Decizie nr. 930 din 6 iulie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Remia Com Impex" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 816/54/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 816/54/2009, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Remia Com Impex" - S.R.L. din Craiova într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva unui act administrativ fiscal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate derogă de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ceea ce are drept efect extinderea, în mod nejustificat, a ciclului procesual şi amânarea, în mod nepermis, a momentului la care actul administrativ fiscal poate fi atacat în justiţie. Astfel, în timp ce se parcurge procedura administrativă prealabilă, actul administrativ vătămător continuă să existe şi să producă efecte juridice, contribuabilul fiind executat silit de organele fiscale.

Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:

–Art. 213 alin. (5): "Organul de soluţionare competent se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.";

–Art. 214: "(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:

a)organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă;

b)soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

(2)Organul de soluţionare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendării, organul de soluţionare competent va stabili şi termenul până la care se suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.

(3)Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.

(4)Hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.";

–Art. 216: "(1) Prin decizie contestaţia va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.

(2)În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat.

(3)Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.

(4)Prin decizie se poate suspenda soluţionarea cauzei, în condiţiile prevăzute de art. 214.";

–Art. 217: "(1) Dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

(2)Contestaţia nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greşită.";

–Art. 218 alin. (2): "(2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii".

Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative. Totodată, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:

Demersul autorului excepţiei de neconstituţionalitate pleacă de la o premisă particulară, şi anume parcursul procesual pe care îl are judecarea cauzei sale. Astfel, se observă că acesta a atacat procesul-verbal al inspecţiei fiscale, şi nu decizia de impunere. Prin acest proces-verbal, printre altele, s-a dispus sesizarea parchetului, întrucât existau indicii în sensul săvârşirii unor infracţiuni de natură economică.

Curtea observă că procesul-verbal menţionat a fost atacat în căile administrative de atac, iar organul de soluţionare a contestaţiei l-a anulat şi a stabilit că organele de inspecţie fiscală urmează "să valorifice constatările efectuate prin procesul-verbal şi să emită decizia de impunere, conform legii". Ulterior, pe cale judecătorească, a fost anulată decizia organului de soluţionare a contestaţiei, iar instanţa a obligat organul în cauză să pronunţe o soluţie pe fond. Acesta din urmă, văzând că prin procesul-verbal iniţial a fost sesizat parchetul, în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală a suspendat judecarea contestaţiei administrative, nemaiputând, deci, soluţiona pe fond contestaţia introdusă. Ulterior, a fost atacată în instanţă şi această ultimă decizie a organului de soluţionare a contestaţiilor, fază procedurală în care s-a ridicat prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

Toate aceste aspecte ţin de interpretarea şi aplicarea legii, sunt aspecte de fapt, care pot/vor fi corectate de instanţele judecătoreşti în căile de atac. În această situaţie, încălcarea eventuală a "termenului rezonabil" în care trebuie soluţionată cauza nu se datorează textului legii, ci comportamentului părţilor şi instituţiilor administrative sau judecătoreşti în această cauză concretă. Însă Curtea Constituţională judecă numai în drept, astfel încât conduita procesuală a contribuabilului contestator sau unele decizii administrative sau judecătoreşti discutabile nu pot constitui temei pentru constatarea neconstituţionalităţii unor texte legale. În consecinţă, ţinând cont de prevederile art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 şi art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Remia Com Impex" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 816/54/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Karoly