Decizie nr. 265 din 6 martie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 şi art. 30 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 1.549/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.801 D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 15.266/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, reprezentantul Partidului Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună şi reprezentantul Partidului Popular şi al Protecţiei Sociale, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.865 D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 din Codul de procedură civilă, ridicată de Societatea Comercială "Agenţia de Pază Professional Style" - S.R.L. din Drobeta Turnu-Severin în Dosarul nr. 2.876/101/2006 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus menţionate, având în vedere obiectul excepţiilor ridicate.

Ilie Gheorghe Vasile Cornel şi reprezentantul Partidului Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună se opun conexării dosarelor, considerând că nu există identitate de obiect.

Reprezentantul Partidului Popular şi al Protecţiei Sociale şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin.(5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 1.801 D/2007 şi nr. 1.865 D/2007 la Dosarul nr. 1.776 D/2007, care este primul înregistrat.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Ilie Gheorghe Vasile Cornel şi reprezentantul Partidului Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună solicită admiterea excepţiei, susţinând oral concluziile scrise depuse la instanţa care a sesizat Curtea. Reprezentantul Partidului Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Partidului Popular şi al Protecţiei Sociale solicită respingerea excepţiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 24 octombrie 2007, 5 noiembrie 2007 şi din 6 decembrie 2007, pronunţate în Dosarele nr. 1.549/3/2007, nr. 15.266/3/2006 şi nr. 2.876/101/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 şi art. 30 din Codul de procedură civilă, iar Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată în cauze în care s-au formulat cereri de recuzare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că modificările aduse dispoziţiilor legale criticate sunt discriminatorii şi încalcă dreptul la un proces echitabil. Totodată, inadmisibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanţe contravine principiilor constituţionale invocate.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la considerentele reţinute de Curte în jurisprudenţa sa.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru aceleaşi considerente reţinute de Curte în jurisprudenţa sa.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea în jurisprudenţa sa.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi ale celorlalte părţi prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Prin încheierile pronunţate, instanţele au sesizat Curtea Constituţională cu prevederile art. 28 şi 30 din Codul de procedură civilă.

În realitate, obiectul excepţiei, aşa cum rezultă din concluziile autorilor, îl constituie modificările prevederilor art. 28 şi 30 din Codul de procedură civilă.

Curtea observă că dispoziţiile art. 30 alin. 3 din Codul de procedură civilă au fost abrogate în mod expres prin art. I pct. 7 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.

Prin urmare, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 28 şi art. 30 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:

–Art. 28 din Codul de procedură civilă: "1. Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutore, curator sau director al unei instituţii publice sau societăţi comerciale, când aceştia nu au interes personal în judecarea pricinii.

2.Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.

2^1.Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa care soluţionează litigiul sunt inadmisibile.

3.Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător.";

–Art. 30 din Codul de procedură civilă: "Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.

În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa ierarhic superioară.

Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluţionează de instanţa în faţa căreia au fost formulate."

Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la prevederile constituţionale ale art. 10, art. 15 alin. (1), art. 16, 20, 21, 24, 30, 51, 53 şi 126. Totodată, excepţia mai este raportată şi la dispoziţiile "art. 1 şi următoarele din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului" şi cele ale "art. 1 şi următoarele din Carta Social Europeană".

Examinând excepţia, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.028 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, şi prin Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate, excepţiile fiind ridicate de aceiaşi autori cu o motivare similară.

Curtea a reţinut, în esenţă, că textele de lege criticate reprezintă norme procedurale care ţin de opţiunea legiuitorului, exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Cu privire la critica referitoare la dispoziţiile art. 28 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut că instituţia recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului. Recuzarea nu poate fi, în consecinţă, decât individuală, şi nu colectivă, şi nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe de a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.

Totodată, Curtea a statuat că prin textele de lege criticate legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale.

De asemenea, Curtea a reţinut că, în măsura în care normele legale criticate nu operează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, susţinerea pretinsului său caracter discriminatoriu este lipsită de temei şi nu poate fi primită.

Aceste reguli de procedură se justifică prin intenţia legiuitorului de a împiedica tergiversarea înfăptuirii actului de justiţie, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ţinându-se seama şi de interesele legitime ale celorlalte părţi, nu numai de cele ale părţii care a formulat cererea de recuzare.

Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor din Constituţie şi din actele internaţionale invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 şi art. 30 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 1.549/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi în Dosarul nr. 15.266/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă precum şi de Societatea Comercială "Agenţia de Pază Professional Style" - S.R.L. din Drobeta Turnu-Severin în Dosarul nr. 2.876/101/2006 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu