Decizie nr. 479 din 29 mai 2007

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executori,i şi ale art. 85^1 şi 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "O.N.T. Carpaţi" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.337/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi, ca fiind inadmisibilă, în ceea ce priveşte art. 85^1 din aceeaşi ordonanţă. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, arată că aceasta este inadmisibilă, având în vedere că, în urma modificării acestor dispoziţii prin Legea nr. 110/2007, a fost înlăturată soluţia legislativă iniţială, criticată de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 30 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 14.337/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, şi ale art. 85^1 şi 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "O.N.T. Carpaţi" - S.A. din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece contravin art. 1 alin. (3), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că prevederile art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 lezează drepturile şi interesele legitime ale creditorilor, creând un regim discriminatoriu, de favoare pentru debitorii instituţii publice, şi o protecţie sporită a proprietăţii private a instituţiilor publice în dauna altor subiecte de drept, titulare de creanţe certe, lichide şi exigibile. Exceptarea tuturor bunurilor ce sunt în proprietatea privată a instituţiilor publice, precum şi a tuturor veniturilor acestor instituţii de la executarea obligaţiilor de plată ce le revin acestora contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, arată că şi acestea sunt neconstituţionale, deoarece creează un statut privilegiat A.V.A.S.-ului prin scutirea de la plata cauţiunilor, în cazul cererilor formulate de acesta şi în cazul altor acte procedurale efectuate de şi pentru acesta în orice fel de cauze.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Prin textele de lege criticate s-a procedat la instituirea unei proceduri execuţionale speciale, care favorizează instituţiile bugetare, determinând încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie, ocrotirea în mod egal a proprietăţii private şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la repararea pagubei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85^1 şi 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 este neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, apreciază că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3). În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate prin care sunt reglementate condiţiile de executare a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creează o stare de imposibilitate pentru creditori de a-şi pune în executare o hotărâre judecătorească pronunţată împotriva instituţiilor publice, în situaţia în care acestea nu plătesc de bunăvoie. Executarea unei hotărâri judecătoreşti este considerată a fi parte integrantă din "proces" în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, statul având obligaţia de a se supune unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva lui, executarea unei hotărâri neputând fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv. În continuare, arată că dispoziţiile art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 contravin şi prevederilor art. 44 din Constituţie, prin instituirea de către normele criticate a unor limite ale executării hotărârilor judecătoreşti pronunţate împotriva instituţiilor publice, creându-se un exces de protecţie pentru instituţiile publice în raporturile acestora cu creditorul privat. Finalitatea de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice pe care a avut-o în vedere legiuitorul apare nu numai ca excesivă, ci şi instituită în detrimentul creditorilor statului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii legale:

–art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, dispoziţii modificate prin art. I pct. 1 şi 3 din Legea nr. 110/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007;

–art. 85^1 şi 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului; alin. (1) şi (2) ale art. 85^1 şi art. 86 au fost modificate prin art. II pct. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, aprobată prin Legea nr. 294/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005; alin. (3) al art. 85^1 a fost modificat prin pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193 din 30 decembrie 2005, aprobată prin Legea nr. 184/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 23 mai 2006.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002: "Executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.";

–Art. 1, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 110/2007: "Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.";

–Art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002: "În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plăţi dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii.";

–Art. 3, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 110/2007: "În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.";

–Art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998:

(1)Prin derogare de la dispoziţiile art. 300 şi ale art. 720^8 alin. 2 din Codul de procedură civilă, apelul şi recursul suspendă de drept executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiile îndreptate împotriva A.V.A.S.

(2)Prin derogare de la dispoziţiile art. 365 alin. 3 şi ale art. 367 din Codul de procedură civilă, formularea acţiunii în anulare împotriva hotărârii arbitrale în litigiile prevăzute la alin. (1) suspendă de drept executarea sentinţei arbitrale până la data soluţionării irevocabile a acţiunii în anulare.

(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică până la data de 30 iunie 2006 inclusiv.;

–Art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998: "Cererile formulate de A.V.A.S. şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, aceste dispoziţii au fost modificate şi completate în mod esenţial prin Legea nr. 110/2007, astfel încât soluţia legislativă iniţială criticată de autorul excepţiei a fost înlăturată. În aceste condiţii, ca efect al intrării în vigoare a noilor dispoziţii, critica de neconstituţionalitate nu mai are obiect, excepţia de neconstituţionalitate devenind inadmisibilă.

II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea constată că aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este inadmisibilă, deoarece, potrivit alin. (3) al art. 85^1 , "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică până la data de 30 iunie 2006 inclusiv", astfel că la data sesizării Curţii acest text de lege îşi încetase aplicabilitatea.

III. În continuare, Curtea constată că dispoziţiile art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 853 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, Curtea a statuat că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Aşadar, este atributul exclusiv al legiuitorului să prevadă inclusiv scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe, având în vedere interesul general pe care îl prezintă aceste instituţii publice. În plus, această scutire îşi are justificarea în strânsa legătură cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare) a acţiunilor în justiţie promovate de acestea în interes public. Curtea a constatat că scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe nu este de natură să contravină niciunuia dintre principiile statuate în art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât, în cadrul procesului, ambele părţi beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil, judecat într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "O.N.T Carpaţi" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.337/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

II. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

III. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman