei de credit iniţiatoare;
–opţiunea poate fi exercitată numai dacă cel mult 10% din valoarea iniţială a expunerii securitizate rămâne nerambursată; şi
–opţiunea nu este structurată astfel încât să evite alocarea pierderilor asupra poziţiilor de creştere a calităţii creditului sau asupra altor poziţii deţinute de investitori şi nici nu este structurată într-un alt mod care să furnizeze o creştere a calităţii creditului; şi
g)documentaţia aferentă securitizării nu conţine clauze care:
–să impună ca, în alte cazuri decât rambursarea anticipată prevăzută, să fie ameliorate poziţiile din securitizare de către instituţia de credit
iniţiatoare, prin metode care includ, dar nu se limitează la modificarea expunerilor suport sau la creşterea dobânzii de plătit către investitori pentru a contracara efectul deteriorării calităţii creditului aferentă expunerilor securitizate; sau
–să conducă la creşterea dobânzii de plătit către deţinătorii de poziţii din securitizare pentru a contracara efectul deteriorării calităţii creditului aferentă portofoliului de expuneri suport.
Art. 23 - Instituţia de credit iniţiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula valoarea ponderată la risc a expunerilor şi, dacă este cazul, valoarea pierderilor aşteptate aferente expunerilor securitizate, în conformitate cu prevederile art. 18 şi art. 19, dacă un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat către terţe părţi, fie prin intermediul unei protecţii finanţate a creditului, fie prin intermediul unei protecţii nefinanţate a creditului şi dacă transferul îndeplineşte următoarele condiţii:
a)documentaţia aferentă securitizării reflectă substanţa economică a tranzacţiei;
b)protecţia creditului pnn intermediul căreia se realizează transferul riscului de credit îndeplineşte cerinţele de eligibilitate şi celelalte cerinţe prevăzute de Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, pentru recunoaşterea unei astfel de protecţii a creditului. Pentru scopul prezentei secţiuni, entităţile special constituite în
scopul securitizării nu sunt recunoscute în calitate de furnizori eligibili de protecţie nefinanţată a creditului;
c)instrumentele utilizate pentru transferul riscului de credit nu conţin clauze sau condiţii care:
–să impună praguri de semnificaţie, sub al căror nivel protecţia creditului să nu se considere a fi declanşată de un eveniment de credit;
–să permită rezilierea protecţiei ca urmare a deteriorării calităţii creditului expunerilor suport;
–să impună ca, în alte cazuri decât rambursarea anticipată prevăzută, poziţiile din securitizare să fie ameliorate de către instituţia de credit iniţiatoare;
–să majoreze costurile instituţiei de credit legate de protecţia creditului sau dobânda de plătit către deţinătorii de poziţii din securitizare, pentru a contracara efectul deteriorării calităţii creditului aferentă portofoliului de expuneri suport; şi
d)a fost confirmat, printr-o op1me juridică de specialitate, caracterul executoriu al protecţiei creditului în oricare dintre jurisdicţiile relevante.
Pentru a fi utilizat în scopul calculului valorii ponderate la risc a expunerilor, potrivit prevederilor Capitolului II şi V, un rating fumizat de o
instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să nu existe nici un decalaj între categoriile de plăţi luate în considerare în cadrul procesului de evaluare a creditului şi categoriile de plăţi la care instituţia de credit este îndreptăţită potrivit contractului care dă naştere respectivei poziţii din securitizare
b)ratingurile trebuie să fie în mod public disponibile participanţilor de pe piaţă. Se consideră că ratingurile sunt în mod public disponibile participanţilor de pe piaţă numai dacă au fost publicate într-o formă accesibilă publicului şi au fost incluse în matricea de tranziţie a instituţiilor externe de evaluare a creditului. Ratingurile care sunt disponibile numai unui număr limitat de entităţi nu sunt considerate ca fiind disponibile în mod public.
Art. 25 - O instituţie de credit poate nominaliza una sau mai multe instituţii externe de evaluare a creditului eligibile ale căror ratinguri să fie utilizate la calculul valorii ponderate la risc a expunerilor potrivit prevederilor cap. II, secţiunea 1 (,,instituţie externă de evaluare a creditului nominalizată").
Art. 26 - Fără a aduce atingere prevederilor art. 28-30, o instituţie de credit care utilizează ratingurile furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului nominalizate pentru poziţiile sale din securitizare, trebuie să o facă în mod consecvent
Art. 27 - Fără a aduce atingere prevederilor art. 28 şi 29, o instituţie de credit nu poate utiliza ratingurile furnizate de o instituţie externă de evaluare a creditului pentru poziţiile sale din anumite tranşe ale unei structuri de securitizare şi ratingurile fumizate de o altă instituţie externă de evaluare a creditului pentru poziţiile sale din alte tranşe din cadrul aceleiaşi structuri, indiferent dacă acestea din urmă beneficiază sau nu de un rating fumizat de prima instituţie externă de evaluare a creditului.
Art. 28 - În cazul în care o poziţie din securitizare a instituţiei de credit dispune de două ratinguri fumizate de instituţii externe de evaluare a creditului nominalizate, instituţia de credit utilizează ratingul cel mai puţin favorabil.
Art. 29 - (1) În cazul în care o poziţie din securitizare a instituţiei de credit dispune de mai mult de două ratinguri furnizate de instituţii externe de evaluare a creditului nominalizate, instituţia de credit utilizează cele mai favorabile două ratinguri.
(2)În cazul în care cele două ratinguri prevăzute la alin. 1 sunt diferite, instituţia de credit utilizează cel mai puţin favorabil rating dintre cele două.
Art. 30 - (1) În situaţia în care o protecţie a creditului eligibilă potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii este fumizată în mod direct entităţii special constituite în scopul securitizării şi acea protecţie este luată în considerare în procesul de evaluare a creditului aferent unei poziţii din securitizare, efectuat de către o
instituţie externă de evaluare a creditului nominalizată, ponderea de risc asociată acelui rating poate fi utilizată.
(2)Dacă protecţia fumizată în sensul alin. 1 nu este eligibilă conform prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, ratingul fumizat nu trebuie să fie recunoscut.
(3)În situaţia în care protecţia creditului nu este fumizată entităţii special constituite în scopul securitizării, ci în mod direct unei poziţii din securitizare, ratingul fumizat nu trebuie să fie recunoscut.
(1)În scopul determinării corespondenţei prevăzute la art. 11, Banca Naţionala a României trebuie să diferenţieze gradele de risc relative exprimate de fiecare rating.
(2)În vederea determinării corespondenţei prevăzute la art. 11, Banca Naţionala a României ia în considerare factori cantitativi (cum ar fi ratele de nerambursare şi/sau rata pierderilor) şi factori calitativi (cum ar fi gama de tranzacţii evaluate în procesul de atribuire a unui rating de către instituţia externă de evaluare a creditului şi semnificaţia ratingului ).
Art. 32 - (1) În cadrul procesului de determinare a corespondenţei, Banca Naţionala a României urmăreşte să se asigure că poziţiile din securitizare cărora le este atribuită aceeaşi pondere de risc pe baza ratingurilor furnizate
de instituţii externe de evaluare a creditului eligibile, prezintă un grad de risc de credit echivalent.
(2)În sensul alin. 1, Banca Naţionala a României poate modifica în mod corespunzător determinarea corespondenţei dintre nivelele scalei de calitate a creditului şi ratinguri.
Art. 33 - Fără a aduce atingere prevederilor art. 35, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare care beneficiază de rating se calculează prin aplicarea la valoarea expunerii a ponderii de risc asociate nivelului scalei de calitate a creditului cu care a fost pus în corespondenţă ratingul de către Banca Naţionala a României, în conformitate cu prevederile art. 11, aşa cum este prevăzut în tabelele 1 şi 2.
Tabelul nr. 1
Poziţii, altele decât cele care beneficiază de rating pe termen scurt
| Nivelul scalei de calitate a creditului | 1 | 2 | 3 | 4 | Cel mult 5 |
| Pondere de risc | 20% | 50% | 100% | 350% | 1250% |
Tabelul nr. 2
Poziţii care beneficiază de rating pe termen scurt
| Nivelul scalei de calitate a creditului | 1 | 2 | 3 | Toate celelalte ratinguri |
| Pondere de risc | 20% | 50% | 100% | 1250% |
Art. 34 - Fără a aduce atingere prevederilor art. 37-42, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare care nu beneficiază de rating se calculează prin aplicarea unei ponderi de risc de 1250%.
Art. 35 - În cazul unei instituţii de credit iniţiatoare sau care are calitatea de sponsor, valoarea ponderată la risc a expunerilor aferentă propriilor poziţii din securitizare poate fi limitată la valoarea ponderată la risc a expunerilor care ar fi fost calculată pentru expunerile securitizate dacă acestea nu ar fi fost securitizate, condiţionat de aplicarea unei ponderi de risc de 150% asupra tuturor elementelor restante şi elementelor încadrate în categoria ,,risc reglementat ridicat" din cadrul expunerilor securitizate.
1.1 - Tratamentul poziţiilor care nu beneficiază de rating
Art. 36 - Instituţiile de credit care deţin o poziţie din securitizare care nu beneficiază de rating pot să aplice, pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerii pentru poziţia respectivă, tratamentul prevăzut la art. 37, cu condiţia ca, în orice moment, să fie cunoscută componenţa portofoliului de expuneri securitizate.
Art. 37 - (1) O instituţie de credit poate aplica o pondere de risc medie ponderată ce ar fi aplicată expunerilor securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard de către o instituţie de credit care ar deţine expunerile, multiplicată cu un coeficient de concentrare .
(2)Coeficientul de concentrare prevăzut de alin. 1 este egal cu raportul dintre suma valorilor nominale ale tuturor tranşelor securitizării şi suma valorilor nominale ale tranşelor de rang inferior sau de rang egal faţă de cel al tranşei în care este deţinută poziţia, inclusiv valoarea nominală a respectivei tranşe.
(3)Ponderea de risc rezultată din aplicarea alin. 1 nu poate depăşi 1250% şi nu poate fi mai mică decât orice pondere de risc aplicabilă unei tranşe de rang superior care beneficiază de rating.
(4)În situaţia în care instituţia de credit nu poate să determine ponderile de risc aplicabile expunerilor securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, respectivei poziţii i se aplică o pondere de risc de 1250%.
1.2 - Tratamentul poziţiilor din secun·tizare deţinute în cadrul unei tranşe-ce suportă a doua pierderea(,, second loss'') sau într-o tranşă mai favorabilă în
cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active
Art. 38 - Fără a aduce atingere posibilităţii aplicării unui tratament mai avantajos în temeiul dispoziţiilor referitoare la facilităţile de trezorerie prevăzute la par. 1.3 al prezentei secţiuni, o instituţie de credit poate aplica poziţiilor din securitizare care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 39 o pondere de risc reprezentând maximul dintre 100% şi cea mai mare dintre ponderile de risc care ar fi fost aplicate oricăreia dintre expunerile securitizate potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit ş1 firmele de investiţii potrivit abordării standard, de către o instituţie de credit care ar deţine respectivele expuneri.
Tratamentul prevăzut la art. 38 poate fi aplicat dacă poziţia din securitizare:
a)este încadrată într-o tranşă care din punct de vedere economic suportă a doua pierderea (,,second loss'') sau într-o tranşă mai favorabilă a securitizării, iar tranşa care suportă prima pierderea (,,first loss'') trebuie să-i furnizeze acesteia o creştere semnificativă a calităţii creditului;
b)este de o calitate cel puţin echivalentă ratingului aferent unei investiţii cu risc scăzut; şi
c)este deţinută de o instituţie de credit care nu deţine nici o poziţie în tranşa care suportă prima pierderea (,,first loss'').
f)facilitatea de trezorerie trebuie să includă o clauză care să conducă la o reducere automată a sumei care mai poate fi utilizată, cu valoarea expunerilor care se află în stare de nerambursare, în sensul prevăzut de Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit si firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, sau să conducă, atunci când portofoliul de expuneri securitizate este alcătuit din instrumente care beneficiază de rating, la revocarea facilităţii în situaţia în care calitatea medie a portofoliului se situează sub ratingul aferent unei investiţii cu risc scăzut ;
(3)Ponderea de risc care se aplică în cazul unei expuneri aferente unei
facilităţi de trezorerie eligibile care nu beneficiază de rating este cea mai mare pondere care s-ar aplica oricăreia dintre expunerile securitizate conform Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, de către o instituţie de credit care ar deţine respectivele expunen.
Art. 41 - (1) În vederea determinării valorii ponderate la risc a expunerii aferente unei facilităţi de trezorerie care nu beneficiază de rating şi care nu poate fi utilizată decât în situaţia unei crize generale a pieţei, asupra valorii nominale a facilităţii de trezorerie respective se poate aplica un factor de conversie de 0%, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.40.
(2)În sensul alin. 1, prin criză generală a pieţei se înţelege situaţia în care mai multe entităţi special constituite în scopul securitizării, care derulează tranzacţii diferite, se află în imposibilitatea de a reînnoi
titlurile pe termen scurt scadente, iar această imposibilitate nu este rezultatul unei deprecieri nici a calităţii creditului respectivelor entităţi special constituite în scopul securitizării nici a calităţii creditului expunerilor securitizate.
Art. 42 - În vederea determinării valorii ponderate la risc a expunerii aferente unei facilităţi de trezorerie care nu beneficiază de rating şi care poate fi revocată necondiţionat, asupra valorii nominale a respectivei facilităţi de trezorerie se poate aplica un factor de conversie de 0%, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 40 şi dacă rambursarea lichidităţilor trase în cadrul facilităţii de trezorerie are rang superior în raport cu orice alte creanţe asupra fluxurilor de numerar generate de expunerile securitizate.
1.4 - Cerinţe de capital suplimentare pentru securitizarea expunerilor reînnoibile cu clauză de rambursare anticipată
Art. 43 - În afară de valoarea ponderată la risc a expunerilor calculată pentru poziţiile sale din securitizare, o instituţie de credit iniţiatoare trebuie să calculeze o valoare ponderată la risc a expunerii în conformitate cu metodologia prevăzută în prezentul paragraf, în situaţia în care transferă expuneri reînnoibile în cadrul unei securitizări care conţine o clauză de rambursare anticipată.
În sensul acestui paragraf, instituţia de credit calculează valoarea ponderată la risc a expunerii pentru suma interesului iniţiatorului ş1 intereselor investitorilor.
Art. 45 - Pentru structurile de securitizare în care expunerile securitizate sunt atât expuneri reînnoibile cât şi expuneri care nu sunt reînnoibile, o instituţie de credit iniţiatoare aplică pentru partea de portofoliu formată din
expunen
tratamentul prevăzut la art. 46-56.
reînnoibile
Art. 46 - (1) Pentru scopurile art. 43-56, pnn interesul iniţiatorului se înţelege valoarea expunerii pentru partea noţională a portofoliului de sume trase, transferate în cadrul securitizării, a cărei proporţie în raport cu valoarea portofoliului total transferat în cadrul structurii de securitizare, determină proporţia fluxurilor de numerar generate de încasarea principalului şi a dobânzii, precum şi a altor sume asociate care nu sunt disponibile pentru efectuarea de plăţi către cei care deţin poziţii din securitizare în cadrul securitizării.
(2)Pentru a putea fi calificat drept interes al iniţiatorului în sensul alin. 1, acesta nu trebuie să fie subordonat interesului investitorilor.
(3)Prin interesele investitorilor se înţelege valoarea expunerii pentru partea noţională rămasă din portofoliul de sume trase.
Art. 47 - Expunerea instituţiei de credit iniţiatoare, asociată drepturilor sale care decurg din interesul iniţiatorului nu trebuie să fie considerată o poziţie din securitizare, ci o expunere proporţională din expunerile securitizate, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate.
Iniţiatorii următoarelor structuri de securitizare care conţin o clauză de rambursare anticipată sunt exceptaţi de la cerinţa de capital suplimentară prevăzută la art. 43:
a)securitizarea expunerilor reînnoibile în cazul cărora investitorii rămân expuşi în totalitate la toate tragerile viitoare ale împrumutaţilor, astfel încât riscul aferent facilităţilor suport nu revine la instituţia de credit iniţiatoare nici chiar după producerea unui eveniment care declanşează o rambursare anticipată; şi
b)securitizarea în cadrul căreia rambursarea anticipată este declanşată numai de producerea unor evenimente care nu sunt legate de performanţa activelor securitizate sau a instituţiei de credit iniţiatoare, cum ar fi modificări semnificative în legislaţie sau în reglementările fiscale.
Art. 49- În cazul unei instituţii de credit iniţiatoare supusă cerinţei de capital suplimentare prevăzute la art. 43, totalul dintre valoarea ponderată la risc a expunerilor aferente poziţiilor sale în interesele investitorilor şi valoarea ponderată la risc a expunerilor calculat conform art. 43, nu trebuie să depăşească cea mai mare dintre:
a)valoarea ponderată la risc a expunerilor aferente poziţiilor sale în interesele investitorilor; şi
b)valoarea ponderată la risc a expunerilor aferentă expunerilor securitizate, aşa cum ar fi aceasta calculată de către o instituţie de credit care ar deţine respectivele expuneri rară a le securitiza, pentru o valoare egală cu interesul investitorilor.
Art. 50 -Câştigurile nete potenţiale aferente activelor securitizate, recunoscute în capitalurile proprii, deduse la calculul fondurilor proprii potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, sunt tratate independent de valoarea maximă indicată la art. 49.
Art. 51 Valoarea ponderată la risc a expunerii calculată în conformitate cu art. 43, este produsul dintre valoarea intereselor investitorilor, factorul de conversie corespunzător, conform prevederilor de la art. 53-57 şi media ponderată a ponderilor de risc care s-ar fi aplicat expunerilor securitizate, în cazul în care acestea nu ar fi fost securitizate.
Art. 52 O clauză de rambursare anticipată este considerată ăcontrolată" dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)instituţia de credit iniţiatoare a implementat un program adecvat referitor la capital/lichiditate, pentru a se asigura că dispune de suficiente capital şi lichidităţi ce pot fi utilizate în cazul unei rambursări anticipate;
b)pe tot parcursul tranzacţiei se păstrează o distribuire proporţională între interesul iniţiatorului şi interesele investitorilor, în ceea ce priveşte plăţile de dobândă şi principal, cheltuielile, pierderile şi recuperările, pe baza soldurilor de rambursat ale creanţelor existente la una sau mai multe date de referinţă din cadrul fiecărei luni;
c)perioada de rambursare este considerată suficientă pentru 90% din totalul datoriilor (interesul iniţiatorului şi interesele investitorului) de rambursat
la începutul perioadei de rambursare anticipată, care trebuie să fie rambursate sau recunoscute ca fiind în stare de nerambursare;
d)ritmul rambursărilor nu este mai rapid decât cel produs de o rambursare liniară pe parcursul perioadei prevăzute la lit. c).
Art. 53 (1) - În cazul securitizărilor care conţin o clauză de rambursare anticipată a expunerilor de tip retail, care nu sunt angajate ferm şi pot fi revocate necondiţionat fără notificare prealabilă, în situaţia în care rambursarea anticipată este declanşată de scăderea nivelului marjei nete sub un nivel de referinţă, instituţia de credit trebuie să compare marja netă medie pe trei luni cu nivelul marjei nete de la care ea trebuie să renunţe la respectiva marjă (nivel limită).
(2)În cazul în care securitizarea nu prevede obligaţia de a renunţa la marja netă, nivelul limită se consideră a fi cu 4.5 puncte procentuale mai mare decât nivelul marjei nete care declanşează rambursarea anticipată.
Factorul de conversie care trebuie aplicat în sensul art. 51 este determinat de nivelul marjei nete medii efective pe trei luni în conformitate cu tabelul nr. 3.
Tabelul nr. 3
| Securitizare care cant,ine o clauză de rambursare anticipată controlată | Securitizare care cantine o clauză de ' rambursare anticipată necontrolată |
| Marja netă medie pe trei luni | Factor de conversie | Factor de conversie |
|---|---|---|
| Nivel superior nivelului A | 0% | 0% |
| Nivelul A | 1% | 5% |
| Nivelul B | 2% | 15% |
| Nivelul C | 10% | 50% |
| Nivelul D | 20% | 100% |
| Nivelul E | 40% | 100% |
unde:
-Nivelul A reprezintă nivelul marjei nete care se încadrează între 100% din nivelul limită şi 133,33 % din respectivul nivel;
-Nivelul B" reprezintă nivelul marjei nete pozitive care se încadrează între 75% din nivelul limită şi 100 % din respectivul nivet
-Nivelul C reprezintă nivelul marjei nete pozitive care se încadrează între 50% din nivelul limită şi 75 % din respectivul nivel;
–Nivelul D reprezintă nivelul marjei nete pozitive care se încadrează între 25% din nivelul limită şi 50 % din respectivul nivel;
–Nivelul E reprezintă nivelul marjei nete pozitive mai mic de 25% din nivelul limită.
Art. 55 - În cazul securitizărilor care conţin o clauză de rambursare anticipată a expunerilor de tip retail care nu sunt angajate ferm şi pot fi revocate necondiţionat, fără notificare prealabilă, în situaţia în care rambursarea anticipată este declanşată de o limită cantitativă referitoare la un element, altul decât marja netă medie pe trei luni, pentru determinarea factorului de conversie corespunzător Banca Naţională a României poate aplica un tratament asemănător celui prevăzut la art. 53 şi 54.
Art. 56 (1) În cazul în care pentru o anumită securitizare Banca Naţională a României intenţionează să aplice un tratament în conformitate cu prevederile art. 55, aceasta trebuie să informeze în prealabil autorităţile competente relevante din toate celelalte state membre.
(2)Înainte ca aplicarea unui astfel de tratament să devină parte a politicii generale a Băncii Naţionale a României pentru securitizările ce conţin clauze de rambursare anticipată de natura celei în cauză, Banca Naţională a Romîniei se consultă cu autorităţile competente relevante din toate celelalte state membre şi ţine cont de opiniile exprimate de acestea.
(3)Opiniile exprimate de autorităţile competente relevante din toate celelalte state membre în urma consultărilor prevăzute la alin. 3 şi tratamentul aplicat sunt făcute publice de către Banca Naţională a României.
(1)Pentru toate celelalte securitizări care cuprind o clauză controlată de rambursare anticipată a expunerilor reînnoibile se aplică un factor de conversie de 90%..
(2)Pentru toate celelalte securitizări care cuprind o clauză necontrolată de rambursare anticipată a expunerilor reînnoibile, se aplică un factor de conversie de 100%.
1.5.-Recunoaşterea diminuării riscului de credit asupra poziţiilor din securitizare
Art. 58 În cazul în care o poziţie din securitizare beneficiază de protecţie a creditului, calculul valorii ponderate la risc a expunerilor poate fi modificat în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii.
1.6.- Reducerea valon·i ponderate la risc a expunerilor
Art. 59 - (1) În cazul unei poziţii din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250%, instituţiile de credit pot, în locul includerii respectivei poziţii în calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, să deducă valoarea expunerii respective din fondurile proprii, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
(2)În sensul alin. 1, calculul valorii expunerii poate lua în considerare protecţia finanţată a creditului eligibilă, într-o modalitate conformă cu prevederile art. 58.
Art. 60 În cazul în care o instituţie de credit utilizează alternativa prevăzută la art.59 alin.I, o sumă egală cu de 12,5 ori suma dedusă conform prevederii menţionate trebuie dedusă, pentru scopurile art. 35, din valoarea ponderată la risc maximă a expunerii, specificată la art. 35, care trebuie calculată de instituţiile de credit în cauză.
Calculul valon·i ponderate la risc a expunerilor în cazul utilizării abordăn"i bazate pe modele interne de rating
2.1.Ierarhia metodelor
Pentru scopurile prevederilor art. 5-7 şi 9, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare se calculează în conformitate cu prevederile prezentei secţiuni.
Art. 62 - (1) În cazul unei poziţii care beneficiază de rating sau al unei poziţii pentru care se poate utiliza un rating implicit, pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerii se utilizează metoda bazată pe ratinguri prevăzută la par. 2.5 din prezenta secţiune.
(2)În cazul unei poziţii care nu beneficiază de rating, se utilizează metoda formulei reglementate, prevăzută la par. 2.6 din prezenta secţiune, cu excepţia cazurilor în care, potrivit prevederilor par. 2.3 din prezenta secţiune, este permisă utilizarea abordării bazate pe ratinguri interne.
Art. 63 - O instituţie de credit, alta decât o instituţie de credit iniţiatoare sau o instituţie de credit sponsor, poate utiliza metoda formulei reglementate numai cu aprobarea Băncii Naţionale a României.
Art. 64 - În cazul unei instituţii de credit iniţiatoare sau al unei instituţii de credit sponsor, care se află în imposibilitatea de a calcula Kirb şi care nu a obţinut aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe ratinguri interne pentru poziţiile sale din cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active, precum şi în cazul altor instituţii de credit care nu au obţinut aprobarea de a utiliza metoda formulei reglementate sau abordarea bazată pe ratinguri interne, pentru poziţiile din cadrul programelor de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active, o pondere de risc de 1250% este atribuită poziţiilor din securitizare care nu beneficiază de rating şi pentru care nu se poate utiliza un rating implicit.
2.2.Utilizarea ratingurilor implicite
Art. 65 - O instituţie de credit atribuie unei poziţii care nu beneficiază de rating un rating implicit, echivalent evaluării de credit atribuite poziţiilor care beneficiază de rating (,,poziţii de referinţă ,,) şi care au rangul cel mai înalt între poziţiile total subordonate poziţiei din securitizare în cauză care nu beneficiază de rating, în cazul în care următoarele cerinţe operaţionale minime sunt îndeplinite:
a)poziţiile de referinţă trebuie să fie total subordonate poziţiilor din securitizare care nu beneficiază de rating;
b)scadenţa aferentă poziţiilor de referinţă trebuie să fie cel puţin egală cu cea aferentă respectivei poziţii care nu beneficiază de rating ; şi
c)once rating implicit trebuie să fie actualizat în permanenţă pentru a reflecta orice schimbări intervenite în ratingul atribuit poziţiilor de referinţă.
2.3.Utilizarea abordării bazate pe ratingun· interne în cazul poziţiilor din cadrul programelor de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu
active
Art. 66 - (1) O instituţie de credit poate să atribuie unei poziţii care nu beneficiază de rating din cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active un rating derivat, potrivit prevederilor art. 67, dacă se obţine aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)poziţiile din titlurile pe termen scurt emise în cadrul programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active sunt poziţii care beneficiază de rating;
b)instituţia de credit demonstrează Băncii Naţionale a României că ratingurile sale interne cu privire la calitatea creditului poziţiei respective reflectă metodologia de evaluare, disponibilă în mod public, a uneia sau mai multor instituţii externe de evaluare a creditului eligibile, pentru atribuirea de ratinguri titlurilor garantate cu expuneri de tipul expunerilor securitizate;
c)instituţiile externe de evaluare a creditului a căror metodologie de evaluare este luată în considerare la stabilirea ratingurilor interne ale instituţiilor de credit, în sensul lit. b), includ acele instituţii externe de evaluare a creditului care au acordat un rating extern titlurilor pe termen
scurt emise în cadrul programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active. Elementele cantitative (precum parametrii pentru simularea condiţiilor de criză) utilizate pentru atribuirea unei anumite calităţi a creditului poziţiei din securitizare trebuie să fie cel puţin la fel de prudente precum cele utilizate de instituţiile externe de evaluare a creditului în cauză în metodologiile lor de evaluare;
d)la elaborarea metodologiei de evaluare internă, instituţia de credit ia în considerare metodologiile de rating relevante publicate, pe care instituţiile externe de evaluare a creditului eligibile le utilizează pentru atribuirea de ratinguri titlurilor pe termen scurt din cadrul programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active. Acest proces trebuie să fie formalizat de către instituţia de credit şi actualizat cu regularitate, aşa cum este prevăzut la lit. g);
e)metodologia de evaluare internă a instituţiei de credit include clasele de rating şi trebuie să existe o corespondenţă între aceste clase de rating şi ratingurile furnizate de instituţiile externe de evaluare a creditului eligibile. Această corespondenţă trebuie să fie formalizată în mod explicit;
j)metodologia de evaluare internă este utilizată de instituţia de credit în cadrul proceselor interne de administrare a riscului, inclusiv în cadrul proceselor decizionale, de informare a conducerii şi de alocare a capitalului;
g)auditorii interni sau externi, o instituţie externă de evaluare a creditului sau funcţia din cadrul instituţiei de credit care realizează controlul intern al creditului sau administrarea riscurilor efectuează examinări regulate ale procesului de evaluare internă şi a calităţii evaluărilor interne în ceea ce priveşte calitatea creditului aferentă expunerilor instituţiei de credit în
cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active. În situaţia în care examinarea este efectuată de auditorii interni, sau de funcţia din cadrul instituţiei de credit care realizează controlul intern al creditului sau administrarea riscurilor, aceste funcţii trebuie să fie independente de activităţile legate de derularea programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active, şi să nu aibă nici un fel de legătură cu clienţii;
h)instituţia de credit monitorizează performanţa ratingurilor interne în timp pentru a evalua calitatea metodologiei de evaluare internă şi ajustează, după caz, metodologia respectivă, în situaţia în care comportamentul expunerilor deviază în mod regulat de la cel indicat de ratingurile interne;
i)programul de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active include standarde de subscriere sub formă de ghiduri în domeniul creditului şi investiţiilor (de ex, pentru a decide asupra achiziţiei unui activ, administratorul programului de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active trebuie să ia în considerare tipul activului ce urmează să fie achiziţionat, tipul şi valoarea monetară a expunerilor ce rezultă din furnizarea facilităţilor de trezorerie şi a mijloacelor de creştere a calităţii creditului, distribuţia pierderii şi separarea din punct de vedere economic şi juridic a activelor transferate de entitatea care vinde activele; o analiză de credit asupra profilului de risc al vânzătorului activului este efectuată, care va include analiza performanţei financiare trecute şi viitoare a poziţiei curente de piaţă, a competitivităţii viitoare previzionate, a gradului de îndatorare, a fluxurilor de numerar, a ratei de acoperire a dobânzilor şi a ratingului datoriei; în plus, este efectuată o examinare a standardelor de subscriere ale vânzătorului, a capacităţii sale de a administra datoria şi a procedurilor sale de încasare).
j)standardele de subscriere ale programului de em1smne de titluri pe termen scurt garantate cu active stabilesc criterii minime de eligibilitate a activelor care, în special:
–să nu permită achiziţia activelor care înregistrează întârzieri semnificative la plată sau se află în stare de nerambursare;
–să limiteze concentrările excesive faţă de acelaşi debitor sau aceeaşi zonă geografică; şi
–să delimiteze tipul activelor ce urmează a fi achiziţionate;
k)programul de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active dispune de politici şi proceduri de încasare care iau în considerare capacitatea operaţională ş1 calitatea creditului administratorului creditului. Programul de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active trebuie să diminueze riscul vânzătorului/ administratorului creditului prin diferite mijloace, cum ar fi stabilirea de praguri de declanşare bazate pe calitatea curentă a creditului, care să împiedice orice confuzie cu privire la fonduri
1) estimarea agregată a pierderilor pentru un portofoliu de active ce se intenţionează a fi achiziţionate în cadrul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active trebuie să ia în considerare toate sursele de risc potenţial, cum ar fi riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţelor. În situaţia în care creşterea calităţii creditului fumizată de vânzător este dimensionată doar pe baza pierderilor aferente creditului, trebuie să se constituie o rezervă distinctă pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor, atunci când acest risc de diminuare a valorii creanţei este semnificativ pentru portofoliul de expuneri respectiv. Pentru cuantificarea nivelului creşterii calităţii creditului necesar, programul trebuie să analizeze seriile de informaţii istorice înregistrate pe
parcursul mai multor am, inclusiv pierderile, întârzierile la plată, diminuările de valoare a creanţelor şi rata de rotaţie a creanţelor şi
m)programul de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active include elemente structurale (cum ar fi praguri de închidere) pentru achiziţionare de expuneri în vederea diminuării riscurilor de deteriorare a calităţii creditului pentru portofoliul suport.
(2)-În procesul de aprobare prealabilă prevăzut la alin. 1, Banca Naţională a României poate acorda o derogare de la cerinţa ca metodologia de evaluare a unei instituţii externe de evaluare a creditului să fie disponibilă în mod public, în situaţia în care instituţia de credit demonstrează că datorită caracteristicilor specifice securitizării (spre exemplu structura unică a acesteia) nu există încă o astfel de metodologie de evaluare accesibilă publicului.
(1)Instituţia de credit atribuie poziţia care nu beneficiază de rating unui nivel de rating descris la art. 66.
(2)În sensul alin. 1, poziţiei care nu beneficiază de rating îi este atribuit un rating derivat identic evaluărilor de credit corespunzătoare acelui nivel de rating, aşa cum s-a prevăzut la art. 66.
(3)Pentru scopurile calculării valorii ponderate la risc a expunerilor, în cazul în care la iniţierea securitizării ratingul derivat este cel puţin la nivelul unui rating aferent unei investiţii cu risc scăzut, respectivul rating este considerat identic cu un rating eligibil fumizat de o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă.
| Orice alte evaluări ale creditului | 1250% | 1250% | 1250% |
Art. 70 - (1) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 71 şi 72, ponderile de risc din coloana A a fiecărui tabel de la art. 69 se aplică în cazul în care poziţia se situează în tranşa cu cel mai ridicat rang.
(2)Pentru a determina dacă o tranşă are cel mai ridicat rang nu este necesar să fie luate în considerare sumele datorate în baza contractelor aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute, comisioanele datorate sau alte plăţi similare.
Art. 71 - (1) Asupra unei poziţii dintr-o tranşă din securitizare având cel mai ridicat rang se poate aplica o pondere de risc de 6%, în situaţia în care respectiva tranşă este de rang superior din toate punctele de vedere faţă de o altă tranşă de poziţii din securitizare cărora le-ar fi atribuită o pondere de risc de 7% conform prevederilor art. 69.
(2)Prevederile alin. 1 devin aplicabile dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)Băncii Naţionale a României i se demonstrează că aceasta este justificată de calitatea de absorbţie a pierderilor pe care o au tranşele subordonate din securitizare; şi
b)fie poziţia beneficiază de un rating extern al creditului cu care a fost asociat nivelul 1 al scalei de calitate a creditului din tabelele 4 sau 5 fie, în cazul în care nu beneficiază de rating, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la lit. a) - c) de la art. 65. În cel de-al doilea caz, prin ăpoziţii
de referinţă" se înţeleg poziţiile din tranşa subordonată, cărora le-ar fi atribuită o pondere de risc de 7% potrivit prevederilor art. 69.
Art. 72 - (1) Ponderile de risc din coloana C a fiecărui tabel de la art. 69 se aplică în cazul în care poziţia se raportează la o securitizare în care numărul efectiv al expunerilor securitizate este mai mic de 6.
(2)În vederea calculului numărului efectiv al expunerilor securitizate, toate expunerile faţă de acelaşi debitor trebuie să fie tratate ca o singură expunere.
(3)Numărul efectiv al expunerilor se calculează astfel:
unde EADi reprezintă suma valorilor tuturor expunerilor înregistrate faţă de debitorul ăi".
(4)În cazul securitizării expunerilor care fac deja obiectul unei securitizări, instituţia de credit trebuie să ia în considerare numărul expunerilor securitizate din cadrul portofoliului şi nu pe cel al expunerilor suport din portofoliile iniţiale din care provin expunerile suport care fac deja obiectul unei securitizări.
(5)În situaţia în care se cunoaşte partea din portofoliu căreia îi corespunde cea mai mare expunere, C1, instituţia de credit poate determina N ca fiind l/C1.
Ponderile de risc prevăzute în coloana B ale fiecărui tabel de la art. 69 se aplică tuturor celorlalte poziţii.
Diminuarea riscului de credit pentru poziţiile din securitizare poate fi recunoscută în conformitate cu prevederile art. 83-85.
2.6.Metoda formulei reglementate
Art. 75 - Fără a aduce atingere prevederilor art. 81 şi 82, potrivit metodei formulei reglementate, ponderea de risc aplicabilă unei poziţii din securitizare este maximul dintre 7% şi ponderea de risc determinată potrivit prevederilor art. 76.
(1)Fără a aduce atingere prevederilor art 81 şi 82, ponderea de risc aplicabilă asupra valorii expunerii este:
12,SxS[L+T]-S[L], unde:
T
S[x=]
{ :irbr+ K[ X]- K[Kirbr ]+ (d· Kirbr I O) )(1- ew(Kirbr-L)I K,rbr)
daca x :'.:'. Kirbr} daca Kirbr < x
unde:
h = (1- Kirbr!ELGDl
C = Kirbr!(l - h)
(LGD - Kirbr)Kirbr + 0.25(1 - LGD)Kirbr
V
N
f = [v + Kirbr2 _c2J+ (1 -Kirbr)Kirbr - v
l - h (l - h)r:
g !image
a = g•c
b = g-(1-c)
d = l- (l -h)•(l-Beta[Kirbr; a, b])
K[x] = (1- h)-((1 - Beta[x; a, b]) x + Beta[x;a + l, b]c) 1 = 1OOO şi co = 20
(2)În sensul alin. 1:
a)Beta[x;a,b] reprezintă distribuţia beta cumulată cu parametrii ăa" şi ăb"în punctul x;
b)T reprezintă densitatea tranşei în care este deţinută poziţia şi se măsoară ca raport între:
–valoarea nominală a tranşei şi
–suma valorilor tuturor expunerilor care au fost securitizate.
În scopul calculului indicatorului T, valoarea expunerii unui instrument financiar derivat prevăzut în Anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în
marjă, atunci când costul curent de înlocuire nu are o valoare pozitivă, este expunerea la credit potenţială viitoare, calculată în conformitate cu prevederile acelui regulament;
c)Kirbr reprezintă raportul dintre: Kirb şi suma valorilor expunerilor care au fost securitizate. Kirbr se exprimă în formă zecimală (de exemplu, Kirbr egal cu 15% din portofoliu este exprimat ca 0,15);
d)L reprezintă nivelul creşterii calităţii creditului şi se măsoară ca raport între valoarea nominală a tuturor tranşelor subordonate tranşei în care este deţinută poziţia şi suma valorilor expunerilor care au fost securitizate. Profitul viitor capitalizat nu este luat în considerare la determinarea indicatorului L. Sumele datorate de contrapartide în cazul instrumentelor financiare derivate prevăzute în Anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă care reprezintă tranşe de rang inferior faţă de tranşa respectivă pot fi luate în considerare la determinarea indicatorului L la costul curent de înlocuire (excluzând expunerea la credit potenţială viitoare);
e)N reprezintă numărul efectiv de expunen securitizate, determinat în conformitate cu prevederile art. 72;
f)ELGD, valoarea medie ponderată în funcţie de expunere a pierderii în caz de nerambursare, se detennină astfel:
unde LGDi reprezintă LGD mediu pentru ansamblul expunerilor până la debitorul ăi", iar LGD se determină în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit si firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
În cazul securitizării expunerilor care au făcut deja obiectul unei securitizări, pentru poziţiile securitizate se aplică un LGD de 100%.
În situaţia în care riscul de nerambursare şi riscul de diminuare a valorii creanţei aferente creanţelor achiziţionate sunt tratate în mod agregat în cadrul unei securitizări (de ex. este disponibilă o singură rezervă sau o singură garanţie reală suplimentară excedentară pentru acoperirea pierderilor din oricare dintre surse), parametrul de intrare LGDi este media ponderată a pierderilor în caz de nerambursare (LGD) pentru riscul de credit şi a unei pierderi în caz de nerambursare (LGD) de 75% pentru riscul de diminuare a valorii creanţei.
Ponderile aplicate sunt cerinţele de capital la nivel individual pentru riscul de credit, şi, respectiv, pentru riscul de diminuare a valorii creanţei.
(3)În situaţia în care valoarea expunerii celei mai mari expuneri securitizate, C1, nu depăşeşte 3% din suma valorii expunerilor securitizate, instituţia de credit poate, în scopul aplicării metodei formulei reglementate, să atribuie pierderii în caz de nerambursare (LGD) o valoare de 50% şi pentru Nuna dintre următoarele două valori, potrivit lit. a sau b:
a)a) N-(C.Cm + (c;,= • )max -m c,,of sau
b)b)N = l/C1
(4)În sensul alin. 3, Cm reprezintă raportul între suma valorilor expunerilor celor mai mari expuneri ,,m" şi suma valorilor expunerilor aferente tuturor expunerilor securitizate. Valoarea parametrului ăm" poate fi stabilită de către instituţia de credit.
(5)În situaţia în care securitizările includ expuneri de tip retail, Banca Naţională a României poate permite implementarea metodei formulei reglementate cu următoarele simplificări: h = O şi v = O.
Diminuarea riscului de credit aferent poziţiilor din securitizare poate fi recunoscută în conformitate cu prevederile art 83, art. 84 şi 86-89.
2.7 Facilităţi de trezorerie
Art. 78 - În vederea determinării valorii expunerii unei poziţii din securitizare care nu beneficiază de rating şi care ia forma anumitor tipuri de facilităţi de trezorerie, se aplică prevederile prezentului paragraf.
Art. 79 - Asupra valorii nominale a unei facilităţi de trezorerie care nu poate fi utilizată decât în cazul unei crize generale a pieţei şi care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute la art. 40 se poate aplica un factor de conversie de 20%.
Asupra valorii nominale a unei facilităţi de trezorerie care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 42 se poate aplica un factor de conversie de 0%.
Art. 81 - În situaţia în care o instituţie de credit nu are posibilitatea de a calcula valoarea ponderată la risc a expunerilor pentru expunerile securitizate ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate, respectiva instituţie de credit poate, în mod excepţional şi numai cu aprobarea Băncii Naţionale a României, să aplice, pentru o perioadă limitată, metoda prevăzută la art. 82 pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor pentru o poziţie din securitizare care nu beneficiază de rating reprezentată sub forma unei facilităţi de trezorerie care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute la art. 40 sau care se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 79.
Art. 82 - (1) -Cea mai mare pondere de risc care s-ar aplica, potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, expunerilor securitizate în cazul în care acestea nu ar fi fost securitizate, poate fi aplicată poziţiei din securitizare reprezentate de o facilitate de trezorerie.
(2)Pentru a determina valoarea expunerii poziţiei se poate aplica un factor de conversie de 50% asupra valorii nominale a facilităţii de trezorerie, dacă respectiva facilitate are o scadenţă iniţială de cel mult un an.
(3)În situaţia în care facilitatea de trezorerie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 79 se poate aplica un factor de conversie de 20%.
(4)În toate celelalte cazuri, în afară de cele de la alin. 2 şi 3, se aplică un factor de conversie de 100%.
2.8.Recunoaşterea diminuării riscului de credit în cazul poziţiilor din securitizare
Art. 83 - O protecţie finanţată a creditului eligibilă în vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerilor potrivit prevederilor BNR-CNVM nr. 14/19/2006 ulamentului privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, se limitează la cea care este eligibilă potrivit Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, iar recunoaşterea sa este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor minime relevante prevăzute în respectivele regulamente.
Art. 84 - Protecţia nefinanţată eligibilă a creditului şi furnizorii unei astfel de protecţii se limitează la acelea care sunt eligibile potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, iar recunoaşterea acestora este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor minime relevante prevăzute în respectivul regulament.
Art. 85 - În situaţia în care valoarea ponderată la risc a expunerilor este calculată utilizând metoda bazată pe ratinguri, valoarea expunerii şi/sau valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare, pentru care a fost obţinută o protecţie a creditului, pot fi modificate în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, aşa cum se aplică acestea la calculul valorii ponderate la risc a expunerii potrivit prevederilor Regulamentului BNR CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard.
Art. 86 - (1) În situaţia în care valoarea ponderată la risc a expunerilor este calculată utilizând metoda formulei reglementate, instituţia de credit determină ăponderea de risc efectivă" a respectivei poziţii.
(2)Pentru scopurile aplicării alin. I, se raportează valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă poziţiei la valoarea expunerii poziţiei respective, iar rezultatul obţinut se multiplică cu 100.
Art. 87 - În cazul protecţiei finanţate a creditului, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente poziţiei din securitizare este produsul dintre valoarea expunerii aferente poziţiei, ajustate cu protecţia finanţată aferentă poziţiei (E*, calculat potrivit prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, în scopul calculului valorii ponderate la risc a expunerii potrivit prevederilor Regulamentului BNR CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, considerând că valoarea poziţiei din securitizare este egală cu E) şi ponderea de risc efectivă.
În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, valoarea ponderată la risc a expunerii aferente poziţiei din securitizare este suma dintre:
a)produsul dintre valoarea protecţiei ajustate, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, în cazul în care există un decalaj în ceea ce priveşte deviza şi scadenţa (GA) şi ponderea de risc aferentă furnizorului protecţiei şi
b)produsul dintre valoarea poziţiei din securitizare mai puţin GA şi ponderea de risc efectivă.
(1)În cazul în care prin diminuarea riscului de credit se acoperă
ăprima pierdere" aferentă poziţiei din securitizare sau totalitatea pierderilor pe o bază proporţională aferente poziţiei din securitizare, instituţia de credit poate aplica prevederile de la art 86-88.
(2)În celelalte cazuri, instituţia de credit tratează poziţia din securitizare ca reprezentând două sau mai multe poziţii, partea neacoperită fiind considerată poziţia cu cea mai scăzută calitate a creditului.
(3)În vederea calculului valorii ponderate la risc a expunerii pentru poziţia de la alin. 2 se aplică prevederile art. 75-77, cu următoarele modificări:
a)în cazul unei protecţii finanţate a creditului, ,,T" este ajustat la e*
b)în cazul unei protecţii nefinanţate a creditului, T este ajustat la T-g.
(4)Indicatorii prevăzuţi la alin. 3 au următoarele semnificaţii:
a)e* reprezintă raportul dintre E* şi valoarea noţională totală a portofoliului suport
b)E* reprezintă valoarea expunerii ajustate pentru poziţia din securitizare,
calculată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, aşa cum se aplică acestea pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, considerând valoarea poziţiei din securitizare ca fiind
c)g este raportul dintre valoarea nominală a protecţiei creditului (ajustată în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii pentru eventualele decalaje de devize sau scadenţe) şi suma valorilor expunerilor pentru expunerile securitizate.
(5)În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, ponderea de risc aferentă furnizorului protecţiei se aplică acelei părţi a poziţiei care nu este luată în considerare de valoarea ajustată a lui T.
2.9.Cerinţe suplimentare de capital pentru securitizarea expunen1or reînnoibile cu clauză de rambursare anticipată
Art. 90 - În afară de valoarea ponderată la risc a expunerilor calculată pentru poziţiile sale din securitizare, o instituţie de credit iniţiatoare trebuie să calculeze o valoare ponderată la risc a expunerii în conformitate cu metodologia prevăzută la par. 1.4, secţiunea 1 a prezentului capitol, în situaţia în care expunerile reînnoibile transferate în cadrul unei securitizări care conţine o clauză de rambursare anticipată.
Pentru scopurile art 90, art. 92 şi 93 înlocuiesc art. 46 şi 47.
Art. 92 (1) Pentru scopul prevederilor acestui paragraf, pnn interesul iniţiatorului se înţelege suma următoarelor elemente:
a)valoarea expunerii pentru partea noţională a portofoliului de sume trase, transferate în cadrul securitizării, a cărei proporţie în raport cu valoarea portofoliului total transferat în cadrul structurii de securitizare, determină proporţia fluxurilor de numerar generate de încasarea principalului şi a
dobânzii, precum şi a altor sume asociate care nu sunt disponibile pentru efectuarea de plăţi către cei care deţin poziţii din securitizare în cadrul securitizării; şi
b)valoarea expunerii pentru partea portofoliului de sume netrase aferente liniilor de credit ale căror sume trase au fost transferate în cadrul securitizării, a cărei proporţie în raport cu valoarea totală a sumelor netrase este egală cu raportul între valoarea expunerii prevăzute la lit. a) şi valoarea expunerii pentru portofoliul de sume trase transferate în cadrul securitizării.
(2)Pentru a răspunde definiţiei prevăzute la alin. 1, interesul iniţiatorului nu se poate subordona intereselor investitorilor.
(3)Prin interese ale investitorilor se înţelege valoarea expunerii pentru partea noţională a portofoliului de sume trase care nu se încadrează în prevederile alin. 1 lit. a), la care se adaugă şi valoarea expunerii pentru partea din portofoliului de sume netrase aferente liniilor de credit ale căror sume trase au fost transferate în cadrul securitizării, care nu se încadrează în prevederile alin. 1 lit. b).
Art. 93 - (1) Expunerea instituţiei de credit iniţiatoare, asociată drepturilor care îi conferă partea din interesul iniţiatorului, descrisă la art. 92 alin. 1 lit. a), nu este tratată precum o poziţie din securitizare, ci precum o expunere proporţională la sumele trase securitizate, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate, pentru o valoare egală cu cea prevăzută la art. 92 alin. 1 lit. a).
(2)Se consideră că instituţia de credit iniţiatoare deţine o expunere proporţională la sumele netrase aferente liniilor de credit ale căror sume trase au fost transferate în cadrul securitizării, pentru o valoare egală cu cea prevăzută la art. 92 alin. 1 lit. b).
2.1O Reducerea valon·i ponderate la risc a expunerilor
Art. 94 - (1) Valoarea ponderată la risc a expunerii aferente unei poziţii din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250% poate fi redusă cu de 12,5 ori suma tuturor ajustărilor de valoare aplicate de instituţia de credit în ceea ce priveşte expunerile securitizate.
(2)În măsura în care ajustările de valoare sunt luate în considerare pentru scopurile alin. 1 acestea nu sunt luate în considerare în scopul efectuării calculelor menţionate la art. 65 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit si firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
Art. 95 - Valoarea ponderată la risc a expunerii aferentă unei poziţii din securitizare poate fi redusă cu de 12,5 ori suma tuturor ajustărilor de valoare aplicate de instituţia de credit în ceea ce priveşte poziţia respectivă.
Art. 96 - (1) În cazul unei poziţii din securitizare căreia îi este atribuită o pondere de risc de 1250% , instituţiile de credit pot, în locul includerii respectivei poziţii în calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, să deducă valoarea expunerii aferente poziţiei din fondurile proprii, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
(2)În sensul alin. 1:
a)valoarea expunerii unei poziţii poate fi determinată pornind de la valoarea ponderată la risc a expunerilor, ţinând cont de orice eventuale reduceri efectuate în conformitate cu prevederile art. 94 şi 95;
b)calculul valorii expunerii poate lua în considerare protecţia finanţată a creditului eligibilă în conformitate cu metodologia prevăzută la paragraful 2.8 din prezenta secţiune şi
c)în cazul în care pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor se foloseşte metoda formulei reglementate şi L ::; Kirbr şi [L + T] > Kirbr, poziţia poate fi tratată ca reprezentând două poziţii distincte în care L este egal cu Kirbr pentru poziţia cu cel mai ridicat rang.
Art. 97 - În cazul în care o instituţie de credit utilizează alternativa prevăzută de art.96 alin. I, o sumă egală cu de 12,5 ori suma dedusă conform prevederii menţionate este dedusă, pentru scopurile art.68, din valoarea ponderată la risc maximă a expunerii specificată la art.68 care trebuie calculată de instituţiile de credit în cauză.
Art. 98 - Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor şi/sau a sancţiunilor prevăzute la art.226, art. 227, art.229, precum şi la art.284 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Art. 99- Fără a aduce atingere prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE
Nr. 19 din 14 decembrie 2006 Nr. 116 din 14 decembrie 2006
O R D I N
pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit
și al firmelor de investiții*)
Având în vedere dispozițiile art. 124, 126, 278, 384 și 385 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,
în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și ale art. 1, 2 și ale art. 7 alin. (1), (3), (10) și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,
Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:
Art. 1. — Se aprobă Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții, prevăzut în anexa**) care face parte integrantă din prezentul ordin.
Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Președintele Consiliului de administrație Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României, a Valorilor Mobiliare,
Mugur Constantin Isărescu Gabriela Anghelache
*)Ordinul nr. 19/116/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 28 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.
**)Anexa este reprodusă în facsimil.
R E G U L A M E N T U L Nr. 22/27/2006
privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții
(1)Termenii şi expresiile utilizate în prezentul regulament au înţelesul prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Expresia piaţă reglementată are înţelesul prevăzut în Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare.
Termenii şi expresiile instituţii, firme de investiţii şi firmă locală au înţelesul prevăzut în Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii.
Expresiile fonduri proprii şi capital iniţial au înţelesul prevăzut în Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
Expresia membru compensator are înţelesul prevăzut în Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr.13/2005 privind autorizarea şi funcţionarea depozitarului central, caselor de compensare şi contrapartidelor centrale, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)În înţelesul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)firme de investiţii recunoscute din state terţe - firme care îndeplinesc următoarele condiţii:
(i)dacă ar fi fost înfiinţate în România, s-ar fi încadrat în definiţia societăţilor de servicii de investiţii financiare;
(ii)sunt autorizate într-un stat terţ; şi
(iii)sunt supuse·şi respectă cerinţe prudenţiale considerate de către autorităţile competente din România ca fiind cel puţin la fel de stricte ca cele stabilite în prezentul regulament;
b)instrument financiar - orice contract care generează simultan un activ financiar (pentru una dintre părţi) şi o datorie financiară sau un instrument de capital (pentru cealaltă dintre părţi);
c)instrumente financiare derivate tranzacţionate pe OTC (over-the-counter) - elementele enumerate în cadrul listei din Anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr.20/ 25/ 2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul
instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, altele decât acele elemente cărora le este atribuită, potrivit art.8 din cadrul aceluiaşi regulament, o valoare a expunerii egală cu zero;
d)titlu convertibil - un titlu care, la alegerea deţinătorului, poate fi schimbat cu un alt titlu;
e)warrant - un titlu care conferă deţinătorului dreptul de a cumpăra un activ suport la un preţ stabilit, până la sau la data expirării warrant-ului şi care poate fi decontat prin livrarea activului suport însuŞ,i sau prin decontare în numerar;
f)finanţare de stocuri - poziţii în care stocuri fizice au fost vândute forward, iar costul finanţării a fost îngheţat până la data vânzării forward;
–g) acord repa şi acord reverse repa - orice acord pnn care o instituţie sau contrapartida sa transferă titluri/ mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea titlurilor/ mărfurilor, cu condiţia ca această garanţie să fie emisă de către o bursă recunoscută care deţine drepturile asupra titlurilor/ mărfurilor, dar rară ca prin acord să fie permisă transferarea sau gajarea unui anumit titlu/ marfă către mai mult de o contrapartidă la un moment dat, şi prin care se angajează să le răscumpere
–sau să răscumpere titluri/ mărfuri care prezintă aceleaşi caracteristici - la un preţ specificat, la o dată viitoare care este specificată, sau urmează a fi specificată, de către cel care efectuează transferul. Acordul reprezintă un acord repo pentru instituţia care vinde titlurile/ mărfurile şi un acord reverse repo pentru instituţia care le cumpără;
h)operaţiuni de dare de titluri/ mărfuri cu împrumut şi operaţiuni de luare de titluri/ mărfuri cu împrumut - orice tranzacţie în care o instituţie sau contrapartida sa transferă titluri/ mărfuri în schimbul unei garanţii corespunzătoare, iar împrumutatul se angajează să restituie titlurile/ mărfurile echivalente la o dată viitoare sau atunci când i se solicită astfel de către cel care efectuează transferul, tranzacţia respectivă reprezentând dare de titluri/ mărfuri cu împrumut pentru instituţia care transferă titlurile/ mărfurile şi luare de titluri/ mărfuri cu împrumut pentru instituţia către care acestea sunt transferate;
i)delta - variaţia aşteptată a preţului unei opţiuni în raport cu o variaţie mică a preţului instrumentului suport al opţiunii;
j)capital - fonduri proprii;
(3)Pentru scopurile alin.(2) lit.b), instrumentele financiare înglobează atât instrumente financiare primare sau instrumente cash, cât şi instrumente financiare derivate a căror valoare derivă din preţul unui instrument financiar suport, o rată, un indice sau preţul unui alt element suport şi includ cel puţin instrumentele spţcificate în art.2 pct.1 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr.31/ 2006 de completare a reglementărilor CNVM în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene.
(1)• Portofoliul de tranzacţionare (trading book) al unei instituţii cuprinde toate poziţiile pe instrumente financiare şi mărfuri care sunt deţinute fie cu intenţie de tranzacţionare, fie pentru a acoperi alte elemente din portofoliul de tranzacţionare şi care, fie sunt libere de orice clauze restrictive cu privire la posibilitatea tranzacţionării acestora, fie pot fi acoperite.
(2)Poziţiile deţinute cu intenţie de tranzacţionare sunt acele poziţii deţinute intenţionat în vederea revânzării pe termen scurt şi/ sau cu intenţia de a beneficia de pe urma diferenţelor pe termen scurt, reale sau aşteptate, dintre preţurile de cumpărare şi vânzare sau de pe urma altor variaţii de preţ sau de rată a dobânzii. Termenul "poziţii" include poziţii proprii şi poziţii care rezultă atât din servicii prestate clienţilor (client servicing), cât şi din operaţiuni efectuate în calitate de formator de piaţă.
(3)Intenţia de tranzacţionare trebuie demonstrată pe baza strategiilor, politicilor ş1 procedurilor stabilite de instituţie, potrivit Anexei VI, Partea A, în scopul administrării unei anumite poziţii sau portofoliului.
(4)Instituţiile trebuie să stabilească şi să menţină sisteme şi mecanisme de control pentru administrarea portofoliului de tranzacţionare potrivit Anexei VI, Părţile B şi D.
(5)Acoperirile interne pot fi incluse în portofoliul de tranzacţionare, caz în care se aplică Anexa VI, Partea C.
Fondurile proprii de nivel I se compun din totalul elementelor de la art.4 lit.a) - c) din Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, mai puţin totalul elementelor de la art.5 lit.a), f) şi e) din cadrul aceluiaşi regulament.
(1)Sub rezerva prevederilor alin.(2) - (5) şi ale art.6 şi 7, fondurile proprii ale societăţilor de servicii de investiţii financiare şi ale instituţiilor de credit se determină în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
(2)Prin derogare de la prevederile alin.I, instituţiile care sunt obligate să îndeplinească cerinţele de capital calculate potrivit art.12, art.17 - 20 şi Anexelor I şi III - V pot utiliza, numai în acest scop şi cu aprobarea autorităţii competente, o modalitate alternativă de determinare a fondurilor proprii. Nicio parte din fondurile proprii utilizată în acest scop nu poate fi folosită simultan pentru a îndeplini alte cerinţe de capital.
Această modalitate alternativă de determinare este reprezentată de suma următoarelor elemente:
a)fondurile proprii aşa cum sunt definite în Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii;
b)profiturile nete aferente portofoliului de tranzacţionare al instituţiei, nete de orice obligaţie sau dividend previzibile, minus pierderile nete din alte activităţi ale acesteia, cu condiţia ca niciuna din aceste sume să nu fi fost deja inclusă, în calitate de element prevăzut la art.4 lit.c) sau art.5 lit.e) din Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, în cadrul elementului de la lit.a) a prezentului paragraf;
c)capitalul sub formă de împrumut subordonat şi/ sau elementele la care se face referire în alin.(5) al acestui articol, cu respectarea condiţiilor prevăzute în alin.(3) şi
(4)ale acestui articol şi în art.6.
(3)Capitalul sub formă de împrumut subordonat la care se face referire la alin.(2) paragraful al 2-lea lit.c) trebuie să aibă o scadenţă iniţială de cel puţin doi ani. Sumele aferente acestora trebuie să fie integral plătite, iar contractul de împrumut nu trebuie să conţină nicio clauză care să prevadă că, în anumite condiţii, altele decât lichidarea instituţiei, datoria devine rambursabilă înainte de data stabilită prin contract, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă aprobă această rambursare. Atât principalul cât şi dobânda aferente unui asemenea capital sub formă de împrumut subordonat nu pot fi rambursate dacă o asemenea rambursare ar presupune ca fondurile proprii ale instituţiei în cauză să devină mai mici decât 100% din cerinţele totale de capital.
În situaţia în care fondurile proprii ale instituţiei scad sub 120% din cerinţele totale de capital, aceasta trebuie să notifice autorităţii competente toate rambursările aferente unui astfel de capital sub formă de împrumut subordonat.
(4)Capitalul sub formă de împrumut subordonat la care se face referire la alin.(2) paragraful al 2-lea lit.c) nu poate depăşi un maxim de 150% din fondurile proprii de nivel I rămase să îndeplinească cerinţele calculate potrivit art.12, art.17 - 20 şi anexelor I la V şi se poate apropia de acest maxim numai în condiţiile aprobării prealabile de către autoritatea competentă.
(5)Instituţiile pot, cu aprobarea autorităţii competente, să înlocuiască capitalul sub formă de împrumut subordonat, la care se face referire la alin.(2) paragraful al 2-lea lit.c), cu elementele prevăzute la art.12(2) lit.a) - b) şi art.12(3) din Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
(1)Societăţile de servicii de investiţii financiare pot, cu aprobarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, acordată în condiţiile în care aceasta consideră că este adecvat din punct de vedere prudenţial, să depăşească plafonul pentru capitalul sub formă de împrumut subordonat prevăzut la art.5(4), dacă totalul unui asemenea capital sub formă de împrumut subordonat şi al elementelor la care se face referire în art.5(5) nu depăşeşte 200% din fondurile proprii de nivel I rămase să îndeplinească cerinţele calculate potrivit art.12, art.17 - 20 şi Anexelor I şi III la V.
(2)Instituţiile de credit pot, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, acordată în condiţiile în care aceasta consideră că este adecvat din punct de vedere prudenţial, să
depăşească plafonul pentru capitalul sub formă de împrumut subordonat prevăzut la art.5(4), dacă totalul unui asemenea capital sub formă de împrumut subordonat şi al elementelor la care se face referire în art.5(5) nu depăşeşte 250% din fondurile proprii de nivel I rămase să îndeplinească cerinţele calculate potrivit art.17 - 20 şi Anexelor I şi III la V.
(1)În cazul în care o instituţie calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor pentru scopurile Anexei II ale prezentului regulament potrivit prevederilor Regulamentului BNR CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating atunci pentru scopurile calculului prevăzut la art. 34 din cadrul aceluiaşi regulament, se aplică următoarele:
a)ajustările de valoare realizate pentru a ţine cont de calitatea creditului contrapartidei pot fi incluse în totalul ajustărilor de valoare şi a provizioanelor constituite pentru expunerile indicate în Anexa II; şi
b)sub rezerva obţinerii aprobării autorităţilor competente, valoarea pierderii aşteptate aferente expunerii la riscul de credit al contrapartidei este zero dacă, la evaluarea unei poziţii incluse în portofoliul de tranzacţionare, riscul de credit al contrapartidei este luat în considerare în mod adecvat.
În cazul unor astfel de instituţii, pentru scopurile lit.a), asemenea ajustări de valoare nu se includ în fondurile proprii decât în conformitate cu prevederile acestui alineat.
(2)Pentru scopurile prezentului articol, se aplică art.I06 şi art.I07 din Regulamentul BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul risculuî de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard şi art.259 - 262 din Regulamentul BNR CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
Pe toată durata funcţionării, instituţiile trebuie să respecte cerinţele de capital şi limitele privind expunerile mari calculate în conformitate cu prevederile prezentului regulament.
(1)Instituţiile trebuie să deţină un nivel al fondurilor proprii care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu suma următoarelor:
a)cerinţele de capital pentru activităţile care aparţin portofoliului de tranzacţionare, calculate în concordanţă cu Anexele I, II şi, după caz, Anexa V; şi
b)cerinţele de capital pentru întreaga activitate, calculate în concordanţă cu metodele şi opţiunile descrise în Anexele III, IV şi, după caz, Anexa V.
(2)Prin derogare de la prevederile alin.I, instituţiile pot, cu aprobarea autorităţii competente, să calculeze cerinţele de capital pentru activităţile ce aparţin portofoliului de tranzacţionare, conform prevederilor art.2 lit.a) din Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi pct.6, 7 şi 9 din Anexa II la prezentul regulament, în condiţiile în care sunt îndeplinite următoarele cerinţe în ceea ce priveşte dimensiunea activităţilor ce aparţin portofoliului de tranzacţionare:
a)activităţile ce aparţin portofoliului de tranzacţionare nu depăşesc în mod normal 5% din totalul activităţii;
b)poziţiile totale din portofoliul de tranzacţionare nu depăşesc în mod normal echivalentul în RON a 15 milioane EUR; şi
c)activităţile ce aparţin portofoliului de tranzacţionare nu depăşesc niciodată 6% din totalul activităţii, iar poziţiile totale din portofoliul de tranzacţionare nu depăşesc niciodată echivalentul în RON a 20 milioane EUR.
(3)Pentru scopurile alin.(2) lit.a) şi c), totalul activităţii este dat de mărimea activităţii din bilanţ şi din afara bilanţului. Pentru a determina mărimea activităţii din bilanţ şi din afara bilanţului, titlurile de creanţă se evaluează la valoarea lor de piaţă sau la valoarea lor nominală, titlurile de capital la valoarea lor de piaţă, iar instrumentele financiare derivate conform valorii nominale sau valorii de piaţă a instrumentelor suport. Poziţiile lungi şi poziţiile scurte se însumează indiferent de semnul lor. Metodele de evaluare se utilizează în mod consecvent.
(4)În cazul în care o instituţie depăşeşte una sau ambele limite impuse la alin.(2) lit.a) şi
b)pe o perioadă de timp ce nu poate fi considerată scurtă, sau depăşeşte una sau ambele limite impuse la alin.(2) lit.c), instituţia respectivă este supusă, în ceea ce priveşte activităţile ce aparţin portofoliului de tranzacţionare, cerinţelor impuse la alin.(1) lit.a) şi trebuie să notifice acest lucru autorităţii competente.
Articolul 1O
(1)Prin derogare de la prevederile pct.13 şi 14 din Anexa I, cerinţa de risc specific pentru orice obligaţiune care se încadrează în art.52 - 54 din Regulamentul BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, este egală cu cerinţa de risc specific aferentă unui element eligibil având aceeaşi scadenţă reziduală cu cea a unei asemenea obligaţiuni, diminuată corespunzător procentelor prevăzute în art.55 din cadrul aceluiaşi regulament.
(2)Dacă, în conformitate cu pct.52 din Anexa I, o autoritate competentă dintr-un alt stat membru aprobă ca eligibil un organism de plasament colectiv (OPC) dintr-un stat terţ, autoritatea competentă din România se poate folosi de această aprobare rară a mai efectua o evaluare proprie.
(1)Cerinţele art.2 din Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii se aplică societăţifor de servicii de investiţii financiare, sub rezerva alin.(2) - (4) şi a art.22 din prezentul regulament.
(2)Prin derogare de la prevederile alin. I, societăţile de servicii de investiţii financiare care nu sunt autorizate să presteze serviciile de investiţii prevăzute la art.5(1) pct.1 lit.c) şi e)
din Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare pot, cu aprobarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, să deţină un nivel al fondurilor proprii care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu maximul dintre:
a)suma cerinţelor de capital cuprinse la art.2 lit.a) - c) din Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii; şi
b)suma prevăzută la art.12.
(3)Prin derogare de la prevederile alin.1, societăţile de servicii de investiţii financiare care deţin un nivel al capitalului iniţial în conformitate cu art.7(1) lit.c) din Legea nr.29712004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, dar care se află într-una dintre următoarele categorii, trebuie să deţină un nivel al fondurilor proprii care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu suma dintre cerinţele de capital calculate potrivit art.2 lit.a)
–c) din Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi suma prevăzută la art.12 din prezentul regulament:
a)societăţi de servicii de investiţii financiare care tranzacţionează în cont propriu numai cu scopul de a duce la îndeplinire sau de a executa ordinul unui client sau cu scopul de a-şi asigura accesul la un sistem de compensare şi decontare sau la o bursă recunoscută atunci când acţionează în calitate de agent sau când execută ordinul unui client; şi
b)societăţi de servicii de investiţii financiare:
(i)care nu deţin bani sau titluri ale clienţilor;
(ii)care efectuează tranzacţii numai în cont propriu;
(iii)care nu au clienţi externi;
(iv)ale căror tranzacţii se execută şi se decontează sub responsabilitatea unei instituţii de compensare şi sunt garantate de aceasta.
(4)Societăţile de servicii de investiţii financiare menţionate la alin.(2) şi (3) trebuie să respecte... toate celelalte prevederi referitoare la riscul operaţional din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr.23/ 28/ 2006 privind criteriile tehnice referitoare la organizarea şi tratamentul riscurilor, precum şi criteriile tehnice utilizate de autorităţile competente pentru verificarea şi evaluarea acestora.
(5)Prevederile art.I 2 se aplică doar societăţilor de servicii de investiţii financiare cărora li se aplică alin.(2) sau (3), în modul specificat în cadrul respectivului articol.
(1)Societăţile de servicii de investiţii financiare trebuie să menţină fonduri propm echivalente cu o pătrime din valoarea cheltuielilor generale fixe aferente anului precedent.
(2)Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare poate modifica cerinţa prevăzută la alin.(I) în cazul unei schimbări semnificative a activităţii societăţii faţă de anul precedent.
(3)În cazul în care o societate de servicii de investiţii financiare nu a funcţionat cel puţin un an, incluzând ziua în care a început activitatea, cerinţa este de o pătrime din suma cheltuielilor generale fixe previzionată în planul său de afaceri, dacă Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nu solicită o revizuire a acestui plan.
(1)Societăţile de servicii de investiţii financiare pot fi exceptate de la îndeplinirea cerinţelor de capital pe bază consolidată stabilite în prezentul articol, cu autorizarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, cu condiţia ca toate firmele de investiţii din grup să fie acoperite de prevederile art.I I(2), iar grupul să nu includă instituţii de credit.
(2)În cazul în care cerinţele prevăzute la alin.(I) sunt îndeplinite, firma de investiţii - mamă la nivelul unui stat membru trebuie să deţină un nivel al fondurilor proprii la nivel consolidat care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu maximul dintre următoarele două sume, calculate pe baza situaţiei financiare consolidate a firmei de investiţii - mamă şi în conformitate cu Secţiunea 3 a prezentului capitol:
a)suma cerinţelor de capital prevăzute la art.2 lit.a)- c) din Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile
.) de credit şi firmele de investiţii; şi
b)suma prevăzută la art.I 2.
(3)În cazul în care cerinţele prevăzute la alin.(1) sunt îndeplinite, societatea de servicii de investiţii financiare controlată de către o societate financiară holding trebuie să deţină un nivel al fondurilor proprii la nivel consolidat care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu maximul dintre următoarele două sume, calculate pe baza situaţiei financiare consolidate a societăţii financiare holding şi în conformitate cu Secţiunea 3 a prezentului capitol:
a)suma cerinţelor de capital prevăzute la art.2 lit.a)- c) din Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii; şi
b)suma prevăzută la art.12.
(1)Societăţile de servicii de investiţii financiare pot fi exceptate de la îndeplinirea cerinţelor de capital pe bază consolidată stabilite în prezentul articol, cu autorizarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, cu condiţia ca toate firmele de investiţii din grup să se încadreze în categoriile prevăzute la art.11 alin.(2) şi (3), iar grupul să nu includă instituţii de credit.
(2)În cazul în care cerinţele prevăzute la alin.(1) sunt îndeplinite, firma de investiţii - mamă la nivelul unui stat membru trebuie să deţină un nivel al fondurilor proprii la nivel consolidat care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu suma cerinţelor de capital prevăzute la art.2 lit.a) - c) din Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi suma prevăzută la art.12, calculate pe baza situaţiei financiare consolidate a firmei de investiţii - mamă şi în conformitate cu Secţiunea 3 a prezentului capitol
(3)În cazul în care cerinţele prevăzute la alin.(1) sunt îndeplinite, societatea de servicii de investiţii financiare controlată de către o societate financiară holding trebuie să deţină un nivel al fondurilor proprii la nivel consolidat care să fie întotdeauna mai mare sau egal cu suma cerinţelor de capital prevăzute la art.2 lit.a) - c) din Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi suma prevăzută la art.12, calculate pe baza situaţiei financiare consolidate a societăţii financiare holding şi în conformitate cu Secţiunea 3 a prezentului capitol.
Calcularea cerinţelor pe bază consolidată
(1)Pentru scopul calculării, pe bază consolidată, a cerinţelor de capital stabilite în Anexele I şi V şi a expunerilor faţă de clienţi prevăzute la art.17 - 20, poziţiile din portofoliul de tranzacţionare al unei instituţii pot fi compensate cu poziţiile din portofoliul de tranzacţionare al altei instituţii, în conformitate cu regulile stabilite la art.17 - 20 şi în Anexele I şi V.
Poziţiile pe valută ale unei instituţii pot fi compensate cu poziţiile pe valută ale altei instituţii, în conformitate cu regulile stabilite în Anexele III şi/ sau V. Totodată, poziţiile pe mărfuri ale unei instituţii pot fi compensate cu poziţiile pe mărfuri ale altei instituţii, în conformitate cu regulile stabilite în Anexa IV şi/ sau Anexa V.
Compensarea menţionată la primele două paragrafe poate fi efectuată numai între poziţiile din portofoliile de tranzacţionare ale instituţiilor care îndeplinesc, pe bază individuală, cerinţele de capital impuse în art.2 din Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi cerinţele privind monitorizarea şi controlul expunerilor mari prevăzute în Secţiunea 4 a prezentului capitol.
(2)Poziţiile din portofoliile de tranzacţionare şi, respectiv, poziţiile pe valută şi pe mărfuri, aferente entităţilor localizate în state terţe pot fi compensate, numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
a)entităţile respective au fost autorizate într-un stat terţ şi fie se încadrează în definiţia instituţiilor de credit prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, fie sunt firme de investiţii recunoscute din state terţe;
b)asemenea entităţi se conformează, pe bază individuală, cu norme de adecvare a capitalului similare celor prevăzute prin prezentul regulament; şi
c)în ţările terţe în cauză nu există nicio reglementare care să poată afecta semnificativ transferul fondurilor în cadrul grupului.
(3)Fără a lua în considerare prevederile alin.(1) paragraful al 3-lea, compensarea prevăzută la primele două paragrafe ale aceluiaşi alineat poate fi efectuată între instituţiile din cadrul unui grup, care au fost autorizate în România, în condiţiile în care:
a)există o alocare satisfăcătoare a capitalului în cadrul grupului; şi
b)cadrul de reglementare, cel legal sau contractual în care instituţiile îşi desfăşoară activitatea, este de natură să garanteze suportul financiar reciproc în cadrul grupului.
(4)Compensarea prevăzută la primele două paragrafe ale alin.(1) poate fi efectuată între instituţiile din cadrul unui grup care îndeplinesc condiţiile impuse la alin.(3) şi orice instituţie inclusă în acelaşi grup care a fost autorizată în alt stat membru, dacă acea instituţie are obligaţia să îndeplinească, pe bază individuală, cerinţele de capital impuse la art.9, art.11, precum şi cerinţele de la art.I7.
(1)La calculul fondurilor proprii pe bază consolidată se aplică prevederile art.26 alin.(1) şi alin.(3) - (5) din Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
(2)Pentru scopul calculării fondurilor proprii pe bază consolidată, instituţiile pot solicita autorităţii competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată recunoaşterea validităţii definiţiilor specifice privind fondurile proprii, aplicabile instituţiilor în cauză, în raport cu prevederile Capitolului III din prezentul regulament.
Sect,iunea 4
Monitorizarea şi controlul expunerilor mari
(1)Instituţiile trebuie să monitorizeze şi să controleze expunerile mari conform prevederilor art.3 alin.(1) - (3), art.4, art.5, art.6(1), art.7(1) şi art.8 - 17 din Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 21/ 2006 privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii şi prevederilor art.142 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
(2)Prin derogare de la prevederile alin.(1), instituţiile care calculează cerinţele de capital pentru activităţile aferente portofoliului de tranzacţionare în conformitate cu Anexele I şi li, şi, după caz, cu Anexa V la prezentul regulament, trebuie să monitorizeze şi să controleze expunerile mari în conformitate cu prevederile art.3 - 5, art.6(1), art.7(1) şi art.8 - 17 din Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 21/ 2006 privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii şi prevederile art.142 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, supuse modificărilor prevăzute la art.18 - 20 din prezentul regulament.
(1)Expunerile faţă de clienţii individuali, care rezultă din portofoliul de tranzacţionare se calculează prin însumarea următoarelor elemente:
.
a)excedentul - atunci când este pozitiv - al poziţiilor lungi faţă de poziţiile scurte ale unei instituţii pe toate instrumentele financiare emise de clientul în cauză, poziţia netă pe fiecare dintre diferitele instrumente fiind calculată conform metodelor prevăzute în Anexa I;
b)expunerea netă, în cazul angajamentelor de preluare fermă a unui titlu de creanţă sau de capital; şi
c)expunerile faţă de clientul în cauză, rezultate din tranzacţii, acorduri şi contracte la care se face referire în Anexa II, asemenea expuneri fiind calculate în maniera de calcul al valorilor expunerilor, descrisă în respectiva anexă.
Pentru scopurile lit.b), expunerea netă se calculează prin deducerea acelor poziţii aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau sub-angajate de către terţe părţi pe baza unei înţelegeri formale, urmată de reducerea acesteia prin aplicarea factorilor prevăzuţi la pct.41 din Anexa I.
Pentru scopurile lit.b), instituţiile trebuie să implementeze sisteme pentru monitorizarea şi controlul expunerilor rezultate din angajamente de preluare fermă în perioada dintre momentul angajamentului iniţial şi ziua lucrătoare 1, ţinând cont de natura riscurilor întâlnite pe pieţele în cauză.
Pentru scopurile lit.c), referinţa către Regulamentul BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit
abordării bazate pe modele interne de rating se exclude dintre referinţele prevăzute la pct.6 al Anexei II la prezentul regulament.
(2)Expunerile din portofoliul de tranzacţionare faţă de grupurile de clienţi aflaţi în legătură se calculează prin însumarea expunerilor faţă de clienţii individuali dintr-un astfel de grup, determinate conform alin. I.
(1)Expunerile totale faţă de clienţi individuali sau grupuri de clienţi aflaţi în legătură se calculează prin însumarea expunerilor care rezultă din portofoliul de tranzacţionare şi a expunerilor care rezultă din afara portofoliului de tranzacţionare, ţinând cont de art. I I - 17 din Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 211 2006 privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
(2)Expunerile totale ale instituţiei faţă de clienţii individuali şi grupurile de clienţi aflaţi în legătură, calculate în conformitate cu alin.(4), se raportează în conformitate cu art.8 - 9 din Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 21/ 2006 privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
Cu excepţia expunerilor aferente tranzacţiilor de răscumpărare şi operaţiunilor de dare/ luare cu împrumut de titluri/ mărfuri, calculul expunerilor mari faţă de clienţii individuali şi grupurile de clienţi aflaţi în legătură, efectuat pentru scopuri de raportare, nu poate include recunoaşterea diminuării riscului de credit.
(3)Suma expunerilor faţă de un client individual sau un grup de clienţi aflaţi în legătură la care se face referire în alin.(1) este limitată în conformitate cu art. IO - 17 din Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 2112006 privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investi,tii.
(4)Prin derogare de la prevederile alin.(3), activele reprezentând creanţe şi alte expuneri faţă de firme de investiţii recunoscute din ţări terţe, case de compensare şi burse de instrumente financiare, recunoscute, pot fi supuse aceluiaşi tratament acordat creanţelor şi expunerilor faţă de instituţii prin art.14(3) lit.b), art.14(5) lit.e) din Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 21/ 2006 privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
Instituţiile cărora le este penms să utilizeze modalitatea alternativă de determinare a fondurilor proprii conform art.5(2), pot folosi respectiva modalitate de determinare pentru scopurile art.19 alin.(2) şi (3) cu condiţia ca, instituţiile în cauză să îndeplinească toate obligaţiile, prevăzute la art.8 - 17 din Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 211 2006 privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, cu privire la expunerile care rezultă din afara portofoliului de tranzacţionare, prin utilizarea fondurilor proprii aşa cum sunt definite în Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
(1)Toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare sunt supuse regulilor de evaluare prudente prevăzute în Anexa VI, Partea B. Potrivit acestor reguli, instituţiile trebuie să se asigure că valoarea stabilită pentru fiecare poziţie din portofoliul de tranzacţionare reflectă în mod adecvat valoarea curentă de piaţă. Prima dintre valorile menţionate anterior trebuie să prezinte un grad de certitudine adecvat, avându-se în vedere caracterul dinamic al poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare, principiile prudenţiale sănătoase, precum şi modul de operare şi scopul cerinţelor de capital relativ la poziţiile din portofoliul de tranzacţionare.
(2)Poziţiile din portofoliul de tranzacţionare trebuie reevaluate cel puţin zilnic.
(3)În absenţa unor preţuri de piaţă disponibile imediat, instituţiile pot să utilizeze metode alternative de evaluare suficient de prudente, cu condiţia ca aceste metode să fi fost aprobate de către autoritatea competentă.
Administrarea riscului şi evaluarea capitalului
Societăţile de servicii de investiţii financiare trebuie să respecte simultan cerinţele art.24 din Legea nr.29712004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi cerinţele reglementărilor emise în aplicarea acestuia, precum şi cerinţele impuse de art.24 şi
art.148 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, ţinând cont de prevederile art.29(1) din Regulamentul BNR-CNVM nr.17/ 221 2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.
Cerinţe de raportare
(1)La solicitarea autorităţii competente, instituţiile trebuie să furnizeze toate informaţiile necesare pentru evaluarea modului în care acestea se conformează cu prezentul regulament, precum şi orice alte informaţii necesare autorităţii competente pentru îndeplinirea atribuţiilor în 4omeniul adecvării capitalului instituţiilor. Instituţiile trebuie să ia toate măsurile necesare astfel încât mecanismele de control intern şi procedurile administrative şi contabile să permită, în orice moment, verificarea conformităţii cu prezentul regulament.
(2)Societăţile de servicii de investiţii financiare trebuie să raporteze Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în maniera specificată de aceasta, cel puţin o dată pe lună în cazul societăţilor de servicii de investiţii financiare prevăzute la art.7(1) lit.c) din Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, cel puţin o dată la fiecare trei luni în cazul societăţilor de servicii de investiţii financiare prevăzute la art.7(1) lit.b) din cadrul legii menţionate şi cel puţin o dată la fiecare şase luni în cazul societăţilor de servicii de investiţii financiare prevăzute la art.7(1) lit.a) din cadrul aceleiaşi legi.
(3)Fără a lua în considerare prevederile alin.(2), societăţile de servicii de investiţii financiare de la art.7(1) lit.b) şi c) din Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să transmită informaţiile pe bază consolidată sau subconsolidată doar o dată la fiecare şase luni.
(4)Instituţiile de credit raportează Băncii Naţionale a României indicatorii calculaţi pe bază individuală, trimestrial, iar cei calculaţi pe bază consolidată, semestrial.
(5)Instituţiile trebuie să raporteze imediat autorităţii competente orice caz în care contrapartidele acestora nu îşi onorează obligaţiile ce decurg din acorduri repo şi reverse repo
sau din operaţiuni de dare de titluri/ mărfuri cu împrumut şi din operaţiuni de luare de titluri/ mărfuri cu împrumut.
Autorităţile competente din România fumizează autorităţilor competente ale celorlalte state membre, la cererea acestora, toate informaţiile care sunt de natură să faciliteze supravegherea adecvării capitalului instituţiilor, în special verificarea conformităţii cu dispoziţiile prezentului regulament.
Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor şi/ sau a sancţiunilor prevăzute la art.226, art.227, art.229, precum şi la art.284 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Pentru scopurile calculării cerinţelor minime de capital pentru riscul de credit al contrapartidei, potrivit prezentului regulament, precum şi pentru scopurile calculării cerinţelor minime de capital pentru riscul de credit, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr.13/ 181 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, şi rară a aduce atingere prevederilor art.8 din Regulamentul BNR-CNVM nr.20/ 25/ 2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, expunerile faţă de firme de investiţii recunoscute din state terţe ş1
expunerile faţă de case de compensare recunoscute ş1 burse recunoscute se tratează ca expuneri faţă de instituţii.
(1)Până la 31 Decembrie 2010 sau până la data unor dispoziţii exprese cu privire la stabilirea unui alt termen, societăţile de servicii de investiţii financiare pot depăşi limitele cu privire la expunerile mari prevăzute la art.IO din Regulamentul BNR-CNVM nr.16/ 21/ 2006 privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii. Pentru exercitarea acestei opţiuni trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
a)societatea de servicii de investiţii financiare furnizează servicii de investiţii sau desfăşoară activităţi de investiţii legate de instrumentele financiare menţionate la art.2 pct.1 lit.e) subpunctele (1) - (3) şi art.2 pct.1 lit.g) şi h) din Regulamentul
1
Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr.31/ 2006 de completare a
reglementărilor CNVM în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene;
b)societatea de servicii de investiţii financiare nu fumizează astfel de servicii de investiţii sau nu desfăşoară astfel de activităţi de investiţii în numele sau contul clienţilor retail;
c)depăşirile limitelor menţionate la începutul prezentului alineat apar în legătură cu expunerile care decurg din contracte care sunt instrumente financiare enumerate la lit.a) şi se referă la mărfuri sau instrumente suport în înţelesul art.2 pct.1 lit.h) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr.31/ 2006 de completare a reglementărilor CNVM în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene şi sunt calculate în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr.20/ 25/ 2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă sau apar în legătură cu expunerile care decurg din contracte cu privire la livrarea mărfurilor sau emisiile de noxe; şi
d)societatea de servicii de investiţii financiare are o strategie formalizată pentru administrarea şi, în special, pentru controlarea şi limitarea riscurilor ce rezultă din
concentrarea expunerilor. Societatea de servicii de investiţii financiare trebuie să informeze Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare cu privire la această strategie şi, fără întârziere, de toate modificările cu caracter material operate asupra acesteia. Societatea de servicii de investiţii financiare trebuie să întreprindă aranjamente adecvate pentru a asigura monitorizarea continuă a bonităţii debitorilor, în conformitate cu impactul acestora asupra riscului de concentrare. Aceste aranjamente permit societăţii de servicii de investiţii financiare să reacţioneze adecvat şi suficient de prompt la orice deteriorare a bonităţii respectivilor debitori.
(2)În cazul în care societatea de servicii de investiţii financiare depăşeşte limitele interne stabilite în conformitate cu strategia la care se face referire la alin.(1) lit.d), aceasta trebuie să notifice Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare rară întârziere mărimea şi natura excedentului, precum şi denumirea contrapartidei.
Pentru scopurile art.9 şi art.11, se aplică în mod corespunzător art.264 din Regulamentul BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating şi art.36 din Regulamentul BNR-CNVM nr.24/ 29/ 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii pentru riscul operaţional.
Societăţile de servicii de investiţii financiare au obligaţia de a transmite lunar Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare situaţia capitalului iniţial, în vederea stabilirii serviciilor de investiţii financiare pe care le vor putea presta.
Administrarea portofoliilor individuale de investiţii menţionate la art.54(3) lit.a) din Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, de către societăţile de administrare a investiţiilor trebuie realizată cu respectarea, în mod corespunzător, a prevederilor prezentului regulament aplicabile societăţilor de servicii de
la regulament
(v)Un instrument de tipul first-asset-to-default credit derivative generează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie a fiecărei entităţi de referinţă. Dacă nivelul plăţii maxime, în caz de eveniment de credit, este inferior cerinţei de capital determinate potrivit metodei prevăzute la prima propoziţie din acest punct, suma maximă a plăţii poate fi considerată cerinţă de capital pentru riscul specific.
Un instrument de tipul second-asset-to-default credit derivative generează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie a fiecărei entităţi de referinţă, cu excepţia uneia (aceea care are cea mai mică cerinţă de capital pentru riscul specific). Dacă nivelul plăţii maxime, în caz de eveniment de credit, este inferior cerinţei de capital determinate potrivit metodei prevăzute la prima propoziţie din acest punct, această sumă poate fi considerată cerinţă de capital pentru riscul specific.
În cazul în care un instrument de tipul first-asset-to-default credit derivative sau second-asset-to-default credit derivative beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de creanţă eligibil, vânzătorul protecţiei calculează o singură cerinţă de capital aferentă riscului specific, care să reflecte rating-ul instrumentului financiar derivat.
B. TRATAMENTUL CUMPĂRĂTORULUI PROTECŢIEI
Pentru partea care transferă riscul de credit ("cumpărătorul protecţiei"), poziţiile sunt determinate prin simetrie cu cele înregistrate de vânzătorul protecţiei, cu excepţia instrumentelor de tip credit linked note (care nu generează poziţii scurte pe emitent). Dacă la un moment dat există o opţiune call în combinaţie cu un step-up, un asemenea moment este considerat ca fiind scadenţa protecţiei. În cazul instrumentelor de tip nth to default credit derivative, cumpărătorii protecţiei pot compensa riscul specific pentru "n-1" active suport (respectiv acele n-1 active care au cea mai mică cerinţă de capital pentru riscul specific).
9.Instituţiile care marchează la piaţă şi administrează riscul de rată a dobânzii al instrumentelor financiare derivate enumerate în cadrul pct.4 - 7 pe baza fluxurilor de numerar actualizate pot utiliza modelele de senzitivitate pentru a
calcula poziţiile la care se face referire în cadrul punctelor menţionate şi le pot utiliza pentru orice obligaţiune care este amortizată pe perioada reziduală (nu şi pentru obligaţiunile al căror principal este rambursat la final într-o singură rată). Modelul, precum şi utilizarea acestuia de către instituţie, trebuie aprobate de către autoritatea competentă. Aceste modele trebuie să genereze poziţii care au aceeaşi senzitivitate la modificările ratei dobânzii ca şi fluxurile de numerar suport. Această senzitivitate trebuie să fie evaluată în raport de variaţiile independente, ale unor rate eşantionate de-a lungul curbei de randament, care să comporte cel puţin un punct de senzitivitate în fiecare dintre benzile de scadenţă prevăzute în Tabelul 2 de la pct.20. Poziţiile se includ în calculul cerinţelor de capital conform dispoziţiilor prevăzute la pct.17 - 32.
10.Instituţiile care nu utilizează modele conform pct.9 pot, cu aprobarea autorităţii competente, să compenseze integral toate poziţiile pe instrumente financiare derivate la care se face referire la pct.4 - 7 şi care îndeplinesc cel puţin următoarele condiţii:
a)poziţiile au aceeaşi valoare şi sunt exprimate în aceeaşi monedă;
b)rata de referinţă (pentru poziţiile pe rată variabilă) sau cuponul (pentru poziţiile pe rată fixă) are valoare apropiată; şi
c)următoarea dată de fixare a ratei sau, pentru poziţiile pe cupon fix, scadenţa reziduală corespunde următoarelor limite:
(i)mai puţin de o lună: aceeaşi zi;
(ii)între o lună şi un an: în cadrul a şapte zile; şi
(iii)peste un an: în cadrul a 30 zile.
11.O instituţie, în cazul în care transferă titlurile, sau drepturile garantate referitoare la proprietatea titlurilor, în cadrul unui acord repa sau în cazul în care dă cu împrumut titlurile în cadrul unei operaţiuni de dare de titluri cu împrumut trebuie să includă titlurile respective în calculul cerinţei de capital, conform acestei anexe, cu condiţia ca astfel de titluri să îndeplinească criteriile prevăzute la art.I1.
Riscul general şi riscul specific
12.Riscul de poziţie pe un titlu de creanţă sau de capital tranzacţionat (sau instrument derivat pe un titlu de creanţă ori de capital) este împărţit în două componente în vederea calculării cerinţei de capital pentru acoperirea acestuia. Prima componentă este cea de risc specific - acesta este riscul de modificare a preţului instrumentului în cauză datorită factorilor legaţi de emitentul acestuia sau, în cazul unui instrument financiar derivat, de emitentul instrumentului suport. A doua componentă acoperă riscul general - acesta este riscul de modificare a preţului instrumentului datorită unei modificări în nivelul ratelor dobânzii (în cazul unui titlu de creanţă tranzacţionat sau al unui instrument financiar derivat pe un titlu de creanţă, tranzacţionat), sau unei variaţii generale a pieţei titlurilor de capital care nu este legată de niciun atribut specific al titlurilor individuale (în cazul unui titlu de capital sau al unui instrument financiar derivat pe un titlu de capital).
TITLURI DE CREANŢĂ TRANZACŢIONATE
13.Instituţia trebuie să clasifice poziţiile nete corespunzător monedei în care acestea sunt exprimate şi să calculeze cerinţa de capital pentru acoperirea riscului general şi a celui specific, separat pentru fiecare valută individuală.
Riscul specific
14.Instituţia trebuie să atribuie poziţiile nete din portofoliul de tranzacţionare, calculate conform pct.1, categoriilor corespunzătoare din Tabelul 1 în funcţie de emitent/ debitor, evaluarea externă sau internă a creditului, precum şi în funcţie de scadenţa reziduală, şi, în continuare, să le înmulţească cu ponderile prevăzute în tabelul menţionat. Instituţia trebuie să însumeze poziţiile ponderate (indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte) în vederea calculării cerinţei de capital pentru acoperirea riscului specific.
Tabelul 1
| Categorii | Cerinţa de capital pentru riscul specific |
|---|---|
| Titluri de creanţă emise sau garantate de administraţii centrale, emise de bănci centrale, organizaţii internaţionale, bănci multilaterale de dezvoltare sau administraţii regionale/ autorităţi locale ale statelor membre, care, potrivit regulilor cu pnv1re la ponderarea în funcţie de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, s-ar încadra la nivelul 1 al scalei de evaluare a calităţii creditului sau cărora le-ar fi atribuită o pondere de risc de 0%. | 0% |
| Titluri de creanţă emise sau garantate de administraţii centrale, emise de bănci centrale, organizaţii internaţionale, bănci multilaterale de dezvoltare sau administraţii regionale/ autorităţi locale ale statelor membre, care, potrivit regulilor cu pnv1re la ponderarea în funcţie de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, s-ar încadra la nivelul 2 sau 3 al scalei de evaluare a calităţii creditului şi | 0,25% (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mică sau egală cu şase luni) 1,00% (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mare de şase luni şi mai mică sau egală cu 24 luni) 1,60% (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mare de 24 luni) |
| titluri de creanţă emise sau garantate de instituţii care, potrivit regulilor cu privire la ponderarea în funcţie de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, s-ar încadra la nivelul 1 sau 2 al scalei de evaluare a calităţii creditului şi | |
| titluri de creanţă emise sau garantate de societăti care, potrivit regulilor cu privire |
| la ponderarea în funcţie de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, s-ar încadra la nivelul 1 sau 2 al scalei de evaluare a calităţii creditului. Alte elemente eligibile aşa cum sunt definite la pct.15. | |
| Titluri de creanţă emise sau garantate de administraţii centrale, emise de bănci centrale, organizaţii internaţionale, bănci multilaterale de dezvoltare sau administraţii regionale/ autorităţi locale/ instituţii ale statelor membre, care, potrivit regulilor cu privire la ponderarea în funcţie de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, s-ar încadra la nivelul 4 sau 5 al scalei de evaluare a calităţii creditului şi titluri de creanţă emise sau garantate de societăţi care, potrivit regulilor cu privire la ponderarea în funcţie de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, s-ar încadra la nivelul 3 sau 4 al scalei de evaluare a calităţii creditului. Expuneri pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului din partea unei instituţii externe de evaluare a creditului (ECAI) nominalizate. | 8,00% |
| Titluri de creanţă emise sau garantate de administraţii centrale, emise de bănci centrale, organizaţii internaţionale, bănci multilaterale de dezvoltare sau administraţii regionale/ autorităţi locale/ instituţii ale statelor membre, care, potrivit regulilor cu privire la ponderarea | 12,00% |
| în funcţie de nsc a expunerilor în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, s-ar încadra la nivelul 6 al scalei de evaluare a calităţii creditului şi titluri de creanţă emise sau garantate de societăţi care, potrivit regulilor cu privire la ponderarea în funcţie de risc a expunerilor în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării stqndard, s-ar încadra la nivelul 5 sau 6 al scalei de evaluare a calităţii creditului. |
În cazul instituţiilor care aplică regulile cu privire la ponderarea în funcţie de risc a expunerilor în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, pentru a putea fi încadrat la un nivel al scalei de evaluare a calităţii creditului, debitorul faţă de care este înregistrată expunerea trebuie să aibă un rating intern cu o probabilitate de nerambursare echivalentă cu sau mai scăzută decât cea asociată cu nivelul corespunzător al scalei de evaluare a calităţii creditului, în conformitate cu regulile referitoare la ponderarea în funcţie de risc a expunerilor faţă de societăţi, prevăzute în cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard.
Instrumentelor emise de către un emitent neeligibil li se atribuie o cerinţă de capital pentru riscul specific de 8% sau 12% în conformitate cu Tabelul 1. Pentru scopurile determinării nivelului riscului de piaţă general, instituţiile pot efectua compensarea între asemenea instrumente şi orice alte titluri de creanţă.
Expunerile rezultate din securitizare care, în conformitate cu art.22 alin.(1) şi (3) din Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, ar fi supuse unui tratament de
deducere sau care, în conformitate cu art.5(1), art.8, art.15 - 17 şi Capitolul V din Regulamentul BNR-CNVM nr.21/ 26/ 2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al poziţiilor din securitizare, ar fi ponderate în funcţie de risc cu 1250%, se supun unei cerinţe de capital care nu poate fi mai mică decât cea stabilită prin tratamentele amintite. Facilităţile de trezorerie pentru care nu există rating se supun unei cerinţe de capital care nu poate fi mai mică decât cea prevăzută în art.5(1), art.8, art.15 - 17 şi Capitolul V din Regulamentul BNR-CNVM nr.21/ 26/ 2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al poziţiilor din securitizare.
15.Pentru scopurile pct.14, elementele eligibile includ:
a)poziţii lungi şi scurte pe active care pot fi încadrate la un nivel al scalei de evaluare a calităţii creditului care corespunde cel puţin gradului investiţional în cadrul procesului de punere în corespondenţă (mapping process), descris în cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard;
b)poziţii lungi şi scurte pe active care, datorită solvabilităţii emitentului, au o probabilitate de nerambursare care nu este, potrivit abordării descrise în Regulamentul BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, mai mare decât cea a activelor la care se face referire la lit.a);
c)poziţii lungi şi scurte pe active pentru care nu este disponibilă o evaluare din partea unei instituţii externe de evaluare a creditului (ECAI) nominalizate, şi care îndeplinesc următoarele condiţii:
(i)sunt considerate suficient de lichide de către instituţia în cauză;
(ii)calitatea lor investiţională este, în opinia instituţiei, cel puţin echivalentă cu aceea a activelor prevăzute la lit.a); şi
(iii)sunt admise la tranzacţionare pe cel puţin o piaţă reglementată dintr un stat membru sau pe o bursă (stock exchange) dintr-un stat terţ, cu condiţia ca bursa respectivă să fie recunoscută de autorităţile competente din România;
d)poziţiile lungi şi scurte pe active, emise de instituţii supuse cerinţelor privind adecvarea capitalului similare cerinţelor stabilite în Regulamentul BNR-CNVM nr.13/ 18/ 2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, care sunt considerate de către instituţia în cauză suficient de lichide şi a căror calitate investiţională este, în opinia instituţiei, cel puţin echivalentă cu cea a activelor la care se face referire la lit.a); şi
e)titlurile emise de instituţii care sunt considerate a avea un nivel de calitate a creditului echivalent sau mai ridicat decât cele asociate nivelului 2 al scalei de evaluare a calităţii creditului, potrivit regulilor cu privire la ponderarea în funcţie de risc a expunerilor faţă de instituţii, stabilite în cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, şi care sunt supuse unor aranjamente de supraveghere şi reglementare comparabile cu cele prevăzute de legislaţia naţională cu caracter prudenţial.
Maniera în care titlurile de creanţă sunt evaluate se analizează de către autoritatea competentă, care va schimba aprecierea instituţiei dacă consideră că titlurile în cauză au un grad de risc specific prea mare pentru a putea fi considerate eligibile.
16.În cazul titlurilor care prezintă un risc deosebit datorită solvabilităţii insuficiente a emitentului, instituţia trebuie să aplice ponderarea maximă prevăzută în Tabelul I de la pct.14.
Riscul general
(a) Pe baza scadenţei
17.Procedura de calcul a cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului general implică două etape de bază. În prima etapă, toate poziţiile se ponderează corespunzător scadenţei (potrivit explicaţiilor de la pct.18) în vederea calculării cerinţei de capital necesare pentru acoperirea acestora. În a doua etapă, cerinţele de capital pot fi reduse în cazul în care o poziţie ponderată este deţinută în paralel cu o poziţie ponderată de semn opus, în cadrul aceleiaşi benzi de scadenţă. Reducerea cerinţei de capital este, de asemenea, permisă în cazul în care poziţiile ponderate de semn opus se încadrează în benzi de scadenţă diferite, nivelul reducerii putând depinde atât de faptul că cele două poziţii aparţin sau nu aceleaşi zone, cât şi de zonele particulare de care aparţin. Există în total trei zone (grupe de benzi de scadenţă).
18.Instituţia trebuie să încadreze poziţiile nete în benzile de scadenţă corespunzătoare din coloana 2 sau, după caz, coloana 3 a Tabelului 2 de la pct.20. Instituţia trebuie să realizeze acest lucru pe baza scadenţei reziduale, în cazul instrumentelor pe rată fixă, şi pe baza perioadei rămase până la următoarea refixare a ratei dobânzii, în cazul instrumentelor la care rata dobânzii este refixată înainte de scadenţa finală. Instituţia trebuie să facă, de asemenea, distincţie între titlurile de creanţă cu un cupon de 3% sau mai mult şi cele cu un cupon de mai puţin de 3% şi, în consecinţă, le alocă în coloana 2 sau coloana 3 a Tabelului 2. În continuare, instituţia le înmulţeşte pe fiecare dintre acestea cu ponderea aferentă benzii de scadenţă în cauză din coloana 4 a Tabelului 2.
19.Instituţia trebuie să calculeze, în continuare, suma poziţiilor lungi ponderate şi, separat, suma poziţiilor scurte ponderate în fiecare dintre benzile de scadenţă. Partea care corespunde de la cele două sume amintite, într-o bandă de scadenţă dată, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă în acea bandă, în timp ce poziţia lungă reziduală sau poziţia scurtă reziduală reprezintă poziţia ponderată nepusă în corespondenţă în aceeaşi bandă. În continuare, se calculează totalul poziţiilor ponderate puse în corespondenţă în toate benzile.
20.Pentru benzile incluse în fiecare dintre zonele din Tabelul 2, instituţia trebuie să calculeze totalurile poziţiilor lungi ponderate, nepuse în corespondenţă, în vederea determinării poziţiei lungi ponderate, nepusă în corespondenţă pentru fiecare zonă. În mod similar, totalurile aferente poziţiilor scurte ponderate nepuse în corespondenţă, de la fiecare bandă dintr-o anumită zonă, se însumează în vederea determinării poziţiei scurte ponderate nepuse în corespondenţă, pentru acea zonă. Partea aferentă poziţiei lungi ponderate, nepusă în corespondenţă pentru o zonă dată, care este pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă ponderată, nepusă în corespondenţă pentru aceeaşi zonă, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă pentru zona respectivă. Partea rămasă a poziţiei lungi ponderate, nepusă în corespondenţă, sau a poziţiei scurte ponderate, nepusă în corespondenţă pentru o zonă, care nu a putut fi astfel pusă în corespondenţă, reprezintă poziţia ponderată nepusă în corespondenţă pentru zona respectivă.
Tabelul 2
| Zona | Banda de scadentă | Ponderea (în%) | Modificarea presupusă a ratei dobânzii (în%) | |
| Cupon de 3 % sau mai mult | Cupon de mai puţin de 3 % | |||
| (1) | (2) | (3) | (4) | (5) |
| Unu | O ::;; 1 lună | O ::;; 1 lună. | 0,00 | - |
| > 1 ::;; 3 luni | > 1 ::;; 3 luni | 0,20 | 1,00 | |
| > 3 ::;; 6 luni | > 3 ::;; 6 luni | 0,40 | 1,00 | |
| > 6 ::;; 12 luni | > 6 ::;; 12 luni | 0,70 | 1,00 | |
| Doi | >1 ::;;2ani | > 1,0 ::;; 1,9 ani | 1,25 | 0,90 |
| > 2 ::;; 3 ani | > 1,9 < 2,8 ani | 1,75 | 0,80 | |
| >3::;;4ani | > 2,8 < 3,6 ani | 2,25 | 0,75 | |
| Trei | >4::;;5ani | > 3,6 ::;; 4,3 ani | 2,75 | 0,75 |
| >5 ::;;?ani | > 4,3 < 5,7 ani | 3,25 | 0,70 | |
| > 7 ::;; 10 ani | > 5,7 ::;; 7,3 ani | 3,75 | 0,65 | |
| > 10 ::;; 15 ani | > 7,3 < 9,3 ani | 4,50 | 0,60 | |
| > 15 ::::;20 ani | > 9,3 < 10,6 ani | 5,25 | 0,60 | |
| > 20 ani | > 10,6 ::::; 12,0 ani | 6,00 | 0,60 | |
| > 12,0 ::::; 20,0 ani | 8,00 | 0,60 | ||
| > 20 ani | 12,50 | 0,60 |
21.În continuare se determină suma aferentă poziţiei lungi (scurte) ponderate, nepusă în corespondenţă din zona unu, care este pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă (lungă) ponderată, nepusă în corespondenţă din zona doi. Aceasta se utilizează la pct.25 sub denumirea de poziţie ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi doi. În continuare se aplică aceeaşi procedură părţii rămase din poziţia ponderată nepusă în corespondenţă din zona doi şi poziţia ponderată nepusă în corespondenţă din zona trei, în vederea calculării poziţiei ponderate puse în corespondenţă între zonele doi şi trei.
22.La alegerea sa, instituţia poate inversa ordinea în cadrul pct.21, astfel încât să calculeze poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele doi şi trei înainte să calculeze poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi doi.
23.În continuare, în vederea determinării poziţiei ponderate puse în corespondenţă între zonele unu şi trei, soldul poziţiei ponderate nepuse în corespondenţă din zona unu se pune în corespondenţă cu cel din zona trei, rămas după ce zona trei a fost pusă în corespondenţă cu zona doi.
24.Poziţiile reziduale, rezultate în urma parcurgerii celor trei proceduri separate de calcul de punere în corespondenţă prevăzute la pct.21, 22 şi 23, se însumează.
25.Cerinţa de capital a instituţiei se calculează prin însumarea următoarelor elemente:
a)10% din suma poziţiilor ponderate puse în corespondenţă în toate benzile de scadenţă;
b)40% din poziţia ponderată pusă în corespondenţă din zona unu;
c)30% din poziţia ponderată pusă în corespondenţă din zona doi;
d)30% din poziţia ponderată pusă în corespondenţă din zona trei;
e)40% din poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi doi şi între zonele doi şi trei (a se vedea pct.21 );
f)150% din poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi trei;
ŞI
g)100% din poziţiile ponderate reziduale nepuse în corespondenţă.
(b) Pe baza duratei
26.Instituţiile pot să utilizeze în vederea calculării cerinţei de capital pentru acoperirea riscului general, aferent titlurilor de creanţă tranzacţionate, în locul sistemului stabilit la pct.17 - 25, un sistem care reflectă durata, cu condiţia ca instituţia să notifice acest lucru autorităţii competente şi să utilizeze acest sistem în mod consecvent.
27.Corespunzător unui asemenea sistem, instituţia trebuie să ia valoarea de piaţă a fiecărui titlu de creanţă cu rată fixă şi să calculeze randamentul la scadenţă al acestuia, care este rata de actualizare implicită pentru titlul respectiv. În cazul instrumentelor cu rată variabilă, instituţia trebuie să ia valoarea de piaţă a fiecărui instrument şi să calculeze randamentul pornind de la ipoteza că principalul este scadent la următoarea dată de refixare a ratei dobânzii.
28.În continuare, instituţia trebuie să calculeze durata modificată pentru fiecare titlu de creanţă pe baza următoarei formule:
durata (D)
durata modificată= , unde
(1+r)
m
E
t=l
D= !image
m
E
t=l
t Ct (l+ri
Ct (l+ri
unde:
| r | = | randamentul la scadenţă pct.25), | (a se vedea |
| Ct m | = = | plata la momentul t, scadenţa totală (a se vedea | pct.25) |
29.În continuare, instituţia trebuie să înregistreze fiecare titlu de creanţă în zona corespunzătoare din Tabelul 3. Instituţia realizează acest lucru pe baza duratei modificate pentru fiecare instrument.
Tabelul 3
| Zona | Durata modificată (în ani) | Dobânda presupusă (modificare, în%) |
|---|---|---|
| Unu | >O< 1,0 | 1,0 |
| Doi | > 1,0 53,6 | 0,85 |
| Trei | > 3,6 | 0,7 |
30.În continuare, instituţia trebuie să calculeze poziţia ponderată pe baza duratei, pentru fiecare instrument, prin înmulţirea valorii sale de piaţă cu durata sa modificată şi cu modificarea presupusă a ratei dobânzii aferente unui instrument
căruia îi corespunde respectiva durată modificată (a se vedea coloana 3 din Tabelul 3).
31.Instituţia trebuie să determine poziţiile lungi ponderate pe baza duratei, precum şi poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, în cadrul fiecărei zone. Suma rezultată din punerea în corespondenţă, în fiecare zonă, a poziţiilor lungi ponderate pe baza duratei cu poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, reprezintă poziţia ponderată pe baza duratei, pusă în corespondenţă pentru zona respectivă.
În continuare, instituţia trebuie să calculeze pentru fiecare zonă poziţiile ponderate pe baza duratei nepuse în corespondenţă. Apoi trebuie să parcurgă procedurile stabilite la pct.21 - 24, pentru poziţiile ponderate nepuse în corespondenţă.
32.În continuare, se calculează cerinţa de capital a instituţiei ca sumă a următoarelor elemente:
a)2% din poziţia ponderată pe baza duratei, pusă în corespondenţă pentru fiecare zonă;
b)40% din poziţiile ponderate pe baza duratei, puse în corespondenţă între zonele unu şi doi şi între zonele doi şi trei;
c)150% din poziţia ponderată pe baza duratei, pusă în corespondenţă între zonele unu şi trei; şi
d)100% din poziţiile reziduale ponderate pe baza duratei, nepuse în corespondenţă.
TITLURI DE CAPITAL
33.Instituţia trebuie să calculeze suma poziţiilor nete lungi şi suma poziţiilor nete scurte în conformitate cu pct.1. Totalul celor două sume reprezintă poziţia brută totală a instituţiei. Diferenţa dintre cele două sume reprezintă poziţia netă totală.
Riscul specific
34.Pentru a calcula cerinţa de capital pentru acoperirea riscului specific, instituţia trebuie să înmulţească poziţia sa brută totală cu 4%.
35.Prin derogare de la prevederile pct.34, nivelul cerinţei de capital pentru acoperirea riscului specific este de 2% în loc de 4% pentru acele portofolii de titluri de capital deţinute de instituţie, care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)titlurile de capital sunt emise de către alţi emitenţi decât cei care au emis numai titluri de creanţă care fac obiectul tranzacţionării şi care au asociată o cerinţă de 8% sau 12% conform Tabelului 1 de la pct.14 sau care au asociată o cerinţă mai mică numai datorită faptului că sunt garantate;
b)titlurile de capital sunt considerate foarte lichide de către autoritatea competentă; şi
c)nicio poziţie individuală nu conţine mai mult de 5% din valoarea portofoliului total de titluri de capital al instituţiei.
Pentru scopul lit.c), pot fi utilizate poziţii individuale de până la 10%, cu condiţia ca totalul poziţiilor mai mari de 5%, indiferent de semnul lor, să nu depăşească 50% din portofoliu.
Riscul general
36.Pentru a calcula cerinţa de capital pentru acoperirea riscului general, instituţia trebuie să înmulţească poziţia sa netă totală cu 8%.
Contracte futures pe indici bursieri
37.Contractele futures pe indici bursieri, echivalentele delta ale opţiunilor pe contractele futures pe indici bursieri şi ale opţiunilor pe indici bursieri, care sunt denumite în continuare 'contracte futures pe indici bursieri', se pot descompune în poziţii pe fiecare dintre titlurile de capital componente. Aceste poziţii pot fi tratate ca şi poziţii pe titlurile de capital suport respective şi pot fi compensate, în condiţiile aprobării de către autoritatea competentă, cu poziţii de semn opus pe înseşi titlurile de capital suport.
38.Instituţia care efectuează compensarea poziţiilor pe unul sau mai multe dintre titlurile de capital componente ale unui contract futures pe indici bursieri cu una sau mai multe poziţii pe însuşi contractul futures pe indici bursieri, trebuie să deţină capital adecvat pentru a acoperi riscul de pierdere cauzat de evoluţia diferită a valorii contractului futures faţă de cea a titlurilor de capital componente; de asemenea, instituţia trebuie să se asigure de acest lucru şi în cazul în care deţine poziţii de semn opus pe contracte futures pe indici bursieri care nu sunt identice în ceea ce priveşte scadenţa şi/ sau compoziţia acestora.
39.Prin derogare de la prevederile pct.37 şi 38, contractelefutures pe indici bursieri care sunt tranzacţionate pe bursă şi - în opinia autorităţii competente - reprezintă indici cu o largă diversificare, atrag o cerinţă de capital pentru acoperirea riscului general de 8%, dar nu atrag nicio cerinţă de capital pentru acoperirea riscului specific. Asemenea contracte futures pe indici bursieri se includ în calculul poziţiei nete totale la pct.33, dar nu se includ în calculul poziţiei brute totale din cadrul aceluiaşi punct.
40.În cazul în care un contract futures pe indici bursieri nu este descompus în poziţii pe fiecare dintre titlurile de capital componente, acesta se tratează ca şi un titlu de capital individual. Totuşi, riscul specific al acestui titlu de capital individual poate fi ignorat dacă respectivul contract futures pe indici bursieri este tranzacţionat pe o bursă şi, în opinia autorităţii competente, reprezintă un indice cu o diversificare largă.
ANGAJAMENTE DE PRELUARE FERMĂ (UNDERWRITING)
41.În cazul angajamentelor de preluare fermă de titluri de creanţă şi de capital, instituţia poate să folosească procedura ce urmează, pentru calculul cerinţelor de capital. În primul rând, aceasta trebuie să calculeze poziţiile nete prin deducerea poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau subangajate de către terţe părţi, pe baza unor înţelegeri formale. În al doilea rând, instituţia trebuie să reducă poziţiile nete cu factorii de reducere prevăzuţi în Tabelul 4:
la regulament
(ii)în cazul tranzacţiilor transfrontaliere, a trecut o zi sau mai mult de când aceasta a efectuat plata ori livrarea.
Tabelul 2
Tratamentul tranzacţiilor incomplete din punct de vedere al cerinţelor de capital
| Tipul Tranzacţiei | În perioada | ||
|---|---|---|---|
| până la primul segment al tranzacţiei (reprezentând plată/ livrare contractuală) | de la primul segment al tranzacţiei (reprezentând plată/ livrare contractuală) şi până la 4 zile după cel de-al doilea segment al tranzacţiei (reprezentând plată/ livrare contractuală) | cuprinsă în intervalul de la 5 zile lucrătoare după al doilea segment al tranzacţiei (reprezentând plată/ livrare contractuală) ŞI pa" na la stingerea tranzacţiei | |
| (1) | (2) | (3) | (4) |
| Tranzacţie incompletă | Nicio cerinţă de capital | Se tratează ca ŞI o expunere | Se deduc, din fondurile propm, atât valoarea transferată cât şi expunerea curentă pozitivă |
3.La aplicarea unei ponderi de risc expunerilor din tranzacţiile incomplete tratate în conformitate cu coloana 3 din Tabelul 2, instituţiile care utilizează abordarea prevăzută în Regulamentul BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating pot atribui probabilităţi de nerambursare contrapartidelor pentru care nu au alte expuneri în afara portofoliului de tranzacţionare, pe baza rating-ului extern al contrapartidelor. Instituţiile care utilizează propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare (loss given default) pot aplica valoarea pierderilor în caz de nerambursare prevăzută la art. 73 din cadrul aceluiaşi regulament, expunerilor din tranzacţii incomplete tratate în conformitate cu coloana 3 din Tabelul 2 cu condiţia să aplice respectiva valoare a pierderii în caz de nerambursare tuturor expunerilor de acest tip. Alternativ, instituţiile care utilizează abordarea prevăzută în Regulamentul BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de
credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating pot aplica ponderile de risc, aşa cum este prevăzut în cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, cu condiţia să le aplice tuturor expunerilor de acest tip, sau pot aplica o pondere de risc de 100% tuturor expunerilor de acest tip.
Dacă nivelul expunerii pozitive ce rezultă din tranzacţii incomplete nu are caracter material, instituţiile pot aplica acestor expuneri o pondere de risc de 100%.
4.În cazul unei disfuncţionalităţi generale a sistemului de decontare sau compensare, instituţiile sunt scutite de la calculul cerinţelor de capital, efectuat potrivit pct.1 şi 2, până la remedierea situaţiei, cu condiţia notificării autorităţii competente cu privire atât la apariţia cât şi la încetarea unei astfel de situaţii. În acest caz, incapacitatea unei contrapartide de a deconta o tranzacţie nu este considerată nerambursare pentru scopurile riscului de credit.
RISCUL DE CREDIT AL CONTRAPARTIDEI (CCR)
5.Instituţiile au obligaţia de a deţine capital pentru acoperirea riscului de credit al contrapartidei (CCR) care rezultă din expuneri datorate următoarelor:
a)instrumente financiare derivate tranzacţionate pe OTC şi instrumente financiare derivate de credit;
b)acorduri repa, acorduri reverse repa, operaţiuni de dare sau luare de titluri/ mărfuri cu împrumut care se bazează pe titluri sau mărfuri incluse în portofoliul de tranzacţionare;
c)tranzacţiile de creditare în marjă în legătură cu titluri sau mărfuri; şi
d)tranzacţiile cu decontare îndelungată.
6.Ţinând cont de prevederile pct.7 - 10, valorile expunerilor şi valorile ponderate la risc ale expunerilor se calculează în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr.14/ 19/ 2006 privind tratamentul riscului de
credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, Regulamentului BNR-CNVM nr.15/ 20/ 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating şi ale Regulamentului BNR-CNVM nr.19/ 24/ 2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii în cadrul acestora referinţele la "instituţii de credit" din respectivele prevederi urmând a fi înţelese ca referinţe la "instituţii", referinţele la "instituţii de credit mamă" urmând a fi înţelese ca referinţe la "instituţii mamă", termenii care decurg urmând a fi interpretaţi în consecinţă.
7.Pentru scopurile pct.6:
Anexa la Regulamentul BNR-CNVM nr.20/ 25/ 2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă se consideră ca fiind modificată astfel încât să includă art.2 pct.1 lit.f) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr.31I 2006 de completare a reglementărilor CNVM în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene;
Prevederile Regulamentului BNR-CNVM nr.20/ 25/ 2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă se consideră ca fiind modificate astfel încât să includă, după notele de subsol ale Tabelului 1, următorul text:
În scopul obţinerii unei valori pentru expunerea de credit potenţială viitoare în cazul instrumentelor financiare derivate de credit de tip total return swap şi credit default swap, valoarea nominală a instrumentului este înmulţită cu următoarele procente:
5%, în cazul în care obligaţia de referinţă este una care, dacă ar da naştere la o expunere directă a instituţiei, aceasta ar fi un element eligibil pentru scopurile Anexei I; şi
10%, în cazul în care obligaţia de referinţă este una care, dacă ar da naştere la o expunere directă a instituţiei, aceasta nu ar fi un element eligibil pentru scopurile Anexei I.
Totuşi, în cazul unui credit default swap, se permite instituţiei a cărei expunere rezultată din swap reprezintă o poziţie lungă pe instrumentul suport, utilizarea unui factor de 0% pentru calculul expunerii de credit potenţială viitoare, cu excepţia cazului în care swap-ul respectiv face obiectul unei clauze de lichidare în cazul insolvabilităţii entităţii a cărei expunere rezultată din swap reprezintă o poziţie scurtă pe instrumentul suport, chiar dacă în legătură cu instrumentul suport nu s-a produs niciun eveniment de credit.
În cazul în care instrumentul financiar derivat de credit furnizează protecţie în funcţie de al n-lea caz de nerambursare (nth to default) din cadrul unui număr de obligaţii suport, procentul aplicabil prevăzut mai sus este determinat de obligaţia cu cea mai scăzută a n-a calitate a creditului (the nth lowest credit quality) determinată de faptul că, dacă obligaţia ar fi una care ar fi asumată de instituţie, aceasta ar fi un element eligibil pentru scopurile Anexei I.
8.Pentru scopurile pct.6, la calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor, nu este permisă instituţiilor utilizarea metodei simple a garanţiilor financiare, prevăzută la art.82 - 88 din Regulamentul BNR-CNVM nr.1912412006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, pentru recunoaşterea efectelor garanţiilor financiare.
9.Pentru scopurile pct.6, în cazul tranzacţiilor de răscumpărare şi al operaţiunilor de dare sau luare de titluri/ mărfuri cu împrumut înregistrate în portofoliul de tranzacţionare, toate instrumentele financiare şi mărfurile care sunt eligibile pentru a fi incluse în portofoliul de tranzacţionare pot fi recunoscute în calitate de garanţii reale eligibile. În cazul expunerilor aferente instrumentelor financiare derivate tranzacţionate pe OTC înregistrate în portofoliul de tranzacţionare, mărfurile care sunt eligibile a fi incluse în portofoliul de
tranzacţionare pot fi, de asemenea, recunoscute în calitate de garanţii reale eligibile. Pentru scopurile calculării ajustărilor de volatilitate atunci când asemenea instrumente financiare sau mărfuri care nu sunt eligibile potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr.19/ 24/ 2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii sunt date cu împrumut, vândute sau fumizate, ori luate cu împrumut, cumpărate sau primite în cadrul unei asemenea tranzacţii prin intermediul colateralului sau prin altă modalitate şi instituţia utilizează abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate potrivit Capitolului IV din cadrul aceluiaşi regulament, astfel de instrumente şi mărfuri se tratează în acelaşi mod ca şi titlurile de capital admise la tranzacţionare pe o bursă recunoscută, care nu fac parte dintr-un indice principal.
În cazul în care instituţiile utilizează abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate potrivit Capitolului IV din Regulamentul BNR-CNVM nr.19/ 24/ 2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii în legătură cu instrumentele financiare sau mărfurile care nu sunt eligibile potrivit regulamentului menţionat, ajustările de volatilitate trebuie calculate pentru fiecare element individual. În cazul în care instituţiile utilizează abordarea bazată pe modele interne definită în Capitolul IV din cadrul aceluiaşi regulament, acestea pot aplica, de asemenea, această abordare pentru portofoliul de tranzacţionare.
1O. Pentru scopurile pct.6, în ceea ce priveşte recunoaşterea acordurilor cadru de compensare care acoperă tranzacţii de răscumpărare şi/ sau operaţiuni de dare sau luare de titluri/ mărfuri cu împrumut şi/ sau alte tranzacţii ajustate la condiţiile pieţei (market-driven transactions), compensarea între poziţii din portofoliul de tranzacţionare şi din afara portofoliului de tranzacţionare este recunoscută doar în cazul în care tranzacţiile compensate îndeplinesc următoarele condiţii:
a)toate tranzacţiile sunt marcate la piaţă zilnic; şi
b)orice elemente luate cu împrumut, cumpărate sau primite în cadrul tranzacţiilor, pot fi recunoscute în calitate de garanţii financiare eligibile
la regulament
la regulament
Tabelul 1
| Banda de scadenţă | Rata spread (%) |
|---|---|
| (1) | (2) |
| O < 1 lună | 1.50 |
| > 1 ::;; 3 luni | 1.50 |
| > 3 ::;; 6 luni | 1.50 |
| > 6::;; 12 luni | 1.50 |
| >1 ::;;2ani | 1.50 |
| >2<3ani | 1.50 |
| > 3 ani | 1.50 |
14.Poziţiile pe aceeaşi marfă sau care sunt considerate conform pct.7 ca fiind poziţii pe aceeaşi marfă pot fi compensate şi pot fi încadrate pe benzi de scadenţă corespunzătoare pe bază netă pentru:
a)poziţiile pe contracte care au scadenţa la aceeaşi dată; şi
b)poziţiile pe contracte care înregistrează unul faţă de celălalt o diferenţă de scadenţă de maxim 1O zile, dacă contractele sunt tranzacţionate pe pieţe care au date de livrare zilnice.
15.Instituţia trebuie să calculeze, în continuare, suma poziţiilor lungi şi suma poziţiilor scurte în fiecare bandă de scadenţă. Suma poziţiilor lungi (scurte) puse în corespondenţă cu poziţiile scurte (lungi) într-o anumită bandă de scadenţă reprezintă poziţia pusă în corespondenţă în acea bandă de scadenţă, în timp ce poziţia reziduală lungă sau scurtă reprezintă poziţia nepusă în corespondenţă pentru aceeaşi bandă.
16.Acea parte a poziţiei lungi (scurte), nepusă în corespondenţă în cadrul unei anumite benzi de scadenţă, care este pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă (lungă), nepusă în corespondenţă în cadrul unei benzi de scadenţă ulterioare, reprezintă poziţia pusă în corespondenţă între două benzi de scadenţă. Acea parte a poziţiei lungi sau scurte, nepusă în corespondenţă, care nu poate fi astfel pusă în corespondenţă, reprezintă poziţia nepusă în corespondenţă.
17.Cerinţa de capital a instituţiei pentru fiecare marfă se calculează, pe baza benzilor de scadenţă relevante, ca sumă a următoarelor:
a)suma poziţiilor lungi şi scurte puse în corespondenţă, înmulţită cu rata spread corespunzătoare aşa cum este indicat în a doua coloană a Tabelului 1 de la pct.13, pentru fiecare bandă de scadenţă, şi înmulţită cu preţul spot al mărfii;
b)poziţia pusă în corespondenţă între două benzi de scadenţă, înmulţită, pentru fiecare bandă de scadenţă în care o poziţie nepusă în corespondenţă este reportată, cu 0,6% (rată carry) şi cu preţul spot al mărfii; şi
c)poziţiile reziduale nepuse în corespondenţă, înmulţite cu 15% (rată outright) şi cu preţul spot al mărfii.
18.Cerinţa de capital totală a instituţiei pentru riscul de marfă se calculează ca sumă a cerinţelor de capital calculate pentru fiecare marfă, conform pct.17.
(b) Abordarea simplificată
19.În scopul calculării cerinţelor de capital pentru riscul de marfă, instituţiile pot opta pentru abordarea simplificată. În cazul în care ia decizia de a utiliza această abordare, instituţia trebuie să notifice autoritatea competentă cu privire la decizia respectivă.
Cerinţa de capital a instituţiei pentru fiecare marfă se calculează ca sumă a:
a)15% din poziţia netă, lungă sau scurtă, înmulţită cu preţul spot al mărfii; şi
b)3% din poziţia brută, lungă plus scurtă, înmulţită cu preţul spot al mărfii.
20.Cerinţa de capital totală a instituţiei pentru riscul de marfă se calculează ca sumă a cerinţelor de capital calculate pentru fiecare marfă, conform pct.19.
(c) Abordarea extinsă pe benzi de scadenţă
21.Instituţiile pot să utilizeze ratele minime de spread, carry şi outright stabilite în următorul tabel (Tabelul 2), în locul celor indicate la pct.13, 14, 17 şi 18, în condiţiile în care, acestea:
a)desî'aşoară activităţi semnificative cu mărfuri,
b)au un portofoliu diversificat de mărfuri, şi
c)nu sunt încă în măsură să utilizeze modele interne pentru scopul calculării cerinţelor de capital privind riscul de marfă în conformitate cu Anexa V.
la regulament
Tabelul 1
| Numărul de depăşiri | Factorul complementar |
|---|---|
| Mai puţine de 5 | 0,00 |
| 5 | 0,40 |
| 6 | 0,50 |
| 7 | 0,65 |
| 8 | 0,75 |
| 9 | 0,85 |
| 1O sau mai multe | 1,00 |
De la caz la caz, în situaţii excepţionale, autoritatea competentă poate acorda derogare de la cerinţa de a majora factorul de multiplicare cu factorul complementar corespunzător Tabelului 1, dar numai în condiţiile în care instituţia demonstrează în mod convingător că o asemenea majorare nu se justifică şi că modelul este în esenţă solid.
Dacă se înregistrează depăşiri numeroase, indicând astfel că modelul nu este suficient de exact, recunoaşterea modelului se revocă de către autoritatea competentă sau se impun, de către aceasta, măsuri adecvate pentru a asigura îmbunătăţirea cu promptitudine a modelului.
Pentru a permite autorităţii competente să monitorizeze pe bază continuă corectitudinea factorului complementar, instituţiile trebuie să notifice acesteia cu promptitudine, în orice caz nu mai târziu de 5 zile lucrătoare, depăşirile care rezultă din programul de testare ex-post (back-testing) şi care, conform tabelului de mai sus, ar implica o creştere a factorului complementar.
9.Fiecare instituţie trebuie să îndeplinească o cerinţă de capital exprimată ca cea mai mare dintre:
a)valoarea la risc (value-at-risk) aferentă zilei precedente, cuantificată conform parametrilor specificaţi în prezenta anexă, la care se adaugă, dacă este cazul, cerinţa de capital pentru riscul de nerambursare adiţional prevăzută la pct.5; sau
b)media nivelurilor zilnice ale valorii la risc (value-at-risk) din ultimele 60 de zile lucrătoare, înmulţită cu factorul menţionat la pct.7, ajustată cu factorul la care se face referire la pct.8, la care se adaugă, dacă este cazul, cerinţa de capital pentru riscul de nerambursare adiţional prevăzută la pct.5.
10.Modul de calcul al valorii la risc (value-at-risk) este supus următoarelor standarde mm1me:
a)calcularea, cel puţin zilnic, a valorii la risc (value-at-risk);
b)un interval de încredere unilateral (one-taileâ) de 99%;
c)o perioadă de deţinere echivalentă cu 1O zile;
d)o perioadă efectivă de observare de cel puţin un an, cu excepţia cazului în care se justifică o perioadă de observare mai scurtă datorită unei majorări subite şi semnificative a volatilităţii preţurilor; şi
e)actualizarea trimestrială a datelor.
11.Modelul trebuie să surprindă cu acurateţe toate riscurile de preţ, cu caracter material, ale poziţiilor pe opţiuni sau pe instrumente similare acestora, iar orice alte riscuri care nu sunt surprinse de către model trebuie să fie acoperite în mod adecvat de fondurile propm.
12.Modelul de cuantificare a riscului trebuie să surprindă un număr suficient de factori de risc, în funcţie de nivelul activităţii instituţiei pe diverse pieţe şi, în special, factorii specificaţi mai jos.
Riscul de rată a dobânzii
Sistemul de cuantificare a riscului trebuie să încorporeze un set de factori de risc corespunzător ratelor dobânzii pe fiecare monedă în care instituţia înregistrează poziţii senzitive la rata dobânzii, în bilanţ şi în afara bilanţului. fustituţia trebuie să modeleze curbele de randament folosind una dintre abordările general acceptate. Pentru expunerile, cu caracter material, la riscul de rată a dobânzii în monede şi pe pieţe importante, curba de randament trebuie divizată în minimum şase benzi de scadenţă pentru a surprinde variaţiile volatilităţii ratelor de-a lungul curbei de randament.
Sistemul de cuantificare a riscului trebuie, de asemenea, să surprindă riscul legat de variaţiile, imperfect corelate, ale diferitelor curbe de randament.
Riscul valutar
Sistemul de cuantificare a riscului trebuie să încorporeze factorii de risc corespunzători aurului şi valutelor individuale în care sunt exprimate poziţiile instituţiei.
În cazul OPC-urilor, se iau în considerare poziţiile pe valută efective ale acestora. Instituţiile se pot baza pe raportările terţilor privind poziţiile pe valută ale OPC, în cazul în care corectitudinea acestor raportări este asigurată în mod adecvat. Dacă o instituţie nu are cunoştinţă de poziţiile pe valută ale unui OPC, această poziţie trebuie extrasă şi tratată în conformitate cu Anexa III pct. 2.1 alin.(4).
Riscul legat de titluri de capital
Sistemul de cuantificare a riscului trebuie să utilizeze un factor de risc separat, cel puţin pentru fiecare dintre pieţele de titluri de capital în care instituţia deţine poziţii semnificative.
Riscul de marfă
Sistemul de cuantificare a riscului trebuie să utilizeze un factor de risc separat, cel puţin pentru fiecare marfă în care instituţia deţine poziţii semnificative. Sistemul de cuantificare a riscului trebuie, de asemenea, să surprindă riscul legat de variaţiile, imperfect corelate, ale mărfurilor similare, dar nu identice, precum şi expunerea la modificările preţurilor forward apărută ca urmare a decalajului scadenţelor. De asemenea, acesta trebuie să ţină cont de caracteristicile pieţei, mai ales de datele de livrare şi de libertatea de manevră a celor care efectuează tranzacţii (traders) în ceea ce priveşte închiderea poziţiilor.
13.Instituţiile pot să utilizeze corelaţii empirice în cadrul şi de-a lungul categoriilor de risc în cazul în care, în opinia autorităţii competente, sistemul de cuantificare a corelaţiilor pe care îl deţine instituţia este solid şi implementat cu integritate.
la regulament
PARTEA B - SISTEME ŞI MECANISME DE CONTROL
1.Instituţiile trebuie să stabilească şi să menţină sisteme ş1 mecamsme de control suficiente pentru a fumiza estimări prudente şi fiabile, pentru scopuri de evaluare.
2.Sistemele şi mecanismele de control trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:
a)politici şi proceduri pentru procesul de evaluare formalizate. Acestea trebuie să includă responsabilităţi clar definite pentru diversele structuri implicate în procesul de determinare a valorii, sursele de informaţii privind piaţa şi modul în care sunt reexaminate în scopul de a stabili dacă acestea sunt adecvate, frecvenţa cu care se realizează evaluările independente, sincronizarea în ceea ce priveşte preţurile de închidere, procedurile pentru ajustarea rezultatelor evaluărilor, procedurile de verificare ad-hoc şi de sf'arşit de lună; şi
b)linii de raportare clare şi independente de front-office, destinate departamentului responsabil cu procesul de evaluare.
Linia de raportare trebuie să ajungă în cele din urmă până la nivelul unui membru executiv principal al consiliului de administraţie.
Metode Prudente de Evaluare
3.Marcarea la piaţă reprezintă evaluarea, cel puţin zilnică, a poziţiilor la preţuri de închidere direct disponibile, care provin din surse independente, ca de exemplu: preţuri de pe bursă, cotaţii electronice, cotaţii provenite de la mai mulţi broker-i independenţi, care se bucură de o largă recunoaştere.
4.În situaţia în care se realizează marcarea la piaţă, trebuie utilizat cel mai prudent dintre cursul de cumpărare şi cel de vânzare, cu excepţia cazului în care instituţia este un formator de piaţă semnificativ pentru acel tip de instrument financiar sau pentru marfa în cauză, caz în care aceasta poate să efectueze închiderea la cursul mediu al pieţei.
5.În situaţia în care marcarea la piaţă nu este posibilă, instituţiile trebuie să marcheze poziţiile/ portofoliile la model, înainte de a aplica tratamentul privind cerinţele de capital aferente portofoliului de tranzacţionare. Marcarea la model este definită ca fiind orice evaluare obţinută pe baza unor date de intrare provenite din piaţă care sunt utilizate ca valori de referinţă, extrapolate sau incluse în cadrul oricărei alte metode de calcul.
6.În situaţia în care este utilizată marcarea la model, trebuie respectate următoarele cerinţe:
a)conducerea superioară are cunoştinţă de elementele din portofoliul de tranzacţionare care fac obiectul marcării la model şi înţelege impactul material al incertitudinii pe care aceasta o creează în cadrul raportării referitoare la riscul/ performanţa activităţii;
b)datele de intrare provenite din piaţă sunt obţinute, atunci când este posibil, în concordanţă cu preţurile de piaţă, iar măsura în care datele de intrare sunt adecvate pentru poziţia care este supusă evaluării, precum şi parametrii modelului, fac obiectul unei revizuiri frecvente;
c)sunt utilizate, atunci când sunt disponibile, metodologii de evaluare care, pentru instrumentul financiar sau marfa în cauză, reprezintă practici de piaţă acceptate;
d)în cazul în care modelul este elaborat de către instituţia însăşi, acesta se bazează pe presupuneri adecvate, evaluate şi testate de către persoane cu calificare corespunzătoare, independente de procesul de elaborare;
e)sunt implementate proceduri formale de control al modificărilor, iar o copie de siguranţă a modelului este păstrată şi utilizată periodic pentru a verifica evaluările efectuate;
f)persoanele responsabile cu administrarea riscului au cunoştinţă de punctele slabe ale modelelor utilizate, precum şi de modalităţile de a le sublinia cât mai bine în cadrul rezultatelor evaluării; şi
g)modelul este supus reexaminării periodice pentru a se determina acurateţea rezultatelor obţinute prin aplicarea acestuia (de exemplu, evaluarea privind continuitatea caracterului adecvat al ipotezelor, analiza profitului şi a pierderii în raport cu factorii de risc, compararea valorilor efective de închidere cu rezultatele modelului).
Pentru scopurile lit.d), modelul trebuie să fie elaborat/ aprobat de structuri independente de front office iar testarea trebuie să fie independentă şi să includă validarea calculelor matematice, a ipotezelor şi a programului informatic.
7.În plus faţă de marcarea zihrică la piaţă sau marcarea la model trebuie efectuată şi o verificare de preţ independentă. Aceasta reprezintă procesul prin care preţurile de piaţă sau datele de intrare aferente modelului sunt verificate în mod regulat în ceea ce priveşte acurateţea şi independenţa. În timp ce marcarea la piaţă zilnică poate fi realizată de către dealer-i, verificarea preţurilor de piaţă şi a datelor de intrare aferente modelului trebuie efectuată de către o unitate independentă de sala de tranzacţionare, cel puţin o dată pe lună (sau mai frecvent, în funcţie de natura pieţei/ activităţii de tranzacţionare). În cazul în care nu sunt disponibile surse de preţ independente sau sursele de preţ sunt mai mult subiective, poate fi adecvată luarea unor măsuri prudente cum ar fi ajustarea evaluărilor.
Ajustări sau Reze-rve aferente Evaluării
8.Instituţiile trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru luarea în considerare a ajustărilor/ rezervelor aferente evaluării.
Standarde Generale
9.Instituţiile trebuie să determine ajustări/ rezerve aferente evaluării, cel puţin cu privire la: marjele de credit constatate în avans (unearned credit spreads), costurile de închidere (close-out costs), riscurile operaţionale, rezilierea neanticipată, costurile de investire şi de finanţare, costurile administrative viitoare şi, în situaţiile în care este relevant, riscul de model.
Standarde pentru poziţii mai puţin lichide
1O. Poziţii mai puţin lichide pot rezulta atât din evenimente de piaţă cât şi din situaţii ce ţin de instituţie, de exemplu poziţii concentrate şi/ sau poziţii cu dinamică scăzută.
11.Pentru a determina dacă este necesară o rezervă aferentă evaluării pentru poziţiile mai puţin lichide, instituţiile trebuie să ia în considerare mai mulţi factori. Aceşti factori includ timpul necesar pentru a acoperi poziţia/ riscurile aferente poziţiei, volatilitatea şi media marjelor dintre cursurile de cumpărare şi cele de vânzare, disponibilitatea cotaţiilor de piaţă (numărul şi identitatea formatorilor de piaţă), volatilitatea şi media volumelor tranzacţionate, concentrări ale pieţei, creşterea vechimii poziţiilor, măsura în care evaluarea se bazează pe marcarea la model şi impactul altor riscuri de model.
12.În cazul utilizării de evaluări realizate de terţi sau în cazul marcării la model, instituţiile trebuie să determine dacă este oportună efectuarea unei ajustări aferente evaluării. În
plus, instituţiile trebuie să aibă în vedere necesitatea stabilirii de rezerve pentru poziţii mai puţin lichide şi să reexamineze permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora.
13.În cazul în care ajustările/ rezervele aferente evaluării conduc la pierderi cu caracter material aferente anului financiar curent, acestea trebuie deduse din fondurile proprii de nivel I ale instituţiei potrivit art.5 lit.e din Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
14.Alte profituri/ pierderi care rezultă din ajustările/ rezervele aferente evaluării trebuie incluse în calculul "profiturilor nete aferente portofoliului de tranzacţionare" menţionate la art.5(2) paragraful al 2-lea lit.b) din prezentul regulament şi trebuie adunate la, respectiv deduse din, fondurile proprii adiţionale eligibile pentru acoperirea cerinţelor de risc de piaţă conform respectivelor prevederi.
15.Ajustările/ rezervele aferente evaluării care depăşesc nivelul celor realizate în conformitate cu cadrul contabil aplicabil instituţiei se tratează potrivit pct.13, dacă conduc la pierderi cu caracter material, sau potrivit pct.14, în caz contrar.
1.O acoperire internă este o poziţie care compensează de o manieră materială sau în totalitate elementul de risc component al unei poziţii sau al unui set de poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare. Poziţiile care decurg din acoperiri interne sunt eligibile pentru tratamentul privind cerinţele de capital aferente portofoliului de tranzacţionare, cu condiţia ca acestea să fie deţinute cu intenţia de a fi tranzacţionate şi să fie îndeplinite criteriile generale referitoare la intenţia de tranzacţionare şi la evaluarea prudentă, specificate în Părţile A şi B. În special:
a)acoperirile interne trebuie să nu aibă ca scop principal evitarea sau reducerea cerinţelor de capital;
b)acoperirile interne trebuie să fie formalizate şi trebuie să fie supuse procedurilor interne specifice, de aprobare şi audit;
c)tranzacţia internă trebuie să fie efectuată în condiţiile pieţei;
d)cea mai mare a parte a riscului de piaţă care este generat de acoperirea internă trebuie să fie administrată în mod dinamic în portofoliul de tranzacţionare în cadrul limitelor autorizate; şi
e)tranzacţiile interne trebuie să fie monitorizate cu atenţie.
Monitorizarea trebuie să fie asigurată prin proceduri adecvate.
2.Tratamentul la care se face referire la pct.1 se aplică rară a prejudicia cerinţele de capital aplicabile "segmentului din afara portofoliului de tranzacţionare " din cadrul acoperirii interne.
3.Fără a lua în considerare pct.1 şi 2, în cazul în care o instituţie acoperă o expunere la riscul de credit, din afara portofoliului de tranzacţionare, utilizând un instrument financiar derivat de credit inclus în portofoliul de tranzacţionare (utilizând o acoperire internă), nu se consideră că expunerea din afara portofoliului de tranzacţionare este acoperită pentru scopurile calculării cerinţelor de capital, decât în cazul în care pentru expunerea din afara portofoliului de tranzacţionare instituţia cumpără de la o terţă parte eligibilă din punctul de vedere al fumizării protecţiei, un instrument financiar derivat de credit care îndeplineşte cerinţele prevăzute în art. 58 din Regulamentul BNR-CNVM nr.19/ 24/ 2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii. În cazul în care o astfel de protecţie fumizată de o terţă parte este cumpărată şi este recunoscută ca acoperire pentru o expunere din afara portofoliului de tranzacţionare pentru scopurile calculării cerinţelor de capital, niciuna dintre acoperirile prin instrumente financiare derivate de credit, internă sau externă, nu poate fi inclusă în portofoliul de tranzacţionare pentru scopul calculării cerinţelor de capital.
1.Instituţiile trebuie să dispună de politici şi proceduri pentru determinarea poziţiilor care se includ în portofoliul de tranzacţionare pentru scopurile calculării cerinţelor de capital, clar definite în concordanţă cu criteriile prevăzute la art.3 din prezentul regulament şi luând în considerare capacitatea şi practicile instituţiei în ceea ce priveşte administrarea riscului. Conformitatea cu aceste politici şi proceduri trebuie să fie formalizată integral şi să fie supusă auditării interne periodice.
2.Instituţiile trebuie să dispună de politici şi proceduri clar definite pentru administrarea generală a portofoliului de tranzacţionare. Aceste politici şi proceduri se trebuie să se refere cel puţin la următoarele:
a)activităţile pe care instituţia le consideră ca fiind de tranzacţionare şi, totodată, parte componentă a portofoliului de tranzacţionare pentru scopurile calculării cerinţelor de capital;
b)măsura în care o poziţie poate fi marcată la piaţă zilnic prin referire la o piaţă bidirecţională activă şi lichidă;
c)pentru poziţiile care sunt marcate la model, măsura în care instituţia poate:
(i)să identifice toate riscurile cu caracter material ale poziţiei;
(ii)să acopere toate riscurile cu caracter material ale poziţiei prin instrumente pentru care există o piaţă bidirecţională activă şi lichidă; şi
(iii)să determine estimări de încredere pentru ipotezele/ parametrii cheie utilizaţi în model;
d)măsura în care instituţia poate, ş1 1 se impune, să genereze evaluări pentru o anumită poziţie, care pot fi validate extern într-o manieră coerentă;
e)măsura în care restricţiile legale sau alte cerinţe operaţionale ar putea afecta capacitatea instituţiei de a lichida/ acoperi o poziţie pe termen scurt;
f)măsura în care instituţia poate, şi i se impune, să administreze în mod activ, din punct de vedere al riscului, o anumită poziţie în cadrul operaţiunii de tranzacţionare; şi
g)măsura în care instituţia poate transfera riscul sau poziţiile din (în) portofoliul de tranzacţionare în (din) afara acestuia, precum şi criteriile pentru efectuarea unor astfel de transferuri.
3.O instituţie poate, cu aprobarea autorităţii competente, să trateze poziţiile care sunt deţinute în portofoliul de tranzacţionare şi care corespund elementelor prevăzute la art.22(1) lit.a) - c) din Regulamentul BNR-CNVM nr.18/ 23/ 2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, ca şi titluri de capital sau de creanţă, după caz, în situaţia în care instituţia demonstrează că este un formator de piaţă
BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE
Nr. 20 din 14 decembrie 2006 Nr. 117 din 14 decembrie 2006
O R D I N
pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 23/28/2006 privind criteriile tehnice referitoare la organizarea
și tratamentul riscurilor, precum și criteriile tehnice utilizate de autoritățile competente pentru verificarea și evaluarea acestora*)
Având în vedere dispozițiile art. 24, 77, art. 101 alin. (2), art. 122, 148, 166, 167, 168, art. 278 alin. (1) lit. b) și c), art. 384 și 385 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,
în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și ale art. 1, 2 și ale art. 7 alin. (1), (3), (10) și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,
Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:
Art. 1. — Se aprobă Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 23/28/2006 privind criteriile tehnice referitoare la organizarea și tratamentul riscurilor, precum și criteriile tehnice utilizate de autoritățile competente pentru verificarea
și evaluarea acestora, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Președintele Consiliului de administrație Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României, a Valorilor Mobiliare,
Mugur Constantin Isărescu Gabriela Anghelache
*)Ordinul nr. 20/117/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 28 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.
ANEXĂ*)
R E G U L A M E N T U L Nr. 23/28/2006
privind criteriile tehnice referitoare la organizarea și tratamentul riscurilor, precum și criteriile tehnice utilizate de autoritățile competente pentru verificarea și evaluarea acestora
*)Anexa este reprodusă în facsimil.
Art. 4 - În domeniul administrării riscurilor semnificative, structura de conducere a instituţiilor de credit prevăzută la art.13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99./2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului trebuie să aprobe şi să revizuiască periodic strategiile şi politicile pentru asumarea, administrarea, monitorizarea şi diminuarea riscurilor la care instituţia de credit este sau ar putea fi expusă, inclusiv acelea care provin din mediul macroeconomic în care instituţia de credit îşi desfăşoară activitatea şi care sunt legate de stadiul ciclului economic.
Art. 5- Cadrul de administrare a riscurilor în ceea ce priveşte separarea responsabilităţilor în cadrul instituţiilor de credit şi evitarea conflictelor de interese trebuie să fie definit de către structura de conducere a instituţiilor de credit prevăzută la art.13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
(1)Instituţiile de credit trebuie să desfăşoare activitatea de creditare în baza unor criterii sănătoase şi bine definite de acordare a creditelor.
(2)Instituţiile de credit trebuie să dispună de procese clar stabilite pentru aprobarea noilor credite, modificarea clauzelor, reînnoirea şi refinanţarea celor existente.
(3)Administrarea ş1 monitorizarea continuă a diferitelor portofolii ş1 expuneri afectate de riscul de credit ale instituţiilor de credit, inclusiv pentru identificarea şi administrarea creditelor neperformante şi pentru realizarea unor ajustări de valoare şi constituirea unor provizioane adecvate, trebuie să fie realizată prin intermediul unor sisteme care să funcţioneze efectiv.
(4)Diversificarea portofoliilor de credit trebuie să fie adecvată în raport cu pieţele pe care instituţia de credit doreşte să acţioneze şi cu strategia generală privind creditarea.
Art. 7 - Instituţiile de credit trebuie să monitorizeze şi să controleze pe bază de politici şi proceduri scrise riscul rezidual, respectiv riscul ca tehnicile recunoscute de diminuare a riscului de credit utilizate de către instituţia de credit să fie mai puţin eficiente decât se aşteaptă.
Art. 8 - Instituţiile de credit trebuie să monitorizeze şi să controleze pe bază de politici şi proceduri scrise riscul de concentrare, respectiv riscul care apare din expuneri faţă de contrapartide, grupuri de contrapartide aflate în legătură şi contrapartide din acelaşi sector economic, regiune geografică sau din aceeaşi activitate sau marfă sau din aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit şi include în special riscurile asociate cu expunerile mari
indirecte la riscul de credit (de ex. faţă de un singur emitent de garanţie reală).
Art. 9 - - (1) Instituţiile de credit trebuie să evalueze şi să monitorizeze pe bază de politici şi proceduri scrise riscul din securitizare, respectiv riscul care apare din operaţiuni de securitizare în legătură cu care instituţiile de credit sunt iniţiator sau sponsor, pentru a se asigura în special că substanţa economică a tranzacţiei se reflectă în totalitate în evaluarea şi luarea deciziilor privind administrarea riscului.
(2)Instituţiile de credit care sunt iniţiatoare ale unor operaţiuni de securitizare a unor expuneri reînnoibile care conţin o clauză de rambursare anticipată trebuie să dispună de planuri de lichiditate pentru a soluţiona implicaţiile aferente atât în cazul unei rambursări programate cât şi al uneia anticipate.
Instituţiile de credit trebuie să implementeze politici şi procese pentru măsurarea şi administrarea tuturor cauzelor şi efectelor semnificative ale riscurilor de piaţă.
(2)Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare scenarii alternative, iar ipotezele care stau la baza deciziilor privind poziţia lor netă de finanţare trebuie să fie revizuite periodic.
Instituţiile de credit trebuie să dispună de planuri alternative pentru a face faţă crizelor de lichiditate.
Art. 16 - (1) În afară de riscurile de credit, de piaţă şi operaţional, verificarea şi evaluarea efectuate de Banca Naţională a României în aplicarea prevederilor art. 166 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 pn·vind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, va include cel puţin următoarele:
a)rezultatele simulărilor în condiţii de criză efectuate de instituţiile de credit care aplică abordarea bazată pe modele interne de rating;
b)expunerea la riscul de concentrare şi administrarea acestui risc de către instituţiile de credit, inclusiv conformarea acestora cu cerinţele Regulamentului BNR-CNVM nr. 16/21/2006 privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii;
c)soliditatea, caracterul adecvat şi modalităţile de aplicare ale politicilor şi procedurilor implementate de instituţiile de credit pentru administrarea
riscului rezidual asociat utilizării tehnicilor de diminuare a riscului de credit recunoscute;
d)adecvarea fondurilor proprii deţinute de o instituţie de credit în legătură cu activele securitizate având în vedere substanţa economică a tranzacţiei, inclusiv nivelul de transfer al riscului realizat;
e)expunerea la riscul de lichiditate şi administrarea acestui risc de către instituţiile de credit;
f)impactul efectelor de diversificare şi modalitatea în care aceste efecte sunt luate în considerare în sistemul de evaluare a riscurilor; şi
g)rezultatele simulărilor în condiţii de criză efectuate de către instituţiile care utilizează un model intern pentru a calcula cerinţele de capital la riscul de piaţă potrivit Anexei V la Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii.
(2)Verificarea şi evaluarea efectuate de către Banca Naţională a României în aplicarea prevederilor art. 166 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului trebuie să includă şi expunerea instituţiilor de credit la riscul de rată a dobânzii ce apare din activităţile care sunt în afara portofoliului de tranzacţionare.
(3)În sensul alin. 2, în cazul instituţiilor a căror valoare economică scade cu mai mult de 20% din fondurile lor proprii ca urmare a unei schimbări bruşte şi neaşteptate a ratelor de dobândă, Banca Naţională a României ia măsuri a căror dimensiune o stabileşte şi care nu diferă de la o instituţie de credit la alta.
(1)Banca Naţională a României monitorizează dacă o instituţie de credit a susţinut implicit o securitizare.
(2)Dacă se stabileşte că o instituţie de credit a susţinut implicit în mai multe rânduri o operaţiune de securitizare, Banca Naţională a României ia măsurile care se impun, astfel încât să fie reflectată expectaţia crescută ca instituţia de credit să susţină şi pe viitor operaţiunile de securitizare, împiedicând astfel realizarea unui transfer semnificativ al riscului.
Art. 18 - Pentru scopurile determinării ce trebuie efectuată potrivit prevederilor art. 166 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 pn·vind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, Banca Naţională a României examinează dacă ajustările de valoare efectuate şi provizioanele constituite pentru poziţiile/portofoliile din cadrul portofoliului de tranzacţionare, potrivit prevederilor părţii B din Anexa VI la
BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE
Nr. 21 din 14 decembrie 2006 Nr. 118 din 14 decembrie 2006
O R D I N
pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 24/29/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții pentru riscul operațional*)
Având în vedere dispozițiile art. 126, 138, 139, 278, 384 și 385 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și ale art. 2 lit. d) din Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 13/18/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții,
în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și ale art. 1, 2 și ale art. 7 alin. (1), (3), (10) și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,
*)Ordinul nr. 21/118/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 28 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.
Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:
Art. 1. — Se aprobă Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 24/29/2006 privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții pentru riscul operațional, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Președintele Consiliului de administrație Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României, a Valorilor Mobiliare,
Mugur Constantin Isărescu Gabriela Anghelache
ANEXĂ*)
R E G U L A M E N T U L Nr. 24/29/2006
privind determinarea cerințelor minime de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții pentru riscul operațional
*)Anexa este reprodusă în facsimil.
(4)Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăţilor de servicii de investiţii financiare autorizate să desfăşoare activităţi de tranzacţionare cu instrumente financiare în cont propriu şi subscriere de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm. În acest sens, orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
(5)Prezentul regulament se aplică la nivel individual şi, după caz, la nivel consolidat, în conformitate cu Regulamentul BNR-CNVM nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.
(6)Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistă.
Art. 2 - (1) Termenii şi expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificaţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
(2)În înţelesul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)formalizare - descrierea şi, după caz, fundamentarea unm proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regăsite la nivelul instituţiei de credit sub forma unei prezentări scrise cu un grad adecvat de complexitate şi detaliere;
b)risc legal - risc de pierdere ca urmare atât a amenzilor,
penalităţilor şi sancţiunilor de care instituţia de credit este pasibilă în caz de neaplicare sau aplicare defectuoasă a dispoziţiilor legale sau contractuale, cât şi a faptului că drepturile şi obligaţiile contractuale ale instituţiei de credit şi/sau ale contrapartidei sale nu sunt stabilite în mod corespunzător;
(2)Determinarea cerinţei de capital pentru acopenrea riscului operaţional se face în conformitate cu abordările prevăzute în cadrul Secţiunilor 1-5.
Art. 5 - Calculul cerinţei de capital pentru acopenrea riscului operaţional potrivit abordării de bază se face prin aplicarea unei cote de 15% asupra bazei de calcul determinate conform metodologiei prevăzute la art. 6-9.
Art. 6 - (1) Baza de calcul se determină ca medie aritmetică a indicatorilor relevanţi înregistraţi de instituţia de credit în ultimele trei exerciţii financiare, indicatori relevanţi ce se calculează potrivit art. 8 alin. (1) şi cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (2) şi ale art. 9.
(2)Media pe trei ani prevăzută la alin. (1) se calculează pe baza ultimelor trei observări anuale efectuate la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar.
(3)Valorile negative sau egale cu zero ale indicatorului relevant, în cazul în care astfel de situaţii apar în cadrul ultimelor trei exerciţii financiare, nu sunt luate în considerare la determinarea bazei de calcul. În aceste cazuri, baza de calcul se determină prin raportarea sumei valorilor pozitive ale indicatorului relevant la numărul anilor în care s-au înregistrat respectivele valori pozitive.
În situaţia în care instituţia de credit nu dispune de date auditate pentru determinarea bazei de calcul prevăzute la art. 6 alin. (1), se pot utiliza estimări ale acestora.
(1)Indicatorul relevant este egal cu suma următoarelor elemente, extrase din lista posturilor din contul de profit şi pierdere:
a)Venituri din dobânzi şi venituri asimilate, inclusiv cele aferente titlurilor cu venit fix;
b)Cheltuieli cu dobânzile şi cheltuieli asimilate;
c)Venituri din acţiuni şi alte titluri cu venit variabil;
d)Venituri din comisioane;
e)Cheltuieli cu comisioane;
f)Profitul sau pierderea netă din operaţiuni financiare;
g)Alte venituri din exploatare.
(2)La determinarea indicatorului relevant, elementele componente de natura veniturilor sau profiturilor se iau în considerare cu semnul plus, iar cele de natura cheltuielilor sau pierderilor, cu semnul minus.
La determinarea indicatorului relevant se vor avea în vedere următoarele condiţii:
a)Indicatorul relevant se calculează înainte de deducerea provizioanelor şi a altor cheltuieli de exploatare decât cele prevăzute la art. 8 alin. (1). În cadrul cheltuielilor de exploatare, altele decât cele prevăzute la art. 8 alin. (1), vor fi incluse şi drepturile plătite pentru serviciile extemalizate furnizate de terţe părţi, în cazurile în care terţa parte nu este societatea-mamă sau filială a instituţiei de credit sau filială a societăţii-mamă a instituţiei de credit. Cheltuielile pentru serviciile extemalizate furnizate de
terţi pot diminua indicatorul relevant dacă prestarea serviciilor este efectuată de către o entitate supusă supravegherii prudenţiale de către o autoritate competentă sau unei supravegheri echivalente celei reglementate prin Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii.
b)Nu se includ în calculul indicatorului relevant profiturile sau pierderile rezultate din vânzarea elementelor neincluse în portofoliul de tranzacţionare, veniturile extraordinare şi veniturile din asigurări.
c)În cazul în care diferenţele din reevaluarea elementelor incluse în portofoliul de tranzacţionare sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere, acestea pot fi luate în calculul indicatorului relevant. Ajustările asupra valorii titlurilor de tranzacţie, ajustări care se regăsesc în contul de profit şi pierdere, trebuie incluse în calculul indicatorului relevant.
d)În cazul sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe, precum şi în cazul calculării indicatorului relevant la nivel consolidat, determinarea acestuia din urmă se va face pe baza datelor care reflectă cel mai fidel prevederile art. 6-8 şi ale art. 9 lit. a) - c).
e)În cazul societăţilor de servicii de investiţii financiare autorizate să desfăşoare activităţi de tranzacţionare cu instrumente financiare în cont propriu şi subscriere de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm, determinarea indicatorului relevant se va face pe baza datelor care reflectă cel mai fidel prevederile art. 6-8 şi ale art. 9 lit. a) - c).
Art. 1O - (1) Instituţiile de credit pot calcula cerinţa de capital pentru acoperirea riscului operaţional prin aplicarea abordării standard numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.
(2)Aprobarea la care se face referire la alin. (1) este condiţionată de respectarea cerinţelor prevăzute la art. 11-12.
Art. 11 - (1) Instituţiile de credit care aplică abordarea standard în scopul determinării cerinţelor de capital aferente riscului operaţional, trebuie să îndeplinească, atât la momentul implementării abordării, cât şi ulterior acestuia, pe baze continue, în plus faţă de cerinţele ce vizează riscul operaţional prevăzute la art. 3, următoarele cerinţe specifice:
a)instituţiile de credit dispun de un sistem bine formalizat de evaluare şi administrare a riscului operaţional, cu responsabilităţi clare şi bine definite. Acest sistem trebuie să facă obiectul unui proces de validare internă şi al unei examinări independente, realizate de către auditori interni sau externi, în mod regulat, dar cel puţin anual, precum şi, ori de câte ori condiţii obiective o impun;
b)instituţiile de credit asigură identificarea expunerilor la riscul operaţional şi monitorizarea informaţiilor şi datelor relevante referitoare la riscul operaţional, inclusiv a celor privind pierderile semnificative;
c)instituţiile de credit asigură integrarea sistemului de evaluare a riscului operaţional în procesele de administrare a riscurilor existente la nivelul instituţiei de credit. Rezultatele evaluării riscului operaţional trebuie să constituie o parte integrantă a
procesului de monitorizare şi control al profilului de risc operaţional al instituţiei de credit; şi
d)instituţiile de credit implementează un sistem de raportare internă care asigură, în mod periodic, dar cel puţin de două ori pe an, furnizarea de rapoarte privind riscul operaţional structurilor şi persoanelor relevante din cadrul instituţiilor de credit. Instituţiile de credit dispun de proceduri pentru adoptarea de măsuri adecvate, pe care informaţiile incluse în aceste rapoarte le impun.
(2)Îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se va face cu respectarea principiului proporţionalităţii, prin luarea în considerare a dimensiunii şi complexităţii activităţilor desfăşurate de instituţia de credit.
Pentru scopul determinării cerinţei de capital pentru riscul operaţional prin aplicarea abordării standard, instituţiile de credit vor parcurge următoarele etape:
a)încadrarea activităţilor pe liniile de activitate prevăzute în Anexa nr. I, cu respectarea principiilor din cadrul Anexei nr.2;
b)determinarea, pentru fiecare linie de activitate, a indicatorilor relevanţi calculaţi pentru fiecare dintre ultimele 3 exerciţii financiare încheiate, potrivit prevederilor art. 8 şi art. 9, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 7 şi cu respectarea principiilor prevăzute în Anexa nr. 2;
c)determinarea cerinţei de capital aferente fiecărei linii de activitate, pentru fiecare dintre cele trei exerciţii financiare, prin aplicarea asupra indicatorului relevant calculat potrivit prevederilor lit. b), a cotei de risc corespunzătoare, conform prevederilor Anexei nr. I;
d)determinarea cerinţei de capital aferente fiecăruia dintre cele trei exerciţii financiare prin însumarea cerinţelor de capital aferente fiecărei linii de activitate în respectivul exerciţiu financiar. În situaţia în care, într-unul dintre cele trei exerciţii financiare, pentru o linie de activitate se determină o cerinţă de capital negativă, ca urmare a înregistrării unui indicator relevant negativ, atunci această cerinţă de capital poate fi dedusă din cerinţa de capital aferentă respectivului exerciţiu financiar;
e)determinarea cerinţei totale de capital ca medie aritmetică a cerinţelor de capital aferente fiecăruia dintre cele trei exerciţii financiare. În situaţia în care cerinţa de capital determinată pentru
un exerciţiu financiar, este negativă, aceasta va fi înlocuită cu valoarea zero la calculul mediei aritmetice.
Sect,iunea a 3-a Abordarea standard alternativă
Art. 13 - (1) Instituţiile de credit pot calcula cerinţa de capital pentru acoperirea riscului operaţional prin aplicarea abordării standard alternative, conform prevederilor art. 14 - 16, numai după ce a fost obţinută aprobarea prealabilă din partea Băncii Naţionale a României.
(2)Aprobarea la care se face referire la alin. (1) este condiţionată de următoarele:
a)instituţia de credit îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 11;
b)instituţia de credit desfăşoară în principal activităţi bancare de retail şi/sau comerciale, veniturile obţinute din acestea reprezentând cel puţin 90% din veniturile sale; şi
c)o parte importantă a activităţilor prevăzute la lit. b) este reprezentată de acordarea de credite cu probabilitate ridicată de nerambursare, iar utilizarea abordării standard alternative conduce la o evaluare mai justă a riscului operaţional.
Art. 14 - (1) Metodologia de determinare a cerinţei de capital necesare acoperirii riscului operaţional prin aplicarea abordării standard alternativă este aceeaşi cu cea prevăzută la art. 12 pentru abordarea standard, cu excepţia faptului că în cazul liniilor Activitate bancară comercială şi Activitate bancară de retail, indicatorul relevant este înlocuit cu un indicator alternativ de venit normalizat, egal cu 0,035 din valoarea nominală totală anuală a creditelor şi avansurilor aferente acestor linii de activitate.
(3)Instituţiile de credit care aplică abordarea avansată de evaluare în scopul determinării cerinţelor de capital aferente riscului operaţional, trebuie să îndeplinească cerinţele şi standardele menţionate la alin. (2) atât la momentul implementării abordării, cât şi ulterior acestuia, pe baze continue.
Art. 18 - (1) Dacă o instituţie de credit, persoană juridică română, este instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau este filială a unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene şi dacă se intenţionează utilizarea la nivel de grup a abordării avansate de evaluare, orice cerere de aprobare adresată Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, trebuie însoţită şi de o descriere a metodologiei folosite pentru alocarea capitalului aferent riscului operaţional între entităţile din cadrul grupului.
(2)Cererea va indica dacă şi în ce manieră se intenţionează să se includă efectele diversificării în sistemul de cuantificare a riscului operaţional.
(1)Instituţia de credit trebuie să dispună de o funcţie independentă de administrare a riscului operaţional.
(2)Sistemul intern de cuantificare a riscului operaţional al instituţiei de credit trebuie să facă parte integrantă din procesele curente de administrare a riscului.
(3)Instituţia de credit trebuie să dispună de un sistem de administrare a riscurilor bine formalizat. Instituţia de credit trebuie să aibă implementate proceduri menite să asigure controlul periodic al
conformităţii cu politicile, sistemele de control şi procedurile interne aferente sistemului de administrare a riscului, precum ş1 cu reglementările, actele şi recomandările emise de Banca Naţională a României instituţia de credit trebuie să aibă, de asemenea, implementate şi politici de gestionare a cazurilor de neconformitate.
(4)Procesele de administrare şi sistemul de cuantificare ale riscului operaţional trebuie supuse unor examinări periodice realizate de către auditori interni şi/sau externi.
(5)Raportările privind expunerile la riscul operaţional şi pierderile înregistrate efectiv trebuie să aibă loc cu regularitate. Instituţia de credit trebuie să dispună de proceduri de implementare a măsurilor de remediere care se impun.
(6)Validarea de către Banca Naţională a României a sistemului de cuantificare a riscului operaţional implică în special verificarea următoarelor aspecte:
a)procesele de validare internă operează într-o manieră satisfăcătoare
b)fluxurile de date şi procesele asociate sistemelor de cuantificare a riscului sunt transparente şi accesibile.
Procesul de cuantificare a riscului operaţional
Art. 20 - (1) La determinarea cerinţei de capital, instituţiile de credit trebuie să includă atât pierderile aşteptate, cât ş1 pierderile neaşteptate, cu excepţia cazului în care pot demonstra că pierderile aşteptate sunt reflectate în mod adecvat în practicile interne.
(2)Cuantificarea riscului operaţional trebuie să surprindă ş1 evenimentele de risc cu frecvenţă redusă şi impact negativ potenţial
major, situate la extremitatea curbei de distribuţie statistică, astfel încât să se asigure atingerea unui standard de rigurozitate comparabil cu un interval de încredere de 99,9% pentru un orizont de timp de un an.
(3)În vederea atingerii standardului de rigurozitate menţionat la alin. (2), sistemul de cuantificare a riscului operaţional al unei instituţii de credit trebuie să includă o serie de elemente esenţiale, între care cel puţin: utilizarea datelor interne, a datelor externe, a analizelor de scenarii şi a factorilor ce reflectă mediul de afaceri şi sistemele de control intern. Utilizarea acestor patru elemente se realizează în conformitate cu prevederile art. 21-24. Instituţia de credit trebuie să dispună de o abordare
formalizată cu privire la ponderarea utilizării fiecăruia dintre cele patru elemente în sistemul global de cuantificare a riscului operaţional.
(4)Sistemul de cuantificare a riscului operaţional trebuie să surprindă cei mai importanţi factori de risc ce influenţează forma extremităţii curbei de distribuţie statistică a pierderilor (estimarea de risc operaţional).
(5)Corelaţiile între estimările individuale de risc operaţional pot fi recunoscute numai dacă instituţia de credit poate demonstra spre convingerea Băncii Naţionale a României că sistemele de cuantificare a corelaţiilor sunt riguroase, sunt implementate în mod corect şi iau în considerare nivelul de incertitudine aferent oricăror astfel de estimări de corelaţii, în special în perioadele de criză. Instituţia de credit trebuie să valideze ipotezele aferente corelaţiilor, prin intermediul unor tehnici cantitative şi calitative corespunzătoare.
(6)Sistemul de cuantificare a riscului operaţional trebuie să fie consecvent pe plan intern şi trebuie să evite luarea în considerare de mai multe ori a rezultatelor pozitive ale evaluărilor calitative sau a tehnicilor de diminuare a riscului, care au fost deja recunoscute în alte segmente ale cadrului de adecvare a capitalului.
Datele interne
Art. 21 - (1) Cuantificările de risc operaţional generate de instituţia de credit trebuie să se bazeze pe o perioadă de observare istorică de cel puţin cinci ani. În cazul în care o instituţie de credit aplică pentru prima dată abordarea avansată de evaluare a riscului operaţional se poate accepta o perioadă de observare istorică de minim trei ani.
(2)Instituţia de credit trebuie să aibă capacitatea să repartizeze datele istorice interne privind pierderile din riscul operaţional pe liniile de activitate prevăzute în cadrul Anexei m. 1 şi pe categoriile de evenimente
de pierdere prevăzute în cadrul Anexei m. 3 şi să poată furniza aceste date Băncii Naţionale a României, la solicitarea adresată de aceasta.
(3)Criteriile de alocare a pierderilor pe linii de activitate ş1 pe categorii de evenimente de pierdere trebuie să fie obiective şi formalizate.
(4)Pierderile din riscul operaţional care sunt legate de riscul de credit şi care se regăsesc în bazele de date interne istorice pentru riscul de credit trebuie îmegistrate în bazele de date privind riscul operaţional şi identificate distinct. Aceste pierderi nu vor face obiectul unei cerinţe de capital pentru acoperirea riscului operaţional pe parcursul perioadei în care continuă să fie tratate, pentru scopul stabilirii cerinţei minime de capital, în contextul riscului de credit.
(5)Pierderile din riscul operaţional care sunt legate de riscul de piaţă vor fi luate în considerare la determinarea cerinţei de capital aferente riscului operaţional.
(6)Datele interne ale instituţiei de credit privind pierderile trebuie să fie complete, în sensul acoperirii tuturor activităţilor şi expunerilor semnificative asociate tuturor subsistemelor şi subdiviziunilor geografice. Instituţiile de credit trebuie să poată demonstra că orice excluderi ale unor activităţi sau expuneri, luate atât individual, cât şi în combinaţie, nu au impact semnificativ asupra estimărilor de risc globale.
(7)Instituţia de credit trebuie să stabilească praguri de pierdere minimă fundamentate pentru scopul colectării datelor interne privind pierderile.
(8)Instituţia de credit trebuie să colecteze informaţii/date referitoare la valorile brute ale pierderilor înregistrate, data evenimentului şi eventualele sume recuperate din valoarea brută a pierderii şi să asigure o descriere succintă a cauzelor sau factorilor care au condus la producerea evenimentului de pierdere.
(9)Instituţia de credit trebuie să stabilească criterii specifice pentru repartizarea informaţiilor cu privire la pierderea provocată de un eveniment asociat unei funcţii centralizate sau de o activitate comună mai multor linii de activitate, precum şi la pierderea cumulată rezultată din evenimente legate în timp.
(1O) Instituţia de credit trebuie să aplice proceduri formalizate pentru evaluarea relevanţei în timp a datelor istorice privind pierderile. Aceste proceduri se vor referi inclusiv la situaţiile în care sunt utilizate reparametrizări în baza unei judecăţi profesionale, scalări/redimensionări sau alte ajustări, măsura în care acestea pot fi utilizate şi persoanele abilitate să decidă în acest sens.
Datele externe
Art. 22 - (1) Sistemul de cuantificare a riscului operaţional al instituţiei de credit trebuie să utilizeze date externe relevante, în special în situaţia în care există motive care să indice că instituţia de credit este expusă la pierderi cu frecvenţă redusă, dar cu impact negativ potenţial maJor.
(2)Instituţia de credit trebuie să implementeze un proces sistematic pentru stabilirea situaţiilor pentru care se impune utilizarea de date externe şi a metodologiilor de includere a acestor date în sistemul său de cuantificare a riscului operaţional.
(3)Condiţiile şi practicile cu privire la utilizarea de date externe trebuie formalizate, revizuite cu regularitate, şi supuse periodic unei examinări independente.
Analizele de scenarii
Art. 23 - (1) În vederea evaluării expunerii la evenimente cu impact negativ major, instituţia de credit trebuie să utilizeze, în combinaţie cu date externe, analize de scenarii construite pe baza opiniilor exprimate de experţi.
(2)Evaluările astfel realizate trebuie validate şi revizuite în timp, pnn compararea cu pierderile înregistrate efectiv, pentru a asigura verosimilitatea acestora.
Factorii legaţi de mediul de afaceri şi controlul intern
Art. 24 - (1) Metodologia de evaluare a riscului operaţional la nivelul întregii instituţii de credit trebuie să ia în considerare factorii importanţi legaţi de mediul de afaceri şi de controlul intern, care pot conduce la modificarea profilului său de risc operaţional.
(2)Alegerea fiecărui factor trebuie să fie justificată prin potenţialul de acţiune al acestuia ca sursă de risc, pe baza experienţei şi considerând opiniile profesionale emise din domeniile de activitate vizate.
(3)Senzitivitatea estimărilor de risc la modificările intervenite în factorii consideraţi, precum şi ponderarea relativă a factorilor trebuie să fie bine justificată.
(4)Cadrul de cuantificare a riscului trebuie să ia în considerare atât modificările la nivelul riscului datorate îmbunătăţirii procedurilor de control, cât ş1 potenţialele creşteri ale nivelului riscului induse de creşterea complexităţii şi/sau a volumului activităţii.
(5)Cadrul de cuantificare a riscului trebuie să fie formalizat şi supus examinării din partea Băncii Naţionale a României, precum şi ori de câte ori condiţii obiective o impun, dar cel puţin anual, unei revizuiri independente la nivelul instituţiei de credit.
(6)Procesul de cuantificare şi rezultatele acestuia trebuie validate ş1 revizuite în timp, prin compararea lor cu pierderile interne efectiv înregistrate, precum şi cu datele externe relevante.
Art. 25 - Instituţiile de credit pot recunoaşte impactul unei asigurări la riscul operaţional, în condiţiile respectării cerinţelor prevăzute la art. 26-28, precum şi al altor mecanisme de transfer al riscului în măsura în care pot demonstra spre convingerea Băncii Naţionale a României, că prin utilizarea acestora se realizează o reducere semnificativă a riscului operaţional.
Art. 26 - Furnizorul de protecţie trebuie să fie o entitate autorizată să ofere servicii de asigurare sau reasigurare, pentru care este disponibil un rating cu privire la capacitatea de plată a despăgubirilor, furnizat de către o instituţie externă de evaluare a creditului eligibilă, rating ce corespunde cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calităţii creditului conform regulilor de ponderare la risc a expunerilor faţă de instituţii de credit, prevăzute de Regulamentul BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard.
Poliţa de asigurare şi politica instituţiei de credit privind asigurările şi recunoaşterea efectului acestora trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)poliţa de asigurare prevede un interval de cel puţin un an între momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului; în cazul poliţelor pentru care intervalul până la momentul încetării răspunderii asigurătorului este mai mic de un an, instituţia de credit trebuie să facă ajustări corespunzătoare, care să reflecte riscul apropierii de momentul
încetării răspunderii asigurătorului, moment prevăzut în poliţă; ajustarea va fi de I 00% în cazul în care intervalul precizat anterior este de 90 de zile sau mai puţin;
b)poliţa de asigurare prevede un termen mm1m de notificare pentru încetarea relaţiei contractuale de 90 de zile;
c)poliţa de asigurare nu prevede clauze de anulare sau limitare a protecţiei, activate de acţiuni ale autorităţii de supraveghere, sau care, în cazul unei instituţii de credit faţă de care s-a deschis o procedură de administrare specială sau de insolvenţă, să împiedice instituţia de credit, administratorul special/judiciar sau lichidatorul de la recuperarea daunelor suferite sau a cheltuielilor suportate de către instituţia de credit, cu excepţia acelor evenimente care au loc după iniţierea respectivei proceduri, sub rezerva că poliţa de asigurare poate să prevadă clauze de anulare a protecţiei pentru amenzi, penalităţi sau daune punitive rezultate din acţiuni ale autorităţilor competente;
d)calculele privind diminuarea riscului trebuie să reflecte protecţia oferită de poliţa de asigurare de o manieră care să fie transparentă şi coerentă cu probabilitatea efectivă de înregistrare a pierderilor şi impactul acestora, utilizate în stabilirea cerinţei de capital pentru riscul operaţional;
e)furnizorul asigurării este o terţă entitate; în cazul în care asigurarea este oferită de entităţi afiliate sau captive, expunerea trebuie transferată, de exemplu prin reasigurare, unei entităţi terţe independente care îndeplineşte criteriile de eligibilitate;
f)politica instituţiei de credit referitoare la recunoaşterea asigurării este fundamentată în mod corespunzător şi formalizată.
(1)Metodologia pentru recunoaşterea efectului asigurării ia în considerare, prin intermediul unor disconturi sau ajustări ale sumei asigurate recunoscute, următoarele elemente:
a)intervalul rămas până la momentul încetării răspunderii asigurătorului conform poliţei de asigurare, în cazul în care acesta este mai mic de un an, în maniera prezentată la art. 27;
b)termenele de notificare pentru încetarea relaţiilor contractuale, în cazul în care aceste termene sunt mai mici de 1 an; şi
c)orice incertitudine legată de plata despăgubirilor, precum şi orice neconcordanţe în protecţia oferită de poliţele de asigurare.
(2)Reducerea cerinţei de capital pentru riscul operaţional rezultată ca urmare a recunoaşterii efectului tuturor tehnicilor de diminuare a riscului operaţional nu poate depăşi 20% din cerinţa de capital pentru riscul operaţional determinată anterior recunoaşterii tehnicilor de diminuare a riscului.
(1)La utilizarea combinată a abordărilor la nivel de grup se vor avea în vedere prevederile Anexei nr. 4.
(2)La utilizarea combinată a abordărilor la nivel individual se vor avea în vedere prevederile Anexei m. 5.
Utilizarea abordării avansate de evaluare în combinaţie cu celelalte abordări
Art. 30 - (1) O instituţie de credit poate utiliza, cu acordul Băncii Naţionale a României, abordarea avansată de evaluare în combinaţie fie cu abordarea de bază, fie cu abordarea standard sau, după caz, abordarea standard alternativă, numai dacă sunt respectate următoarele condiţii:
a)se asigură acoperirea tuturor riscurilor operaţionale la care este expusă instituţia de credit; metodologia folosită pentru acoperirea diferitelor activităţi, locaţii geografice, structuri juridice sau a altor diviziuni pertinente stabilite pe plan intern, este considerată ca adecvată de către Banca Naţională a României;
Art. 32 - Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor şi/sau a sancţiunilor prevăzute la art. 226-227, art. 229, precum şi la art. 284 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Art. 33 - Până la data de 31.12.2012, societăţile de servicii de investiţii financiare autorizate să desfăşoare activităţi de tranzacţionare cu instrumente financiare în cont propriu şi subscriere de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm al căror indicator relevant pentru linia de activitate Tranzacţionare şi vânzări reprezintă cel puţin 50% din totalul indicatorilor relevanţi pentru toate liniile de activitate, calculaţi în conformitate cu prevederile art. 20 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/2712006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii şi ale Secţiunii a 2-a din Capitolul II al prezentului regulament, pot aplica în cazul liniei de activitate Tranzacţionare ş1 vânzări o cotă redusă de risc de 15%.
Art. 34 - (1) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 31, instituţiile de credit care aplică abordarea standard sau abordarea standard alternativă pentru determinarea nivelului cerinţelor de capital
necesare acoperirii riscului operaţional nu pot trece la aplicarea abordării de bază decât pentru cauze bine fundamentate şi cu aprobarea Băncii Naţionale a României.
(2)Fără a se aduce atingere prevederilor art. 30, instituţiile de credit care aplică abordarea avansată de evaluare pentru determinarea nivelului cerinţelor de capital necesare acoperirii riscului operaţional nu pot trece la aplicarea abordării de bază, a abordării standard sau a abordării standard alternative decât pentru cauze bine fundamentate şi cu aprobarea Băncii Naţionale a României.
Art. 35 - Banca Naţională a României poate solicita unei instituţii de credit care nu mai îndeplineşte cerinţele şi, respectiv, standardele pentru aplicarea abordării standard, a abordării standard alternative sau a abordării avansate de evaluare, după caz, să treacă la utilizarea unei abordări mai puţin avansate pentru întreaga sa activitate sau o parte a acesteia, până la îndeplinirea condiţiilor specificate de Banca Naţională a României pentru revenirea la una dintre abordările mai avansate.
Art. 36 Instituţiile de credit pot utiliza abordarea avansată de evaluare în vederea determinării cerinţei de capital pentru acoperirea riscului operaţional în condiţiile prezentului regulament începând cu 1 ianuarie 2008.
Art.37 Anexele nr. 1 - 5 fac parte integrantă din prezentul regulament.
Art. 38 Fără a aduce atingere prevederilor Regulamentului BNR CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
Prezentul regulament transpune prevederile art. 4 paragraful 22, art. 102-105, art. 157 paragraful 3 şi Anexei X din Directiva nr. 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006, precum şi prevederile art. 44 din Directiva nr. 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi al instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006.
la regulament
| clienţilor tranzacţionare | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Brokeraj de retail | 12% | angajament ferm | |||||
| (Activităţi cu | |||||||
| persoane fizice sau | |||||||
| entităţi m1c1 sau | |||||||
| mijlocii, faţă de care | |||||||
| expunerile | |||||||
| îndeplinesc condiţiile | |||||||
| pentru a fi încadrate | |||||||
| în clasa expunerilor | |||||||
| de tip retail, stabilite | |||||||
| la art. 4 alin. (2) din | |||||||
| Regulamentul BNR- | |||||||
| CNVM nr. | |||||||
| 14/19/2006 privind | |||||||
| tratamentul riscului | |||||||
| de credit pentru | |||||||
| instituţiile de credit şi | |||||||
| firmele de investiţii | |||||||
| potrivit abordării | |||||||
| standard) | |||||||
| Activitate | bancară | 15% | rambursabile | depozite | ş1 | alte | fonduri |
| comercială | |||||||
–Plasament de instrumente financiare fără angajament ferm
–Administrare a unui sistem multilateral de
–Preluare şi transmitere de ordine privind unul sau mai multe instrumente financiare
–Executare de ordine pentru contul clienţilor
–Plasament de instrumente financiare fără
–Atragere de
| ş1 | asumare de | |||
|---|---|---|---|---|
| Activitate bancară de | 12% | ş1 ş1 | alte fonduri asumare de | |
| retail | ||||
| (Activităţi cu | ||||
| persoane fizice sau | ||||
| entităţi m1c1 sau | ||||
| mijlocii, faţă de care | ||||
| expunerile | ||||
| îndeplinesc condiţiile | ||||
| pentru a fi încadrate | ||||
| în clasa de | ||||
| expunerilor tip retail, | ||||
| stabilite la art. 4 alin. | ||||
| (2) din Regulamentul | ||||
| BNR-CNVM nr. | ||||
| 14/19/2006 privind | ||||
| tratamentul riscului | ||||
| de credit pentru | ||||
| instituţiile de credit şi | ||||
| firmele de investiţii | ||||
| potrivit abordării | ||||
| standard) | ||||
| Plăţi şi decontări | 18% | de plăţi | ||
–Acordare de credite
–Leasing financiar
–Emitere de garanţii angajamente
–Atragere de depozite rambursabile
–Acordare de credite
–Leasing financiar
–Emitere de garanţii angajamente
–Servicii de transfer de fonduri/Operaţiuni
| plată | ||
|---|---|---|
| Servicii de agent | 15% | garanţiilor reale |
| Administrarea activelor | 12% |
–Emitere ş1 administrare de mijloace de
–Păstrarea şi administrarea de instrumente financiare pentru contul clienţilor, inclusiv custodia şi servicii conexe cum ar fi administrarea numerarului sau a
–Administrare de portofolii
–Administrare a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare
–Alte forme de administrare a activelor
Principii de încadrare pe linii de activitate
1.Instituţiile de credit, altele decât cele care aplică abordarea de bază în scopul determinării cerinţei de capital aferente riscului operaţional, au obligaţia să stabilească politici şi criterii adecvate de încadrare a diferitelor activităţi pe cele opt linii prevăzute în Anexa nr. l şi să le transpună în mod clar şi transparent în normele interne.
2.Criteriile de încadrare pe linii de activitate trebuie analizate periodic şi ajustate în mod adecvat în cazul activităţilor şi riscurilor noi sau al celor care au suferit modificări.
3.Încadrarea activităţilor instituţiei de credit pe linii trebuie să respecte următoarele principii:
a)Toate activităţile desfăşurate trebuie încadrate pe cele opt linii, respectându-se criteriul de apartenenţă exclusivă a unei activităţi la o singură linie;
la regulament
b)Orice activitate care nu poate fi încadrată cu uşurinţă pe o anumită linie, dar care reprezintă în fapt o operaţiune conexă a unei activităţi deja încadrate, trebuie alocată liniei de activitate în care se regăseşte activitatea pe care o sprijină. Dacă această activitate conexă susţine mai multe linii de activitate, instituţia de credit trebuie să stabilească şi să utilizeze un criteriu obiectiv de încadrare;
c)Dacă o activitate nu poate fi încadrată pe o anumită linie, activitatea va fi inclusă în linia căreia îi este atribuită cea mai mare cotă de risc operaţional. Pe aceeaşi linie de activitate vor fi încadrate şi operaţiunile conexe asociate activităţii în cauză;
d)Încadrarea activităţilor pe linii, pentru scopul determinării cerinţei de capital aferente riscului operaţional, trebuie să fie în concordanţă cu categoriile utilizate pentru riscul de credit şi riscul de piaţă;
e)Conducerea superioară, sub supravegherea Consiliului de administraţie, poartă răspunderea pentru politica de încadrare a activităţilor pe linii. Această politică este supusă aprobării Consiliului de administraţie al instituţiei de credit;
f)Procesul de încadrare pe linii de activitate trebuie să facă periodic obiectul unei examinări independente.
4.Instituţiile de credit vor aplica principiile enunţate în cadrul acestei anexe, în mod corespunzător, şi în cazul alocării indicatorului relevant pe linii de activitate. Instituţiile de credit pot utiliza metode interne de tarifare pentru a repartiza indicatorul relevant între liniile de activitate. Costurile care sunt generate în cadrul unei linii de activitate dar care sunt imputabile unei alte linii de activitate pot fi afectate acesteia din urmă, de exemplu, utilizând un tratament bazat pe costurile interne de transfer între cele două linii de activitate.
la regulament
| practici comerciale | sau din neglijenţă a obligaţiilor profesionale faţă de clienţi (inclusiv cele privind încrederea/siguranţa şi cele privind adecvarea serviciilor) sau din natura sau caracteristicile unui produs. |
| Pagube asupra activelor corporale | Pierderile rezultate din distrugerea sau deteriorarea activelor corporale în urma catastrofelor naturale sau a altor evenimente. |
| Întreruperea activităţii Pierderi rezultate din întreruperi ale activităţii şi funcţionarea sau funcţionarea neadecvată a sistemelor. | |
| Executarea, livrarea şi Pierderi datorate procesării neadecvate a gestiunea proceselor tranzacţiilor sau gestiunii necorespunzătoare a proceselor pierderi din relaţiile cu partenerii de afaceri/comerciali şi cu furnizorii. | |
la regulament
la regulament
BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE
Nr. 22 din 14 decembrie 2006 Nr. 119 din 14 decembrie 2006
O R D I N
pentru aprobarea Regulamentului Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale
a Valorilor Mobiliare nr. 25/30/2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit
și firmele de investiții*)
Având în vedere dispozițiile art. 122, art. 126 alin. (1), art. 128—134, art. 138 alin. (1), art. 140, 148, 159—163,
278 și ale art. 384 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului,
în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și ale art. 1, 2 și ale art. 7 alin. (1), (3), (10)
și (15) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare,
Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare emit următorul ordin:
Art. 1. — Se aprobă Regulamentul Băncii Naționale a României și al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 25/30/2006 privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit și firmele de investiții, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Prezentul ordin și regulamentul menționat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare vor urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Președintele Consiliului de administrație Președintele Comisiei Naționale al Băncii Naționale a României, a Valorilor Mobiliare,
Mugur Constantin Isărescu Gabriela Anghelache
ANEXĂ**)
R E G U L A M E N T U L Nr. 25/30/2006
privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit și firmele de investiții
*)Ordinul nr. 22/119/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 28 decembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.
**)Anexa este reprodusă în facsimil.
(3)Respectarea cerinţelor prevăzute în Capitolul V din Titlul I, Partea I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului se asigură de către casa centrală pentru activitatea proprie, precum şi pentru cea a întregii reţele cooperatiste.
(4)Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii.
(5)În acest sens, orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Art.2(1) Pentru scopul prezentului regulament, o informaţie este considerată semnificativă, dacă prin omisiune sau eroare, poate modifica sau influenţa evaluarea sau decizia unui utilizator care se bazează pe informaţia respectivă în scopul luării unei decizii economice.
(2)O informaţie este considerată ca proprietate a unei instituţii de credit dacă publicarea acesteia ar avea consecinţe negative asupra poziţiei sale competitive. Astfel de informaţii pot include informaţii despre produse sau sisteme care, făcute cunoscute concurenţei, ar genera efecte negative asupra valorii investiţiilor instituţiei de credit.
(3)O informaţie este considerată ca fiind confidenţială dacă instituţia de credit este ţinută de o clauză de confidenţialitate în contextul unei obligaţii faţă de un client sau unei relaţii de orice altă natură cu o contrapartidă.
Art.3 Fără a aduce atingere prevederilor art.159 şi art.160 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului, instituţiile de credit pot decide să nu facă publice unul sau mai multe dintre elementele cuprinse în Capitolele III - IV, dacă potrivit prevederilor art.2 alin.(2) şi alin.(3), instituţia de credit
apreciază că acea comunicare include informaţii considerate ca fiind proprietatea acesteia sau confidenţiale.
Art.4 În situaţiile excepţionale prevăzute la art.3, instituţia de credit în cauză trebuie să specifice în comunicările efectuate faptul că anumite informaţii nu au fost făcute publice, motivul pentru care nu au fost dezvăluite şi să publice date cu caracter general despre informaţiile respective, cu excepţia cazului în care acestea sunt clasificate ca fiind proprietatea instituţiei de credit sau confidenţiale, în baza prevederilor art.2 alin.(2) şi alin.(3).
Art.5(1) Banca Naţională a României solicită instituţiilor de credit să publice anual toate informaţiile supuse cerinţelor de publicare.
(2)Banca Naţională a României solicită instituţiilor de credit să evalueze necesitatea publicării unora sau tuturor informaţiilor supuse cerinţelor de publicare cu o frecvenţă mai mare decât cea anuală, ţinând cont de caracteristicile specifice activităţii desfăşurate de acestea, precum dimensiunea activităţii, gama activităţilor desfăşurate, prezenţa acestora în diferite ţări, implicarea în diferite sectoare financiare şi participarea pe pieţele financiare internaţionale, precum şi în sistemele de plăţi, de decontare şi de compensare. Această evaluare are în vedere posibilitatea publicării cu o frecvenţă mai mare decât cea anuală a informaţiilor prevăzute la art.8 alin.(2), art.8 alin.(5) şi art.9 alin.(2) - (5), a informaţiilor referitoare la expunerea la riscuri, precum şi a altor elemente susceptibile de a fi supuse unor modificări rapide.
Art.6 Obiectivele şi politicile unei instituţii de credit cu pnvire la administrarea riscurilor vor fi publicate separat pentru fiecare categorie
de risc, inclusiv pentru riscurile menţionate la prezentul articol şi la art.7 - art.20. Informaţiile publicate vor cuprinde:
a)strategiile şi procesele de administrare pentru aceste riscuri;
b)structura şi organizarea funcţiei de administrare a fiecărui risc sau orice alte modalităţi de organizare pentru acest scop;
c)sfera de cuprindere şi tipul sistemelor de raportare şi de evaluare a riscurilor; şi
d)politicile de acoperire şi diminuare a riscului, precum şi strategiile şi procesele implementate pentru controlul eficacităţii respectivelor politici.
Art.7 Următoarele informaţii referitoare la sfera de aplicare a cerinţelor prevăzute în prezentul regulament vor fi făcute publice:
1.denumirea instituţiei de credit căreia i se aplică prevederile prezentului regulament;
2.o prezentare a diferenţelor existente între perimetrele de consolidare în scopuri contabile şi prudenţiale, cu o descriere succintă a entităţilor care sunt:
a)consolidate integral
b)consolidate proporţional
c)deduse din fondurile proprii; sau
d)nici consolidate şi nici deduse;
3.orice impediment semnificativ de ordin practic sau legal, actual sau previzionat în calea transferului rapid al fondurilor proprii sau de rambursare rapidă a datoriilor între societatea-mamă şi filialele acesteia;
Şl
4.suma agregată a diferenţei negative eventuale între fondurile proprii minime obligatorii şi fondurile proprii efective ale ansamblului filialelor
neincluse în consolidare, precum ş1 denumirea filialei/filialelor respective.
Art.8 Următoarele informaţii referitoare la fondurile proprii vor fi făcute publice de către instituţiile de credit:
1.informaţii succinte cu privire la clauzele contractuale referitoare la caracteristicile principale ale fiecărui element al fondurilor proprii precum şi ale componentelor aferente;
2.valoarea fondurilor proprii de nivel I cu menţionarea separată a fiecărui element pozitiv şi a fiecărei deduceri;
3.valoarea totală a fondurilor proprii de nivel II precum şi a fondurilor proprii de nivel III definite în Capitolul III din Regulamentul BNR CNVM nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii
4.deducerile din fondurile proprii de nivel I şi din fondurile proprii de nivel II, potrivit prevederilor art.22 din Regulamentul BNR-CNVM nr.18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, cu informaţii separate pentru elementele prevăzute la art.22 alin.(l) lit.f) din regulamentul menţionat; şi
5.valoarea totală a fondurilor proprii eligibile, după deducerile ş1 limitările prevăzute la art.21 şi la art.22 din Regulamentul BNR-CNVM nr.18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
Art.9 Următoarele informaţii referitoare la respectarea de către instituţiile de credit a cerinţelor stipulate în art.126(1) şi în art.148 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi în art.2 din Regulamentul BNR-CNVM nr.13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii vor fi făcute publice:
1.un rezumat cu privire la metoda aplicată de instituţia de credit în vederea evaluării adecvării capitalului intern în scopul susţinerii activităţilor curente şi viitoare;
2.pentru instituţiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, 8% din valoarea ponderată la risc a expunerilor pentru fiecare clasă de expunere prevăzută în art.4 din regulamentul menţionat;
3.pentru instituţiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, 8% din valoarea ponderată la risc a expunerilor pentru fiecare clasă de expunere prevăzută în art.13 - art.21, din respectivul regulament. Pentru clasa de expuneri de tip retail, aceste cerinţe se aplică pentru fiecare categorie de expuneri cărora le corespund corelaţiile diferite indicate în art.40- art.43 din Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating. Pentru clasa de expuneri din titluri de capital, aceste cerinţe se aplică:
a)fiecăreia dintre abordările prevăzute la art.47 - art.55 din Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;
b)expunerilor din titluri de capital tranzacţionate la bursă, expunerilor din titluri de capital netranzacţionate dintr-un portofoliu suficient de diversificat, precum şi altor expuneri;
c)expunerilor care fac obiectul unm regim prudenţial tranzitoriu în materia cerinţelor de capitat şi
d)expunerilor care fac obiectul unei prevederi de menţinere a acquis-ului în materia cerinţelor de capitat
4.cerinţele minime de capital calculate potrivit art. 2 lit.b) şi lit.c) din Regulamentul BNR-CNVM m.13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii; şi
5.cerinţele minime de capital calculate potrivit Regulamentului BNR CNVM m.24/29/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii pentru riscul operaţional, publicate separat.
Art.1O Următoarele informaţii referitoare la expunerea unei instituţii de credit la riscul de credit al contrapartidei, aşa cum este definit la art.2 din Regulamentul BNR-CNVM m.20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă vor fi făcute publice:
(1)o descriere a metodologiei utilizate pentru alocarea internă a capitalului şi pentru stabilirea limitelor de credit aferente expunerilor la riscul de credit al contrapartidei;
(2)o descriere a politicilor de obţinere a garanţiilor reale şi de constituire a rezervelor de credit;
(3)o descriere a politicilor referitoare la expunerile la riscul de corelare;
(4)o descriere a impactului valorii garanţiei reale pe care instituţia de credit ar trebui să o furnizeze în cazul obţinerii unui rating inferior;
(5)valoarea justă pozitivă brută a contractelor, profiturile din compensare, expunerile din credite curente după compensare, garanţiile
reale deţinute şi expunerile de credit nete din instrumente financiare derivate. Expunerea de credit netă din instrumente financiare derivate reprezintă expunerea de credit decurgând din tranzacţii cu instrumente financiare derivate, după ce a fost luat în calcul atât profitul obţinut din acordurile de compensare executorii, cât şi din contractele de garanţie reală;
(6)valoarea expusă la risc obţinută prin utilizarea metodelor prevăzute în Capitolele III - VI din Regulamentul BNR-CNVM nr.20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, indiferent de metoda utilizată;
(7)valoarea noţională a acoperirilor cu instrumente financiare derivate de credit, precum şi distribuţia expunerilor de credit curente pe tipuri de expuneri de credit;
(8)tranzacţii cu instrumente financiare derivate de credit (valoarea noţională) separate după cum urmează:
a)tranzacţii efectuate pentru portofoliul propriu al instituţiei de credit;
Şl
b)tranzacţii legate de activităţi de intermediere ale instituţiei de credit, defalcate în continuare în funcţie de derivatul de credit utilizat în cadrul fiecărei grupe de produse în tranzacţii de cumpărare şi de vânzare a protecţiei; şi
(9)valoarea estimată a indicelui a în cazul în care instituţia de credit a obţinut aprobarea de la Banca Naţională a României de a estima această valoare.
Art.11 Următoarele informaţii referitoare la expunerea unei instituţii de credit faţă de riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţei vor fi făcute publice:
1.definirea în scopuri contabile a termenilor ăelemente restante" ş1 "elemente depreciate'\
2.o descriere a abordărilor şi metodelor aplicate pentru determinarea ajustărilor de valoare şi a provizioanelor;
3.valoarea totală a expunerilor după compensarea contabilă şi înainte de aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, precum şi valoarea medie a expunerilor aferente perioadei, defalcată pe clase de expunere;
4.repartiţia geografică a expunerilor, defalcată pe clasele principale de expuneri, detaliate corespunzător, dacă este cazul;
5.repartiţia expunerilor pe sectoare de activitate sau pe tipuri de contrapartidă, defalcată pe clase de expuneri, detaliate corespunzător, dacă este cazul;
6.defalcarea tuturor expunerilor în funcţie de scadenţa reziduală, segmentată pe clase de expuneri, detaliate corespunzător, dacă este cazul;
7.pentru fiecare sector de activitate sau tip de contrapartidă semnificative, valoarea:
a)expunerilor depreciate şi expunerilor restante, prezentate separat;
b)ajustărilor de valoare şi provizioanelor; şi
c)cheltuielilor cu ajustările de valoare şi cu provizioanele aferente perioadei;
8.valoarea expunerilor depreciate şi a expunerilor restante, separate ş1 defalcate pe zone geografice semnificative, însoţite, dacă este posibil, de sumele reprezentând ajustările de valoare şi provizioanele pentru fiecare zonă geografică în parte;
9.reconcilierea variaţiilor ajustărilor de valoare şi provizioanelor pentru expunerile depreciate, prezentate separat. Informaţiile vor cuprinde:
a)o descriere a tipului ajustărilor de valoare şi provizioanelor;
b)soldurile iniţiale;
c)dotările la provizioanele aferente perioadei;
d)sumele provizionate sau reluate pentru pierderile probabile estimate, aferente expunerilor perioadei, orice alte ajustări, cele determinate în special de diferenţele de curs valutar, combinările de activităţi, achiziţionările şi vânzările de filiale, precum şi de transferuri între prov1z10ane; ş1
e)soldurile finale.
Art.12 Ajustările de valoare şi provizioanele, precum şi reluările înregistrate direct în contul de profit şi pierdere vor fi publicate separat.
Art.13 Instituţiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, vor face publice următoarele informaţii, pentru fiecare clasă de expunere prezentată în art.4 din regulamentul menţionat:
1.denumirea instituţiilor externe de evaluare a creditului nominalizate şi a agenţiilor de creditare a exporturilor nominalizate, precum şi motivele care stau la baza oricăror înlocuiri ale acestora;
2.clasele de expunere pentru care se apelează la o anumită instituţie externă de evaluare a creditului sau la o anumită agenţie de creditare a exporturilor;
3.o descriere a procesului aplicat pentru a transfera evaluările de credit ale emitentului şi ale emisiunii la elemente neincluse în portofoliul de tranzacţionare;
4.corespondenţa rating-ului extern al fiecărei instituţii externe de evaluare a creditului nominalizate sau agenţii de creditare a exporturilor nominalizate, cu nivelul scalei de calitate a creditului, conform Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, cu menţiunea că publicarea acestor informaţii nu este obligatorie, în situaţia în care instituţia de credit respectă corespondenţele standard publicate de Banca Naţională a României; şi
5.valorile expunse la risc după aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, asociate fiecărui nivel al scalei de calitate a creditului în parte, prevăzute de Regulamentul BNR-CNVM nr.l 4/l 9/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de
investiţii potrivit abordării standard, precum şi cele deduse din fondurile propn1.. .
Art.14 Instituţiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor potrivit art.36 sau art.48 - art.50 din Regulamentul BNR CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, vor publica valoarea expunerilor încadrate în fiecare categorie prevăzută în Tabelul 1 din cadrul art.36, sau pentru fiecare pondere de risc menţionată la art.48 - art.50 din respectivul regulament.
Art.15 Instituţiile de credit care calculează cerinţele de capital conform prevederilor art.2 lit.(b) şi lit.(c) din Regulamentul BNR-CNVM nr.13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru
instituţiile de credit şi firmele de investiţii vor face publice respectivele cerinţe de capital separat, pentru fiecare risc menţionat în prevederile respective.
Art.16 Următoarele informaţii vor fi făcute publice de către fiecare instituţie de credit care îşi calculează cerinţele de capital în conformitate cu prevederile Anexei V din Regulamentul BNR-CNVM nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii:
1.pentru fiecare sub-portofoliu acoperit:
a)caracteristicile modelelor utilizate;
b)o descriere a simulării de criză aplicat sub-portofoliului;
c)o descriere a abordării utilizate pentru testarea ex-post ş1 pentru validarea acurateţei şi a coerenţei modelelor interne şi a proceselor de modelare;
2.gradul de acceptare de către Banca Naţională a României; şi
3.o descriere a măsurii în care sunt respectate cerinţele prevăzute în Anexa VI partea B din Regulamentul BNR-CNVM nr.22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, precum şi a metodelor aplicate în acest scop.
Art.17 Următoarele informaţii vor fi făcute publice de către instituţiile de credit cu privire la riscul operaţional:
1.abordările pentru evaluarea cerinţelor de capital aferente riscului operaţional pe care instituţia de credit le aplică; şi
2.o descriere a metodologiei stabilită în art.17 din Regulamentul BNR CNVM nr.24/29/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii pentru riscul
operaţional, dacă este utilizată de instituţia de credit, inclusiv o analiză a factorilor interni şi externi luaţi în considerare în cadrul acestei abordări de evaluare. În cazul utilizării parţiale, se va face publică sfera de aplicare a diferitelor abordări utilizate.
Art.18 Următoarele informaţii referitoare la expunerile din titluri de capital neincluse în portofoliul de tranzacţionare vor fi făcute publice:
1.o clasificare a expunerilor în funcţie de obiectivul vizat, inclusiv urmărirea obţinerii de câştiguri din deţinerea titlurilor de capital sau eventuale consideraţii strategice, precum şi o prezentare a tehnicilor contabile şi a metodelor de evaluare folosite, care să includă principalele ipoteze şi practici care influenţează evaluarea, precum şi orice modificare semnificativă a acestor practici;
2.valoarea bilanţieră, valoarea justă şi, pentru titlurile de capital tranzacţionate la bursă, o comparaţie cu preţul pieţei atunci când acesta diferă semnificativ faţă de valoarea justă;
3.tipul, natura şi valoarea expunerilor din titluri de capital tranzacţionate la bursă, ale expunerilor din titluri de capital netranzacţionate ce aparţin unui portofoliu suficient de diversificat, precum şi ale altor expuneri;
4.valoarea totală a profiturilor sau a pierderilor realizate din vânzări şi lichidări ale perioadei; şi
5.valoarea totală a profiturilor sau a pierderilor nerealizate, totalul diferenţelor favorabile şi nefavorabile latente din reevaluare, precum şi fiecare sumă de această natură inclusă în fondurile proprii de nivel I sau II.
Art.19 Următoarele informaţii referitoare la expunerile instituţiei de credit la riscul de rată a dobânzii pentru poziţiile neincluse în portofoliul de tranzacţionare vor fi făcute publice:
1.natura riscului de rată a dobânzii, principalele ipoteze avute în vedere (cele legate de rambursarea anticipată a creditului şi de comportamentul depozitelor la vedere), ş1 frecvenţa de evaluare a riscului de rată a dobânzii; şi
2.variaţiile profiturilor, valorii economice sau altor variabile relevante utilizate de conducere pentru a măsura şocurile provocate de creşterea sau scăderea ratei dobânzii potrivit metodei adoptate de conducere pentru evaluarea riscului de rată a dobânzii, defalcate în funcţie de moneda utilizată.
Art.20 Instituţiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor conform Regulamentului BNR-CNVM nr.21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al poziţiilor din securitizare vor face publice următoarele informaţii:
(1)descrierea obiectivelor instituţiei de credit în legătură cu activitatea de securitizare;
(2)rolurile instituţiei de credit în procesul de securitizare;
(3)gradul de implicare a instituţiei de credit în fiecare operaţiune de securitizare;
(4)abordările adoptate în vederea calculării valorii ponderate la risc a expunerilor aplicate de instituţia de credit în activităţile de securitizare;
(5)o prezentare succintă a metodelor contabile aplicate de instituţia de credit în activitatea de securitizare, incluzând următoarele informaţii:
(a) clasificarea operaţiunilor la rezultatul din exploatare sau la rezultatul financiar;
(b) contabilizarea veniturilor din cesiuni;
(c) ipotezele principale pe baza cărora se face evaluarea intereselor păstrate de instituţie; şi
(d) tratamentul securitizării sintetice, dacă aceasta nu este acoperită de alte metode contabile;
(6)denumirile instituţiilor externe de evaluare creditului utilizate pentru securitizări şi tipurile de expuneri pentru care este folosită fiecare agenţie;
(7)valoarea totală a expunerilor securitizate de instituţia de credit şi care sunt acoperite de cadrul de securitizare (defalcat pe securitizare clasică şi sintetică), pe tipuri de expunere;
(8)pentru expunerile securitizate de instituţia de credit ş1 care sunt acoperite de cadrul de securitizare, o defalcare pe tipuri de expunere a sumelor depreciate şi restante aferente expunerilor securitizate, precum şi pierderile recunoscute de instituţia de credit pe perioada considerată;
(9)valoarea agregată a poziţiilor din securitizare păstrate sau achiziţionate, defalcate pe tipuri de expunere;
(1O) valoarea agregată a poziţiilor din securitizare păstrate sau achiziţionate, defalcate pe un număr relevant de benzi de ponderi de risc. Poziţiile care au fost ponderate cu 1250% sau deduse vor fi publicate separat;
(11)suma totală a expunerilor reînnoibile securitizate cu defalcare între interesele iniţiatorului şi cele ale investitorilor; şi
(12)o prezentare succintă a activităţii de securitizare pe perioada considerată incluzând valoarea expunerilor securitizate pe tipuri de expunere şi profitul sau pierderea recunoscute din cesionarea lor pe tipuri de expunere.
Capitolul N
Cerinţe pentru utilizarea anumitor instrumente sau metodologii
Art.21 Instituţiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor, conform Regulamentului nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, vor face publice următoarele informaţii:
1.aprobarea Băncii Naţionale a României pentru utilizarea abordării sau aprobarea tranziţiei către respectiva abordare;
2.o explicitare şi o analiză a:
a)structurii sistemului intern de rating ş1 a relaţiei între rating-urile interne şi externe;
b)utilizarea estimărilor interne în alte scopuri decât cele pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, conform Regulamentului BNR CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating;
c)procesul de administrare şi recunoaştere a tehnicilor de diminuare a riscului de credit; şi
d)mecanismele de control pentru sistemele de rating, incluzând o descriere a modului în care se verifică independenţa responsabilităţii şi revizuirea acestor sisteme;
3.o descriere a procesului intern de rating pentru fiecare din următoarele clase de expuneri:
a)administraţii centrale şi bănci centrale;
b)instituţii;
c)societăţi, inclusiv întreprinderi mici şi mijlocii, finanţare specializată şi creanţe achiziţionate faţă de societăţi; şi
d)expuneri de tip retail, pentru fiecare dintre categoriile de expunen pentru care corespund corelaţiile diferite prevăzute de art.40 - art.43 din Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating; şi
e)titluri de capital;
4.valorile expuse la risc pentru fiecare clasă de expuneri menţionată în art.13- art.21 din Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating. Pentru expunerile faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale, instituţii şi societăţi, instituţiile de credit care utilizează propriile estimări pentru pierderile în caz de nerambursare sau pentru factorii de conversie în vederea calculării valorii ponderate la risc a expunerilor vor face distincţie, la publicare, între acestea şi acele expuneri pentru care nu utilizează astfel de estimări;
5.în vederea unei diferenţieri corespunzătoare a riscului de credit, pentru fiecare dintre clasele de expuneri "administraţii centrale şi bănci centrale", ,,instituţii", ,,societăţi" şi ătitluri de capital", având în vedere un număr suficient de clase de rating pentru debitori (inclusiv pentru cei aflaţi în stare de nerambursare ), instituţiile de credit vor face publice următoarele informaţii:
a)expunerea totală (pentru clasele de expuneri ăadministraţii centrale şi bănci centrale", ,,instituţii", ,,societăţi comerciale", valoarea rămasă de rambursat şi valoarea expusă la risc pentru angajamentele de finanţare netrase; pentru titluri de capital, suma în sold);
b)pentru instituţiile de credit care folosesc propriile estimări pentru pierderile în caz de nerambursare în vederea calculării valorii ponderate la risc a expunerilor, valoarea medie a pierderii în caz de nerambursare ponderată în funcţie de expunere, exprimată în procente;
c)ponderea medie de risc în funcţie de expuneri; şi
d)pentru instituţiile de credit care folosesc propriile estimări ale factorilor de conversie în vederea calculării valorii ponderate la risc a expunerilor, valoarea angajamentelor netrase şi valorile medii ale expunerilor ponderate în funcţie de expunere, pe fiecare clasă de expunere;
6.pentru clasa expunerilor de tip retail şi pentru fiecare dintre categoriile definite la pct.3 lit.d), fie informaţiile publicate şi menţionate la pct.(5) (dacă este cazul, la nivel de grupă de risc), fie o analiză a expunerilor, (credite în sold şi valorile expuse la risc pentru angajamentele netrase) având ca referinţă un număr suficient de clase de pierderi aşteptate în vederea obţinerii unei diferenţieri relevante a riscului de credit (dacă este cazul, la nivel de grupă de risc);
7.ajustările de valoare şi provizioanele efective în perioada precedentă pentru fiecare clasă de expunere (la expunerile tip retail, pentru fiecare dintre categoriile definite la pct.3 lit.(d), precum şi variaţiile în raport cu perioadele anterioare);
8.o descriere a factorilor care au avut impact asupra pierderilor îmegistrate în perioada precedentă (spre exemplu, instituţia de credit s-a confruntat cu rate de nerambursare superioare ratei medii, sau cu pierderi în caz de nerambursare sau cu factori de conversie superioare mediei); şi
9.o comparaţie între estimările instituţiilor de credit şi rezultatele efective pentru o perioadă mai îndelungată. Acestea vor cuprinde un minimum de informaţii referitoare la: pierderile aşteptate şi pierderile îmegistrate pe fiecare clasă de expunere (pentru expuneri de tip retail, pentru fiecare
categorie definită la pct.3 lit.d)) pentru o perioadă de timp suficient de îndelungată pentru a permite o evaluare pertinentă a performanţelor înregistrate de procesul de rating intern aferent fiecărei clase de expunere (pentru expuneri de tip retail, pentru fiecare categorie definită la pct. 3 lit.d)). Dacă este cazul, instituţiile de credit vor detalia comparaţia la valorile probabilităţii de nerambursare şi, pentru instituţiile de credit care utilizează propriile estimări pentru pierderile în caz de nerambursare şi/sau pentru factorii de conversie, la valorile efective ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie comparativ cu estimările furnizate în informaţiile referitoare la evaluarea cantitativă a riscurilor.
Art.22 Pentru scopurile prevederilor de la art.21 pct.3, descrierea va include tipurile de expuneri incluse în clasele de expuneri, definiţiile, metodele şi datele necesare pentru estimarea şi validarea probabilităţii de nerambursare şi dacă este cazul, a pierderilor în caz de nerambursare şi a factorilor de conversie, incluzând ipotezele utilizate pentru derivarea acestor variabile, precum şi descrierea abaterilor semnificative de la definiţia stării de nerambursare prevăzută la art.160 - art.163 din Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, precum şi segmentele generale influenţate de aceste abateri.
Art.23 Instituţiile de credit care aplică tehnicile de diminuare a riscului de credit vor face publice următoarele informaţii:
1.politicile şi procesele aferente compensării bilanţiere şi compensării elementelor din afara bilanţului, precum şi indicarea măsurii în care entitatea utilizează aceste compensări
2.politicile şi procesele aplicate în materie de evaluare şi administrare a garanţiilor reale;
3.o descriere a principalelor tipuri de garanţii reale acceptate de o instituţie de credit;
4.principalele tipuri de garanţi şi de contrapartide în tranzacţiile cu instrumente financiare derivate de credit precum şi calitatea semnăturii acestora (bonitatea);
5.concentrările de nsc de piaţă sau de nsc de credit în cadrul operaţiunilor de diminuare a riscului;
6.pentru instituţiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor conform Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, sau Regulamentului BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, dar nu furnizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare sau ale factorilor de conversie, corespunzător claselor de expuneri, separat pentru fiecare clasă de expunere în parte, valoarea expusă la risc (după compensarea bilanţieră sau compensarea elementelor din afara bilanţului, dacă este cazul) acoperită, după aplicarea ajustărilor de volatilitate, de garanţii reale financiare eligibile sau de alte garanţii reale eligibile; şi
7.pentru instituţiile de credit care calculează valoarea ponderată la risc a expunerilor conform Regulamentului BNR-CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard, sau Regulamentului BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne
de rating, separat pentru fiecare clasă de expunere, expunerea totală (după compensarea bilanţieră sau compensarea elementelor din afara bilanţului, dacă este cazul) care este acoperită prin garanţii personale sau prin instrumente financiare derivate de credit. Pentru clasa de expunere aferentă titlurilor de capital, această cerinţă se aplică fiecăreia dintre abordările prevăzute la art.47 - art.55 la Regulamentul BNR-CNVM nr.15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating.
Art.24 Instituţiile de credit care utilizează abordarea prevăzută la art.17 din Regulamentul BNR-CNVM nr.24/29/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii pentru riscul operaţional pentru calcularea cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului operaţional vor face publică o descriere a modului de utilizare a asigurării ca măsură de diminuare a riscului.
Art.25 Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor şi/sau a sancţiunilor prevăzute la art.226, art.227, art.229 precum şi la art.284 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99
/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Art.26 Fără a aduce atingere prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr.13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
