Legea
Legea nr. 67 din 25 aprilie 1997
viei şi vinului
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 81 din 5 mai 1997
Textul actului · 48 de articole
100%
viei şi vinului
Parlamentul României adopta prezenta lege.
În România, viţă de vie se cultiva, cu precădere, în arealele consacrate tradiţional acestei activităţi, situate mai ales în zona colinară, pe nisipuri, precum şi pe alte terenuri cu condiţii favorabile. Arealele destinate culturii viţei de vie, denumite areale viticole, sunt supuse delimitării teritoriale.
(1)Plantaţiile de viţă de vie se grupează, teritorial, în regiuni viticole, podgorii, centre viticole şi plaiuri. Definiţiile acestora sunt date în anexa nr. 1. (2) Plantaţiile de viţă de vie situate în afară perimetrului delimitat al podgoriilor şi centrelor viticole sunt considerate vii răzleţe.
Din patrimoniul viticol naţional fac parte următoarele categorii de plantaţii şi terenuri:
a)plantaţiile de viţă de vie roditoare, plantaţiile de port-altoi, plantaţiile-mama furnizoare de coarde-altoi sau de butaşi, pentru înrădăcinare, şi şcolile de vite;
b)terenurile din arealele viticole rezultate în urma defrişării viilor, aflate în perioada de pregătire pentru plantare;
c)alte terenuri din interiorul arealelor viticole care, prin amplasarea lor, completează sau unesc masivele viticole existente şi care prezintă condiţii pentru a fi cultivate cu viţă de vie.
(1)Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei asigura efectuarea şi actualizarea lucrărilor de delimitare a arealelor viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor şi altor produse vitivinicole cu denumire de origine.
(2)Arealele viticole delimitate pentru producerea vinurilor, a produselor pe bază de must şi vin şi a strugurilor de masa cu denumire de origine cuprind terenurile situate într-o podgorie sau într-un centru viticol care, datorită condiţiilor naturale, soiurilor de viţă de vie cultivate şi tehnologiilor de cultura aplicate, permit obţinerea unor produse de înaltă calitate, caracterizate prin originalitatea însuşirilor de calitate care le recomanda sa poarte denumirea locului în care au fost produse.
(1)Lucrările de delimitare teritorială a arealelor viticole se evidenţiază distinct în Cadastrul agricol ca un subsistem de evidenta, denumit Cadastru viticol, şi urmăresc:
a)stabilirea perimetrelor arealelor viticole, în care se includ categoriile de terenuri prevăzute la art. 3;
b)identificarea şi delimitarea arealelor de producere a vinurilor cu denumire de origine;
c)evidenta plantaţiilor viticole şi a terenurilor apte de a fi cultivate cu viţă de vie, pe deţinători şi parcele.
(2)Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei împreună cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie stabilesc norme de întocmire a Cadastrului viticol, ţinând seama de prevederile generale ale Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996.Secţiunea a 2-a Producerea materialului săditor viticol
(1)În viticultura se admite folosirea următoarelor categorii de material săditor:
a)vite altoite;
b)vite nealtoite din soiuri roditoare;
c)vite portaltoi.
(2)Vitele altoite pot fi plantate pe orice tip de sol, iar cele nealtoite, numai pe nisipuri.
(3)Pentru producerea vitelor sunt admise următoarele categorii de material de înmulţire:
a)coarde-altoi;
b)butaşi din soiuri roditoare pentru înrădăcinare;
c)butaşi portaltoi pentru altoire sau înrădăcinare.
(4)Materialul de înmulţire prevăzut la alin. (3) trebuie să provină din plantaţii-mama specializate sau din plantaţii viticole recunoscute şi autorizate pentru înmulţire.
Producerea, controlul calităţii şi comercializarea materialului săditor viticol şi de înmulţire se fac cu respectarea prevederilor Legii nr. 75/1995 privind producerea, controlul calităţii, comercializarea şi folosirea seminţelor şi materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante agricole.
(1)Soiurile de viţă de vie aflate în cultura se clasifica în următoarele categorii: recomandate, autorizate, tolerate şi interzise.
(2)Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei asigura elaborarea lucrării de zonare a soiurilor de viţă de vie recomandate şi autorizate pentru cultura, în cadrul fiecărui areal, şi actualizarea periodică a acesteia.
Înfiinţarea plantaţiilor de viţă de vie se face cu precădere în arealele viticole delimitate. Pe terenurile din afară arealelor viticole pot fi înfiinţate plantaţii destinate numai satisfacerii consumului local, pe suprafeţe, de preferinta comasate în apropierea localităţilor, amplasate în special pe terenuri în panta, pe terasele râurilor sau pe alte terenuri mai puţin favorabile altor culturi agricole.
(1)În arealele viticole sau în extravilanul localităţilor din afară arealelor viticole, înfiinţarea de plantaţii de viţă de vie pe o suprafaţa de peste 0,1 ha de agent economic sau de familie şi extinderea peste aceasta limita a celor existente se pot face numai în baza autorizaţiei de plantare, eliberata de către direcţiile generale pentru agricultura şi alimentaţie judeţene, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi. Pentru obţinerea autorizaţiei de plantare pe suprafeţe mai mari de 3,0 ha este necesară prezentarea de către solicitant a unui proiect de înfiinţare a plantaţiei viticole, avizat de către unitatea de cercetări vitivinicole din zona.
(2)Prin familie, în sensul prezentei legi, se înţelege sotii şi copiii necăsătoriţi, dacă gospodăresc împreună cu părinţii lor.
(3)Direcţiile generale pentru agricultura şi alimentaţie judeţene vor înştiinţa autorităţile administraţiei publice locale în a căror rază teritorială este situat terenul pentru care s-a eliberat autorizaţia de plantare.
(1)Înfiinţarea plantaţiilor de viţă de vie în suprafaţa de peste 0,1 ha de agent economic sau de familie, precum şi extinderea celor existente peste aceasta suprafaţa se fac numai cu soiuri recomandate şi autorizate. Modificarea sortimentului unor plantaţii existente, prin supraaltoiri, se poate face numai prin folosirea soiurilor din aceste categorii.
(2)Sunt interzise plantarea de hibrizi direct producători în arealele viticole şi în extravilanul localităţilor situate în afară arealelor viticole, precum şi folosirea materialului săditor provenit din vite de hibrizi direct producători, pentru plantarea în golurile din viile cu soiuri nobile din amplasamentele menţionate.
(3)În intravilanul localităţilor din afară arealelor viticole, plantarea hibrizilor direct producători poate fi facuta pe suprafaţa de cel mult 0,1 ha de agent economic sau de familie, numai pentru asigurarea consumului familial.
(4)Nerespectarea prevederilor alin. (2) şi (3) are drept consecinţa, pe lângă sancţionarea cu amendă contravenţională, potrivit prezentei legi, şi defrişarea plantaţiei. În cazul în care făptuitorul nu aduce la îndeplinire măsura de defrişare în termen de cel mult 6 luni de la constatarea faptei, direcţia generală pentru agricultura şi alimentaţie judeteana va proceda la defrişarea plantaţiei şi îl va obliga pe cel în cauza la plata tuturor cheltuielilor aferente.
(1)Deţinătorii de plantaţii viticole au obligaţia să execute lucrările de întreţinere a viilor, în mod deosebit tratamentele de combatere a bolilor şi dăunătorilor, în condiţii tehnice corespunzătoare şi în perioadele de timp optime, conform prevederilor regulamentului de aplicare a prezentei legi.
(2)Viile destinate producerii de vinuri cu denumire de origine vor fi supuse unui regim special de control cu privire la respectarea condiţiilor de cultura stabilite prin normele tehnice emise de Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi Alte Produse Vitivinicole (I.N.D.O.V.), în baza ordinului ministrului agriculturii şi alimentaţiei, prin care s-a acordat dreptul de producere a vinului cu denumire de origine.
(3)Prin lucrările executate în plantaţii nu vor fi distruse sau deteriorate amenajările pedo- şi hidroameliorative.
Defrişarea plantaţiilor de viţă de vie în suprafaţa mai mare de 0,1 ha se face numai pe baza autorizaţiei de defrişare a viilor, eliberata de direcţia generală pentru agricultura şi alimentaţie judeteana, potrivit normelor stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
(1)În funcţie de însuşirile lor tehnologice, strugurii pot avea următoarele destinaţii:
a)consum în stare proaspăta;
b)vinificaţie;
c)industrializare: producere de stafide, sucuri, dulceţuri, compoturi şi musturi concentrate.
(2)Strugurii de masa destinaţi comercializării în stare proaspăta trebuie să corespundă normelor de calitate stabilite prin standarde. Strugurii din soiurile de masa, improprii consumului în stare proaspăta, pot fi vinificaţi. Vinurile obţinute pot fi valorificate numai ca vinuri de consum curent sau pot fi folosite pentru distilare şi pentru producerea oţetului.
(3)Strugurii de masa obţinuţi din anumite soiuri cultivate în arealele cu condiţii favorabile, recunoscute pentru vocaţia lor, caracterizaţi prin însuşiri calitative deosebite, stabilite prin norme tehnice elaborate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, pot fi valorificaţi cu denumire de origine.
Vinurile, în funcţie de caracteristicile lor calitative şi de compoziţie, precum şi de tehnologia de producere, pot fi clasificate în: vinuri de consum curent, vinuri de calitate şi vinuri speciale, astfel:
a)vinurile de consum curent se obţin din soiuri de mare producţie, cultivate în arealele viticole specializate în acest scop. De asemenea, ele pot fi obţinute şi din soiuri pentru vinuri de calitate ai căror struguri nu îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru această categorie. Din categoria vinurilor de consum curent fac parte şi cele obţinute din viile răzleţe, precum şi cele rezultate din strugurii din soiurile de masa, care nu corespund normelor de calitate stabilite prin standarde pentru consumul în stare proaspăta.
Vinurile de consum curent trebuie să aibă tăria alcoolică dobândită de minimum 8,5% în volume. Sub aceasta tărie alcoolică produsele nu pot fi puse în vînzare pentru consum sub denumirea de vin.
Definirea noţiunilor de tărie alcoolică este cuprinsă în anexa nr. 2;
b)vinurile de calitate se obţin din soiurile cu însuşiri tehnologice superioare, cultivate în arealele viticole consacrate acestei destinaţii, după o tehnologie proprie.
Tăria alcoolică dobândită a vinurilor de calitate trebuie să fie de cel puţin 10% în volume.
Unele dintre aceste vinuri, care se disting prin originalitatea însuşirilor lor imprimate de locul de producere, de soiul sau de sortimentul de soiuri, de modul de cultura şi de tehnologia de vinificare folosită, se pot încadra în categoria vinurilor de calitate superioară cu denumire de origine.
Punerea în consum a vinurilor de calitate superioară cu denumire de origine se face sub numele arealului de producere delimitat - în mod obişnuit, al centrului viticol, eventual al plaiului - şi al soiului sau sortimentului de soiuri, iar a vinurilor de calitate fără denumire de origine, prin indicarea podgoriei sau a zonei de producere, eventual a soiului sau a sortimentului de soiuri;
c)vinurile speciale sunt obţinute din musturi sau vinuri, prin aplicarea unor tratamente autorizate, şi prezintă caracteristici determinate de însuşirile tehnologice ale materiei prime şi de tehnologia folosită pentru producerea lor.
Din categoria vinurilor speciale fac parte: vinurile spumante, vinurile spumoase, vinurile aromatizate, vinurile licoroase şi alte asemenea vinuri autorizate în condiţiile legii.
Se interzice folosirea de substanţe aromatizate sintetice pentru obţinerea unor vinuri speciale.
(1)Din mustul de struguri se pot obţine, în afară de vin: suc de struguri, must tăiat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, tulburel, mistel, precum şi alte produse autorizate.
(2)Prin prelucrarea vinului pot fi obţinute următoarele produse: vin alcoolizat, distilat de vin, alcool de origine viticolă, oţet din vin, iar din distilatul de vin poate fi obţinut vinarsul şi rachiul de vin.
(3)Principalele produse secundare obţinute din vinificaţie sunt tescovina de struguri şi drojdia de vin. Prin prelucrarea acestora se pot obţine rachiuri, alcool de origine viticolă, precum şi alte produse.
(4)Se interzice folosirea oricărui produs secundar pentru obţinerea de vinuri, indiferent de tehnologiile folosite.
(5)Condiţiile de obţinere a produselor derivate din must, vin şi subproduse vinicole se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Vinul de hibrizi, obţinut din struguri de hibrizi direct producători, este destinat consumului familial, obţinerii alcoolului de origine viticolă, precum şi oţetului.
(2)Prin excepţie, vinul de hibrizi poate fi comercializat ca atare, cu condiţia de a purta denumirea de vin de hibrizi.
(3)Vinul rezultat în urma unui amestec între vin de hibrizi şi vin provenit din soiuri nobile va fi considerat vin de hibrizi şi va fi valorificat în condiţiile prevăzute la alin. (2).Secţiunea a 2-a Vinurile şi produsele pe bază de must şi de vin cu denumire de origine
(1)Un vin poate purta o denumire de origine, cu condiţia ca aceasta să fie consacrată prin tradiţie şi printr-un renume rezultat din caracteristicile calitative ale produsului, determinate de factori naturali şi umani.
(2)Vinurile cu denumire de origine pot fi obţinute prin respectarea unor condiţii speciale referitoare la: arealul de producere, soiurile sau sortimentul de soiuri, conţinutul în zahăr al strugurilor la cules, tăria alcoolică naturala şi cea dobândită a vinului, producţia maxima la hectar, metodele de cultura, procedeele de vinificare, examenul analitic şi organoleptic, ambalarea, etichetarea şi efectuarea controlului.
(3)Denumirile de origine pot fi acordate şi unor vinuri speciale, vinarsuri, precum şi altor produse vinicole care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 15.
(1)Vinurile cu denumire de origine sunt cele obţinute din struguri produşi în cadrul arealului delimitat pentru denumirea aprobată prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei, cu condiţia ca vinificarea, depozitarea, condiţionarea, maturarea şi îmbutelierea lor să se facă în acelaşi areal.
(2)În cazuri speciale şi sub control strict, depozitarea, condiţionarea, maturarea şi îmbutelierea vinurilor cu denumire de origine se pot face în unităţi specializate, situate în afară arealelor în care au fost produşi strugurii. În aceste cazuri, pe eticheta se va menţiona, în mod obligatoriu, unitatea care a executat îmbutelierea.
(3)În mod cu totul excepţional şi pe termen limitat, se poate autoriza ca, pentru producerea unor astfel de vinuri, vinificarea să se facă în unităţi specializate, situate într-un areal alăturat celui în care au fost produşi strugurii.Secţiunea a 3-a Condiţiile de calitate şi de producere a vinurilor şi a produselor pe bază de must, vin şi subproduse vinicole
Vinurile şi celelalte produse obţinute din must, vin şi subproduse vinicole trebuie să corespundă, în momentul punerii lor în consum, caracteristicilor calitative şi de compoziţie stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi şi prin standardele în vigoare.
(1)Practicile şi tratamentele utilizate în obţinerea vinurilor şi a băuturilor pe bază de must, vin şi subproduse vinicole trebuie să asigure o buna elaborare, conservare şi evoluţie a produselor respective. Aplicarea lor nu trebuie să conducă la modificări ale compoziţiei acestor băuturi în afară unor limite normale, asigurindu-se păstrarea însuşirilor lor de naturaleţe şi autenticitate.
(2)Practicile şi tratamentele autorizate a se aplică în producerea musturilor, a vinurilor şi a celorlalte produse derivate din must, vin şi subproduse vinicole se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, ele urmînd a fi permanent puse de acord cu progresele realizate în acest domeniu.
(3)În anii cu condiţii nefavorabile pentru acumularea zaharurilor în struguri se poate autoriza, în mod excepţional de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, prin Oficiul Naţional al Viei şi Vinului (O.N.V.V.), ridicarea potenţialului alcoolic al vinurilor în echivalenta a cel mult 2% alcool în volume, cu condiţia ca tăria alcoolică totală a vinurilor sa nu o depăşească pe cea obţinută în anii normali, ea neputind fi mai mare de 12,5% în volume.
(4)Falsificarea vinurilor sau a băuturilor pe bază de must, vin şi subproduse vinicole este interzisă şi se pedepseşte potrivit legii. Se considera ca fiind falsificări: diluarea vinului cu apa; mascarea unor defecte sau alterări ale vinurilor prin adaosuri care determina modificări ale gustului, aromei şi compoziţiei naturale ale acestora; prepararea de băuturi din drojdie şi tescovina cu adaos de zahăr, precum şi folosirea oricăror practici nepermise prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(1)Comercializarea sub denumirea de vin a produselor realizate din alte materii prime decît struguri este interzisă.
(2)Băuturile obţinute pe bază de vin, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezenta lege, precum şi cele prevăzute în regulamentul de aplicare vor purta denumiri comerciale în care nu va fi utilizat cuvintul vin, singur sau prin asociere cu alţi termeni.
Vinurile şi produsele pe bază de must, vin şi subproduse vinicole, importate sau destinate exportului, trebuie să corespundă criteriilor calitative şi de compoziţie stabilite prin normele interne de producţie şi de consum, precum şi prin normele internaţionale. Pentru produsele destinate exclusiv exportului, la solicitarea sau cu acceptarea clientului extern, se pot folosi şi alte practici şi tratamente tehnologice, precum şi alte limite de compoziţie autorizate în ţara importatoare.
(1)Producătorii, depozitarii şi comercianţii de vinuri cu ridicată trebuie să facă o declaraţie de stocuri, care se depune la autorităţile administraţiei publice locale, în raza cărora sunt depozitate produsele, înainte de data de 15 august a fiecărui an.
(2)În termen de 15 zile de la terminarea fermentării mustului, dar nu mai tirziu de 1 decembrie a anului de recolta, producătorii de vin au obligaţia de a întocmi o declaraţie de recolta, care se depune la autorităţile administraţiei publice locale pe raza cărora este depozitat vinul, precum şi la cele ale locului de domiciliu. În cazul solicitării dreptului de folosire a unei denumiri de origine, un exemplar din declaraţia de recolta va fi depus şi la organul desemnat în acest scop.
(3)Producătorii care deţin o suprafaţa totală de vie de până la 0,1 ha de familie sunt scutiţi de a face declaraţii de stocuri şi de recolta.
(1)Dreptul de producere a vinului şi a altor produse pe bază de must şi de vin cu denumire de origine, în cadrul unui anumit areal, se acordă prin certificatul de atestare întocmit de organele autorizate în acest scop.
(2)Dreptul folosirii de către producători a unor denumiri de origine, pentru anumite loturi de vin produse, se acordă anual, prin eliberarea unor certificate de atestare a denumirilor de origine, de către organele autorizate în acest scop, în baza verificărilor efectuate de specialişti împuterniciţi de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în legătură cu respectarea condiţiilor impuse pentru cultura viţei de vie şi producerii vinurilor şi în baza controlului efectuat de laboratoare autorizate asupra caracteristicilor chimice şi organoleptice ale vinurilor.
(3)Certificatul de atestare a denumirii de origine se retrage în mod obligatoriu de organele de control abilitate în acest scop, ori de cîte ori se constata, la producător sau la comerciant, ca vinul în cauza, indiferent de faza sa de evoluţie, nu mai corespunde condiţiilor de calitate prevăzute pentru denumirea respectiva.
(4)Evidenta stocurilor de vin cu denumire de origine este ţinuta de producător, care este obligat sa înscrie într-un registru special toate livrările de vin, până la limita cantităţii certificate.
Producerea în vederea comercializării a vinurilor, a vinurilor speciale, a vinarsurilor, a altor băuturi pe bază de must şi vin, precum şi a oţetului din vin, poate fi facuta numai de agenţi economici şi de producători particulari, autorizaţi de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Industriei şi Comerţului.
Comercializarea vinurilor şi a produselor pe bază de must şi vin se face de către agenţii economici şi producătorii particulari, prin comerţul cu ridicată şi comerţul cu amănuntul, în condiţiile legii.
Producătorii şi comercianţii de produse în vrac sunt obligaţi sa ţină evidenta acestora, conform normelor stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi; sunt scutiţi de a tine aceste evidente producătorii care deţin o suprafaţa de vie de până la 0,1 ha.
(1)Importul şi exportul de vinuri şi de alte produse vinicole se fac în conformitate cu reglementările în vigoare privind operaţiunile de comerţ exterior.
(2)Calitatea vinurilor şi a celorlalte băuturi provenite din must, vin şi distilate importate trebuie dovedită prin declaraţii de conformitate, certificate de calitate, buletine de analiza eliberate de laboratoarele recunoscute în ţara de origine, prin care producătorul confirma ca produsul îndeplineşte nivelul calitativ garantat. Confirmarea certificării din ţările de origine a produselor şi a conţinutului etichetelor se face prin grija importatorilor. Certificatele vor conţine, în măsura în care convenţia dintre state nu prevede altfel, informaţii de recunoaştere-identificare ca: marca producătorului, denumirea produsului, principalele caracteristici calitative de referinţa, data fabricaţiei, termenul de valabilitate. Verificarea respectării condiţiilor calitative se va face prin testarea acestor produse în laboratoare autorizate sau în baza recunoaşterii reciproce cu organismele similare din alte tari, în condiţiile prevăzute de normele internaţionale recunoscute şi aplicate în România.
(3)Vinurile şi celelalte băuturi provenite din must şi vin, importate în vrac, vor fi comercializate sub denumirea cu care au fost importate.
(4)Produsele vinicole livrate la export vor fi însoţite de documentele prevăzute în reglementările în vigoare şi în contractul părţilor.
(5)Statul asigură protejarea producţiei interne vitivinicole prin stabilirea de taxe vamale la produsele similare din import, inclusiv la spirt, băuturi spirtoase şi melasa, până la nivelul maxim permis de acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
Vinurile şi celelalte băuturi pe bază de must şi vin pot fi puse în consum sub forma îmbuteliată sau neîmbuteliată (vrac). Îmbutelierea este obligatorie în cazul sucurilor de struguri, vinurilor cu denumire de origine, vinarsurilor, vinurilor speciale, cu excepţia pelinului.
(1)Etichetarea este obligatorie pentru toate vinurile şi băuturile pe bază de must şi vin, puse în consumaţie sub forma îmbuteliată.
(2)În sistemul de etichetare se folosesc indicaţiile obligatorii sau, după caz, cele facultative, potrivit precizărilor stabilite prin reglementările în vigoare.
(3)Înscrierea pe etichete a indicaţiilor, însemnurilor sau ilustraţiei, susceptibile de a crea confuzii asupra originii, naturii sau categoriei produsului este interzisă.
În vederea îndeplinirii atribuţiilor legate de orientarea activităţilor în domeniul viticulturii şi vinificaţiei, precum şi pentru îndrumarea şi controlul tehnic de specialitate în realizarea producţiei vitivinicole, se înfiinţează şi funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei:
a)Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol;
b)Oficiul Naţional al Viei şi Vinului (O.N.V.V.);
c)Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi Alte Produse Vitivinicole (O.N.D.O.V.).
Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol asigura supravegherea aplicării prevederilor legii în realizarea producţiei de struguri, de vinuri şi a altor produse vitivinicole, inclusiv a celor cu denumire de origine, urmărind:
a)respectarea legislaţiei privind înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor de vii;
b)respectarea practicilor şi tratamentelor admise în producerea vinurilor şi a altor produse vitivinicole, efectuarea controlului analitic al vinurilor şi băuturilor, în vederea comercializării lor, prin intermediul laboratoarelor autorizate;
c)exercitarea controlului tehnic în toate fazele producerii vinurilor şi a celorlalte produse cu denumire de origine, precum şi asupra eliberării documentelor necesare pentru atestarea produselor respective, înainte de comercializare;
d)executarea de expertize tehnice şi analize în domeniul realizării producţiei de struguri, vinuri şi alte produse vitivinicole.
Oficiul Naţional al Viei şi Vinului (O.N.V.V.) este organism specializat, cu caracter tehnico-ştiinţific, aflat în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, având personalitate juridică şi următorul obiect de activitate:
a)fundamentarea, pe bază de studii şi analize, a strategiei pe care România o dezvolta în domeniul viticulturii şi vinificaţiei şi participarea la stabilirea cadrului metodologic de desfăşurare a activităţii din acest sector, în concordanta cu interesele economiei naţionale şi ale producătorilor, precum şi cu reglementările internaţionale;
b)avizarea lucrărilor de delimitare a arealelor viticole, zonarea soiurilor de viţă de vie, stabilirea tipurilor de vin şi a altor produse pe bază de must şi vin, autorizate pentru producere, inclusiv a celor cu denumire de origine, precum şi a altor lucrări privind dezvoltarea sectorului vitivinicol;
c)avizarea normelor tehnice privind stabilirea condiţiilor de cultura a viţei de vie şi de producere a vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine;
d)iniţierea şi sprijinirea unor acţiuni de propaganda vitivinicolă, a unor manifestări naţionale şi internaţionale de profil, precum şi asigurarea legăturii României cu organisme internaţionale de specialitate.
Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi Alte Produse Vitivinicole (O.N.D.O.V.) funcţionează ca organism specializat al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, cu personalitate juridică, având următorul obiect de activitate:
a)eliberarea documentelor necesare pentru atestarea calităţii produselor vitivinicole cu denumire de origine şi controlul respectării prevederilor acestora, înainte de comercializare;
b)iniţierea şi realizarea de acţiuni în scopul protecţiei denumirilor de origine a produselor vitivinicole, pe plan naţional şi internaţional.
Atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare a organismelor menţionate la art. 32-35 se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, care se aproba prin hotărâre a Guvernului.
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Constituie infracţiuni următoarele fapte:
a)defrişarea viilor în alte condiţii decît cele stabilite la art. 13, precum şi distrugerea sau deteriorarea amenajărilor pedo- şi hidroameliorative, care se pedepsesc potrivit art. 217 din Codul penal;
b)falsificarea sau substituirea vinurilor ori a băuturilor pe bază de must, vin şi subproduse vinicole, precum şi vânzarea acestora, cunoscând ca sunt falsificate sau substituite, care se pedepsesc potrivit art. 297 sau, după caz, art. 313 din Codul penal.
Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
a)înfiinţarea de plantaţii de vii în suprafaţa de peste 0,1 ha de agent economic sau de familie sau extinderea peste aceasta limita a celor existente, fără autorizaţie de plantare eliberata de direcţiile generale pentru agricultura şi alimentaţie judeţene, potrivit prevederilor art. 10;
b)înfiinţarea de plantaţii mai mari de 0,1 ha sau extinderea peste aceasta limita a celor existente cu alte soiuri decît cele recomandate şi autorizate, potrivit prevederilor art. 11 alin. (1);
c)plantarea de hibrizi direct producători în arealele viticole sau în extravilanul localităţilor situate în afară arealelor viticole, potrivit prevederilor art. 11 alin. (2);
d)comercializarea vinurilor de hibrizi direct producători, în alte condiţii decît cele reglementate prin art. 17;
e)punerea în consum şi comercializarea unor vinuri şi a altor produse obţinute din must şi vin, care nu corespund caracteristicilor calitative şi de compoziţie, stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi şi prin standardele în vigoare, potrivit prevederilor art. 20 şi 21;
f)folosirea unor denumiri de origine în comercializarea vinurilor şi a altor produse vinicole, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei pentru acordarea acestora, potrivit prevederilor art. 25;
g)producerea, în vederea comercializării, a vinurilor speciale, a vinarsurilor, a altor băuturi pe bază de must şi vin, precum şi a oţetului din vin, fără autorizaţie eliberata potrivit prevederilor art. 26;
h)nerespectarea, de către producătorii şi comercianţii de produse în vrac, a normelor de evidenta a acestora, potrivit prevederilor art. 28;
i)importul şi exportul de vinuri şi de alte produse vitivinicole, în alte condiţii decît cele prevăzute la art. 29;
j)punerea în consum a vinurilor şi băuturilor pe bază de must şi vin, sub forma îmbuteliată, fără respectarea prevederilor art. 31.
(1)Contravenţiile prevăzute la art. 39 din prezenta lege se sancţionează după cum urmează:
a)cu amendă de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, cele de la lit. a), b), d), e) şi h);
b)cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei, cele de la lit. f), g), i) şi j);
c)cu amendă de la 2.000.000 lei la 4.000.000 lei, cea de la lit. c).
(2)Amenzile contravenţionale se aplică şi persoanelor juridice.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta lege se fac prin proces-verbal încheiat de persoane special împuternicite de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor, fiecare în raport cu atribuţiile ce le revin prin actul lor de organizare şi funcţionare.
Contravenţiilor prevăzute în prezenta lege le sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
Definiţiile principalilor termeni utilizaţi în prezenta lege sunt cuprinse în anexele nr. 1 şi 2 care fac parte integrantă din aceasta.
Condiţiile de delimitare teritorială a arealelor viticole, cele privind normele de înfiinţare, întreţinere şi defrişare a plantaţiilor, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească vinurile şi produsele pe bază de must, vin şi subproduse vinicole proprii consumului uman direct, condiţiile de atribuire a denumirii de origine şi cele privind obţinerea vinurilor din această categorie, practicile şi tratamentele tehnologice autorizate, normele de realizare, evidenta şi atestare a produselor vitivinicole, cele privind comercializarea lor, precum şi alte măsuri se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, întocmit de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, cu avizul Ministerului Finanţelor, Ministerului Industriei şi Comerţului, Ministerului Sănătăţii, Institutului Roman de Standardizare şi al Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor. Regulamentul se aproba prin hotărâre a Guvernului.
În vederea cunoaşterii evoluţiei patrimoniului viticol şi stabilirii de măsuri pentru orientarea viticulturii, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei este autorizat sa organizeze recensământul patrimoniului viticol la intervale de 10 ani.
Se exceptează de la prevederile art. 10, 11, 13, 20 şi 21 suprafeţele de vii şi loturile de struguri, precum şi băuturile folosite în interes experimental sau didactic de către unităţile de cercetare, învăţământ, de încercare a soiurilor sau de testate a produselor; limitele de derogare se vor stabili prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
În funcţie de nivelul ratei inflaţiei, cuantumul amenzilor contravenţionale prevăzut la art. 40 se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Prezenta lege intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României. Pe aceeaşi dată se abroga:
a)Legea viei şi vinului nr. 21/1971, publicată în Buletinul Oficial nr. 156 din 17 decembrie 1971;
b)H.C.M. nr. 1.167/1959 privind regimul de vînzare către stat a strugurilor, vinurilor şi rachiurilor naturale, cu modificările ulterioare, publicată în Colecţia de hotărâri şi dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 41 din 21 octombrie 1959;
c)orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţa comuna din 10 aprilie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ION DIACONESCU
PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRE ROMAN
DEFINIŢII
ale arealului viticol şi ale grupelor de soiuri
1.Arealul viticol reprezintă aria geografică a culturii viţei de vie, în care se includ regiunile viticole, podgoriile şi centrele vitivinicole.
2.Regiunea viticolă cuprinde un larg teritoriu cultivat cu viţă de vie, caracterizat prin condiţii naturale de clima şi de relief relativ asemănătoare, precum şi prin direcţii de producţie şi sortimente apropiate.
3.Podgoria este o unitate teritorială naturala şi tradiţionala, caracterizată prin condiţii specifice de clima, sol şi relief, prin soiurile cultivate, prin metodele de cultura şi procedeele de vinificare folosite, care, în ansamblu, conduc la obţinerea unor producţii de struguri şi vinuri cu însuşiri asemănătoare.
4.Centrul viticol este teritoriul care cuprinde plantaţiile cu viţă de vie din una sau mai multe localităţi, care face sau nu face parte integrantă dintr-o podgorie şi care constituie o unitate teritorială caracterizată prin factori specifici de clima, sol şi sortiment, precum şi prin condiţii agrotehnice şi tehnologice asemănătoare. Centrul viticol cuprinde o suprafaţa mai mica decît podgoria.
5.Plaiul viticol este teritoriul restrîns din cadrul unui centru viticol, ce cuprinde plantaţiile de vii situate pe aceeaşi forma de relief. Factorii naturali, precum şi condiţiile de cultura şi de tehnologie ce privesc plaiul viticol sunt asemănătoare pe întreaga suprafaţa cultivată cu viţă de vie, determinînd obţinerea unor produse cu însuşiri de calitate specifice.
6.Soiurile recomandate sunt acelea care valorifica cel mai bine condiţiile de mediu şi îşi pun în valoare, în cel mai înalt grad, potenţialul lor calitativ şi productiv în arealele în care sunt cultivate. Soiurile recomandate sunt avizate cu precădere la extinderea în plantaţii.
7.Soiurile autorizate sunt acelea care, prin însuşirile lor biologice şi tehnologice, îşi pun în valoare potenţialul lor calitativ şi cantitativ, în condiţiile arealului lor de cultura. Soiurile autorizate pot fi extinse în mod complementar, alături de cele recomandate.
8.Soiurile tolerate sunt cele aflate în cultura, dar care se comporta mai puţin satisfăcător sau nesatisfăcător în condiţiile arealelor respective. Ca urmare a acestui fapt, soiurile tolerate nu pot fi promovate în noile plantaţii din podgoria sau centrul viticol în care au o comportare mediocră sau slabă.
9.Soiurile interzise sunt acelea care, prin însuşirile lor biologice sau tehnologice, influenţează în mod negativ calitatea produselor vitivinicole obţinute într-o podgorie sau într-un centru viticol. Din această categorie fac parte, în primul rind, hibrizii direct producători.
DEFINIŢII
ale musturilor, vinurilor şi ale altor produse derivate din must şi vin
1.Strugurii proaspeţi sunt fructele viţei de vie, folosite în vinificare, maturate sau într-un anumit stadiu de supramaturare, care pot fi zdrobite sau presate cu mijloace obişnuite şi care intra spontan în fermentaţie alcoolică.
2.Mustul de struguri este produsul lichid obţinut, prin scurgere libera sau prin procedee fizice, din struguri proaspeţi. Se admite ca mustul să aibă un conţinut în alcool dobândit de cel mult 1% în volume.
3.Mustul tăiat este mustul oprit să între în fermentaţie alcoolică prin aplicarea unui procedeu autorizat, al cărui conţinut în alcool nu depăşeşte 1% în volume.
4.Mustul de struguri concentrat este produsul necaramelizat, obţinut prin deshidratarea parţială a mustului proaspăt sau tăiat, efectuată printr-o metoda autorizata, alta decît cea de încălzire pe foc direct. El se obţine din struguri de vin cu o concentraţie în zahăr de cel puţin 145 g/litru, are un conţinut în zaharuri de cel puţin 650 g/litru şi poate avea un conţinut în alcool dobândit de maximum 1% în volume.
5.Mustul de struguri concentrat rectificat este produsul obţinut prin deshidratarea parţială a mustului proaspăt sau a mustului tăiat, efectuată printr-o metoda autorizata, alta decît cea de încălzire pe foc direct, care a fost supus unor tratamente autorizate de dezacidificare şi de eliminare a altor compuşi decît zahărul. El se obţine din struguri de vin cu o concentraţie în zahăr de cel puţin 145 g/litru, are un conţinut în zaharuri de cel puţin 740 g/litru şi poate avea un conţinut în alcool dobândit de maximum 1% în volume.
6.Sucul de struguri este produsul lichid nefermentat, dar fermentabil, obţinut prin aplicarea de tratamente autorizate, din must de struguri, sau prin reconstituire, din must de struguri concentrat ori din suc de struguri concentrat. Se admite ca sucul de struguri să aibă un conţinut în alcool dobândit de cel mult 1% în volume.
7.Mistelul este produsul obţinut prin alcoolizarea mustului de struguri neintrat în fermentaţie. El poate avea o tărie alcoolică dobândită cuprinsă între 12 şi 15% în volume, iar mustul folosit pentru obţinerea sa trebuie să aibă un conţinut în zahăr de cel puţin 145 g/litru. Alcoolizarea se face cu alcool etilic alimentar sau cu alcool de origine viticolă, cu tărie alcoolică de cel puţin 96% în volume sau/şi cu distilat de vin cu tăria alcoolică cuprinsă între 52 şi 86% în volume. Mistelul este utilizat, în principal, ca materie prima pentru prepararea de vinuri speciale.
8.Tulburelul este vinul în curs de desăvârşire a fermentaţiei alcoolice, neseparat de drojdie, cu o tărie alcoolică totală de minimum 8,5% în volume. El poate fi pus în consum până la sfârşitul anului de recolta.
9.Vinul este băutura obţinută exclusiv prin fermentarea alcoolică, completa sau parţială, a strugurilor proaspeţi, zdrobiţi sau nezdrobiţi, ori a mustului de struguri. Tăria alcoolică dobândită a vinului nu poate fi mai mica de 8,5% în volume.
10.Vinul spumant este produsul cu conţinut de dioxid de carbon de origine exclusiv endogenă, obţinut prin fermentarea secundară a vinului apt pentru consum sau prin fermentarea naturala a mustului de struguri proaspeţi, care dezvolta în sticlele în care este îmbuteliat, ca produs finit, o presiune de minimum 3,5 bari la temperatura de 20 grade C.
11.Vinul spumos este produsul cu conţinut de dioxid de carbon de origine total sau parţial exogena, obţinut din vinuri apte pentru consum, care dezvolta în sticlele în care este îmbuteliat, ca produs finit, o presiune de minimum 2,5 bari la temperatura de 20 grade C.
12.Vinul aromatizat este produsul obţinut din vin sau din must proaspăt cu adaos de must concentrat, substanţe aromatizate extrase din plante admise de legislaţia sanitară, distilat de vin, alcool alimentar, zahăr, precum şi alte vinuri speciale. Proporţia mustului, a vinului natural sau special, folosită la prepararea vinului, trebuie să fie de cel puţin 70% din produsul finit.
13.Vinul licoros este produsul ce poate fi obţinut din must sau vin, precum şi din amestecul acestora, cu adaos de must concentrat, must concentrat rectificat, distilat de vin cu tăria alcoolică cuprinsă între 52 şi 86% în volume, alcool de origine viticolă sau alcool alimentar rectificat, cu tăria alcoolică de minimum 96% în volume, mistel, folosite separat sau în amestec. Strugurii folosiţi ca materie prima pentru producerea vinurilor licoroase trebuie să aibă, la cules, un conţinut în zahăr de minimum 204 g/litru. Tăria alcoolică dobândită a vinurilor licoroase este cuprinsă între 15 şi 22% în volume, iar conţinutul lor în zaharuri este de minimum 80 g/litru. O parte a tăriei alcoolice dobîndite a produsului finit, care nu poate fi mai mica de 4% în volume, trebuie să provină din fermentarea parţială sau totală a zahărului iniţial al strugurilor, musturilor sau vinurilor utilizate.
14.Vinul alcoolizat este produsul obţinut din vin sec cu adaos de distilat de vin, care prezintă o tărie alcoolică cuprinsă între 18 şi 24% în volume.
15.Vinarsul este băutura alcoolică obţinută prin învechirea distilatului de vin, în contact cu lemnul de stejar, în producerea căreia s-au folosit tratamente şi practici autorizate şi care a fost adusă la tăria alcoolică de comercializare de minimum 36% în volume, în funcţie de sortiment.
16.Oţetul din vin este produsul obţinut prin fermentarea acetică a vinului sau a amestecului fermentabil, în care vinul intervine în proporţie de minimum 70% în volume. Aciditatea totală a oţetului din vin este de minimum 60 g/litru, exprimată în acid acetic.
17.Alcoolul de origine viticolă este alcoolul obţinut în mod exclusiv prin distilare şi rectificare, pornind de la vin, tescovina de struguri sau drojdie de vin.
18.Tescovina de struguri este produsul secundar rezultat în urma presării strugurilor proaspeţi sau a boştinei, ea putind fi fermentată sau nefermentată (proaspăta).
19.Drojdia de vin este depozitul format în recipienţi în urma fermentării mustului, stocării vinului sau a mustului şi a aplicării de tratamente autorizate asupra musturilor şi vinurilor, precum şi cel separat prin filtrarea sau centrifugarea acestor produse.
20.Tăria alcoolică dobândită (în volume) reprezintă numărul de volume în alcool pur conţinut în 100 de volume din produsul considerat, la temperatura de 20 grade C.
21.Tăria alcoolică potenţiala (în volume) reprezintă numărul de volume de alcool pur ce poate fi realizat prin fermentarea totală a zaharurilor, conţinut în 100 de volume din produsul considerat, determinat la temperatura de 20 grade C.
22.Tăria alcoolică totală este suma tăriei alcoolice dobîndite şi potenţiale.
23.Tăria alcoolică naturala este tăria alcoolică totală a produsului considerat înaintea oricărei îmbogăţiri.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.