referitoare la interpretarea prevederilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă
Dosar nr. 582/1/2019
| Gabriela Elena Bogasiu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Laura-Mihaela Ivanovici | - președintele Secției I civile |
| Valentina Vrabie | - pentru președintele Secției a II-a civile |
| Corina-Alina Corbu | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Aurelia Rusu | - judecător la Secția I civilă |
| Simona Lala Cristescu | - judecător la Secția I civilă |
| Lavinia Curelea | - judecător la Secția I civilă |
| Elena Carmen Popoiag | - judecător la Secția I civilă |
| Eugenia Pușcașiu | - judecător la Secția I civilă |
| Ruxandra Monica Duță | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Cosmin Horia Mihăianu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Rodica Dorin | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Marian Budă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Veronica Magdalena Dănăilă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Cezar Hîncu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Mădălina Elena Grecu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Decebal Constantin Vlad | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Maria Hrudei | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Adriana Elena Gherasim | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 582/1/2019, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 27^5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 27^6 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 24.477/325/2017, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: cum se interpretează și/sau se aplică prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă în ceea ce privește momentul până la care se dispune suspendarea executării silite, respectiv care este înțelesul sintagmei „până la soluționarea contestației la executare“ din acest text de lege?
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. De asemenea referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărârile judecătorești relevante ce au fost identificate, precum și opiniile teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă a dispus, prin Încheierea din 17 mai 2018, în Dosarul nr. 24.477/325/2017, aflat pe rolul acestei instanțe, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept amintite.
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 februarie 2019, cu nr. 582/1/2019, termenul pentru soluționarea dosarului fiind stabilit la 3 iunie 2019.
Codul de procedură civilă
(1)Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată. (...)
(6)Asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunțată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă. (...)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 28 septembrie 2017 cu nr. 24.477/325/2017, contestatorul X, în contradictoriu cu intimata Y L.T.D., a solicitat suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. xxx/2017 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați A și B.
Prin Încheierea civilă nr. 13.406 din 2 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Timișoara, a fost admisă în parte cererea, s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare ce formează obiectul Dosarului civil nr. 15.509/325/2017 al Judecătoriei Timișoara și a fost respinsă în rest cererea.
Instanța a admis în parte cererea în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a dispus suspendarea numai până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare, iar nu până la rămânerea definitivă a sentinței ce se va pronunța în dosarul având ca obiect contestația la executare, fiindcă din conținutul textului de lege reiese că măsura suspendării silite subzistă până la soluționarea în primă instanță a contestației, având în vedere că încheierea prin care se soluționează contestația la executare este executorie, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ceea ce înseamnă că executorul judecătoresc trebuie să se conformeze de îndată măsurii dispuse prin această încheiere.
Contestatorul a formulat apel împotriva acestei încheieri, solicitând instanței anularea hotărârii atacate și admiterea cererii introductive, cu mențiunea că va depune motivele de apel după redactarea și comunicarea hotărârii atacate.
Prin cererea formulată la 16 mai 2018, contestatorul a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, privind interpretarea dispozițiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul lămuririi sintagmei „până la soluționarea contestației la executare“, respectiv dacă aceasta înseamnă până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare sau până la soluționarea definitivă a acesteia.
Sesizarea a fost considerată admisibilă prin Încheierea din 17 mai 2018 și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății.
Prin încheierea pronunțată la 17 mai 2018, Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație si Justiție, pentru următoarele considerente:
–de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât, deși cuprinsă într-o normă de procedură, este o chestiune de drept în interpretarea căreia jurisprudența a statuat în mod neunitar;
–problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre;
–problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la momentul pronunțării încheierii.
Prin cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apelantul-contestator a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că există un litigiu în curs de soluționare pe rolul unei instanțe învestite cu judecarea pricinii în ultimă instanță și există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, care este nouă și asupra căreia instanța supremă nu s-a pronunțat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Intimata nu și-a exprimat punctul de vedere asupra chestiunii de drept.
După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 24.477/325/2017 nu și-a exprimat punctul de vedere asupra acestei probleme de drept, însă a constatat existența unei practici neunitare la nivelul instanțelor naționale, care au dat interpretări diferite acestui text de lege, deși problema efectelor suspendării dispuse de prima instanță a făcut obiectul întâlnirii de la Curtea de Apel Timișoara a președinților secțiilor civile ale curților de apel din 19-20 noiembrie 2015, în urma căreia s-a apreciat că suspendarea executării silite este limitată în timp până la momentul soluționării în primă instanță a contestației (pct. 16 din minuta întocmită cu acea ocazie).
Jurisprudența Curții de Apel Timișoara: curtea de apel în a cărei rază funcționează instanța de trimitere a comunicat că jurisprudența instanțelor arondate nu este unitară.
Astfel, Judecătoria Moldova Nouă apreciază că suspendarea executării silite își menține efectele până la soluționarea definitivă a contestației la executare, sens în care a atașat, exemplificativ, mai multe hotărâri judecătorești definitive.
Judecătoriile Arad, Sânnicolau Mare și Timișoara consideră că măsura suspendării executării silite subzistă până la soluționarea de către prima instanță a contestației la executare, atașând hotărâri judecătorești definitive.
Jurisprudența celorlalte instanțe din țară
Curtea de Apel Alba Iulia a comunicat practică neunitară, după cum urmează: Sentința nr. 2.620 din 4 octombrie 2016 și Încheierea din 30 ianuarie 2019 ale Judecătoriei Deva, prin care s-a reținut că suspendarea executării silite se poate dispune doar până la soluționarea contestației la executare; Încheierea din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei Deva, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare; încheierile din 2 noiembrie 2017 și 27 aprilie 2018 ale Judecătoriei Petroșani, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; Sentința nr. 1.530 din 17 martie 2016 a Judecătoriei Sibiu - Secția civilă, prin care s-a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect, întrucât instanța urma a se pronunța pe fond asupra contestației la executare; Sentința civilă nr. 9 din 4 ianuarie 2019 a Judecătoriei Sibiu - Secția civilă, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; Încheierea din 3 octombrie 2017 a Judecătoriei Sibiu - Secția civilă, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare; încheierile din 16 aprilie 2018, din 17 februarie 2017 și din 28 august 2017 ale Judecătoriei Săliște, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; Încheierea din 25 august 2016 a Judecătoriei Agnita, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, urmată de Sentința nr. 356 din 8 septembrie 2016, prin care a fost admisă contestația la executare; Încheierea din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Alba Iulia, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; Sentința civilă nr. 856 din 7 iulie 2017 și Încheierea nr. 70 din 16 martie 2017 ale Judecătoriei Aiud, prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Curtea de Apel Bacău a transmis următoarele:
Tribunalul Bacău - Secția I civilă, Judecătoria Onești și Judecătoria Buhuși au apreciat că sintagma „până la soluționarea contestației la executare“ se referă la soluționarea definitivă a contestației.
Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bacău, Judecătoria Bacău și Judecătoria Moinești au opinat că momentul până la care se dispune suspendarea executării silite este dat de soluționarea în primă instanță a contestației la executare.
S-a depus practică judiciară relevantă, în sensul acestor opinii jurisprudențiale.
Tribunalul Neamț a comunicat opiniile judecătorilor Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal, ai Judecătoriei Roman și ai Judecătoriei Bicaz, potrivit cărora suspendarea executării silite se dispune până la soluționarea contestației la executare.
Magistrații Judecătoriei Roman apreciază că suspendarea executării silite se dispune până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
S-au depus hotărâri judecătorești relevante ale acestor instanțe.
Curtea de Apel Brașov a comunicat opinia potrivit căreia suspendarea executării silite dispuse de prima instanță, în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, își produce efectele până la soluționarea contestației la executare prin hotărârea pronunțată de instanța de fond, nu până la rămânerea definitivă a acesteia. Chiar dacă nu există un text de lege care să consfințească această durată, interpretarea rezultă din coroborarea art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă cu art. 720 alin. (5) și (6) din același cod.
Aceeași este și opinia Tribunalului Brașov, care apreciază și că problema de drept în discuție ar fi incidentă numai în situația în care ar fi întocmite acte de executare în perioada ulterioară suspendării executării silite de prima instanță și contestate pe calea contestației la executare.
În acest sens opinează, în majoritate, și judecătorii de la Judecătoria Brașov, care anexează un număr semnificativ de hotărâri judecătorești relevante.
Tribunalul pentru minori și familie Brașov apreciază că sintagma în discuție se interpretează în sensul că suspendarea se dispune „până la rămânerea definitivă a hotărârii pe fond a contestației la executare“, iar nu până la soluționarea în primă instanță a acestei contestații.
Judecătoria Făgăraș consideră că sintagma în discuție se referă la judecarea fondului contestației, respectiv la pronunțarea unei hotărâri asupra fondului contestației. Anexează copia încheierii de ședință din 11 ianuarie 2018.
Aceeași opinie a fost exprimată și de Judecătoria Rupea și Judecătoria Sfântu Gheorghe, aceasta din urmă atașând Încheierea din 15 noiembrie 2018, definitivă prin neapelare.
Tribunalul Covasna transmite un punct de vedere unitar, potrivit căruia suspendarea dăinuie până la momentul rămânerii definitive a hotărârii primei instanțe, prin care s-a soluționat contestația la executare. Se anexează Decizia civilă nr. 21/A din 5 aprilie 2018 a Secției civile.
La Judecătoria Târgu Secuiesc au fost identificate hotărâri judecătorești în sensul ambelor orientări jurisprudențiale. S-au depus două încheieri relevante.
Curtea de Apel București a comunicat următoarele: judecătorii din cadrul secțiilor civile ale Tribunalului București și judecătoriilor arondate au opinat că prin sintagma „până la soluționarea contestației la executare“, prevăzută de art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se înțelege până la soluționarea fondului contestației la executare în primă instanță.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului în sensul necesității existenței unei soluții definitive, sintagma „până la soluționarea contestației la executare“ nu poate privi decât momentul dezlegării în primă instanță a contestației la executare, hotărârea dată de instanța de executare având, în mod incontestabil, natura juridică a unei „soluționări a contestației“.
De altfel, ori de câte ori legiuitorul a stabilit, drept moment-limită al unei măsuri, data rămânerii definitive a unei hotărâri, a folosit o exprimare explicită în acest sens [spre exemplu, art. 721 alin. (4) din Codul de procedură civilă].
Această modalitate de interpretare este corelată logic și cu efectele produse de hotărârea pronunțată, în primă instanță, asupra contestației la executare.
Astfel, în măsura admiterii contestației la executare, această hotărâre este executorie, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă, astfel că nici nu mai este necesar efectul suspensiv de executare al încheierii pronunțate în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, actele de executare fiind lovite de o sancțiune mult mai energică, și anume sancțiunea anulării.
Pe de altă parte, soluția de respingere a contestației la executare, după administrarea probatoriului adecvat și cercetarea fondului cauzei, nu mai justifică menținerea efectului suspensiv de executare al încheierii pronunțate în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă (încheiere pronunțată, prin ipoteză, într-o etapă prealabilă cercetării fondului).
Judecătorii din cadrul Secției civile a Tribunalului Călărași au exprimat opinia majoritară în sensul că suspendarea executării silite subzistă până la soluționarea definitivă a contestației la executare, în cazul în care apelul declarat împotriva încheierii de ședință a cererii de suspendare a executării silite de către prima instanță a fost respins. În caz contrar, executarea silită poate continua inclusiv în perioada de soluționare a apelului formulat împotriva contestației la executare.
La Judecătoria Călărași punctul de vedere majoritar a fost în sensul că suspendarea prevăzută de art. 719 din Codul de procedură civilă poate fi dispusă până la soluționarea contestației la executare la instanța în fața căreia a fost formulată cererea. Pentru suspendarea executării în procedura căii de atac, contestatorul, respectiv persoana interesată pot formula o altă cerere în fața instanței de control judiciar.
La Judecătoria Oltenița și Judecătoria Lehliu-Gară punctul de vedere exprimat a fost în sensul că suspendarea poate fi dispusă numai până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare, având în vedere că încheierea prin care se soluționează contestația la executare este executorie, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Magistrații din cadrul Tribunalului Ialomița și instanțelor arondate acestuia au exprimat puncte de vedere în susținerea ambelor opinii, respectiv în practica instanțelor arondate Tribunalului Ialomița sintagma „până la soluționarea contestației la executare“ a fost interpretată atât în sensul că suspendarea executării silite se dispune „până la soluționarea definitivă a contestației la executare“, cât și în sensul că aceasta se dispune „până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare“.
La nivelul Tribunalului Ilfov și Judecătoriei Buftea magistrații au apreciat că suspendarea executării silite se poate dispune numai până la soluționarea contestației la executare în primă instanță, iar nu până la soluționarea definitivă a contestației la executare, în lipsa unei mențiuni exprese în acest sens a legiuitorului. În aceste condiții, o nouă cerere de suspendare poate fi formulată în calea de atac a apelului, cu îndeplinirea cerințelor legale, până la soluționarea definitivă a căii ordinare de atac, partea având, de asemenea, posibilitatea de a formula și o cerere de suspendare provizorie a executării silite în apel, în condițiile art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă.
Opinia magistraților din cadrul Judecătoriei Cornetu a fost că suspendarea executării silite se realizează până la soluționarea contestației la executare în mod definitiv.
La nivelul Tribunalului Giurgiu s-a arătat că momentul până la care se dispune suspendarea executării silite este până la soluționarea contestației la executare prin hotărâre definitivă.
În cadrul Secției civile a Judecătoriei Giurgiu s-a opinat, în majoritate, că sintagma „până la soluționarea contestației la executare“ trebuie interpretată în sensul că suspendarea executării operează până la momentul soluționării contestației la executare în primă instanță, iar nu și în calea de atac exercitată împotriva încheierii de soluționare a contestației la executare. În măsura în care contestatorul urmărește suspendarea executării silite și pe parcursul judecății în calea de atac, având în vedere că încheierea prin care s-a soluționat contestația la executare în primă instanță este executorie, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă, acesta va putea solicita în calea de atac suspendarea executării provizorii a încheierii prin care a fost soluționată contestația la executare în primă instanță, făcând aplicarea dispozițiilor art. 450 din Codul de procedură civilă.
Punctul de vedere exprimat la nivelul Judecătoriei Bolintin-Vale a fost în sensul că suspendarea executării silite se dispune până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare, și nu până la rămânerea definitivă a sentinței ce se va pronunța.
Magistrații din cadrul Tribunalului Teleorman - Secția civilă și judecătoriile Turnu Măgurele și Zimnicea au arătat că, potrivit art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite durează până la momentul soluționării în primă instanță a contestației la executare. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să acorde beneficiul suspendării executării silite până la soluționarea definitivă a cauzei, ar fi precizat în mod expres acest lucru.
Totodată, judecătoriile Alexandria, Roșiori de Vede și Videle au arătat că sintagma „până la soluționarea contestației la executare“ este interpretată de judecătorii acestor instanțe ca fiind până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
S-au anexat hotărâri judecătorești relevante.
Curtea de Apel Cluj a comunicat următoarele:
La Judecătoria Năsăud, prin Încheierea din 20 noiembrie 2018, prima instanță a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare. Prin apelul declarat de creditor s-au formulat critici doar în ce privește netemeinicia suspendării executării silite, apelul fiind respins prin Decizia civilă nr. 55 din 19 februarie 2019 a Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția I civilă, decizia fiind în curs de redactare.
Întrucât sintagma „până la soluționarea contestației la executare“ din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă era prevăzută identic și în cuprinsul art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, s-a apreciat ca fiind relevantă și Decizia nr. 343/R/2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția I civilă, prin care s-a statuat că prin sintagma „până la soluționarea contestației“ se înțelege soluționarea irevocabilă a contestației formulate.
Interpretarea prevederilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă a făcut obiectul discuțiilor din cadrul întâlnirilor profesionale ale judecătorilor în materie civilă de la Curtea de Apel Cluj din luna iunie 2016 și din data de 16 decembrie 2016, judecătorii Tribunalului Bistrița-Năsăud exprimându-se în sensul că suspendarea executării silite durează până la soluționarea definitivă a contestației la executare, opinie care însă nu a fost însușită în unanimitate de către judecătorii Secției I civile a Curții de Apel Cluj.
Prin răspunsul comunicat de Judecătoria Bistrița se arată că, în urma discuțiilor purtate, judecătorii și-au exprimat opinia în sensul că suspendarea executării silite este limitată în timp până la momentul soluționării în primă instanță a contestației.
Opinia majoritară exprimată de judecătorii din cadrul Judecătoriei Năsăud este în sensul că suspendarea durează „până la soluționarea contestației la executare de către instanța de fond“.
Judecătorii Secției civile a Tribunalului Cluj au opinat că măsura suspendării executării silite subzistă până la soluționarea de prima instanță a contestației la executare. Astfel, în lipsa unei prevederi exprese în sensul că suspendarea executării silite dispusă de prima instanță durează până la soluționarea definitivă a contestației la executare, textul de lege mai sus enunțat nu poate fi interpretat extensiv.
La nivelul Judecătoriei Cluj-Napoca opinia unanimă este în sensul suspendării executării silite până la soluționarea contestației la executare, și nu până la soluționarea definitivă a acesteia.
La nivelul Judecătoriei Gherla nu există practică unitară în ceea ce privește interpretarea textului de lege menționat. Astfel, potrivit unei opinii, în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite se dispune până la soluționarea definitivă a contestației la executare, iar potrivit unei alte opinii suspendarea executării silite se dispune până la soluționarea contestației la executare în primă instanță.
La Judecătoria Huedin, prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește momentul până la care se dispune suspendarea executării silite, se interpretează în sensul că suspendarea executării silite se dispune până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Practica Judecătoriei Turda cu privire la momentul până la care se dispune suspendarea executării silite este aceea că se dispune astfel cum prevede în mod expres dispoziția procedurală, în sensul că respectiva suspendare durează „până la soluționarea contestației la executare“.
Cu toate acestea, în urma consultării judecătorilor din cadrul instanței în materie civilă, s-a opinat că suspendarea executării silite solicitată în baza art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă durează până la momentul la care „soluția din contestația la executare aferentă rămâne definitivă“, acesta fiind momentul finalizării demersului reprezentat de contestația la executare în sensul art. 634 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul Specializat Cluj a comunicat opinia majoritară a judecătorilor instanței, în sensul că suspendarea executării silite operează până la momentul soluționării definitive a contestației, ținând cont de caracterul executoriu al încheierii prin care se soluționează contestația la executare [art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă].
Opinia majoritară a judecătorilor secțiilor civile de la Tribunalul Maramureș a fost în sensul că suspendarea executării silite se poate dispune de instanța de executare numai până la soluționarea contestației la executare în primă instanță.
Practica Tribunalului Sălaj este în sensul că suspendarea executării silite se dispune până la data pronunțării hotărârii primei instanțe asupra contestației la executare.
La nivelul Judecătoriei Zalău practica judiciară constă, în situația admiterii cererilor de suspendare a executării silite, în menționarea în dispozitiv a sintagmei „până la soluționarea contestației la executare“.
S-a depus un număr semnificativ de hotărâri judecătorești în ilustrarea opiniilor exprimate.
Curtea de Apel Constanța a comunicat existența practicii la nivelul unor instanțe din circumscripția sa, anexând minuta întâlnirii judecătorilor acestei instanțe, organizată în data de 18 decembrie 2015, și minuta întâlnirii președinților secțiilor civile ale curților de apel din 19-20 noiembrie 2015 de la Timișoara.
Judecătoria Medgidia a transmis Încheierea din 10 noiembrie 2017, în dispozitivul căreia se consemnează suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Judecătoria Hârșova apreciază că este vorba despre soluționarea definitivă a contestației la executare, anexând Încheierea nr. 600 din 26 octombrie 2018.
Tribunalul Constanța – Secția I civilă apreciază unanim că momentul până la care va dăinui suspendarea executării silite este cel al pronunțării soluției în primă instanță asupra contestației la executare, în raport cu caracterul executoriu al hotărârii judecătorești pronunțate în această materie, potrivit art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Aceeași opinie este exprimată și de Tribunalul Tulcea, de Judecătoria Babadag, de Judecătoria Măcin și de Judecătoria Tulcea, care arată și că instanța de fond nu este abilitată să dispună măsuri care să dureze în timp și după dezînvestirea sa.
Curtea de Apel Craiova a comunicat următoarele:
Tribunalul Olt - Secția I civilă a apreciat că suspendarea executării silite se poate dispune până soluționarea contestației la executare de către instanță, și nu până la soluționarea definitivă a acesteia.
La Judecătoria Craiova și Judecătoria Segarcea practica este în sensul că suspendarea se dispune până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare. Aceeași este și opinia judecătorilor Tribunalului Dolj - Secția I civilă, cu cauze cu minori și familie și de proprietate intelectuală, care arată că, în argumentarea acestei opinii, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care reglementează excepția de la regula caracterului executoriu al hotărârii date în primă instanță, excepție care nu este reglementată și în privința contestației la executare. Pe cale de consecință, fiind vorba despre o dezlegare dată printr-o încheiere executorie, soluția dată în primă instanță unei contestații la executare nu poate reprezenta decât o soluționare a contestației, astfel încât, față de dispozițiile art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că hotărârea dată în primă instanță pune deja capăt suspendării executării.
Judecătoria Corabia interpretează prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă în sensul că suspendarea se dispune până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
S-au atașat hotărâri judecătorești relevante.
Curtea de Apel Galați a comunicat opinia judecătorilor Secției I civile a curții și a judecătorilor Secției I civile a Tribunalului Galați, potrivit căreia suspendarea executării silite se poate dispune până la soluționarea contestației la executare în primă instanță, nu până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a soluționat contestația.
Același este și punctul de vedere al judecătorilor din cadrul Judecătoriei Brăila și Secției I civile a Tribunalului Vrancea.
S-au atașat hotărâri judecătorești relevante pronunțate de judecătoriile din circumscripția Tribunalului Galați, de Secția I civilă a Tribunalului Brăila și de judecătoriile Brăila, Panciu și Focșani.
Curtea de Apel Iași a transmis opinia magistraților Judecătoriei Pașcani, potrivit căreia suspendarea executării silite se dispune până la soluționarea contestației la executare în primă instanță.
Aceeași opinie este împărtășită și de Judecătoria Hârlău, Judecătoria Răducăneni și Judecătoria Iași.
Dimpotrivă, judecătorii din cadrul Tribunalului Vaslui, Judecătoriei Bârlad și Judecătoriei Huși au opinat că, odată ce instanța de executare a apreciat că se impune suspendarea executării silite, indiferent de soluția pronunțată asupra fondului cererii, efectele suspendării executării silite se vor produce până în momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunțate asupra contestației la executare.
La Judecătoria Vaslui există două orientări: o opinie minoritară, a unui singur complet de judecată, care a apreciat că suspendarea executării silite nu poate avea efect decât până la momentul pronunțării soluției în primă instanță, și o opinie majoritară, în care s-a considerat că efectele suspendării executării silite se vor produce până la momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunțate asupra contestației la executare.
În cea de-a doua opinie s-a argumentat că, dacă s-ar admite teza contrară, ar trebuie să fie recunoscut dreptul părții interesate de a formula cererea de suspendare și direct în fața instanței de apel. Or, jurisprudența este constantă în a aprecia că asemenea cereri sunt inadmisibile, pentru că, altfel, încheierea pronunțată de instanța de apel în suspendare ar fi, la rândul său, susceptibilă de apel, ceea ce ar presupune ca instanța superioară celei care judecă apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate asupra contestației la executare să soluționeze, la rândul său, apelul formulat împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de apel, ceea ce este contrar principiilor procedurii civile.
S-a depus un număr consistent de hotărâri judecătorești, în ilustrarea opiniilor teoretice exprimate.
Curtea de Apel Oradea a comunicat că problema de drept supusă dezlegării a fost discutată la întâlnirea trimestrială a judecătorilor din circumscripția curții, organizată în data de 19 decembrie 2017, participanții la întâlnire împărtășind unanim opinia potrivit căreia suspendarea executării silite dăinuie până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare. Cu titlu de exemplu s-au depus două decizii pronunțate de Tribunalul Bihor și o decizie a Tribunalului Satu Mare.
Curtea de Apel Pitești a comunicat că practica judiciară identificată la nivelul instanțelor din circumscripția sa este unitară, în sensul că din economia prevederilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă rezultă că măsura suspendării executării silite subzistă până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare.
S-au atașat Încheierea din 23 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă și Decizia nr. 1.064/A din 26 octombrie 2017 a aceleiași instanțe, încheierile din 25 octombrie 2016 și din 14 decembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
Curtea de Apel Ploiești a transmis următoarele:
Tribunalul Buzău a comunicat că orientarea practicii judiciare la nivelul Secției I civile este că suspendarea executării silite este limitată în timp până la momentul soluționării contestației la executare în primă instanță, în conformitate și cu punctul de vedere al Institutului Național al Magistraturii consemnat în minuta întâlnirii președinților secțiilor civile ale curților de apel din 19-20 noiembrie 2015 de la Curtea de Apel Timișoara. Același este și punctul de vedere al Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Judecătoria Buzău a comunicat că punctul de vedere al judecătorilor acestei instanțe este că momentul până la care se suspendă executarea silită este până la soluționarea definitivă a contestației la executare. La acest punct de vedere achiesează și judecătorii Judecătoriei Pătârlagele, Tribunalului Prahova - Secția I civilă și Tribunalului Dâmbovița.
Judecătoria Târgoviște a comunicat existența unei practici neunitare în această problemă de drept. Astfel, într-o primă orientare, majoritară, se apreciază că momentul până la care se dispune suspendarea executării silite este acela al soluționării în primă instanță a contestației la executare. Acesta este motivul pentru care, odată soluționată contestația la executare, capătul de cerere privind suspendarea executării silite este respins ca rămas fără obiect.
Într-o altă orientare, minoritară, se apreciază că momentul până la care se dispune suspendarea executării silite este momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a soluționat contestația la executare.
De asemenea, au fost identificate hotărâri judecătorești prin care s-a dispus suspendarea executării silite „până la soluționarea contestației la executare“, fără indicarea în concret a momentului.
S-a arătat că, în contextul în care nici în jurisprudență, nici în literatura de specialitate nu există o viziune unitară, este dificil ca practica să se unifice fără intervenția mecanismului reglementat de dispozițiile art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă.
S-a depus un număr semnificativ de hotărâri judecătorești.
Curtea de Apel Suceava a comunicat opinia majoritară a judecătorilor, conform căreia măsura suspendării dispusă în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă durează până la soluționarea contestației la executare de către instanța respectivă, iar nu până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate asupra contestației la executare.
La nivelul judecătoriilor au fost identificate hotărâri în dispozitivul cărora s-a menționat că suspendarea va dura până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
S-au depus hotărâri judecătorești relevante de la judecătoriile Suceava, Fălticeni și Botoșani.
Curtea de Apel Târgu Mureș a comunicat opinia majoritară, nu unanimă, a judecătorilor de la instanțele arondate, care au apreciat că efectele suspendării executării silite dispuse în temeiul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă se mențin până la pronunțarea soluției în primă instanță de către instanța de executare (judecătoria). S-au anexat hotărâri ale Judecătoriei Reghin, Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și Tribunalului Specializat Mureș.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
Din verificările efectuate rezultă că instanța de contencios constituțional nu s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat că mecanismul de unificare al hotărârii prealabile nu mai poate fi utilizat, câtă vreme nu se pune problema lămuririi unei chestiuni de drept cu caracter de noutate, care să facă obiect al sesizării, ci se semnalează necesitatea asigurării unei interpretări și aplicări unitare a legii de către toate instanțele judecătorești, scop care se poate atinge numai prin formularea unui recurs în interesul legii.
Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
Procedura sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, privită ca mecanism procedural nou și ca parte a reformării sistemului procesual civil, are drept scop uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, așa încât, spre deosebire de recursul în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară intervenită deja în rândul instanțelor judecătorești, ea are semnificația unui remediu a priori care urmărește să preîntâmpine practica judiciară neunitară.
În vederea atingerii scopului menționat, legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, conturând, prin urmare, cadrul legal al instituției analizate.
Conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților“.
Din cuprinsul prevederilor legale enunțate se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite cumulativ. Odată declanșat mecanismul de unificare jurisprudențială, urmează a fi avute în vedere și condițiile formale pe care trebuie să le îndeplinească încheierea de sesizare.
Condițiile de admisibilitate pot fi identificate după cum urmează:
–existența unei cauze aflate în curs de judecată;
–instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță;
–cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;
–soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;
–chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate;
–chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Verificând admisibilitatea sesizării supuse analizei, se constată îndeplinirea numai în parte a condițiilor prevăzute de legiuitor pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, primele trei cerințe sunt întrunite, întrucât Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă este legal învestit cu soluționarea apelului declarat de contestatorul X împotriva Încheierii civile nr. 13.406 din 2 noiembrie 2017 pronunțate de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 24.477/325/2017, ce are ca obiect contestația la executare împotriva tuturor formelor de executare silită pornite în cadrul Dosarului execuțional nr. xxx/2017, aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați A și B. Prin încheierea atacată s-a admis în parte cererea contestatorului prin care s-a solicitat suspendarea executării silite în Dosarul execuțional nr. xxx/2017 până la soluționarea definitivă a litigiului având ca obiect contestație la executare, judecătoria dispunând suspendarea executării silite numai până la soluționarea contestației la executare în primă instanță. Așadar, în această pricină, în faza apelului, Tribunalul Timiș judecă în ultimă instanță și urmează să pronunțe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit prevederilor art. 719 alin. (1) și (6) din Codul de procedură civilă.
Cu referire la condițiile de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată și caracterul de noutate al chestiunii de drept identificate, se observă că, deși în cadrul sesizării se indică, în principal, faptul că de modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă depinde soluționarea pe fond a cauzei, în realitate, instanța de trimitere urmărește „interpretarea chestiunii de drept asupra căreia jurisprudența a statuat în mod neunitar“.
Din cuprinsul sesizării reiese că justificarea prezentului demers în justiție se regăsește în constatarea făcută de tribunal în dosarul cauzei, în sensul că, deși problema efectelor suspendării dispuse de prima instanță a făcut obiectul întâlnirii președinților secțiilor civile ale curților de apel în noiembrie 2015, care, la punctul 16 din minuta întocmită cu acea ocazie, au apreciat că suspendarea executării silite este limitată în timp până la momentul soluționării în primă instanță a contestației, în continuare instanțele au dat interpretări diferite acestui text de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că autorul sesizării nesocotește pe această cale prevederile legale instituite pentru declanșarea procedurii prealabile, dar și scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea menționatului mecanism procedural, respectiv pe acela de asigurare a predictibilității jurisprudenței, anterior intervenirii unei practici neunitare constante în rândul instanțelor judecătorești.
S-a putut observa, din multitudinea hotărârilor judecătorești comunicate în prezentul dosar, în considerarea jurisprudenței instanțelor naționale în materie, că opiniile judecătorilor diferă chiar și în cadrul circumscripției aceleiași curți de apel sau aceluiași tribunal și că dovada soluționării diferite a prezentei probleme de drept exista anterior actului de sesizare a instanței supreme.
Prin urmare, în cauza de față, mecanismul de unificare al hotărârii prealabile nu mai poate fi utilizat, câtă vreme nu se pune problema lămuririi unei chestiuni de drept cu caracter de noutate care să facă obiect al sesizării, ci se semnalează necesitatea asigurării unei interpretări și aplicări unitare a legii de către toate instanțele judecătorești, scop care se poate atinge numai prin formularea unui recurs în interesul legii.
Pentru toate aceste considerente, sesizarea urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile formulată de Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 24.477/325/2017, cu privire la următoarea problemă de drept:
Cum se interpretează și/sau se aplică prevederile art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă în ceea ce privește momentul până la care se dispune suspendarea executării silite, respectiv care este înțelesul sintagmei „până la soluționarea contestației la executare“ din acest text de lege?
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iunie 2019.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
GABRIELA ELENA BOGASIU
Magistrat-asistent,
Elena Adriana Stamatescu
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
