privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformitatii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi cea privind alimentele şi cu regulile de sănătate şi de protecţie a animalelor
(1)Prezenta hotărâre stabileşte reguli generale pentru realizarea de controale oficiale pentru a se verifica conformitatea cu reguli ce au drept scop, în special:
a)prevenirea, eliminarea sau reducerea riscurilor până la niveluri acceptabile pentru sănătatea publică şi a animalelor, fie direct, fie prin intermediul condiţiilor de mediu;
b)garantarea de practici corecte în ceea ce priveşte comerţul cu hrana pentru animale şi comerţul cu alimente şi protejarea intereselor consumatorilor, incluzând etichetarea hranei pentru animale şi a alimentelor şi alte forme de informare a consumatorilor.
(2)Prezenta hotărâre nu trebuie să se aplice controalelor oficiale pentru verificarea conformitatii cu regulile organizaţiilor comune de piaţa pentru produse agricole.
(3)Prezenta hotărâre nu trebuie să aducă atingere prevederilor naţionale care transpun legislaţia comunitara privind controalele oficiale.
(4)Efectuarea de controale oficiale în conformitate cu prezenta hotărâre trebuie să se realizeze fără a se aduce atingere responsabilităţii legale primare a operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi a celor cu activitate în domeniul alimentar pentru asigurarea siguranţei alimentelor şi a hranei pentru animale, asa cum este stabilit deLegea nr. 150/2004privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, modificată şi completată prinLegea nr. 412/2004, ce transpune parţialRegulamentul nr. 178/2002/CE, precum şi oricărei raspunderi civile sau penale ce rezida din nerespectarea obligaţiilor acestora.
În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel:
a)control oficial - orice formă de control pe care îl efectuează autoritatea competentă ori Comisia Europeană împreună cu statele membre ale Uniunii Europene, pentru verificarea conformitatii cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi cu legislaţia în domeniul alimentelor, cu regulile de sănătate şi bunastare a animalelor;
b)verificare - controlul, prin examinarea şi prin luarea în considerare a evidentelor, sub raportul îndeplinirii cerinţelor specificate;
c)autoritate competentă - Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Ministerul Sănătăţii, denumite în continuare Autorităţi, competente sa organizeze controale oficiale, să asigure implementarea şi coordonarea implementarii în vederea realizării conformitatii cu cerinţele prezentei hotărâri, sau orice alta autoritate căreia i s-a conferit această competenţă, în conformitate cu protocolul încheiat între autorităţi. De asemenea, aceasta trebuie să includă, după caz, autoritatea corespondenta a unei tari terţe;
d)organism de control - o parte terta independenta căreia autoritatea competentă i-a delegat anumite atribuţii de control;
e)audit - o examinarea sistematica şi independenta pentru a se stabili dacă activităţile şi rezultatele acestora sunt conforme cu programele planificate şi dacă aceste programe sunt implementate eficient şi sunt adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor;
f)inspecţie - examinarea oricărui aspect privind hrana pentru animale, alimentele, sănătatea şi bunăstarea animalelor, pentru a se verifica faptul ca astfel de aspecte sunt conforme cu cerinţele legislaţiei în domeniul hranei pentru animale şi ale legislaţiei în domeniul alimentelor şi cu regulile de sănătate şi bunastare a animalelor;
g)monitorizare - realizarea de observaţii sau măsuri planificate secvenţial, cu scopul de a obţine o evaluare generală a nivelului de conformitate cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislaţia în domeniul alimentelor, cu regulile de sănătate şi bunastare a animalelor;
h)supraveghere - o examinare atenta a uneia sau mai multor întreprinderi cu activitate în domeniul alimentar şi întreprinderi cu activitate în domeniul hranei pentru animale, a operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau a operatorilor cu activitate în domeniul alimentar ori a activităţilor acestora;
i)neconformitate - neconformitate cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislaţia în domeniul alimentelor şi cu regulile pentru protejarea sănătăţii şi bunastarii animalelor;
j)prelevare de probe pentru analiza - recoltarea de probe de hrana pentru animale ori de alimente sau de orice alte substanţe reprezentative pentru producerea, prelucrarea şi distribuţia hranei pentru animale sau a alimentelor ori pentru sănătatea animalelor (inclusiv din mediul înconjurător), cu scopul de a se verifica prin analiza conformitatea cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislaţia în domeniul alimentelor ori cu regulile de sănătate a animalelor;
k)certificare oficială - procedura prin care autoritatea competentă sau organismele de control autorizate sa acţioneze în aceasta privinta furnizează o asigurare în scris, electronic sau o asigurare echivalenta cu acestea, referitoare la conformitate;
l)reţinere oficială - procedura prin care autoritatea competentă dispune ca hrana pentru animale sau alimentele sa nu fie deplasate ori falsificate până la luarea unei decizii cu privire la destinaţia acestora. Aceasta include depozitarea de către operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi de către operatorii cu activitate în domeniul alimentar, în conformitate cu instrucţiunile autorităţii competente;
m)echivalenta - capacitatea diferitelor sisteme sau măsuri de a îndeplini aceleaşi obiective, iar echivalent înseamnă diferite sisteme sau măsuri capabile de îndeplinirea aceloraşi obiective;
n)import - punerea în libera circulaţie a hranei pentru animale sau a alimentelor ori intenţia de punere în libera circulaţie a hranei pentru animale sau a alimentelor, pe teritoriul României;
o)control documentar - examinarea documentelor comerciale ce însoţesc transportul şi, după caz, a documentelor solicitate în baza legislaţiei în domeniul hranei pentru animale sau a legislaţiei în domeniul alimentelor;
p)control de identitate - o inspecţie vizuala pentru a se asigura ca certificatele sau alte documente ce însoţesc transportul corespund cu etichetarea şi conţinutul transportului;
q)controlul fizic - controlul hranei pentru animale sau al alimentelor ca atare, ce poate include verificarea mijloacelor de transport, a impachetarii, etichetarii şi temperaturii, prelevarea de probe pentru analize şi teste de laborator, precum şi orice alt control necesar pentru a se verifica conformitatea cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislaţia în domeniul alimentelor;
r)plan de control - o descriere stabilită de autoritatea competentă, ce conţine informaţii generale referitoare la structura şi organizarea sistemelor de control oficial ale acesteia.
(1)Autoritatea trebuie să se asigure ca sunt efectuate controale oficiale în mod regulat, pe baza unei analize de risc şi cu o frecventa corespunzătoare, pentru a se îndeplini obiectivele prezentei hotărâri, ţinând cont de:
a)riscurile identificate asociate cu animalele, hrana pentru animale, alimentele, întreprinderile cu activitate în domeniul hranei pentru animale, întreprinderile cu activitate în domeniul alimentar, utilizarea hranei pentru animale ori a alimentelor sau cu orice proces, materie, substanţa, activitate ori operaţiune ce poate influenţa siguranţa hranei pentru animale sau a alimentelor, sănătatea ori bunăstarea animalelor;
b)consemnarile anterioare ale operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale ori ale celor cu activitate în domeniul alimentar, cu privire la conformitatea cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislaţia în domeniul alimentelor ori cu regulile de sănătate şi bunastare a animalelor;
c)fiabilitatea autocontroalelor ce au fost deja efectuate;
d)orice informaţii ce pot indica neconformitate.
(2)Controalele oficiale trebuie să fie efectuate fără o avertizare prealabilă, cu excepţia activităţilor de audit la care este necesară notificarea prealabilă a operatorului cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau a celui cu activitate în domeniul alimentar. De asemenea, pot fi efectuate controale oficiale ad-hoc.
(3)Controalele oficiale se efectuează în oricare dintre etapele de producere, prelucrare şi distribuţie a hranei pentru animale sau a alimentelor şi a animalelor ori a produselor de origine animala. Acestea trebuie să includă controale la întreprinderi cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi la cele cu activitate în domeniul alimentar, privind utilizarea hranei pentru animale şi a alimentelor, depozitarea hranei pentru animale şi a alimentelor sau orice proces, materie, substanţa, activitate ori operaţiune, inclusiv transportul hranei pentru animale sau al alimentelor şi al animalelor vii pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei hotărâri.
(4)Controalele oficiale trebuie să fie efectuate cu aceeaşi atenţie pentru export, pentru punerea pe piaţa interna şi pentru importul din tari terţe.
(5)Autoritatea trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura ca produsele destinate expedierii către un stat membru al Uniunii Europene sunt controlate cu aceeaşi atenţie ca cele destinate pentru a fi puse pe piaţa pe teritoriul propriu.
(6)Autoritatea din România, ca ţara de destinaţie, poate controla, prin autorităţile din subordinea acesteia, conformitatea hranei pentru animale şi a alimentelor cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi cu legislaţia în domeniul alimentelor, prin intermediul unor controale nediscriminatorii. Din motive strict necesare pentru organizarea de controale oficiale, Autoritatea poate solicita operatorilor care deţin bunuri ce le-au fost livrate dintr-un stat membru al Uniunii Europene să raporteze sosirea unor astfel de bunuri.
(7)Dacă în timpul unui control efectuat la locul de destinaţie sau în timpul depozitarii ori transportului pe teritoriul României autoritatea competentă constata o neconformitate, aceasta poate să ia măsurile necesare ce pot include reexpedierea către statul membru al Uniunii Europene de origine.
(1)Autorităţile competente responsabile pentru scopurile şi controalele oficiale instituite de prezenta hotărâre sunt autorităţile prevăzute în definitia menţionată la art. 2 lit. c).
(2)Autorităţile competente trebuie să se asigure:
a)de eficienta şi oportunitatea controalelor oficiale privind animalele vii, hrana pentru animale şi alimentele, în toate etapele de producere, prelucrare, distribuţie şi utilizare a hranei pentru animale;
b)ca persoanele care efectuează controale oficiale sunt în afară oricărui conflict de interese;
c)ca acestea deţin sau au acces la un laborator cu o capacitate adecvată pentru testare şi un personal suficient cu calificare adecvată şi experimentat, astfel încât controalele oficiale şi responsabilităţile de control să poată fi efectuate eficient şi efectiv;
d)ca acestea au facilităţi şi echipamente menţinute în stare corespunzătoare, pentru a se asigura ca personalul poate efectua controale oficiale în mod eficient şi efectiv;
e)ca acestea au împuternicirile legale pentru a efectua controale oficiale şi pentru a lua măsurile prevăzute de prezenta hotărâre;
f)ca acestea dispun de planuri de contingenta în aplicare şi sunt pregătite sa implementeze astfel de planuri în cazul unei situaţii de necesitate;
g)ca operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi cei cu activitate în domeniul alimentar sunt obligaţi să se supună oricărei inspecţii efectuate în conformitate cu prezenta hotărâre şi sa asiste personalul autorităţii competente în îndeplinirea sarcinilor acesteia.
(3)Când Autoritatea conferă competenţa de a efectua controale oficiale unei autorităţi sau unor autorităţi, altele decât personalul propriu, în special celor de la nivel judeţean sau de la nivel local, trebuie să fie asigurată o coordonare eficienta şi efectivă între toate autorităţile competente implicate, incluzând, după caz, domeniul protecţiei mediului şi a sănătăţii.
(4)Autorităţile competente trebuie să se asigure de imparţialitatea, calitatea şi consecventa controalelor oficiale la toate nivelurile. Criteriile prevăzute la alin. (2) trebuie să fie respectate în întregime de fiecare autoritate căreia îi este conferita competenţa de a efectua controale oficiale.
(5)Când, în cadrul unei autorităţi competente, mai mult de o structura este competenţa să efectueze controale oficiale, trebuie să se asigure coordonarea şi cooperarea efectivă şi eficienta între diferitele structuri.
(6)Autorităţile competente trebuie să efectueze activităţi de audit intern sau să fie supuse unui audit extern şi trebuie să ia măsurile corespunzătoare în lumina rezultatelor acestora, pentru a se asigura ca acestea îndeplinesc obiectivele prezentei hotărâri. Aceste activităţi de audit trebuie să fie supuse unei analize independente şi trebuie să fie efectuate într-o maniera transparenta.
(7)Pot fi adoptate reguli detaliate pentru implementarea prezentului articol în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(1)Autoritatea poate delega atribuţii specifice privind controalele oficiale unuia sau mai multor organisme de control în conformitate cu alin. (2)-(4). O lista de atribuţii ce pot sau nu pot fi delegate poate fi stabilită în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene. Activităţile prevăzute de art. 51 nu trebuie să fie supuse unei astfel de delegari.
(2)Autoritatea poate delega sarcini specifice unui anumit organism de control numai dacă:
a)exista o descriere clara a sarcinilor pe care organismul de control le poate efectua şi a condiţiilor în baza cărora acesta poate efectua aceste sarcini;
b)exista dovezi ca organismul de control:
(i)poseda capacitatea de expertizare, echipamentele şi infrastructura necesare pentru a realiza sarcinile ce i-au fost delegate;
(îi) are suficient personal, calificat adecvat şi experimentat; şi
(iii)este impartial şi în afară oricărui conflict de interese privind exercitarea sarcinilor delegate;
c)organismul de control funcţionează şi este acreditat în conformitate cu Standardul european EN 45004 "Criterii generale pentru funcţionarea diverselor tipuri de organisme ce efectuează inspecţii" şi/sau cu alt standard dacă acesta este mai adecvat pentru sarcinile delegate respective;
d)laboratoarele funcţionează în conformitate cu standardele prevăzute la art. 12 alin. (2);
e)organismul de control comunică rezultatele controalelor efectuate autorităţii competente, în mod regulat şi ori de câte ori autoritatea competentă solicita aceasta. Dacă rezultatele controalelor indica neconformitate sau evidenţiază probabilitatea unei neconformităţi, organismul de control trebuie să informeze imediat autoritatea competentă;
f)exista coordonare eficienta şi efectivă între autoritatea competentă de delegare şi organismul de control.
(3)Autorităţile competente ce deleagă sarcinile specifice organismelor de control trebuie să organizeze, dacă este necesar, activităţi de audit sau inspecţii asupra organismelor de control. Dacă, în urma unui audit sau a unei inspecţii, se constată că astfel de organisme nu reuşesc sa îndeplinească în mod adecvat sarcinile ce le-au fost delegate, autoritatea competentă de delegare poate să retragă delegarea. Aceasta trebuie să retragă delegarea fără întârziere, dacă organismul de control nu reuşeşte sa ia măsurile de remediere corespunzătoare şi la timp.
(4)Atunci când Autoritatea intenţionează sa delege o sarcina specifică de control unui organism de control trebuie să notifice aceasta Comisiei Europene. Aceasta notificare trebuie să furnizeze o descriere detaliată a:
a)autorităţii competente care intenţionează sa delege atributia;
b)atributiei pe care aceasta intenţionează sa o delege; şi c) organismului de control căruia aceasta intenţionează să-i delege atributia.
Autorităţile competente trebuie să se asigure ca întregul personal al acestora care efectuează controale oficiale:
a)primeşte, pentru domeniul de competenţa, o instruire corespunzătoare ce îi permite să-şi îndeplinească în mod competent sarcinile şi să efectueze controale oficiale în mod consecvent. Aceasta instruire trebuie să cuprindă, după caz, domeniile la care se referă cap. I din anexa nr. 1;
b)se informează la zi în domeniul de competenţa şi urmează, după caz, instruiri suplimentare în mod regulat;
c)prezintă aptitudini pentru cooperare multidisciplinara.
(1)Autorităţile competente trebuie să se asigure ca îşi desfăşoară activităţile la un nivel ridicat de transparenta. Pentru acest scop informaţiile relevante deţinute de acestea trebuie să fie făcute disponibile publicului cat mai curând posibil. În general, publicul trebuie să aibă acces la:
a)informaţii referitoare la activităţile de control ale autorităţilor competente şi eficacitatea acestora;
b)informaţii prevăzute laart. 10 din Legea nr. 150/2004privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, modificată şi completată prinLegea nr. 412/2004, ce transpune parţialRegulamentul nr. 178/2002/CE.
(2)Autorităţile competente trebuie să ia măsuri pentru a se asigura ca membrii personalului acestora nu dezvaluie informaţiile dobândite când îşi realizează sarcinile de control oficiale care, prin natura acestora şi în cazuri bine justificate, sunt supuse secretului profesional. Protecţia secretului profesional nu trebuie să împiedice transmiterea de către autorităţile competente a informaţiilor la care se referă alin. (1) lit. b). Regulile naţionale transpuse din legislaţia comunitara referitoare la protecţia indivizilor cu privire la procesarea datelor personale şi cea referitoare la libera circulaţie a unor astfel de date rămân neafectate.
(3)Informaţiile privind secretul profesional includ, în special:
a)confidenţialitatea procedurilor de investigare preliminară sau a procedurilor legale curente;
b)date personale;
c)informaţiile protejate de legislaţia naţionala şi de cea comunitara care privesc, în special, secretul profesional, confidenţialitatea deliberărilor, relaţiile internaţionale şi securitatea naţionala.
(1)Autorităţile competente trebuie să efectueze controale oficiale în conformitate cu proceduri documentate. Aceste proceduri trebuie să conţină informaţii şi instrucţiuni pentru personalul care efectuează controalele oficiale, inclusiv domeniile la care se referă cap. II din anexa nr. 1. (2) Autorităţile competente trebuie să se asigure ca dispun de proceduri legale în vigoare pentru a se asigura ca personalul acestora are acces la facilităţile şi documentaţia deţinută de operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi cei cu activitate în domeniul alimentar, astfel încât să fie capabil să îşi îndeplinească atribuţiile în mod adecvat.
(3)Autorităţile competente trebuie să aibă în aplicare proceduri:
a)pentru a verifica eficacitatea controalelor oficiale pe care le efectuează;
b)pentru a se asigura ca atunci când este nevoie se iau măsuri corective şi ca documentele la care se referă alin. (1) sunt actualizate.
(1)Autorităţile competente trebuie să elaboreze rapoarte privind controalele oficiale pe care le-au efectuat.
(2)Aceste rapoarte trebuie să includă o descriere a scopului controalelor oficiale, metodele de control aplicate, rezultatele controalelor oficiale şi, după caz, măsurile pe care trebuie să le ia operatorul în cauza.
(3)Autorităţile competente trebuie să trimită operatorului în cauza o copie a raportului la care se referă alin. (2), cel puţin în cazul unei neconformităţi.
(1)Controalele oficiale trebuie să fie efectuate utilizându-se metode de control şi tehnici corespunzătoare, cum ar fi monitorizarea, supravegherea, verificarea, auditul, inspecţia, prelevarea de probe şi analiza.
(2)Controalele oficiale referitoare la hrana pentru animale şi alimente trebuie să includă, printre altele, următoarele activităţi:
a)examinarea sistemelor de control pe care operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi cei cu activitate în domeniul alimentar le-au pus în aplicare şi rezultatele obţinute;
b)inspecţia:
(i)instalaţiilor de producţie primara, întreprinderilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi întreprinderilor cu activitate în domeniul alimentar, inclusiv împrejurimilor acestora, facilităţilor, birourilor, echipamentelor, instalaţiilor şi utilajelor, mijloacelor de transport, precum şi a hranei pentru animale şi a alimentelor;
(îi) materiilor prime, ingredientelor, agenţilor auxiliari de prelucrare şi a altor produse utilizate pentru prepararea şi producerea de hrana pentru animale şi de alimente;
(iii)produselor semifinite;
(iv)materialelor şi articolelor destinate să între în contact cu alimentele;
(v)produselor şi proceselor de curatare şi întreţinere şi a pesticidelor;
(vi)etichetarii, prezentării şi reclamei;
c)controalele privind condiţiile de igiena în întreprinderile cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi în întreprinderile cu activitate în domeniul alimentar;
d)evaluarea procedurilor referitoare la bunele practici de fabricaţie (GMP), bunele practici de igiena (GHP), bunele practici agricole şi HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), ţinându-se cont de utilizarea de ghiduri stabilite în conformitate cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică;
e)examinarea materialelor scrise sau a altor înregistrări ce pot fi relevante pentru evaluarea conformitatii cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi cu legislaţia în domeniul alimentelor;
f)interviuri cu operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale, cu cei cu activitate în domeniul alimentar şi cu personalul acestora;
g)citirea valorilor înregistrate de instrumentele de măsurare ale întreprinderilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau ale întreprinderilor cu activitate în domeniul alimentar;
h)controalele efectuate cu instrumentele proprii ale autorităţii competente, pentru a se verifica măsurătorile făcute de operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi de cei cu activitate în domeniul alimentar;
i)orice alta activitate necesară pentru a se asigura ca sunt îndeplinite obiectivele prezentei hotărâri.
(1)Metodele de prelevare de probe şi de analiza utilizate în cadrul controalelor oficiale trebuie să fie conforme cu regulile comunitare transpuse în legislaţia naţionala sau:
a)dacă astfel de reguli nu exista, cu reguli şi protocoale recunoscute internaţional, de exemplu cele pe care Comitetul European pentru Standardizare (CEN) le-a acceptat, ori cu cele agreate de legislaţia naţionala; sau b) în absenta celor prevăzute anterior, cu alte metode proprii scopului destinat sau elaborate în conformitate cu protocoale ştiinţifice.
(2)Atunci când nu se aplică prevederile alin. (1), validarea de metode de analiza poate avea loc într-un singur laborator, în conformitate cu un protocol acceptat internaţional.
(3)Ori de câte ori este posibil, metodele de analiza trebuie să fie caracterizate prin criteriile corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 2. (4) Pot fi luate următoarele măsuri de implementare, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene:
a)metode de prelevare de probe şi de analiza, incluzând metode de confirmare sau de referinţa ce trebuie să fie utilizate în cazul unei dispute;
b)criterii de performanţă, parametri de analiza, incertitudinea de măsurare şi proceduri pentru validarea metodelor la care se referă lit. a);
c)reguli referitoare la interpretarea rezultatelor.
(5)Autorităţile competente trebuie să stabilească proceduri adecvate pentru a garanta dreptul operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi al celor cu activitate în domeniul alimentar, ale căror produse sunt supuse prelevarii de probe şi analizei, să solicite opinia suplimentară a unui expert, fără a aduce atingere obligaţiei autorităţilor competente de a lua măsuri prompte în caz de urgenta.
(6)Autorităţile competente trebuie să se asigure, în special, ca operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi cei cu activitate în domeniul alimentar pot obţine un număr suficient de probe pentru a putea solicita o opinie suplimentară a unor experţi. Aceasta se aplică cu excepţia situaţiei în care este imposibila obţinerea de probe suplimentare, cum este cazul produselor cu grad înalt de perisabilitate sau în cazul unor cantităţi foarte mici de substrat disponibil.
(7)Probele trebuie să fie manipulate şi etichetate de asa maniera încât să se garanteze atât validitatea legală, cat şi cea analitica.
(1)Autorităţile competente trebuie să desemneze laboratoarele ce pot efectua analiza probelor prelevate în timpul controalelor oficiale.
(2)Autorităţile competente pot desemna doar laboratoare care funcţionează şi sunt evaluate şi acreditate în conformitate cu următoarele standarde europene:
a)EN ISO/IEC 17025 "Cerinţe generale pentru competenţa de testare şi de etalonare a laboratoarelor";
b)EN 45002 "Criterii generale pentru evaluarea laboratoarelor de testare";
c)EN 45003 "Sistemul de acreditare a laboratoarelor de testare şi etalonare; cerinţele generale pentru funcţionare şi recunoaştere", ţinând cont de criteriile pentru diferite metode de testare prevăzute de legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara în domeniul hranei pentru animale şi cea în domeniul alimentelor.
(3)Acreditarea şi evaluarea laboratoarelor de testare la care se referă alin. (2) sunt corelate cu testări individuale sau cu grupuri de testări.
(4)Autorităţile competente pot anula desemnarea la care se referă alin. (1), când nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (2).
(1)Pentru implementarea planului general pentru managementul crizelor la care se referăLegea nr. 150/2004, modificată şi completată prinLegea nr. 412/2004, ce transpune parţialRegulamentul nr. 178/2002/CE, Autoritatea trebuie să elaboreze planuri de contingenta operationale ce stabilesc măsuri ce trebuie să fie implementate fără întârziere, când hrana pentru animale sau alimentele pot reprezenta un risc major pentru oameni sau pentru animale, fie direct, fie prin intermediul mediului.
(2)Aceste planuri de contingenta trebuie să specifice:
a)autorităţile administrative ce trebuie să fie implicate;
b)puterile şi responsabilităţile acestora;
c)canalele şi procedurile pentru schimb de informaţii între părţile interesate.
(3)Autoritatea trebuie să revizuiasca aceste planuri de contingenta, după caz, în special în lumina schimbărilor în organizarea autorităţilor competente şi a experienţei, inclusiv experienta câştigată din exercitii de simulare.
(4)Atunci când este necesar pot fi adoptate măsuri de implementare în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene. Astfel de măsuri trebuie să stabilească reguli armonizate pentru planurile de contingenta, în măsura necesară asigurării ca astfel de planuri sunt compatibile cu planul general pentru managementul crizelor la care se referăLegea nr. 150/2004, modificată şi completată prinLegea nr. 412/2004, ce transpune parţialRegulamentul nr. 178/2002/CE. De asemenea, acestea trebuie să indice rolul acţionarilor în stabilirea şi funcţionarea planurilor de contingenta.
(1)Prezenta hotărâre nu trebuie să afecteze cerinţele pentru controale veterinare privind hrana pentru animale şi alimentele de origine animala, prevăzute deOrdinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 71/2003pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileşte principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în România din tari terţe, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 12 martie 2003, ce transpuneDirectiva nr. 97/78/CE. Autoritatea competenţa desemnată în conformitate cu norma sanitară veterinara prevăzută anterior efectuează controale oficiale pentru a verifica conformitatea cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale sau legislaţia în domeniul alimentelor pe care respectiva norma sanitară veterinara nu le cuprinde, inclusiv acele aspecte la care se referă titlul VI cap. II din prezenta anexa.
(2)De asemenea, regulile generale prevăzute la art. 18-25 trebuie să se aplice controalelor oficiale privind toate sortimentele de hrana pentru animale şi toate alimentele, inclusiv hrana pentru animale şi alimentele de origine animala.
(1)Autorităţile competente trebuie să efectueze în mod regulat controale oficiale privind hrana pentru animale şi alimentele de origine nonanimala care nu sunt incluse în domeniul de aplicare aOrdinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 71/2003, ce transpuneDirectiva nr. 97/78/CE, importate în România. Acestea trebuie să organizeze controalele pe baza unui plan de control naţional multianual elaborat în conformitate cu art. 40-42 şi în lumina unor riscuri potenţiale. Controalele trebuie să cuprindă toate aspectele cuprinse în legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi în legislaţia în domeniul alimentelor.
(2)Aceste controale trebuie să fie efectuate într-un loc corespunzător, incluzând punctul de intrare al mărfurilor pe teritoriul României, punctul în care se stabileşte punerea în libera circulaţie, depozitele, facilităţile operatorului importator cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi ale celui cu activitate în domeniul alimentar sau alte puncte din lantul hranei pentru animale şi lantul alimentar.
(3)De asemenea, controalele pot fi efectuate asupra bunurilor care:
a)sunt supuse unei proceduri vamale;
b)trebuie să între în zone libere sau în depozite situate în zone libere.
(4)Rezultatele satisfăcătoare ale controalelor prevăzute la alin. (3) nu trebuie nici sa afecteze responsabilitatea operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi a celor cu activitate în domeniul alimentar de a se asigura ca hrana pentru animale şi alimentele sunt în conformitate cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi cu legislaţia în domeniul alimentelor, din momentul punerii în libera circulaţie, şi nici sa impieteze efectuarea de controale oficiale ulterioare referitoare la hrana pentru animale sau alimentele respective.
(5)Trebuie să fie elaborata şi actualizată, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, o lista de sortimente de hrana pentru animale şi de alimente de origine nonanimala care, pe baza unui risc cunoscut sau a unui risc posibil, trebuie să fie supuse unor controale oficiale intensificate la punctul de intrare pe teritoriul României. Frecventa şi natura acestor controale trebuie stabilite în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene. În acelaşi timp, tarifele corelate cu astfel de controale pot fi prevăzute în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(1)Controalele oficiale prevăzute la art. 15 alin. (1) trebuie să includă cel puţin un control documentar sistematic, un control de identitate aleatoriu şi, după caz, un control fizic.
(2)Controalele fizice trebuie să fie efectuate cu o frecventa ce depinde de:
a)riscurile asociate cu tipuri diferite de hrana pentru animale şi de alimente;
b)istoricul conformitatii cu cerinţele pentru produsul în cauza al tarii terţe şi întreprinderii de origine, al operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau al celor cu activitate în domeniul alimentar care importa şi exporta produsul;
c)controalele pe care le-a efectuat operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau cel cu activitate în domeniul alimentar care importa produsul;
d)garanţiile pe care le-a oferit autoritatea competentă a tarii terţe de origine.
(3)Autorităţile competente trebuie să se asigure ca sunt efectuate controale fizice în condiţii corespunzătoare şi într-un loc cu acces la facilităţi de control adecvate ce permit să fie efectuate investigaţii în mod adecvat, să fie recoltat un număr de probe adaptate la managementul riscului, iar hrana pentru animale şi alimentele să fie manipulate igienic. Probele trebuie să fie manipulate de asa maniera încât să se garanteze atât validitatea legală, cat şi cea analitica a acestora. Autorităţile competente trebuie să se asigure ca echipamentele şi metodologia sunt adecvate pentru măsurarea valorilor limita prevăzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara sau în baza legislaţiei naţionale.
(1)Pentru organizarea de controale oficiale la care se referă art. 15 alin. (4), autorităţile competente trebuie:
a)sa desemneze puncte speciale de intrare pe teritoriul României, care să aibă acces la facilităţile de control corespunzătoare pentru tipuri diferite de hrana pentru animale şi de alimente;
b)să solicite operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi celor cu activitate în domeniul alimentar, responsabili pentru activităţile de transport, sa trimită o notificare prealabilă privind sosirea şi natura acestora.
Autorităţile competente pot aplica aceleaşi reguli pentru alte sortimente de hrana pentru animale ce nu este de origine animala.
(2)Autoritatea competenţa trebuie să informeze Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene despre orice măsuri pe care aceasta le ia în conformitate cu alin. (1). Aceasta trebuie să stabilească acele măsuri de asa maniera încât să se evite întreruperea inutila a schimburilor comerciale.
(1)În caz de suspiciune de neconformitate sau dacă exista dubii în ceea ce priveşte identitatea ori destinaţia reală a transportului sau în ceea ce priveşte corespondenta dintre transport şi garanţiile certificate, autorităţile competente trebuie să efectueze controale oficiale cu scopul de a confirma ori de a elimina suspiciunea sau incertitudinea.
(2)Autorităţile competente trebuie să dispună reţinerea oficială a transportului respectiv până când obţin rezultatele controalelor oficiale.
(1)Autorităţile competente trebuie să dispună reţinerea oficială a hranei pentru animale sau a alimentelor provenite din tari terţe, care nu sunt conforme cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislaţia în domeniul alimentelor, ţinând cont de punctul de vedere al operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau al celor cu activitate în domeniul alimentar, responsabili cu transportul, şi trebuie să ia următoarele măsuri cu privire la astfel de hrana pentru animale sau alimente:
a)sa dispună ca hrana pentru animale sau alimentele să fie distruse, să fie supuse unui tratament special în conformitate cu art. 20 ori să fie reexpediate în afară României în conformitate cu art. 21. De asemenea, pot fi luate şi alte măsuri corespunzătoare, cum ar fi utilizarea hranei pentru animale sau a alimentelor în scopuri diferite de destinaţia lor iniţială;
b)dacă hrana pentru animale sau alimentele au fost deja puse pe piaţa, să monitorizeze ori, dacă este necesar, sa dispună retragerea de pe piaţa sau de la consumator a acestora, înainte de luarea uneia dintre măsurile prevăzute anterior;
c)sa verifice dacă hrana pentru animale şi alimentele nu produc efecte adverse pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor, fie direct, fie prin intermediul mediului, în timpul ori până la implementarea oricărei măsuri prevăzute la lit. a) şi b).
(2)În situaţia în care:
a)controalele oficiale prevăzute la art. 14 şi 15 indica faptul ca un transport este daunator pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor ori nu îndeplineşte condiţiile de siguranţă, autorităţile competente trebuie să dispună reţinerea oficială până la distrugerea acestuia sau până se iau alte măsuri necesare pentru a se proteja sănătatea oamenilor şi a animalelor;
b)hrana pentru animale sau alimentele de origine nonanimala, pentru care s-a stabilit o exigenta crescută a controalelor în conformitate cu art. 15 alin. (5), nu sunt prezentate pentru controale oficiale ori nu sunt prezentate în conformitate cu cerinţele specifice prevăzute la art. 17, autorităţile competente trebuie să ordone ca acestea să fie respinse şi reţinute oficial, fără întârziere, şi apoi să fie distruse sau reexpediate în conformitate cu art. 21. (3) Când autorităţile competente nu permit introducerea de hrana pentru animale sau de alimente pe teritoriul României, autoritatea competentă trebuie să notifice Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene despre constatările acesteia şi despre identificarea produselor respective, în conformitate cu procedura prevăzută deLegea nr. 150/2004, modificată şi completată prinLegea nr. 412/2004, ce transpune parţialRegulamentul nr. 178/2002/CE, şi trebuie să notifice deciziile sale serviciilor vamale, împreună cu informaţii referitoare la destinaţia finala a transportului.
(1)Tratamentul special prevăzut la art. 19 poate include:
a)tratament sau prelucrare pentru a aduce în conformitate hrana pentru animale sau alimentele cu cerinţele legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifică sau cu cerinţele unei tari terţe de reexpediere, incluzând, după caz, decontaminarea, dar excluzând diluarea;
b)prelucrare în orice alta maniera adecvată pentru alte scopuri decât consum animal sau uman.
(2)Autorităţile competente trebuie să se asigure ca tratamentul special are loc în întreprinderi ce se afla sub controlul acestora sau sub controlul unui stat membru al Uniunii Europene şi în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene sau, în absenta unor astfel de condiţii, cu regulile naţionale.
(1)Autorităţile competente permit reexpedierea transporturilor numai dacă:
a)s-a stabilit destinaţia împreună cu operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau cu cel cu activitate în domeniul alimentar, responsabil pentru transport;
b)operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi cel cu activitate în domeniul alimentar au informat iniţial autoritatea competentă a tarii terţe de origine sau a tarii terţe de destinaţie, dacă acestea sunt diferite, despre motivele şi circumstanţele ce împiedica punerea pe piaţa în România a hranei pentru animale sau a alimentelor în cauza;
c)când ţara terta de destinaţie nu este ţara terta de origine, autoritatea competentă a tarii terţe de destinaţie a notificat autorităţii competente ca este pregatita sa accepte transportul.
(2)Fără a se aduce atingere regulilor naţionale aplicabile în ceea ce priveşte limitele de timp pentru solicitarea unei opinii suplimentare a unui expert şi atunci când rezultatele controalelor oficiale nu exclud aceasta, reexpedierea trebuie să aibă loc, ca regula generală, în cel mult 60 de zile de la data la care autoritatea competentă a decis destinaţia transportului, cu excepţia cazului în care nu s-au luat măsuri legale. Dacă după expirarea perioadei de 60 de zile reexpedierea nu are loc, transportul trebuie să fie distrus, cu excepţia cazului în care întârzierea este justificată.
(3)Până la reexpedierea loturilor de transport sau confirmarea motivelor respingerii, autorităţile competente trebuie să dispună reţinerea oficială a loturilor de transport.
(4)Autoritatea competenţa trebuie să notifice Comisia şi statele membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu procedura naţionala elaborata de aceasta, şi trebuie să notifice deciziile sale serviciilor vamale. Autorităţile competente trebuie să coopereze în conformitate cu titlul IV pentru a lua măsuri ulterioare necesare pentru a se asigura că nu este posibil să se reintroduca pe teritoriul României un transport respins.
Operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau cel cu activitate în domeniul alimentar, responsabil pentru transport, sau reprezentantul acestuia este răspunzător de cheltuielile efectuate de autorităţile competente pentru activităţile prevăzute la art. 18-21.
(1)Autoritatea autorizeaza controale specifice anterioare exportului, pe care o ţara terta le efectuează, cu referire la hrana pentru animale şi alimente, imediat înaintea exportului în România, cu scopul de a verifica faptul ca produsele exportate satisfac cerinţele comunitare. Autorizarea se poate aplica numai pentru hrana pentru animale şi pentru alimentele ce sunt originare din ţara terta respectiva şi poate fi acordată pentru unul sau mai multe produse.
(2)Atunci când a fost acordată o astfel de autorizare, poate fi redusă frecventa controalelor privind importul de hrana pentru animale sau alimente. Autorităţile competente trebuie să efectueze controale oficiale privind hrana pentru animale şi alimentele importate în conformitate cu autorizarea la care se referă alin. (1), astfel încât să se asigure ca, în fapt, controalele anterioare exportului, efectuate în ţara terta, sunt eficiente.
(3)Autorizarea prevăzută la alin. (1) poate fi acordată unei tari terţe numai dacă:
a)un audit comunitar a arătat ca hrana pentru animale sau alimentele exportate în România întrunesc cerinţele naţionale ce transpun cerinţe comunitare sau cerinţe echivalente;
b)controalele efectuate în ţara terta înainte de expediere sunt considerate suficient de efective şi eficiente pentru a înlocui sau a reduce controalele documentare, de identitate şi fizice, prevăzute de legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică.
(4)Autorizarea prevăzută la alin. (1) trebuie să specifice autoritatea competentă a tarii terţe sub responsabilitatea căreia sunt efectuate controalele anterioare exportului şi, dacă este corespunzător, orice organism de control căruia acea autoritate competentă îi poate delega anumite atribuţii. O astfel de delegare poate fi autorizata numai dacă aceasta întruneşte criteriile menţionate la art. 5 sau condiţii echivalente.
(5)Autoritatea competenţa şi orice organism de control din ţara terta, prevăzut de autorizare, trebuie să fie responsabile pentru contactele cu România.
(6)Autoritatea competenţa sau organismul de control din ţara terta trebuie să asigure certificarea oficială a fiecărui transport controlat anterior intrării acestuia pe teritoriul României. Autorizarea prevăzută la alin. (1) trebuie să specifice un model pentru astfel de certificate.
(7)Fără a se aduce atingere prevederilorLegii nr. 150/2004, modificată şi completată prinLegea nr. 412/2004, ce transpune parţialRegulamentul nr. 178/2002/CE, când controalele oficiale referitoare la activităţi de import supuse procedurii prevăzute la alin. (2) indica o neconformitate semnificativă, Autoritatea trebuie să notifice aceasta imediat Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene şi operatorilor respectivi, în conformitate cu procedura prevăzută de titlul IV. Autoritatea trebuie să dispună mărirea numărului de loturi de transport controlate şi, atunci când este necesar, să permită o examinare analitica adecvată a situaţiei, precum şi sa menţină un număr corespunzător de probe în condiţii de depozitare corespunzătoare.
(8)Dacă se descoperă ca într-un număr semnificativ de loturi de transport bunurile nu corespund informaţiilor din certificatele emise de autoritatea competentă sau de organismul de control din ţara terta, nu se mai aplica frecventa redusă la care s-a referit alin. (2).
(1)Pentru organizarea controalelor oficiale prevăzute în prezentul capitol, autorităţile competente şi serviciile vamale trebuie să coopereze.
(2)În ceea ce priveşte transporturile de hrana pentru animale, alimente de origine animala, hrana pentru animale şi alimente prevăzute la art. 15 alin. (5), serviciile vamale nu trebuie să permită intrarea sau manipularea acestora în zone libere ori în depozite situate în zone libere, fără acordul autorităţilor competente.
(3)Atunci când sunt prelevate probe, autorităţile competente trebuie să informeze serviciile vamale şi operatorii în cauza şi sa indice dacă bunurile pot fi puse în circulaţie înainte ca rezultatele analizei probelor să fie disponibile, cu condiţia asigurării trasabilitatii transportului.
(4)În cazul punerii în libera circulaţie, autorităţile competente şi serviciile vamale trebuie să colaboreze în conformitate cu cerinţele prevăzute laart. 2-6 din Hotărârea Guvernului nr. 409/2002privind controalele de conformitate cu reglementările referitoare la securitatea produselor, în cazul produselor de import.
(1)Măsurile necesare pentru a se asigura implementarea uniforma a controalelor oficiale referitoare la introducerea de hrana pentru animale şi de alimente trebuie să fie prevăzute în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(2)Autoritatea poate stabili reguli detaliate, în special pentru:
a)hrana pentru animale şi alimentele importate sau care urmează a fi manipulate în zone libere ori în depozite situate în zone libere;
b)alimentele pentru aprovizionarea echipajului şi pasagerilor mijloacelor de transport internaţionale;
c)hrana pentru animale şi alimentele comandate la distanta (de exemplu prin e-mail, prin telefon sau prin Internet) şi livrate consumatorului;
d)hrana pentru animale destinată animalelor de companie sau căilor şi alimentele transportate de pasagerii şi echipajul mijloacelor de transport internaţionale;
e)asigurarea consecventei deciziilor luate de autorităţile competente privind hrana pentru animale şi alimentele provenite din tari terţe, conform art. 19;
f)loturile de transport originare din România ce sunt returnate dintr-o ţara terta;
g)documentele ce trebuie să însoţească activităţile de transport, când au fost prelevate probe.
Autorităţile competente trebuie să se asigure ca sunt disponibile resurse financiare adecvate în scopul de a asigura personalul necesar şi alte resurse pentru controale oficiale prin orice mijloace considerate corespunzătoare.
(1)Autorităţile competente pot percepe tarife pentru acoperirea costurilor ocazionate de controalele oficiale.
(2)În ceea ce priveşte activităţile la care se referă secţiunea A din anexa nr. 3 la prezentele reguli şi secţiunea A din anexa nr. 4 la prezentele reguli, autoritatea competentă trebuie să asigure colectarea de tarife.
(3)Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (4) şi (6), tarifele colectate în ceea ce priveşte activităţile specifice prevăzute în secţiunea A din anexa nr. 3 la prezentele reguli şi în secţiunea A din anexa nr. 4 la prezentele reguli nu trebuie să fie mai mici decât sumele minime specificate la secţiunea B din anexa nr. 3 la prezentele reguli şi la secţiunea B din anexa nr. 4 la prezentele reguli. În perioada de tranzitie până la 1 ianuarie 2008, pentru activităţile la care se referă secţiunea A din anexa nr. 3 la prezentele reguli autoritatea competentă poate continua să aplice tarifele curente conformOrdinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 16/2003pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind finanţarea inspecţiilor şi controalelor veterinare efectuate asupra produselor destinate comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene sau importului din tari terţe, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 10 martie 2003, ce transpuneDirectiva nr. 85/73/CE, cu modificările şi completările ulterioare. Tarifele prevăzute în secţiunea B din anexa nr. 3 la prezentele reguli şi în secţiunea B din anexa nr. 4 la prezentele reguli trebuie să fie actualizate la cel puţin 2 ani, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, ţinându-se cont în special de inflaţie.
(4)Tarifele colectate pentru controalele oficiale în conformitate cu alin. (1) sau (2):
a)nu trebuie să fie mai mari decât costurile suportate de autorităţile competente responsabile în relaţie cu punctele prevăzute în anexa nr. 5 la prezentele reguli;
b)pot fi fixate la un anumit nivel, pe baza costurilor suportate de autorităţile competente pentru o perioadă de timp sau atunci când este aplicabil, la sumele prevăzute în secţiunea B din anexa nr. 3 la prezentele reguli sau în secţiunea B din anexa nr. 4 la prezentele reguli.
(5)La stabilirea tarifelor, autorităţile competente trebuie să ia în considerare:
a)tipul întreprinderii respective şi factorii de risc relevanti;
b)interesele întreprinderilor cu o capacitate mica de producţie;
c)metodele traditionale folosite pentru producere, prelucrare şi distribuţie;
d)necesităţile întreprinderilor localizate în regiuni supuse unor constrângeri geografice specifice.
(6)Când, în vederea autocontrolului şi a sistemelor de trasabilitate implementate de întreprinderile cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi de cele cu activitate în domeniul alimentelor, precum şi a nivelului conformitatii determinat în timpul controalelor oficiale pentru un anumit tip de hrana pentru animale sau alimente ori pentru un anumit tip de activităţi, controalele oficiale sunt efectuate cu o frecventa redusă sau pentru a tine cont de criteriile la care se referă alin. (5) lit. b)-d), autorităţile competente pot stabili tarife pentru controlul oficial sub nivelul minim la care se referă alin. (4) lit. b), cu condiţia ca acestea sa transmită Comisiei Europene un raport în care să specifice:
a)tipul de hrana pentru animale sau alimente ori activitatea respectiva;
b)controalele efectuate în întreprinderile cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi în întreprinderile cu activitate în domeniul alimentelor respective;
c)metoda pentru calcularea reducerii tarifului.
(7)Când autorităţile competente care efectuează controale şi inspecţii veterinare realizează mai multe controale oficiale în acelaşi timp într-o singura întreprindere, trebuie să considere aceste controale ca activitate unica şi sa perceapă un singur nivel de tarif.
(8)Tarifele privind controalele la import trebuie să fie plătite de operator sau de reprezentantul acestuia autorităţilor competente care efectuează inspecţii şi controale veterinare la import.
(9)Tarifele nu trebuie să fie rambursate direct sau indirect, cu excepţia cazului în care sunt colectate pe nedrept.
(10)Fără a se aduce atingere costurilor ce deriva din cheltuielile prevăzute la art. 28, autorităţile competente nu trebuie să colecteze alte tarife decât pe cele la care se referă prezentul articol pentru implementarea prezentei hotărâri.
(11)Operatorii sau alte întreprinderi relevante ori reprezentanţii acestora trebuie să primească dovada plăţii tarifelor de către aceştia.
(12)Autorităţile competente trebuie să publice metoda de calculare a tarifelor şi sa o comunice Comisiei Europene.
(1)Când detectarea unei neconformităţi conduce la efectuarea de controale oficiale ce depăşesc activităţile normale de control ale autorităţilor competente, acestea trebuie să impute cheltuielile induse de controalele oficiale suplimentare operatorilor responsabili de neconformitate sau operatorului care poseda ori păstrează bunurile la momentul când sunt efectuate controale oficiale suplimentare.
(2)Activităţile normale de control sunt activităţile de control de rutina solicitate în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifică sau a legislaţiei naţionale şi, în special, a celei descrise de planul prevăzut la art. 40. (3) Activităţile ce depăşesc activităţile normale de control includ prelevarea şi analiza probelor, precum şi alte controale ce sunt necesare pentru a controla amploarea unei probleme, pentru a verifica dacă au fost luate măsuri corective sau pentru a detecta şi/sau fundamenta neconformitatea.
Trebuie să se ţină cont de principiile prevăzute la art. 27 atunci când se stabileşte nivelul cheltuielilor prevăzute la art. 28.
(1)Fără a se aduce atingere cerinţelor privind certificarea oficială adoptate pentru scopuri de sănătate şi bunastare a animalelor, pot fi adoptate cerinţe în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, privind:
a)circumstanţele în care este solicitată certificarea oficială;
b)modelele de certificare;
c)calificarile personalului care realizează certificarea;
d)principiile ce trebuie să fie respectate pentru a se asigura certificarea corecta, incluzând certificarea electronică;
e)procedurile ce trebuie să fie urmate în cazul retragerii certificatelor şi pentru înlocuirea certificatelor;
f)transporturile ce sunt împărţite în loturi de transport mai mici sau care sunt amestecate cu alte loturi de transport;
g)documentele ce trebuie să însoţească bunurile după ce au fost efectuate controale oficiale.
(2)Atunci când este solicitată certificarea oficială, trebuie să se asigure ca:
a)exista o legătură între certificat şi transport;
b)informaţiile din certificat sunt corecte şi autentice.
(3)Când este cazul, un singur model de certificat trebuie să combine cerinţele privind certificarea oficială a hranei pentru animale şi a alimentelor şi alte cerinţe pentru certificarea oficială.
Înregistrarea/autorizarea întreprinderilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi a întreprinderilor cu activitate în domeniul alimentelor
(1)Autorităţile competente trebuie să stabilească proceduri pentru operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi pentru cei cu activitate în domeniul alimentar, care trebuie urmate atunci când aceştia solicita înregistrarea întreprinderilor lor în conformitate cuHotărârea Guvernului nr. 924/2005*) privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare, ce transpuneRegulamentul nr. 852/2004/CE, cuOrdinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 505/2003pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileşte condiţiile şi modalităţile pentru autorizarea şi înregistrarea unor întreprinderi şi intermediari ce operează în sectorul nutritiei animalelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 23 septembrie 2003, ce transpuneDirectiva nr. 95/69/CE, sau cu viitoarele reglementări referitoare la igiena hranei pentru animale.
*)Hotărârea Guvernului nr. 924/2005este reprodusa la pag. 1-11.
(2)Autorităţile competente trebuie să elaboreze şi sa menţină la zi o lista cu operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi cu cei cu activitate în domeniul alimentar, care au fost înregistraţi. Atunci când o astfel de lista exista deja, aceasta poate fi utilizata pentru scopurile prezentei hotărâri.
(3)Autorităţile competente trebuie să stabilească proceduri ce trebuie urmate de operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi de cei cu activitate în domeniul alimentar, când aceştia solicita autorizarea unităţilor lor în conformitate cuHotărârea Guvernului nr. 924/2005ce transpuneRegulamentul nr. 852/2004/CE, cuHotărârea Guvernului nr. 955/2005privind aprobarea Regulilor specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animala destinate consumului uman, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 5 septembrie 2005, ce transpuneRegulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 854/2004/CE, cuOrdinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 505/2003, ce transpuneDirectiva nr. 95/69/CE, sau cu viitoarea legislaţie naţionala referitoare la igiena hranei pentru animale.
(4)După primirea unei cereri pentru autorizare din partea unui operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau a unuia cu activitate în domeniul alimentar, autorităţile competente trebuie să efectueze o vizita la faţa locului.
(5)Autorităţile competente trebuie să autorizeze o întreprindere pentru activităţile respective numai dacă operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau cel cu activitate în domeniul alimentar a demonstrat ca se conformează cerinţelor legislaţiei în domeniul hranei pentru animale sau ale legislaţiei în domeniul alimentelor.
(6)Autorităţile competente pot acorda autorizare condiţionată dacă se constată că întreprinderea întruneşte toate cerinţele legate de infrastructura şi echipamente. Acestea acorda autorizare definitivă numai dacă se constată că, în cadrul unui nou control al întreprinderii, efectuat în decurs de 3 luni de la acordarea autorizării condiţionate, întreprinderea întruneşte celelalte cerinţe ale legislaţiei în domeniul hranei pentru animale sau ale legislaţiei în domeniul alimentelor. Dacă s-a realizat un progres clar, dar întreprinderea încă nu întruneşte toate cerinţele, autorităţile competente pot prelungi autorizarea condiţionată. Totuşi, autorizarea condiţionată nu trebuie să depăşească o perioadă totală de 6 luni.
(7)Autorităţile competente trebuie să ţină cont de autorizarea întreprinderilor când efectuează controale oficiale. Dacă autorităţile competente constata deficiente serioase ori trebuie să oprească producţia într-o întreprindere în mod repetat, iar operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau cel cu activitate în domeniul alimentar nu este capabil sa furnizeze garanţii adecvate privind producţia viitoare, autorităţile competente trebuie să initieze proceduri pentru a retrage autorizarea întreprinderii.
(8)Autorităţile competente pot suspenda autorizarea unei întreprinderi dacă operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau cel cu activitate în domeniul alimentar poate garanta ca acesta va remedia deficientele într-o perioadă de timp acceptabilă.
(9)Autorităţile competente trebuie să actualizeze permanent listele întreprinderilor autorizate şi să le pună la dispoziţie statelor membre ale Uniunii Europene şi publicului, într-o maniera ce poate fi specificată în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(1)Autoritatea trebuie să ia măsurile necesare pentru desemnarea unuia sau mai multor laboratoare naţionale de referinţa pentru fiecare laborator comunitar de referinţa. Autoritatea poate desemna un laborator situat într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat membru al Asociaţiei Europene de Liber Schimb (AELS), iar un singur laborator poate fi desemnat laborator naţional de referinţa pentru România şi pentru unul sau mai multe state membre.
(2)Aceste laboratoare naţionale de referinţa trebuie:
a)sa colaboreze cu laboratorul comunitar de referinţa în domeniile de competenţa ale acestora;
b)sa coordoneze în domeniile lor de competenţa activităţile laboratoarelor oficiale responsabile pentru analiza probelor în conformitate cu art. 11;
c)atunci când este cazul, sa organizeze testări comparative între laboratoarele naţionale oficiale şi să asigure acţiuni ulterioare de urmărire corespunzătoare unor astfel de testări comparative;
d)să asigure transmiterea informaţiilor furnizate de laboratorul comunitar de referinţa către autorităţile competente şi laboratoarele naţionale oficiale;
e)sa acorde asistenţa ştiinţifică şi tehnica autorităţilor competente pentru implementarea unor planuri de control coordonate, adoptate în conformitate cu art. 51;
f)să fie responsabile pentru efectuarea altor atribuţii specifice prevăzute în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, fără a se aduce atingere atribuţiilor naţionale suplimentare existente.
(3)Prevederile art. 12 alin. (2) şi (3) trebuie să se aplice laboratoarelor naţionale de referinţa.
(4)Autoritatea trebuie să comunice Comisiei Europene, laboratorului comunitar de referinţa şi statelor membre ale Uniunii Europene numele şi adresa fiecărui laborator naţional de referinţa.
(5)Dacă România desemnează mai mult de un laborator naţional de referinţa pentru un laborator comunitar de referinţa, trebuie să se asigure ca aceste laboratoare colaborează strâns, astfel încât să se asigure o coordonare eficienta între acestea cu alte laboratoare naţionale şi cu laboratorul comunitar de referinţa.
(6)Pot fi stabilite responsabilităţi şi atribuţii suplimentare pentru laboratoarele naţionale de referinţa, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(7)Prevederile alin. (1)-(5) trebuie să se aplice fără a aduce atingere regulilor specifice şi, în special, art. 19-21 din anexa laOrdinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 144/2002pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control şi eradicare a unor encefalopatii transmisibile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2002, ce transpuneRegulamentul nr. 999/2001/CE, şi art. 14 din anexa laOrdinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 357/2001pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi produsele lor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 23 noiembrie 2001, ce transpuneDirectiva nr. 96/23/CE.
(1)Autoritatea trebuie să furnizeze asistenţa de specialitate atunci când rezultatul controalelor oficiale referitoare la hrana pentru animale şi alimente necesita luarea unor măsuri în România şi în unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene.
(2)Autoritatea trebuie să asigure asistenţa de specialitate, la cerere sau în mod spontan, când evoluţia investigatiilor impune aceasta. Asistenţa de specialitate poate include, atunci când este cazul, participarea la controale pe care autoritatea competentă a României sau a unui stat membru al Uniunii Europene le efectuează la faţa locului.
(3)Prevederile art. 34-39 nu trebuie să aducă atingere regulilor naţionale aplicabile pentru publicarea documentelor care fac obiectul sau care se referă la proceduri judecătoreşti ori la reguli de protecţie a intereselor comerciale ale persoanelor fizice sau juridice.
(1)Autoritatea trebuie să desemneze unul sau mai multe organisme de legătură pentru a realiza contacte corespunzătoare cu organismele de legătură ale statelor membre ale Uniunii Europene. Rolul organismelor de legătură este de a asista şi de a coordona comunicarea între autorităţile competente şi, în special, de a transmite şi primi cererile pentru asistenţa.
(2)Autoritatea trebuie să informeze Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene despre toate detaliile relevante ale organismelor de legătură desemnate şi despre orice modificare a acestor detalii.
(3)Fără a se aduce atingere alin. (1), desemnarea organismelor de legătură nu trebuie să excludă contactele directe, schimbul de informaţii sau cooperarea între personalul Autorităţii şi cel al autorităţilor competente din diferite state membre ale Uniunii Europene.
(4)Autorităţile competente pentru care se aplicăOrdinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 631/2002pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind asistenţa mutuala între autoritatea veterinara centrala a României şi autorităţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeană, în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei din domeniul veterinar şi zootehnic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 6 martie 2003, ce transpuneDirectiva Consiliului nr. 89/608/CE, trebuie să realizeze, după caz, contacte reciproce.
(1)După primirea unei cereri motivate, autoritatea competentă solicitată trebuie să se asigure ca autorităţii competente solicitante i s-au furnizat toate informaţiile şi documentele necesare ce îi permit acesteia din urma sa verifice conformitatea cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi cu legislaţia în domeniul alimentelor din jurisdicţia acesteia. În acest scop, autoritatea competentă solicitată trebuie să ia măsuri pentru realizarea unei anchete pentru a obţine informaţii şi documente.
(2)Informaţiile şi documentele prevăzute conform alin. (1) trebuie să fie trimise fără întârziere nejustificată. Documentele pot fi transmise în original sau în copie.
(3)Printr-un acord între autoritatea competentă solicitanta şi autoritatea solicitată, personalul desemnat de autoritatea solicitanta poate fi prezent în timpul anchetelor. Astfel de anchete trebuie să fie efectuate întotdeauna de personalul autorităţii competente solicitate. Personalul autorităţii competente solicitante nu poate, din proprie iniţiativă, să efectueze ancheta în cadrul autorităţii competente solicitate. Personalul autorităţii competente solicitante trebuie să aibă acces la aceleaşi facilităţi şi documente ca şi autoritatea competentă solicitată, prin intermediul acesteia şi cu unic scop de efectuare a anchetei.
(4)Personalul autorităţii competente solicitante prezent într-un stat membru, în conformitate cu alin. (3), trebuie să fie în măsura, în orice moment, să prezinte o autorizare scrisă ce atesta identitatea şi capacitatea oficială ale acestora.
(1)Când Autoritatea constata o neconformitate şi dacă o astfel de neconformitate poate avea implicaţii pentru un stat membru al Uniunii Europene sau pentru alte state, aceasta trebuie să comunice astfel de informaţii statului membru al Uniunii Europene ori altui stat, fără solicitare anterioară şi fără întârziere.
(2)Dacă Autoritatea primeşte astfel de informaţii, aceasta trebuie să investigheze domeniul şi sa informeze statul membru al Uniunii Europene care a transmis informaţiile despre rezultatele acestei investigaţii şi, după caz, despre orice măsuri luate.
(1)Dacă în timpul unui control oficial efectuat la locul de destinaţie al bunurilor sau în timpul transportului acestora, autoritatea competentă a României ca stat de destinaţie stabileşte ca bunurile nu sunt în conformitate cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale ori cu legislaţia în domeniul alimentelor, astfel încât prezintă un risc pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor ori constituie o încălcare grava a legislaţiei în domeniul hranei pentru animale şi al alimentelor, aceasta trebuie să contacteze fără întârziere autoritatea competentă a statului membru al Uniunii Europene expeditor, care va acţiona în consecinţa.
(2)Dacă Autoritatea are motive sa considere ca măsurile luate de autoritatea competentă a statului membru al Uniunii Europene expeditor sunt inadecvate, aceasta şi autoritatea competentă a statului membru ale Uniunii Europene expeditor trebuie să identifice împreună căile şi modalităţile de remediere a situaţiei, incluzând, după caz, o inspecţie comuna la faţa locului efectuată în conformitate cu alin. (3) şi (4) ale art. 35. Dacă acestea nu pot stabili de comun acord măsurile corespunzătoare, Autoritatea trebuie să informeze Comisia Europeană.
(3)O procedura identică se aplică şi pentru situaţiile în care România este stat expeditor şi a fost notificată de un stat membru al Uniunii Europene despre existenta unor neconformităţi ale bunurilor expediate de aceasta către statul membru respectiv.
(1)Atunci când Autoritatea primeşte informaţii dintr-o ţara terta ce indica neconformitate şi/sau un risc pentru sănătatea oamenilor ori sănătatea animalelor, aceasta trebuie să comunice informaţiile autorităţilor competente din statele membre ale Uniunii Europene, dacă, în fapt, considera ca acestea pot fi interesate sau dacă acestea solicita acest lucru. Autoritatea trebuie să comunice astfel de informaţii Comisiei Europene ori de câte ori acestea prezintă relevanta la nivel comunitar.
(2)Dacă ţara terta a încheiat un angajament juridic pentru a acorda asistenţa solicitată în vederea strangerii de dovezi referitoare la caracterul neobisnuit al tranzacţiilor ce sunt sau par a fi contrare legislaţiei în domeniul hranei pentru animale şi celei în domeniul alimentelor, informaţiile obţinute în baza prezentei hotărâri pot fi comunicate respectivei tari terţe, cu acordul autorităţilor competente care au furnizat informaţiile, în conformitate cu legile ce se aplică pentru comunicarea datelor personale către tari terţe.
Când controalele oficiale la destinaţie releva neconformitate repetată sau alte riscuri pentru oameni, plante ori animale, induse prin hrana pentru animale sau prin alimente, fie direct, fie prin mediu, autoritatea competentă a României, ca stat de destinaţie, trebuie să informeze fără întârziere Comisia Europeană şi autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, care vor acţiona în consecinţa.
Pentru a se asigura implementarea eficienta a prevederilorart. 17 alin. (2) din Legea nr. 150/2004, modificată şi completată prinLegea nr. 412/2004, ce transpune parţialRegulamentul nr. 178/2002/CE, a regulilor de sănătate şi bunastare a animalelor şi a art. 44 din prezenta hotărâre, Autoritatea trebuie să întocmească un plan unic de control naţional multianual integrat.
(1)Autoritatea trebuie:
a)sa implementeze planul prevăzut la art. 40 pentru prima data nu mai târziu de 1 ianuarie 2007;
b)sa-l actualizeze în mod regulat în lumina evoluţiei;
c)sa transmită Comisiei Europene, la cerere, ultima versiune a planului.
(2)Planul de control naţional multianual trebuie să conţină informaţii generale referitoare la structura şi organizarea sistemelor de control al hranei pentru animale şi al alimentelor şi referitoare la controlul sănătăţii şi bunastarii animalelor din România, în special cu privire la:
a)obiectivele strategice ale planului şi modul cum priorităţile de control şi alocarea resurselor reflecta aceste obiective;
b)clasificarea riscului activităţilor în cauza;
c)desemnarea autorităţilor competente şi a atribuţiilor acestora la nivel naţional, regional şi local şi a resurselor disponibile pentru aceste autorităţi;
d)managementul şi organizarea generală a controalelor oficiale la nivel naţional, regional şi local, incluzând controale oficiale în întreprinderi individuale;
e)sisteme de control aplicate diferitelor sectoare şi coordonarea diferitelor servicii ale autorităţilor competente responsabile pentru controale oficiale în aceste sectoare;
f)după caz, delegarea atribuţiilor altor organisme de control;
g)metode pentru a se asigura conformitatea cu criteriile operationale prevăzute la art. 4 alin. (2);
h)instruirea personalului care efectuează controalele oficiale prevăzute la art. 6;
i)procedurile documentate prevăzute la art. 8 şi 9;
j)organizarea şi funcţionarea planurilor de contingenta pentru situaţii de urgenta privind bolile la animale sau în caz de toxiinfectii alimentare, ca urmare a contaminarii hranei pentru animale şi a alimentelor şi pentru alte situaţii de risc privind sănătatea publică;
k)organizarea cooperării şi asistenţei mutuale.
(3)Planurile de control naţionale multianuale pot fi adaptate în timpul implementarii acestora. Pot fi făcute amendamente în lumina sau pentru a se tine cont de factori ce includ:
a)noua legislaţie;
b)apariţia unor noi boli sau a altor riscuri pentru sănătate;
c)schimbări semnificative în ceea ce priveşte structura, managementul sau modul de funcţionare a autorităţilor naţionale competente;
d)rezultatele controalelor oficiale ale autorităţilor competente;
e)rezultatele controalelor comunitare efectuate în conformitate cu art. 44;
f)orice amendament al liniilor directoare prevăzute la art. 42;
g)aspecte ştiinţifice;
h)rezultatul activităţilor de audit efectuate de o ţara terta în România.
Planurile de control naţionale multianuale prevăzute la art. 40 se elaborează ţinându-se seama de liniile directoare elaborate de Comisia Europeană.
(1)La un an de la începerea implementarii planurilor de control naţionale multianuale şi ulterior în fiecare an, Autoritatea trebuie să trimită Comisiei Europene un raport care să indice:
a)orice amendamente la planurile de control naţionale multianuale pentru a se tine cont de factorii prevăzuţi la art. 41 alin. (3);
b)rezultatele controalelor şi activităţilor de audit realizate în anul anterior, în baza prevederilor planului de control naţional multianual;
c)tipul şi numărul de cazuri de neconformitate identificate;
d)măsuri pentru a se asigura funcţionarea eficienta a planurilor de control naţionale multianuale, incluzând măsuri de implementare şi rezultatele acestora.
(2)Pentru a promova prezentarea consecventa a acestui raport şi în special a rezultatelor controalelor oficiale, informaţiile la care se referă alin. (1) trebuie să ţină cont de liniile directoare elaborate de Comisia Europeană în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(3)Autoritatea trebuie să finalizeze rapoartele acesteia şi să le transmită Comisiei Europene în decurs de 6 luni de la sfârşitul anului la care se referă raportul.
(4)Planurile de control naţionale multianuale se adapteaza în conformitate cu concluziile şi recomandările cuprinse de rapoartele Comisiei Europene.
(1)Experţii comunitari pot să efectueze activităţi de audit generale şi specifice în România. Pot fi organizate activităţi de audit generale şi specifice în cooperare cu autorităţile competente din România. Activităţile de audit se efectuează în mod regulat. Scopul principal al acestora este de a verifica faptul ca, în ansamblu, controalele oficiale au loc în România în conformitate cu planurile de control naţionale multianuale prevăzute la art. 40 şi cu legislaţia comunitara. În acest scop şi pentru a facilita eficienta şi eficacitatea activităţilor de audit, Comisia Europeană poate solicita ca România sa transmită, cat mai curând posibil, copii actualizate ale planurilor de control naţionale multianuale, înainte de efectuarea unor astfel de activităţi de audit.
(2)Activităţile de audit şi inspecţiile specifice din una sau mai multe arii specifice pot suplimenta activităţile de audit general. Aceste activităţi de audit şi inspecţii specifice sunt utile în special pentru:
a)verificarea implementarii planului de control naţional multianual, a legislaţiei în domeniul hranei pentru animale şi a celei în domeniul alimentelor şi a legislaţiei privind sănătatea şi bunăstarea animalelor şi pot include, după caz, inspecţii ale serviciilor oficiale la faţa locului şi ale întreprinderilor din sectorul care este auditat;
b)verificarea funcţionarii şi organizării autorităţilor competente;
c)investigarea problemelor importante sau care apar periodic în România;
d)investigarea situaţiilor de urgenta, aspectelor nou-apa rute sau noilor evolutii în România.
(3)Comisia Europeană întocmeşte un raport privind concluziile fiecărui control efectuat. Dacă se considera corespunzător, raportul acesteia poate conţine recomandări pentru România privind îmbunătăţirea conformitatii cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi cu cea în domeniul alimentelor şi cu regulile de sănătate, protecţie şi bunastare a animalelor. Comisia Europeană pune la dispoziţie publicului rapoartele acesteia. În cazul rapoartelor privind controalele efectuate în România, Comisia Europeană furnizează Autorităţii un proiect de raport pentru comentarii şi ia în considerare acele comentarii pentru a pregati raportul final şi pentru a publică comentariile Autorităţii împreună cu raportul final. (4) a) Comisia Europeană stabileşte un program de control anual, îl comunică anticipat României şi întocmeşte raportul privind rezultatele acestuia. Comisia Europeană poate amenda programul pentru a tine cont de evolutiile din domeniile privind siguranţa hranei pentru animale şi a alimentelor, sănătatea, protecţia, bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor.
b)O procedura identică se aplică şi atunci când experţi ai Autorităţii participa alături de experţi ai Comisiei Europene la efectuarea de inspecţii ad-hoc în statele membre ale Uniunii Europene.
(5)Autoritatea trebuie:
a)sa ia măsuri ulterioare corespunzătoare în lumina recomandărilor ce rezultă din controalele comunitare;
b)sa acorde întreaga asistenţa necesară şi sa furnizeze toate documentele şi alt suport tehnic pe care îl solicita experţii Comisiei Europene pentru a-i ajuta să efectueze controalele în mod eficient şi efectiv;
c)să se asigure ca experţii Comisiei Europene au acces la toate facilităţile sau la părţi ale acestora şi la informaţii, incluzând sistemele informatice, relevante pentru realizarea atribuţiilor acestora.
(6)Reguli detaliate privind controalele comunitare în România sau în statele membre ale Uniunii Europene pot fi elaborate ori amendate în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(1)Experţii din România colaborează cu experţii Comisiei Europene în efectuarea controalelor oficiale în tari terţe, pentru a verifica, pe baza informaţiilor prevăzute la art. 46 alin. (1), conformitatea sau echivalenta legislaţiei şi a sistemelor ţărilor terţe cu legislaţia comunitara în domeniul hranei pentru animale şi cu cea în domeniul alimentelor, precum şi cu legislaţia comunitara privind sănătatea animalelor. Comisia Europeană poate numi experţi din România sau din statele membre ale Uniunii Europene pentru a-i asista pe experţii proprii. Astfel de controale oficiale trebuie să se refere în special la:
a)legislaţia tarii terţe;
b)organizarea autorităţilor competente ale tarii terţe, puterile şi independenta acestora, supravegherea la care acestea sunt supuse şi autoritatea pe care o au pentru a aplica efectiv legislaţia aplicabilă;
c)instruirea personalului privind efectuarea de controale oficiale;
d)resursele ce includ facilităţi de diagnostic disponibile autorităţilor competente;
e)existenta şi funcţionarea procedurilor de control documentate şi a sistemelor de control bazate pe prioritati;
f)atunci când este aplicabil, situaţia privind sănătatea animalelor, zoonozele şi sănătatea plantelor şi procedurile pentru notificarea Comisiei Europene şi a organismelor internaţionale relevante privind focare ale bolilor animalelor şi ale plantelor;
g)extinderea şi funcţionarea controalelor oficiale privind activităţile de import de animale, de plante şi de produse ale acestora;
h)asigurările pe care ţara terta le poate oferi în ceea ce priveşte conformitatea sau echivalenta cu cerinţele comunitare.
(2)Pentru a facilita eficienta şi eficacitatea controalelor într-o ţara terta, Comisia Europeană poate, înainte de efectuarea unor astfel de controale, să solicite ca ţara terta respectiva sa furnizeze informaţiile prevăzute la art. 46 alin. (1) şi, atunci când se considera corespunzător, înregistrările scrise referitoare la implementarea unor astfel de controale.
(3)Frecventa controalelor comunitare în tari terţe trebuie să fie determinata pe baza:
a)unei evaluări a riscului pentru produsele exportate în Comunitatea Europeană sau în România;
b)prevederilor legislaţiei comunitare;
c)volumului şi naturii activităţilor de import din ţara terta respectiva;
d)rezultatelor controalelor pe care serviciile Comisiei Europene sau alte organisme de inspecţie le-au efectuat deja;
e)rezultatelor controalelor la import sau ale oricăror alte controale pe care autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene ori ale României le-au efectuat;
f)informaţiilor primite de la Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor sau de la organisme similare;
g)informaţiilor primite de la organisme recunoscute internaţional, cum ar fi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Comisia Codex Alimentarius şi Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE), sau din alte surse;
h)dovezii privind situaţii de boli emergente sau alte circumstanţe ce pot duce la existenta unor riscuri pentru sănătatea animalelor, plantelor ori hranei pentru animale şi a alimentelor importate dintr-o ţara terta;
i)necesităţii de a investiga sau de a răspunde situaţiilor de urgenta în tari terţe, individual.
Criteriile pentru stabilirea riscului în scopul unei evaluări a riscului la care s-a referit lit. a) trebuie să fie decise în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(4)Procedura şi regulile detaliate pentru controale în tari terţe pot fi determinate sau amendate în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene. Acestea trebuie să includă, în special, proceduri şi reguli detaliate referitoare la:
a)controale în tari terţe în contextul unui acord bilateral;
b)controale în alte tari terţe.
În conformitate cu aceeaşi procedura, pot fi stabilite tarife pentru controalele prevăzute anterior, pe o baza reciprocă.
(1)Autoritatea este responsabilă pentru solicitarea ţărilor terţe care intenţionează sa exporte bunuri în România, sa furnizeze următoarele informaţii corecte şi actualizate cu privire la organizarea generală şi managementul sistemelor sanitare de control:
a)orice reglementări sanitare sau fitosanitare adoptate ori propuse spre a fi adoptate pe teritoriul acesteia;
b)orice proceduri de control şi inspecţie, tratamente folosite pentru producţie şi carantina, proceduri de autorizare a limitelor de toleranta a pesticidelor şi proceduri de autorizare a aditivilor alimentari, aplicate pe teritoriul acesteia;
c)proceduri de evaluare a riscului, factorii luati în consideraţie, precum şi determinarea nivelului corespunzător de protecţie sanitară sau fitosanitara;
d)după caz, acţiunile ulterioare întreprinse ca urmare a recomandărilor făcute în conformitate cu controalele prevăzute la art. 45. (2) Informaţiile la care se referă alin. (1) trebuie să fie în concordanta cu natura bunurilor, ţinându-se cont de situaţia şi structura specifică a tarii terţe şi de natura produselor exportate în România. Informaţiile trebuie să se refere la bunurile destinate pentru a fi exportate în România.
(3)De asemenea, informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se pot referi la:
a)rezultatele controalelor naţionale efectuate asupra bunurilor destinate pentru a fi exportate în România;
b)schimbările importante ce au avut loc în structura şi funcţionarea sistemelor de control relevante, în special pentru a se respecta cerinţele sau recomandările naţionale.
(4)Atunci când o ţara terta nu furnizează astfel de informaţii sau atunci când astfel de informaţii sunt inadecvate, pot fi fixate condiţii specifice de import, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, pe o baza individuală şi strict temporară, ca urmare a consultatiilor cu ţara terta în cauza.
(5)Liniile directoare ce specifică modul în care trebuie să fie redactate şi prezentate Autorităţii informaţiile la care se referă alin. (1), (2) şi (3), precum şi măsurile tranzitorii ce acorda timp ţărilor terţe pentru a pregati aceste informaţii trebuie să fie stabilite în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(1)În măsura în care condiţiile şi procedurile detaliate ce trebuie să fie respectate când se importa bunuri din tari terţe sau din regiuni ale acestora nu sunt prevăzute de legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică şi, în special, deHotărârea Guvernului nr. 955/2005ce transpuneRegulamentul nr. 854/2004/CE, acestea trebuie să fie elaborate, dacă este necesar, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(2)Condiţiile şi procedurile detaliate la care se referă alin. (1) pot include:
a)stabilirea unei liste de tari terţe din care pot fi importate în România produse specifice;
b)stabilirea de modele de certificate ce însoţesc loturile de transport;
c)condiţii speciale de import, depinzand de tipul de produs sau animal şi de riscurile posibile asociate cu acestea.
(3)Ţările terţe sunt incluse pe listele prevăzute la alin. (2) lit. a) numai dacă autorităţile competente ale acestora furnizează garanţii corespunzătoare cu referire la conformitatea sau echivalenta cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara în domeniul hranei pentru animale şi cea în domeniul alimentelor, precum şi cu regulile de sănătate a animalelor.
(4)Când se elaborează sau se actualizează liste, trebuie să se ţină cont, în special, de următoarele criterii:
a)legislaţia tarii terţe pentru sectorul respectiv;
b)structura şi organizarea autorităţii competente din ţara terta şi a serviciilor de control ale acesteia, precum şi puterile de care dispune aceasta şi garanţiile ce pot fi furnizate cu privire la implementarea legislaţiei respective;
c)existenta de controale oficiale adecvate;
d)regularitatea şi rapiditatea informaţiilor furnizate de ţara terta referitoare la prezenta riscurilor asociate hranei pentru animale, alimentelor şi animalelor vii;
e)garanţiile acordate de o ţara terta ca:
(i)în fapt, condiţiile aplicate întreprinderilor din care pot fi importate hrana pentru animale şi alimente în România sunt conforme cu sau sunt echivalente cu cerinţele legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara în domeniul hranei pentru animale şi legislaţia în domeniul alimentelor;
(îi) este elaborata şi actualizată o lista cu astfel de întreprinderi;
(iii)lista de întreprinderi şi versiunile actualizate ale acesteia sunt comunicate Comisiei Europene fără întârziere;
(iv)întreprinderile sunt supuse unor controale regulate şi eficiente de către autoritatea competentă a tarii terţe.
(5)Atunci când se adoptă condiţiile speciale de import la care se referă alin. (2) lit. c), trebuie să se ţină cont de informaţiile pe care ţările terţe respective le-au furnizat şi, atunci când este necesar, de rezultatele controalelor comunitare sau ale experţilor români, efectuate în astfel de tari terţe. Pot fi stabilite condiţii speciale de import pentru un singur produs sau pentru un grup de produse. Acestea se pot aplica unei singure tari terţe, unor regiuni dintr-o ţara terta sau unui grup de tari terţe.
(1)Ca urmare a implementarii unui acord de echivalenta sau unui audit satisfăcător, se poate lua o decizie, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, recunoscandu-se ca măsurile pe care ţările terţe sau regiuni ale acestora le aplica în anumite zone oferă garanţii echivalente cu cele aplicate în România, dacă ţările terţe furnizează dovezi obiective în aceasta privinta.
(2)Decizia la care se referă alin. (1) trebuie să stabilească condiţiile ce reglementează activităţile de import din acea ţara terta sau regiune a acesteia. Condiţiile pot include:
a)natura şi conţinutul certificatelor ce trebuie să însoţească produsele;
b)cerinţe specifice aplicabile importului în România;
c)proceduri pentru elaborarea şi amendarea listelor cu regiunile sau întreprinderile din care sunt permise importuri, atunci când este necesar.
(3)Decizia la care se referă alin. (1) trebuie să fie abrogată în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene şi fără întârziere, atunci când oricare dintre condiţiile pentru recunoaşterea echivalentei, stabilite în momentul adoptării acesteia, încetează sa mai fie îndeplinite.
(1)Cursurile de instruire organizate de Comisia Europeană pentru personalul autorităţilor competente responsabile pentru controalele oficiale sunt accesibile participanţilor din România.
(2)Aceste cursuri de instruire trebuie să servească la elaborarea unei abordari armonizate a controalelor oficiale în statele membre. Acestea pot include, în special, instruire referitoare la:
a)legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara în domeniul hranei pentru animale şi legislaţia în domeniul alimentelor, precum şi regulile de sănătate şi bunastare a animalelor;
b)metodele şi tehnicile de control, cum ar fi auditarea sistemelor pe care operatorii le creează pentru a se conformă cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi cu legislaţia în domeniul alimentelor, precum şi cu regulile de sănătate şi bunastare a animalelor;
c)controalele ce trebuie să fie efectuate pentru bunurile importate în România;
d)metode şi tehnici de producere, prelucrare şi comercializare a hranei pentru animale şi a alimentelor.
(1)Experţii Comisiei Europene pot, la solicitarea şi în cooperare cu autorităţile competente din România, sa asiste România în timpul controalelor pe care ţările terţe le efectuează în aceasta.
(2)În astfel de cazuri, România, ca stat pe al cărui teritoriu o ţara terta trebuie să efectueze un control, trebuie să informeze Comisia Europeană despre planificarea, domeniul, documentele şi orice alte informaţii importante ce ajuta Comisia Europeană sa ia parte în mod efectiv la control.
(3)Asistenţa Comisiei Europene serveşte în special pentru:
a)a clarifica legislaţia comunitara în domeniul hranei pentru animale şi legislaţia în domeniul alimentelor, transpusa în legislaţia naţionala, precum şi regulile de sănătate şi bunastare a animalelor;
b)a furniza informaţii şi date disponibile la nivel comunitar ce pot fi folositoare pentru controlul efectuat de către ţara terta;
c)a asigura uniformitatea cu privire la controalele efectuate de ţările terţe.
(1)Atunci când autorităţile competente identifica o neconformitate, acestea trebuie să ia măsuri pentru a se asigura ca operatorul remediaza situaţia. Atunci când decid ce măsuri trebuie întreprinse, autorităţile competente trebuie să ţină cont de natura neconformitatii şi de constatările anterioare cu privire la neconformitate.
(2)Măsurile trebuie să includă, după caz:
a)impunerea unor proceduri de salubrizare sau a oricăror alte măsuri considerate necesare pentru a se asigura siguranţa hranei pentru animale ori siguranţa alimentelor şi conformitatea cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi al alimentelor, cu reguli privind sănătatea şi bunăstarea animalelor;
b)restrictia sau interzicerea punerii pe piaţa, importului ori exportului de hrana pentru animale, alimente sau animale;
c)monitorizarea şi, dacă este necesar, ordonarea retragerii de pe piaţa şi de la consumator şi/sau distrugerea hranei pentru animale sau a alimentelor;
d)autorizarea de a se utiliza hrana pentru animale sau alimente pentru alte scopuri decât cele pentru care acestea erau destinate iniţial;
e)suspendarea funcţionarii ori închiderea totală sau a unei părţi a întreprinderii respective, pe o perioadă de timp corespunzătoare;
f)suspendarea sau retragerea autorizării întreprinderii;
g)măsurile prevăzute la art. 19 privind transporturile ce provin din tari terţe;
h)orice alta măsura pe care autoritatea competentă o considera necesară.
(3)Autorităţile competente trebuie să transmită operatorului respectiv sau unui reprezentant al acestuia o notificare scrisă a deciziei acestora privind măsurile luate în conformitate cu alin. (1), împreună cu motivele deciziei.
(4)După caz, Autoritatea trebuie, de asemenea, sa notifice autorităţii competente a statului membru al Uniunii Europene expeditor decizia sa.
(5)Toate cheltuielile generate conform cu prezentul articol trebuie să fie suportate de operatorul responsabil cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi de către cel cu activitate în domeniul alimentar.
(6)Autoritatea trebuie să notifice Comisiei Europene, fără întârziere, prevederile aplicabile pentru încălcări ale legislaţiei în domeniul hranei pentru animale şi ale legislaţiei în domeniul alimentelor, precum şi orice alt amendament ulterior.
Pot fi stabilite măsuri de implementare necesare pentru a se asigura aplicarea uniforma a prezentei hotărâri, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene. Aceasta se aplică în special pentru:
a)delegarea atribuţiilor de control organismelor de control prevăzute la art. 5, atunci când aceste organisme de control functionau înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotărâri;
b)orice modificare cu privire la standardele prevăzute la art. 12 alin. (2);
c)neconformitatea prevăzută la art. 28 ce determina creşterea cheltuielilor ce rezultă din controale oficiale suplimentare;
d)cheltuielile generate în conformitate cu art. 51;
e)regulile referitoare la analizele microbiologice, fizice şi/sau chimice, efectuate în cadrul controalelor oficiale, în special în caz de suspiciune de risc şi incluzând supravegherea siguranţei produselor importate din tari terţe;
f)definirea a ceea ce se considera a fi hrana pentru animale de origine animala în scopul prezentei hotărâri.
Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentele reguli.
────────
la reguli
──────────
AUTORITĂŢI COMPETENTE
1.Diferite tehnici de control, cum ar fi audit, prelevare de probe şi inspecţii
2.Proceduri de control
3.Legislaţie în domeniul hranei pentru animale şi legislaţie în domeniul alimentelor
4.Diferitele etape de producere, prelucrare şi distribuţie şi riscurile posibile pentru sănătatea publică şi, după caz, pentru sănătatea animalelor, a plantelor şi pentru mediu
5.Evaluarea neconformitatii cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale şi cu legislaţia în domeniul alimentelor
6.Pericole la producerea hranei pentru animale şi a alimentelor
7.Evaluarea aplicării procedurilor HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point)
8.Sisteme de management, cum ar fi programe de asigurare a calităţii pe care întreprinderile cu activitate în domeniul hranei pentru animale şi cele cu activitate în domeniul alimentelor le aplica şi evaluarea acestora în măsura în care acestea sunt relevante pentru cerinţele legislaţiei în domeniul hranei pentru animale sau ale legislaţiei în domeniul alimentelor
9.Sisteme de certificare oficială
10.Planuri de contingenta pentru situaţii de urgenta ce includ comunicarea între Autoritate şi Comisia Europeană
11.Proceduri şi implicaţii legale ale controalelor oficiale
12.Examinarea unor materiale documentare scrise şi a altor înregistrări, inclusiv cele privind testarea competentei, acreditarea şi evaluarea riscului, ce pot fi relevante pentru evaluarea conformitatii cu legislaţia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislaţia în domeniul alimentelor. Aceasta poate include aspecte financiare şi comerciale
13.Orice alt domeniu, inclusiv sănătatea şi bunăstarea animalelor, pentru a asigura conformitatea controalelor oficiale cu prezenta hotărâre.
1.Organizarea autorităţilor competente şi relaţia dintre Autoritate şi autorităţile cărora aceasta le-a delegat responsabilităţi pentru a efectua controale oficiale
2.Relaţia dintre autorităţile competente şi organismele de control cărora acestea le-au delegat responsabilităţi privind controalele oficiale
3.O declaraţie privind obiectivele ce trebuie atinse
4.Sarcinile, responsabilităţile şi obligaţiile personalului
5.Proceduri de prelevare de probe, metode şi tehnici de control, interpretarea rezultatelor şi decizii în consecinţa
6.Programe de monitorizare şi de supraveghere
7.Asistenţa mutuala în cazul în care controalele oficiale solicita ca măsurile să fie luate de România sau de unul ori mai multe state membre ale Uniunii Europene
8.Măsuri ce trebuie să fie luate în urma controalelor oficiale
9.Cooperarea cu alte servicii sau departamente ce pot avea responsabilităţi relevante
10.Verificarea dacă metodele de prelevare de probe, metodele de analiza şi testele de detectare sunt corespunzătoare
11.Orice alta activitate sau informaţii solicitate pentru funcţionarea efectivă a controalelor oficiale.
────────
la reguli
──────────
CARACTERIZAREA METODELOR DE ANALIZA
(1)Metodele de analiza trebuie să fie caracterizate prin următoarele criterii:
a)acuratete;
b)aplicabilitate (matrice şi limitele concentratiilor);
c)limita de detectie;
d)limita de determinare;
e)precizie;
f)repetabilitate;
g)reproductibilitate;
h)recuperare;
i)selectivitate;
j)sensibilitate;
k)linearitate;
l)măsurarea marjei de eroare;
m)alte criterii ce pot fi selectate ca fiind necesare.
(2)Valorile preciziei la care se referă alin. (1) lit. e) trebuie să fie obţinute prin teste de verificare interlaboratoare, realizate în conformitate cu un protocol recunoscut internaţional (de exemplu: ISO 5725:1994 sau Protocolul armonizat internaţional IUPAC) sau pe baza unor teste de conformitate, atunci când au fost stabilite criteriile de performanţă pentru metodele analitice. Valorile reproductibilitatii şi repetabilitatii trebuie să fie exprimate într-o formă recunoscută internaţional (de exemplu, intervale de siguranţă de 95%, asa cum sunt definite de ISO 5725:1994 sau de IUPAC). Rezultatele testelor de verificare interlaboratoare trebuie să fie publicate sau accesibile fără restrictii.
(3)Trebuie să se acorde prioritate metodelor de analiza aplicabile unitar diferitelor grupuri de produse faţă de metodele ce se aplică numai produselor individuale.
(4)În situaţiile în care metodele de analiza pot fi validate în cadrul unui singur laborator, acestea ar trebui să fie apoi validate în conformitate cu, de exemplu, liniile directoare armonizate IUPAC sau atunci când au fost stabilite criteriile de performanţă pentru metode analitice, acestea trebuie să fie bazate pe teste de conformitate cu aceste criterii.
(5)Metodele de analiza adoptate în baza prezentei hotărâri trebuie să fie editate sub formele standard pentru metode de analiza recomandate de ISO.Anexa 3
────────
la reguli
──────────
ACTIVITĂŢI ŞI SUME MINIME
pentru stabilirea tarifelor privind controalele oficiale
asupra întreprinderilor naţionale
Secţiunea A Activităţi
Se percep tarife pentru următoarele activităţi:
1.activităţile cuprinse înOrdinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 21/2003pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare pentru comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animala, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 11 martie 2003, ce transpuneDirectiva nr. 89/662/CE, înOrdinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpuneDirectiva nr. 90/425/CE, înOrdinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 425/2002pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificarii sau uciderii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 9 decembrie 2002, ce transpuneDirectiva nr. 93/119/CE, înOrdinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 357/2001pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animale vii şi la produsele lor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 23 noiembrie 2001, ce transpuneDirectiva nr. 96/23/CE, pentru care autorităţile competente percep în mod curent tarife ce sunt conforme cuOrdinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 16/2003pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind finanţarea inspecţiilor şi controalelor veterinare efectuate asupra produselor destinate comerţului între statele membre ale Uniunii Europene şi România sau importului din tari terţe, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 10 martie 2003, ce transpuneDirectiva nr. 85/73/CE;
2.autorizarea întreprinderilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale.
Secţiunea B Sume minime
Autorităţile competente trebuie să perceapă cel puţin sumele minime pentru tarifele privind controalele referitoare la produsele din următoarea lista.
| a) carne de vită de la: | ||
| - bovine adulte: | 5 euro/animal; | |
| - tineret bovin: | 2 euro/animal; | |
| b) solipede şi ecvidee: | 3 euro/animal; | |
| c) carne de porc: animale cu greutatea carcasei: | ||
| - mai mică de 25 kg: | 0,5 euro/animal; | |
| - egală sau mai mare de 25 kg: | 1 euro/animal; | |
| d) carne de oaie şi carne de capră: animale cu greutatea carcasei: | ||
| - mai mică de 12 kg: | 0,15 euro/animal; | |
| - egală sau mai mare de 12 kg: | 0,25 euro/animal; | |
| e) carne de pasăre: | ||
| - găini şi bibilici | 0,005 euro/animal; | |
| - raţe şi gâşte: | 0,01 euro/animal; | |
| - curci: | 0,025 euro/animal; | |
| - carne de iepure de fermă: | 0,005 euro/animal. |
Pentru o tona de:
| a) | carne de vită, carne de viţel, carne de porc, carne de solipede/ecvidee, carne de oaie şi carne de capră: | 2 euro; | |
| b) | carne de pasăre şi carne de iepure de fermă: | 1,5 euro; | |
| c) | carne de vânat de fermă şi carne de vânat sălbatic: | ||
| - păsări vânat mic şi vânat terestru: | 1,5 euro; | ||
| - carne de ratite (struţ, emu, nandu): | 3 euro; | ||
| - carne de mistreţ şi de rumegătoare: | 2 euro. |
| a) | păsări vânat mic: | 0,005 euro/animal; | |
| b) | vânat mic terestru: | 0,01 euro/animal; | |
| c) | ratite: | 0,5 euro/animal; | |
| d) | mamifere terestre: | ||
| - mistreţ: | 1,5 euro/animal; | ||
| - rumegătoare: | 0,5 euro/animal. |
–1 euro/30 tone; şi
–0,5 euro/tona peste limita de 30 de tone.
–1 euro/tona pentru primele 50 de tone valorificate lunar;
–0,5 euro/tona peste limita de 50 de tone;
b)prima vânzare pe piaţa de peste:
–0,5 euro/tona pentru primele 50 de tone valorificate lunar;
–0,25 euro/tona peste limita de 50 de tone;
c)prima vânzare în cazul lipsei gradarii sau gradarii insuficiente pentru prospetime şi/sau dimensiune, în conformitate cu legislaţia naţionala care transpune legislaţia comunitara specifică ce stabileşte standarde comune de comercializare pentru anumite produse de pescuit:
–1 euro/tona pentru primele 50 de tone valorificate lunar;
–0,5 euro/tona peste limita de 50 de tone.
Tarifele percepute cu privire la speciile prevăzute de legislaţia comunitara transpusa în legislaţia naţionala ce stabileşte reguli detaliate pentru aplicarea standardelor comune de comercializare pentru anumite sortimente de peste proaspăt sau refrigerat nu trebuie să depăşească 50 de euro/transport.
Autorităţile competente trebuie să perceapă 0,5 euro/ tona pentru prelucrarea produselor de pescuit şi de acvacultura.
────────
la reguli
──────────
ACTIVITĂŢI ŞI SUME MINIME
pentru stabilirea tarifelor privind controalele oficiale asupra produselor şi animalelor vii introduse în România
Secţiunea A Activităţi sau controale
Activităţile sunt cele cuprinse înOrdinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 71/2003pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileşte principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele ce intră în România din tari terţe, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 12 martie 2003, ce transpuneDirectiva nr. 97/78/CE, înOrdinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 83/2003pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intră în România din tari terţe, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 12 martie 2003, ce transpuneDirectiva nr. 91/496/CE, pentru care autorităţile competente percep în mod curent tarife ce sunt conforme cuOrdinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 16/2003pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind finanţarea inspecţiilor şi controalelor veterinare efectuate asupra produselor destinate comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene sau importului din tari terţe, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 10 martie 2003, ce transpuneDirectiva nr. 85/73/CE.
Secţiunea B Tarife
Sumele minime ale tarifelor pentru controlul oficial la importul unui transport de carne sunt fixate la:
a)55 euro/transport până la 6 tone; b) 9 euro/tona până la 46 de tone; şi c) 420 euro/transport peste 46 de tone.
Tarife aplicabile produselor de pescuit importate (1) Tariful minim pentru controlul oficial la importul unui transport de produse de pescuit este fixat la: a) 55 euro/transport până la 6 tone; b) 9 euro/tona până la 46 de tone; şi c) 420 euro/transport peste 46 de tone.
(2)Valoarea prevăzută anterior pentru controlul oficial la importul unui transport de produse de pescuit transportate în vrac trebuie să fie: a) 600 euro/vas cu o incarcatura de produse de pescuit până la 500 de tone; b) 1.200 euro/vas cu o incarcatura de produse de pescuit până la 1.000 de tone; c) 2.400 euro/vas cu o incarcatura de produse de pescuit până la 2.000 de tone; d) 3.600 euro/vas cu o incarcatura de produse de pescuit mai mare de 2.000 de tone.
(3)Trebuie să se aplice prevederile prevăzute în anexa nr. 3 la Reguli privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformitatii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi cea pentru alimente şi cu regulile de sănătate şi de bunastare a animalelor, secţiunea B, cap. V, pct. a), în cazul produselor pescuite din mediul natural al acestora şi debarcate direct de către un vas de pescuit ce navighează sub pavilionul unei tari terţe.
Tarifele aplicabile produselor din carne şi carnii de pasare, vanat salbatic, iepure, vanat de ferma, subproduselor şi hranei de origine animala destinată animalelor (1) Tariful minim pentru controlul oficial la importul unui transport de produse de origine animala, altele decât cele prevăzute la cap. I şi II, sau al unui transport de subproduse de origine animala ori al unui transport de hrana pentru animale este fixat la: a) 55 euro/transport până la 6 tone; b) 9 euro/tona până la 46 de tone; şi c) 420 euro/transport peste 46 de tone.
(2)Valoarea prevăzută anterior pentru controlul oficial la importul unui transport de produse de origine animala, altele decât cele prevăzute la cap. I şi II, al unui transport de subproduse de origine animala sau al unui transport de hrana pentru animale, transportate în vrac, trebuie să fie: a) 600 euro/vas cu o incarcatura de produse până la 500 de tone; b) 1.200 euro/vas cu o incarcatura de produse până la 1.000 de tone; c) 2.400 euro/vas cu o incarcatura de produse până la 2.000 de tone; d) 3.600 euro/vas cu o incarcatura de produse mai mare de 2.000 de tone.
Valoarea tarifelor pentru controlul oficial la tranzitul de produse şi animale vii prin România este fixată la un nivel minim de 30 euro, crescută cu 20 euro/sfert de ora, pentru fiecare membru al personalului implicat în controale.
a)pentru bovine, ecvidee, porcine, ovine, caprine, păsări, iepuri, păsări vanat mic sau vanat terestru şi următoarele mamifere terestre: porc mistret şi rumegatoare, la:
–55 euro/transport până la 6 tone;
–9 euro/tona până la 46 de tone; şi
–420 euro/transport peste 46 de tone;
b)pentru animale din alte specii, la costul real de inspecţie exprimat pentru un animal sau pentru o tona importata, la:
–55 euro/transport până la 46 de tone; sau
–420 euro/transport peste 46 de tone.
(2)Poate fi aplicat un nivel mai scăzut al tarifelor pentru activităţile de import din anumite tari terţe, la solicitarea Autorităţii, însoţită de documente de sustinere corespunzătoare şi în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene referitoare la acest aspect.Anexa 5
────────
la reguli
──────────
CRITERII
ce trebuie să fie luate în considerare pentru calcularea tarifelor
1.Salariile personalului implicat în efectuarea controalelor oficiale
2.Costurile pentru personalul implicat în efectuarea controalelor, incluzând costuri pentru facilităţi, instrumente, echipamente, instruiri, călătorii şi costuri asociate
3.Costurile pentru analize de laborator şi prelevare de probe.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
