Decizie nr. 656 din 30 aprilie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (2) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 5.650/110/2007 al Curţii de Apel Bacău - Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 47D/2009, care are ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată din oficiu în Dosarul nr. 3.377/103/2007 al aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal răspunde Elvira Hârţan prin mandatar, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 47D/2009 la Dosarul nr. 2.460D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 10 noiembrie 2008 şi 10 decembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 5.650/110/2007 şi nr. 3.377/103/2007, Curtea de Apel Bacău - Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (2) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în cauza ce are ca obiect judecarea litigiului de muncă privind recalcularea pensiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 164 alin. (2) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 19/2000 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că prevederile legale fac o diferenţiere între persoanele care au fost pensionate înainte de adoptarea Legii nr. 19/2000, persoanele care s-au pensionat ori urmează să se pensioneze după adoptarea legii, dar au avut, în parte, un stagiu de cotizare anterior, şi persoanele ale căror stagii de cotizare s-au desfăşurat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000. Astfel, doar pentru cea de-a treia categorie de persoane baza de calcul a pensiei este aceeaşi cu baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale. Pentru primele două categorii baza de calcul a pensiilor este întotdeauna mai mică, acestea fiind discriminate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că prevederile legale criticate, reglementând sistemul de calcul al pensiilor, se aplică unor situaţii juridice în curs de derulare, fiind astfel respectat art. 16 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 164 alin. (2) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

–Art. 164 din Legea nr. 19/2000: "(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă.

(3)La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare. [...]"

Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 16 din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, prin invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Modalitatea de determinare a punctajelor anuale utilizate la calculul pensiilor priveşte numai persoanele care se pensionează după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000. Cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării se aplică numai pentru viitor. Faptul că prevederea determinării punctajelor anuale dezavantajează anumiţi pensionari nu poate duce la concluzia că aceştia ar fi discriminaţi, fiind doar o modalitate de reglementare de competenţa legiuitorului.

Textele de lege criticate au fost supuse în numeroase rânduri controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit art. 47 din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, a arătat că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, Curtea a reţinut că modul de stabilire a punctajului anual şi a punctajului mediu, a valorii punctului de pensie, a condiţiilor de includere a anumitor perioade în stagiul de cotizare şi acordarea anumitor sporuri pentru perioadele cotizate peste stagiul standard sunt prevăzute prin norme cu caracter tehnic, care se aplică în mod egal persoanelor aflate în situaţii identice. Valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile.

În legătură cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea a arătat că legiuitorul este în drept, în considerarea unor situaţii deosebite, să adopte, prin legi speciale, reglementări diferite pentru anumite categorii socioprofesionale. Tratamentul juridic diferit, instituit pentru anumite categorii socioprofesionale, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări, în sensul interzis de art. 16 alin. (1) din Constituţie, ci se justifică, obiectiv şi rezonabil, prin situaţia diferită în care se află acele categorii de cetăţeni.

De asemenea, Curtea a mai reţinut că sumele plătite cu titlu de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţă asupra statului sau asupra fondurilor de asigurări sociale. Astfel, asigurările sociale funcţionează pe baza principiilor mutualităţii şi solidarităţii, iar asiguraţii beneficiază de drepturi de asigurări sociale în condiţiile prevăzute de lege şi proporţional cu perioada de cotizare şi cu contribuţiile plătite, pe întreaga perioadă în care sunt îndreptăţiţi să beneficieze de drepturile respective.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia anterioară îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (2) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată din oficiu în dosarele nr. 5.650/110/2007 şi nr. 3.377/103/2007 ale Curţii de Apel Bacău - Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta