Decizie nr. 1.416 din 20 octombrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Emil T. Gherman în Dosarul nr. 3.410/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 797D/2011.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei Emil T. Gherman, personal şi asistat de avocatul Iosif Friedmann-Nicolescu, cu delegaţie depusă la dosar, precum şi partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegaţie depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine că prevederile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ignoră dispoziţiile art. 24 şi art. 53 din Legea fundamentală, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, reiterează motivele de neconstituţionalitate exprimate în notele scrise depuse la dosar, susţinând că, în cazul în care relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii li se conferă valoare probantă în cadrul procesului pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, se încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, cu referire la Decizia nr. 899/2010. Depune la dosar înscrisuri privind acţiunea în constatare promovată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii faţă de autorul excepţiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 843/2011. Subliniază că verificarea aspectelor de fapt revine instanţei judecătoreşti, care urmează să se pronunţe în urma administrării întregului probatoriu.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.410/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Emil T. Gherman cu prilejul soluţionării recursului împotriva Sentinţei nr. 3.838 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată într-o acţiune în constatare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că sintagma "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", cuprinsă în art. 2 lit. b) teza întâi din ordonanţa criticată, este în contradicţie cu dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, în situaţia în care asemenea relatări verbale consemnate de ofiţerii de Securitate, fără participarea sau controlul persoanei despre care se pretinde că a furnizat date şi informaţii, sunt considerate probe în înţelesul Codului de procedură civilă. Consideră că persoanei definite ca fiind "colaborator al Securităţii" i se cere astfel să "facă o probă diabolică", "o probă negativă, ceea ce dreptul interzice". Autorul excepţiei apreciază că împotriva "notelor" sau "relatărilor verbale", consemnate de lucrătorii Securităţii, nu poate fi exercitat dreptul la apărare şi, de aceea, asemenea documente nu pot fi calificate drept probe.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt constituţionale şi nu contravin dispoziţiilor art. 24 şi art. 53 din Constituţie, deoarece instanţa de judecată sesizată cu acţiunea în constatare cenzurează "nota de constatare" prin mijloacele procedurale stabilite în cadrul procesului, pentru aflarea adevărului în cauza dedusă judecăţii.

De asemenea, "relatările verbale" consemnate de lucrătorii Securităţii sunt supuse unui examen critic al instanţei de judecată, iar hotărârea ce va fi pronunţată se va baza pe evaluarea tuturor probelor administrate în ansamblul lor, şi nu exclusiv pe respectivele "relatări verbale", astfel cum a precizat şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 899 din 6 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise şi anexele acestora depuse la dosar de autorul excepţiei, înscrisurile depuse la dosar de partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, astfel cum acestea au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

[...]

b)colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale şi sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010, şi Decizia nr. 843 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 30 august 2011, Curtea a constatat, din analiza prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, că acestea permit instanţei de contencios administrativ ca, în cadrul acţiunii în constatare cu care a fost sesizată, să procedeze la cenzurarea "Notei de constatare" şi să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevărului. A proceda în mod contrar ar echivala cu încălcarea principiile generale de drept, în temeiul cărora instanţa de judecată administrează dovezi care să ducă la dezlegarea pricinii şi, în final, la înfăptuirea justiţiei.

Aşadar, într-o acţiune în constatare a calităţii de colaborator, promovată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia. Constatarea calităţii de colaborator al Securităţii trebuie să fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi nu poate fi stabilită numai pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii". În cadrul acestui proces pot fi demonstrate atât faptele pozitive, cât şi faptele negative, acestea din urmă prin dovedirea faptelor pozitive contrare. Aşadar, nu se poate susţine că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii au o valoare probantă prestabilită şi nici că instanţa pronunţă o hotărâre exclusiv în baza acestora.

Totodată, Curtea a arătat că aspectele legate de calificarea mijloacelor de probă sau de stabilirea sensului pe care îl au în cuprinsul legii anumiţi termeni nu este o problemă de constituţionalitate, ci de legiferare, pe de o parte, şi de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti, pe de altă parte.

De asemenea, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea Constituţională a statuat că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Emil T. Gherman în Dosarul nr. 3.410/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2011.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu