Decizie nr. 316 din 29 martie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi a celor ale art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Societatea Comercială "The Prince International" - S.R.L. din comuna Tunari, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 22.325/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 537D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 29/2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 22.325/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi a celor ale art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Societatea Comercială "The Prince International" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect "expropriere".

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi cele ale art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (3) Constituţie , întrucât acestea încalcă caracterul drept şi prealabil prevăzut de norma constituţională. În acest sens, arată că, în concret, în cauza sa s-a dispus efectuarea unei noi expertize, care stabileşte despăgubirile aferente imobilului supus exproprierii în raport cu o dată mult ulterioară momentului la care s-a făcut transferul dreptului de proprietate în favoarea pârâtului.

De asemenea, condiţionarea eliberării despăgubirii de existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în cazul titularilor dreptului real declaraţi nemulţumiţi de cuantumul acesteia, încalcă prevederile constituţionale mai sus menţionate, cu atât mai mult cu cât instanţa de judecată nu poate stabili un cuantum mai mic al despăgubirilor faţă de cel acordat prin hotărârea emisă de Comisia de stabilire a despăgubirilor.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate fiind conforme cu normele constituţionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută pretinsa contrarietate a reglementării criticate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie , deoarece aceasta nu contravine sub niciun aspect principiului constituţional potrivit căruia nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. În plus, "în preambulul Legii nr. 33/1994 se arată că, în vederea realizării unor lucrări care servesc unor utilităţi publice şi ţinând seama de caracterul de excepţie conferit de Constituţia României şi de Codul civil cedării prin expropriere a dreptului de proprietate privată, a fost adoptată această lege, ce cuprinde dispoziţii de natură să asigure atât cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, cât şi apărarea dreptului de proprietate privată."

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei , precum şi Legea nr. 47/1992 , reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, şi cele ale art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 : "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.";

–Art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 : "În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflaţi în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoţită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declaraţia autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii."

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (3) potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similară.

În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 7 martie 2012, prin care Curtea a constatat că art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) referitor la caracterul prealabil al despăgubirii în cazul exproprierii pentru o cauză de utilitate publică.

Astfel, prin această decizie, Curtea a constatat că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 reglementează criteriile pe care le au în vedere instanţa de judecată, precum şi comisia de experţi constituită de aceasta în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor ce se cuvin proprietarului sau altor titulari de drepturi reale în caz de expropriere, şi anume aprecierea valorii de piaţă a imobilelor respective, precum şi a prejudiciului cauzat proprietarului ori altor persoane îndreptăţite.

Potrivit art. 27 din acest act normativ, primind rezultatul expertizei, care stabileşte cuantumul despăgubirii propuse, instanţa îl va compara cu oferta expropriatorului şi cu pretenţiile părţii şi va hotărî asupra exproprierii şi a cuantumului despăgubirii. Aşadar, transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului operează ulterior stabilirii cuantumului despăgubirilor. În acest sens, art. 28 din Legea nr. 33/1994 statuează în mod expres că momentul transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii este ulterior îndeplinirii obligaţiilor impuse expropriatorului prin hotărârea judecătorească, iar, potrivit art. 31 din acelaşi act normativ, eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie vor putea fi făcute numai pe baza unei încheieri a instanţei care constată îndeplinirea obligaţiilor privind despăgubirea.

De asemenea, Curtea a statuat că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 conţin suficiente garanţii menite să ocrotească şi să garanteze dreptul de proprietate al titularilor supuşi procedurii de expropriere.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 , prin aceeaşi Decizie nr. 29 din 19 ianuarie 2012, Curtea a reţinut că actul normativ, în ansamblul său, instituie o procedură menită să asigure cadrul legal adecvat operaţiunilor de expropriere şi de stabilire a despăgubirilor, măsuri necesare realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. În vederea realizării acestor obiective, după aprobarea indicatorilor tehnico-economici, expropriatorul are obligaţia consemnării despăgubirilor la dispoziţia proprietarilor, iar în termen de 30 de zile de la data notificării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate, aceştia au obligaţia prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri. Decizia de expropriere este emisă numai după realizarea acordului cu privire la cuantumul despăgubirii sau în termen de 5 zile de la expirarea termenului în care acordul ar fi trebuit realizat. Prin urmare, transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, aşa cum în mod expres reglementează art. 9 alin. (4) din actul normativ criticat, astfel încât este respectată cerinţa constituţională cu privire la caracterul prealabil al despăgubirii.

În cazul în care proprietarul sau titularul unui alt drept real nu este de acord cu despăgubirea stabilită şi contestă caracterul just al acesteia, instanţa de judecată, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (6) din Legea fundamentală, va stabili cuantumul despăgubirii. Această situaţie este avută în vedere de conţinutul normativ al art. 19 alin. (11), care dispune că, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor.

Prin urmare, Curtea a constatat că transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării despăgubirii la dispoziţia proprietarului sau a titularului altui drept real, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie . Contestarea deciziei de expropriere, sub aspectul caracterului just al despăgubirii, cu efectul consemnării acesteia pe numele expropriatului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, nu echivalează cu nerespectarea caracterului prealabil al despăgubirii. Despăgubirea, fiind astfel consemnată, este prealabilă măsurii de expropriere, iar în privinţa cuantumului despăgubirii, expropriatul are la dispoziţie calea contestaţiei în justiţie.

În această situaţie, revine instanţei judecătoreşti sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii consemnate este una justă, prin raportare la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 , aspect care, însă, nu pune în discuţie caracterul prealabil al despăgubirii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi a celor ale art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Societatea Comercială "The Prince International" - S.R.L. din comuna Tunari, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 22.325/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora