Decizie nr. 329 din 18 aprilie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Cătălin Profir în Dosarul nr. 29/P/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 13 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 29/P/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, ridicată de Cătălin Profir în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în ceea ce priveşte art. 52 din Codul de procedură penală, că încalcă art. 16 şi 24 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi, respectiv dreptul la apărare, prin aceea că stabileşte procedura de soluţionare a cererii de recuzare în şedinţă secretă, astfel încât persoana interesată nu se poate prezenta pentru a-şi susţine propria cauză. Referitor la art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, se susţine că încalcă prevederile din Legea fundamentală cuprinse în art. 23 alin. (11), care consacră prezumţia de nevinovăţie. Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 contravin, în opinia autorului excepţiei, art. 16 şi 24 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi, respectiv dreptul la apărare.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la dispoziţiile art. 52 din Codul de procedură penală, se arată că nu încalcă dreptul la apărare, câtă vreme la examinarea cererii de recuzare instanţa poate asculta şi părţile, dacă este necesar, precum şi persoana care se abţine sau care este recuzată. De asemenea, acest text de lege nu încalcă art. 16 din Legea fundamentală, întrucât nu consacră privilegii sau discriminări. În ceea ce priveşte art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, se arată că nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, arestarea preventivă nefiind de natură să înlăture această prezumţie, de care inculpatul beneficiază până se statuează cu caracter definitiv în privinţa sa. Art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu contravine, în opinia instanţei, nici unei prevederi constituţionale, acest text de lege reprezentând concretizarea limitelor controlului exercitat de către Curtea Constituţională, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură penală, se arată că nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte, acestea se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, în concordanţă cu principiul egalităţii în drepturi, iar, pe de altă parte, nu îngrădesc în nici un mod dreptul la apărare al părţilor participante la procesul penal. În opinia Avocatului Poporului, este neîntemeiată şi critica art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, acest text de lege reglementând una dintre situaţiile în care este luată măsura arestării preventive, fără a fi încălcată sub nici un aspect prezumţia de nevinovăţie. Cu privire la art. 29 din Legea nr. 47/1992, se arată că nu îngrădeşte liberul acces la justiţie, ci asigură realizarea acestui drept în conformitate cu art. 21 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, precum şi cele ale art. 29 din Legea nr. 47/1992. Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei se constată însă că, în ceea ce priveşte art. 52 din Codul de procedură penală, acesta critică doar alineatul 1 al acestui articol. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.

Textele din Codul de procedură penală criticate au următorul cuprins:

–Art. 52 alin. 1: "Abţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce declară că se abţine sau care este recuzat.

–Art. 148 alin. 1 lit. f): "Măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi numai în vreunul din următoarele cazuri:[...]

f)inculpatul este recidivist;"

Dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 criticate au următorul cuprins:

–Art. 29: "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2)Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3)Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

(4)Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.

(5)Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă.

(6)Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Dispoziţiile art. 52 din Codul de procedură penală, referitoare la procedura soluţionării cererilor de recuzare în cursul judecăţii, au fost instituite de legiuitor în temeiul competenţei sale constituţionale, astfel cum este aceasta stabilită de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", şi reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri. Faptul că alineatul 1 al art. 52 din Codul de procedură penală instituie regula potrivit căreia soluţionarea cererii de recuzare se face în şedinţă secretă este în deplină concordanţă cu prevederile cuprinse în art. 127 din Constituţie, potrivit cărora "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege", şi nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ce consacră egalitatea în drepturi, câtă vreme această regulă se aplică în toate situaţiile şi indiferent de participanţii la procesul penal, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, stabilirea acestei reguli nu încalcă dreptul la apărare al părţilor, întrucât nu le împiedică pe acestea ca pe parcursul întregului proces penal să-şi valorifice pretenţiile şi să dovedească netemeinicia susţinerilor adversarului, beneficiind de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege.

II. Este neîntemeiată şi critica art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, în raport de normele constituţionale care consacră prezumţia de nevinovăţie. Astfel, reglementând, printre cazurile în care poate fi luată măsura arestării preventive, şi pe acela în care inculpatul este recidivist, legea nu îl consideră pe inculpat deja vinovat de săvârşirea infracţiunii - lucru ce nu este posibil de stabilit decât prin hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă -, ci prevede numai o condiţie pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

III. În ceea ce priveşte art. 29 din Legea nr. 47/1992, prin care se reglementează procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, se constată că acesta nu conţine privilegii sau discriminări, pentru a fi reţinută o încălcare a prevederilor cuprinse în art. 16 din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea în drepturi. De asemenea, textul de lege de lege criticat nu aduce nici o atingere dreptului la apărare al părţilor, acestea având deplina libertate de a-şi angaja apărător şi de a se prevala de toate garanţiile prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la apărare.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Cătălin Profir în Dosarul nr. 29/P/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta