Decizie nr. 331 din 3 aprilie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) şi art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Floarea Grosu în Dosarul nr. 5.053/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se prezintă consilier juridic cu delegaţie la dosar pentru partea Consiliul Superior al Magistraturii, lipsesc autorul excepţiei şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că la dosar autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii nu se opune cererii de amânare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Curtea respinge cererea de amânare.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) şi art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004, considerând că aceasta nu este motivată conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Arată, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte texte de lege criticate este neîntemeiată. În acest sens, depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.053/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) şi art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Excepţia a fost ridicată de Floarea Grosu într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a constatat încetarea mandatului său în funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Târgu Mureş.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (2) şi alin. (3), precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul Superior al Magistraturii pe baza unei simple proceduri de selecţie. Aşa fiind, soluţionarea de către Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi cerinţei de imparţialitate, respectiv art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. Autorul excepţiei mai arată că dispoziţiile art. 35 raportate la dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 aduc atingere principiului independenţei judecătorilor, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie, deoarece ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt membri de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii şi participă la lucrările plenului având drept de vot în domeniul carierei judecătorilor. Prin prisma acestui argument subzistă şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care promovarea se dispune de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la care participă cu drept de vot ministrul justiţiei (membru al Guvernului) şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (numit la propunerea ministrului justiţiei). Totodată, se mai susţine că prevederile art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora Plenul Consiliului Superior al Magistraturii îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament, contravin dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, împrejurarea că promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul Superior al Magistraturii prin procedura de selecţie prevăzută de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi nu prin concurs nu aduce atingere imparţialităţii judecătorilor de la instanţa supremă. Totodată, dispoziţiile art. 35 raportate la dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 nu aduc atingere art. 124 alin. (3) din Constituţie, întrucât între Consiliul Superior al Magistraturii sau o parte din membrii acestui organism, fie ei chiar de drept, cum este cazul ministrului justiţiei sau procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare. Dispoziţiile art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 nu contravin prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, deoarece norma legală atacată este o normă de trimitere, care permite ca în condiţiile stabilite prin legi speciale, aprobate de Parlament, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii să îndeplinească alte atribuţii decât cele expres prevăzute la art. 35 lit. a)-e) din Legea nr. 317/2004 în legătură cu cariera judecătorilor şi procurorilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 nu aduce atingere dreptului părţilor la un proces echitabil şi nu încalcă principiul constituţional al unicităţii şi imparţialităţii justiţiei. Faptul că hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pot fi atacate cu recurs reprezintă o garanţie a respectării dreptului părţilor la un proces echitabil şi judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (3) şi art. 35 din Legea nr. 317/2004 şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 faţă de art. 124 alin. (3) din Constituţie, se constată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă sub niciun aspect independenţa judecătorului. Mai mult, independenţa justiţiei este garantată de dispoziţiile art. 125 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la inamovibilitatea judecătorului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului Consiliului Superior al Magistraturii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) şi art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 27 alin. (3): "Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi hotărârile secţiilor se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi.";

–Art. 29 alin. (7): "Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.";

–Art. 35: Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor:

a)propune Preşedintelui României numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari;

b)numeşte judecătorii stagiari şi procurorii stagiari, pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii;

c)dispune promovarea judecătorilor şi a procurorilor;

d)eliberează din funcţie judecătorii stagiari şi procurorii stagiari;

e)propune Preşedintelui României conferirea de distincţii pentru judecători şi procurori, în condiţiile legii;

f)îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament.";

–Art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004: "Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit funcţia de judecător în ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel, au obţinut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesională şi au o vechime în funcţia de judecător sau procuror de cel puţin 12 ani."

Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca aducând atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 61 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, art. 124 alin. (2) privitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi alin. (3) referitor la independenţa judecătorilor, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (1) din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. Aşa fiind, împrejurarea că promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de Consiliul Superior al Magistraturii prin procedura de selecţie prevăzută de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi nu prin concurs nu este de natură să aducă atingere imparţialităţii judecătorilor de la instanţa supremă.

Astfel, prin art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu sunt încălcate prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală şi nici cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, autorul excepţiei beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil desfăşurat în faţa unei instanţe imparţiale.

Totodată, dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu aduc atingere nici art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, acestea fiind adoptate în acord cu prevederile constituţionale ale art. 133 referitoare la structura Consiliului Superior al Magistraturii.

Curtea mai reţine că dispoziţiile art. 35 raportate la dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 dau expresie atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, aşa cum au fost acestea reglementate prin art. 134 din Legea fundamentală. Nu se poate reţine aşadar că prin acestea s-ar încălca prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie.

De altfel, modul în care legiuitorul constituant a înţeles să reglementeze compunerea Consiliului Superior al Magistraturii nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.

În sfârşit, dispoziţiile art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 sunt în concordanţă cu prevederile art. 134 alin. (4) din Legea fundamentală, potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei. Nu se aduce astfel atingere prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, deoarece reglementarea prin lege organică intră în competenţa sa exclusivă, iar regulamentul la care face referire textul de lege criticat este adoptat în aplicarea legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) şi art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Floarea Grosu în Dosarul nr. 5.053/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu