privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete
(1)Prezenta norma sanitară veterinara stabileşte condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete destinate consumului uman, provenită de la animale domestice din următoarele specii: bovine, incluzând speciile Bubalus bubalis şi Bison bison, porcine, ovine, caprine şi solipede domestice.
(2)Prezenta norma sanitară veterinara nu se aplică transarii şi depozitarii de carne proaspăta, realizate în magazine cu vânzarea en detail sau în clădiri adiacente punctelor de vânzare, în cazul în care transarea şi depozitarea sunt realizate exclusiv în scopul vânzării directe şi nemijlocite către consumatori.
(3)Prezenta norma sanitară veterinara se aplică fără a aduce atingere normei sanitare veterinare specifice cu privire la producerea şi comercializarea carnii tocate şi carnii preparate.
(4)Prezenta norma sanitară veterinara nu afectează nici una dintre restricţiile impuse în cazul vânzării cu amănuntul a carnii de solipede, stabilite conform procedurii naţionale.
În sensul prezentei norme sanitare veterinare se înţelege prin:
a)carne - toate părţile proprii consumului uman provenite de la animalele domestice din speciile bovine, incluzând speciile Bubalus bubalis şi Bison bison, porcine, ovine, caprine şi solipede;
b)carne proaspăta - carnea care nu a fost supusă nici unui alt tratament decât celui prin frig pentru a se asigura conservarea acesteia; în această categorie se include şi carnea ambalata prin vacuumare sau în atmosfera controlată;
c)carne separată mecanic - carnea obţinută prin separarea mecanică de pe oase, exclusiv cea de pe oasele capului şi de pe extremitatile membrelor sub articulatiile carpiene şi tarsiene, iar în cazul porcinelor şi de pe vertebrele coccigiene, destinată numai fabricării produselor din carne prin prelucrare în unităţi autorizate, în conformitate cu art. 6 din Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate ce reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne;
d)carcasa - corpul întreg al unui animal tăiat, după sangerare, îndepărtarea extremitatilor membrelor la nivelul articulatiilor carpiene şi tarsiene, precum şi după eviscerare, îndepărtarea capului, cozii şi glandei mamare, iar în cazul animalelor din speciile bovine, ovine, caprine şi solipede, după jupuire. Totuşi, în cazul carcaselor de porcine destinate unui tratament, în conformitate cu Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate ce reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne, capul şi picioarele pot rămâne ataşate la semicarcase;
e)organe - carnea proaspăta, alta decât cea care aparţine carcasei, asa cum este definită la lit. d), chiar dacă aceasta rămâne legată natural de carcasa;
f)viscere - organele din cavitatea toracica, abdominala şi pelviana, incluzând traheea şi esofagul;
g)medic veterinar oficial - medicul veterinar oficial desemnat de autoritatea veterinara competenţa;
h)ţara exportatoare - statul din care se expediază carne proaspăta;
i)ţara de destinaţie - statul membru al Uniunii Europene sau România, către care se expediază, în regim reciproc, carne proaspăta;
j)mijloc de transport - părţile rezervate încărcăturii din vehicule auto, feroviare, aeriene, navale sau containerele pentru transportul pe uscat, pe mare ori aerian;
k)unitate - abator, unitate de transare, depozit frigorific, autorizate, sau o întreprindere ce grupează mai multe astfel de unităţi;
l)preambalare - protecţia carnii proaspete prin utilizarea unui prim ambalaj sau a unui container iniţial în contact direct cu carnea proaspăta, precum şi ambalajul iniţial sau containerul ca atare;
m)ambalare - introducerea carnii proaspete preambalate într-un al doilea ambalaj, precum şi ambalajul însuşi;
n)tăiere specială de urgenta - taierea dispusă de medicul veterinar oficial ca urmare a accidentarii animalelor sau a unor tulburări de ordin fiziologic şi functionale ale acestora. Taierea specială de urgenta poate avea loc în afară abatorului dacă medicul veterinar oficial considera ca transportul animalelor este imposibil sau provoacă acestora o suferinta suplimentară;
o)centru de reambalare - un atelier sau un depozit în care carnea ambalata destinată comercializării este reasamblata şi/sau reambalata;
p)autoritate veterinara centrala - autoritatea veterinara centrala, reprezentată de Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor;
q)autoritate veterinara competenţa - autoritatea veterinara centrala, autoritatea veterinara judeteana şi a municipiului Bucureşti, reprezentată de direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi autoritatea veterinara locală, reprezentată de circumscripţia sanitară veterinara pentru controlul alimentelor şi circumscripţia sanitară veterinara zonala, cu atribuţii în domeniul supravegherii şi controlului sanitar veterinar.
(1)Autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca:
A. Carcasele, semicarcasele întregi sau tăiate în cel mult trei bucăţi, precum şi sferturile de carcasa:
a)au fost obţinute într-un abator care întruneşte condiţiile stabilite la cap. I şi II ale anexei nr. 1, autorizat şi supravegheat în conformitate cu art. 11;
b)provin de la animale de macelarie inspectate antemortem de către medicul veterinar oficial, în conformitate cu cap. VI al anexei nr. 1, şi au fost evaluate, ca rezultat al unei astfel de inspecţii, apte pentru tăiere, în sensul prezentei norme sanitare veterinare;
c)au fost obţinute în condiţiile de igiena prevăzute la cap. V şi VII ale anexei nr. 1;
d)au fost inspectate post-mortem de către medicul veterinar oficial, în conformitate cu cap. VIII al anexei nr. 1, şi nu prezintă nici o modificare, cu excepţia leziunilor traumatice care au survenit cu puţin înaintea tăierii sau a modificărilor ori malformatiilor localizate, cu condiţia să se fi stabilit, dacă este necesar prin teste de laborator corespunzătoare, ca aceste leziuni, malformatii sau modificări nu fac carcasa şi organele improprii sau periculoase pentru consumul uman;
e)poarta o marca de sănătate în conformitate cu cap. XI al anexei nr. 1;
f)sunt însoţite pe durata transportului de:
1.până la aderarea României la Uniunea Europeană, certificatul de sănătate emis de medicul veterinar oficial în momentul încărcării, care este stabilit prin procedura naţionala, este întocmit într-o singura fila ce poate conţine una sau mai multe pagini şi este redactat în limba română şi cel puţin în limba sau în limbile oficiale ale tarii de destinaţie. Ulterior certificatul de sănătate va corespunde ca forma şi conţinut modelului prezentat în anexa nr. 5, cu respectarea condiţiilor menţionate anterior;
2.un document comercial de însoţire care trebuie să fie emis de unitatea de expediere. Pe lângă menţiunile prevăzute la pct. 50 al cap. X al anexei nr. 1, trebuie să poarte numărul de autorizare veterinara, iar în cazul carnii congelate, luna şi anul de congelare. Pentru carnea destinată Finlandei şi Suediei, acesta trebuie să garanteze provenienţă dintr-o unitate supusă unui program de control conform art. 6 alin. (3), iar modelul certificatului de sănătate aplicabil după aderarea României la Uniunea Europeană va fi cel prevăzut în anexa nr. 4. Documentul de însoţire trebuie să fie păstrat de către destinatar pentru ca acesta să poată fi prezentat la cererea autorităţii competente. Datele computerizate trebuie să fie imprimate la cererea autorităţii sus-menţionate;
3.un certificat de sănătate în conformitate cu prevederile cap. XI al anexei nr. 1, în cazul carnii provenite dintr-un abator situat într-o regiune sau zona supusă restrictiilor ori al carnii ce urmează a fi expediată într-un mijloc de transport sigilat de un stat membru al Uniunii Europene în România sau de România către un stat membru al Uniunii Europene, după tranzitarea printr-o ţara terta. La cererea autorităţii veterinare centrale a tarii de destinaţie - un stat membru al Uniunii Europene sau România - atestarea sănătăţii trebuie să fie furnizată atunci când carnea este destinată exportului către o ţara terta după prelucrare. Costurile implicate de o astfel de atestare vor fi suportate de operatori;
g)sunt depozitate în conformitate cu cap. XIV al anexei nr. 1, după inspecţia post-mortem, în condiţii de igiena, în unităţi autorizate conform art. 11 şi supravegheate în conformitate cu cap. X al anexei nr. 1;
h)sunt transportate în condiţii de igiena în conformitate cu cap. XV al anexei nr. 1.
B. Bucăţile sau părţile mai mici decât cele la care se referă lit. A şi carnea dezosata, ambalata sau nu:
a)sunt transate ori dezosate sau ambalate într-o unitate de transare care întruneşte condiţiile stabilite în cap. I şi III ale anexei nr. 1, autorizata şi supravegheată în conformitate cu art. 11;
b)sunt transate ori dezosate sau ambalate în conformitate cu cap. IX al anexei nr. 1 şi provin din:
1.carne proaspăta care întruneşte condiţiile stabilite la lit. A, cu excepţia celor la care se referă lit. h), şi care este transportată în conformitate cu cap. XV al anexei nr. 1; sau
2.carne proaspăta importata din tari terţe în conformitate cu Norma sanitară veterinara stabilind principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în România din ţările terţe;
c)au fost depozitate în condiţiile prevăzute la cap. XIV al anexei nr. 1, în unităţi autorizate în conformitate cu art. 11 şi supravegheate conform prevederilor cap. X al anexei nr. 1;
d)au fost controlate de medicul veterinar oficial în conformitate cu prevederile cap. X al anexei nr. 1;
e)întrunesc cerinţele de preambalare şi ambalare stabilite la cap. XII al anexei nr. 1;
f)întrunesc cerinţele prevăzute la lit. A.c), e), f) şi h).
C. Organele provin dintr-un abator autorizat sau o unitate de transare autorizata. Organele nedetasate de carcasa trebuie să îndeplinească prevederile lit. A şi B. Organele trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la lit. B.
D. Carnea proaspăta care a fost depozitata în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare într-un depozit frigorific, autorizat de autoritatea veterinara competenţa, şi care nu a fost supusă după aceasta nici unei manipulari, cu excepţia celei în legătură cu depozitarea:
a)întruneşte condiţiile prevăzute la lit. A.c), e), g) şi h), precum şi cele menţionate la lit. B şi C sau este carne proaspăta importata din tari terţe, în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare stabilind principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în România din ţările terţe;
b)este însoţită în timpul transportului către locul de destinaţie de documentul comercial de însoţire sau de certificatul de sănătate la care se referă lit. A.f). În acest caz numărul de autorizare veterinara al depozitului frigorific trebuie să fie menţionat pe documentul comercial de însoţire.
(i)În cazul în care carnea urmează să fie însoţită de un certificat de sănătate, acesta trebuie să fie emis de către medicul veterinar oficial pe baza certificatelor de sănătate ataşate transportului de carne proaspăta când aceasta a fost depozitata şi trebuie, în cazul importului, să se precizeze originea carnii proaspete.
E. Carnea proaspăta produsă conform prezentei norme sanitare veterinare, care a fost depozitata într-un depozit frigorific autorizat al unei tari terţe, în conformitate cu Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate şi inspecţie veterinara după importul în România din tari terţe de bovine şi porcine şi carne proaspăta provenită de la acestea, sub control vamal, şi care nu a fost după aceea supusă nici unei manipulari, cu excepţia celei în legătură cu depozitarea:
a)întruneşte condiţiile prevăzute la lit. A, B şi C;
b)întruneşte garanţiile specifice privind controlul şi certificarea respectării condiţiilor de depozitare şi transport;
c)este însoţită de un certificat de sănătate care corespunde modelului stabilit conform procedurii naţionale. Garanţiile specifice privind controlul, certificarea respectării cerinţelor de depozitare şi transport şi emiterea certificatului de sănătate trebuie să fie adoptate conform procedurii naţionale.
F. (1) Carnea proaspăta al carei ambalaj a fost îndepărtat şi care urmează să fie reambalata în alta unitate decât cea în care a fost prima data ambalata:
a)trebuie să întrunească condiţiile prevăzute la lit. A, B, C şi D;
b)trebuie să fie scoasa din ambalajul sau şi reambalata într-un centru de reambalare care îndeplineşte condiţiile prevăzute la cap. I al anexei nr. 1 şi este autorizat şi supravegheat în concordanta cu art. 11. (2) Totuşi, fără a aduce atingere condiţiilor de sănătate animala, alin. (1) nu se va aplica:
a)carnii proaspete destinate altor utilizări decât consumului uman;
b)carnii proaspete destinate expoziţiilor, studiilor sau analizelor speciale, cu condiţia ca prin controlul oficial să se ofere garanţia ca aceasta carne nu este utilizata pentru consumul uman şi ca, atunci când expozitia s-a terminat sau când studiile ori analizele speciale au fost efectuate, carnea, cu excepţia celei utilizate pentru scopurile analizelor, este distrusa;
c)carnii proaspete destinate exclusiv aprovizionarii organizaţiilor internaţionale.
(1)Autoritatea veterinara centrala poate, prin derogare de la prevederile art. 3, să permită comercializarea carnii proaspete provenite din abatoarele care nu întrunesc condiţiile specificate în cap. I şi II ale anexei nr. 1, pe teritoriul naţional, dacă aceste unităţi îndeplinesc următoarele condiţii:
a)abatoarele în cauza trebuie:
1.sa nu taie mai mult de 20 de unităţi vita mare pe săptămâna, cu un maxim de 1.000 de unităţi vita mare pe an;
2.să respecte condiţiile anexei nr. 1 cap. V, VII, XIV pct. 66, lit. a), b) şi d), pct. 67 şi cap. XV pct. 69, cu excepţia cerinţelor referitoare la importul de carne proaspăta, şi să respecte şi cerinţele pct. 71, 72 şi 73 din aceeaşi anexa;
3.sa îndeplinească cerinţele anexei nr. 2;
4.sa notifice autorităţii veterinare competente, înaintea momentului tăierii, numărul şi originea animalelor, pentru a permite acesteia să efectueze inspecţia ante-mortem, în conformitate cu prevederile cap. VI din anexa nr. 1, fie în ferma, fie la abator;
b)managerul abatorului, proprietarul sau reprezentantul sau trebuie să ţină un registru cu:
1.intrările de animale în unitate şi ale produselor de abator ce sunt livrate;
2.controalele efectuate;
3.rezultatele acestor controale;
4.aceste informaţii vor fi comunicate autorităţii competente la cererea acesteia;
c)medicul veterinar oficial sau un asistent poate efectua inspecţia post-mortem, în conformitate cu prevederile cap. VII pct. 32 şi cap. VIII din anexa nr. 1.
1.Atunci când carnea prezintă leziuni sau modificări, inspecţia post-mortem trebuie să fie efectuată de către medicul veterinar oficial.
2.Medicul veterinar oficial sau asistentul aflat sub responsabilitatea sa trebuie să monitorizeze permanent conformitatea cu regulile de igiena stabilite la cap. V şi VII ale anexei nr. 1.
(2)În limita celor 1.000 de unităţi vita mare la care se referă alin. (1) lit. a) pct. 1, autoritatea veterinara poate acorda derogări de la limita saptamanala stabilită de acesta, pentru a se tine seama de necesitatea de a tăia miei şi iezi în perioada dinaintea sarbatorilor religioase, cu condiţia ca medicul veterinar oficial să fie prezent în momentul tăierii, astfel încât cerinţele de igiena să fie respectate, iar carnea respectiva sa nu fie congelata înainte de comercializare. (3) 1. Numărul maxim de animale prevăzut la alin. (1) lit. a) pct. 1 poate fi aplicat proprietarilor individuali care taie pe propria răspundere, în momente diferite din săptămâna, în unităţi care respecta următoarele condiţii:
a)proprietarul întreprinderii sau orice altă persoană care foloseşte aceasta unitate a primit o instruire specifică, recunoscută de autoritatea veterinara competenţa, privind igiena producţiei;
b)animalele ce urmează a fi tăiate aparţin proprietarului unităţii sau macelarului care lucrează ori au fost cumpărate de aceştia pentru a întruni condiţiile la care se referă lit. d);
c)carnea este produsă în unităţi care întrunesc cerinţele anexei nr. 2;
d)producţia trebuie să fie limitată la unităţile de aprovizionare care aparţin macelarilor la care se referă lit. b) şi la vânzarea pe loc către consumator sau către colectivitatile locale.
2.Atunci când se insumeaza mai multe tăieri individuale, numărul maxim prevăzut la alin. (1) lit. a) pct. 1 poate fi crescut cu 30 de unităţi vita mare pe săptămâna şi 1.500 de unităţi vita mare pe an pentru abatoarele ce întrunesc condiţiile stabilite la lit. a). Autoritatea veterinara centrala trebuie să transmită Comisiei Europene lista unităţilor ce beneficiază de aceste prevederi.
(4)Conform procedurii naţionale, autoritatea veterinara competenţa este autorizata să aplice cerinţele alin. (1) pentru abatoarele situate în regiuni defavorizate datorită unor constrângeri geografice speciale sau afectate de dificultăţi de aprovizionare şi care nu manipuleaza mai mult de 2.000 de unităţi vita mare pe an. (5) 1. Autoritatea veterinara centrala poate acorda derogări, în concordanta cu anexa nr. 2, în cazul unităţilor de transare care nu sunt situate într-o unitate autorizata şi care nu produc mai mult de 5 tone de carne dezosata pe săptămâna sau echivalentul ei în carne cu os.
2.Prevederile anexei nr. 1 cap. V şi VII pct. 38 şi ale cap. IX, cu excepţia cerinței pentru temperatura sălii de transare, stabilită la pct. 46 lit. c) şi pct. 48 din cap. X al aceleiaşi anexe, trebuie să se aplice operaţiunilor de transare şi depozitare în unităţile de mai sus.
(6)Carnea ce provine din unităţi la care se referă prezentul articol şi care a fost considerată proprie pentru consumul uman, având în vedere condiţiile de igiena şi de sănătate stabilite prin prezenta norma sanitară veterinara, trebuie să fie marcată printr-o ştampila naţionala care nu poate fi confundata cu ştampila comunitara şi trebuie, în special, sa nu fie ovala. Totuşi aceasta ştampila nu este necesară pentru bucăţile de carne care nu sunt ambalate.
(7)Autoritatea veterinara centrala poate, de asemenea, sa acorde derogări de la cerinţele minime ale cap. I din anexa nr. 1 pentru depozitele frigorifice de capacitate mica în care sunt depozitate numai carnea ambalata şi alte alimente.
(8)Abatoarele care beneficiază de derogarile prevăzute în prezentul articol vor fi supuse inspecţiei efectuate de autoritatea veterinara competenţa.
(1)Autoritatea veterinara centrala va comunică Comisiei Europene lista întreprinderilor la care se referă art. 1 din Norma sanitară veterinara privind condiţiile pentru acordarea unor derogări temporare şi limitate de la regulile de sănătate specifice privind producerea şi comercializarea carnii proaspete şi lista întreprinderilor pentru care sunt stabilite limite de timp, pentru aplicarea prezentului articol.
(2)Autoritatea veterinara competenţa poate acorda timpul suplimentar necesar pentru a se conformă prevederilor prezentei norme sanitare veterinare unui abator care solicită o derogare, în conformitate cu art. 2 din Norma sanitară veterinara privind condiţiile pentru acordarea unor derogări temporare şi limitate de la regulile de sănătate specifice privind producerea şi comercializarea carnii proaspete, şi care poate demonstra ca a început să se conformeze condiţiilor prezentei norme sanitare veterinare, dar care nu poate, din motive independente de acesta, sa întrunească limitele de timp stabilite iniţial.
(3)Atunci când o unitate înregistrată în conformitate cu art. 4 este supusă unor modificări pe baza unui plan de restructurare autorizat de autoritatea veterinara competenţa, în scopul obţinerii autorizării în conformitate cu art. 11, aceasta poate determina cantităţile comercializate de unitatea în cauza, în relaţie directa cu progresele tehnice.
(4)În transpunerea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea veterinara centrala va specifică maniera în care sancţiunile prevăzute la art. 10 şi la art. 2 alin. (2) din Norma sanitară veterinara privind condiţiile pentru acordarea unor derogări temporare şi limitate de la regulile de sănătate specifice privind producerea şi comercializarea carnii proaspete se vor aplica în cazul unităţilor care nu îşi îndeplinesc toate angajamentele asumate în vederea acordării derogarii temporare, inclusiv al celor care nu respecta termenul stabilit la acordarea derogarilor.
(1)Autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca medicul veterinar oficial declara improprii pentru consumul uman:
a)carnea de la animale:
1.la care, fără a aduce atingere prevederilor anexei C la Norma sanitară veterinara privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene pentru unele animale vii şi produse de origine animala, a fost diagnosticata una dintre următoarele boli: actinobaciloza sau actinomicoza generalizata, cărbune emfizematos, tuberculoza generalizata, limfadenita generalizata, morva, rabie, tetanos, salmoneloza acuta, bruceloza acuta, rujet, botulism, septicemie, piemie, toxiemie sau viremie;
2.care prezintă leziuni acute de bronhopneumonie, pleurezie, peritonita, mastita, artrita, pericardita, enterita sau meningoencefalomielita, depistate printr-o inspecţie detaliată, completată posibil de un examen bacteriologic şi o determinare a reziduurilor substanţelor cu un efect farmacologic. Totuşi, atunci când rezultatele acestor examene speciale sunt favorabile, carcasele vor fi declarate proprii pentru consumul uman după ce părţile improprii pentru consum au fost indepartate;
3.afectate de următoarele boli parazitare: sarcosporidioza generalizata vizibila macroscopic, cisticercoza generalizata, trichineloza;
4.moarte, fatate moarte sau moarte intrauterin;
5.tăiate prea ţinere şi a căror carne este edematoasa;
6.care prezintă semne de emaciere sau anemie avansată;
7.care prezintă tumori multiple, abcese sau rani grave în diferite zone ale carcasei sau în diferite viscere;
b)carnea de la animale:
1.care au prezentat o reactie pozitiva sau neconcludenta la tuberculina şi la care o examinare efectuată conform pct. 41 lit. g) din cap. VIII al anexei nr. 1 a evidenţiat numai leziuni tuberculoase localizate într-un număr de organe sau un număr de zone ale carcasei. Totuşi, atunci când o leziune tuberculoasa a fost evidenţiată în nodulii limfatici ai aceluiaşi organ sau într-o parte a carcasei, numai organul afectat sau partea carcasei şi nodulii limfatici asociaţi trebuie să fie declaraţi improprii pentru consumul uman;
2.care au reactionat pozitiv sau neconcludent la bruceloza confirmată prin leziuni care indica o infectie acuta. Dacă o astfel de leziune a fost evidenţiată la nivelul ugerului, tractusul genital şi sangele trebuie, cu toate acestea, să fie declarate improprii pentru consumul uman;
c)părţile de carcase care prezintă semne de infiltratii seroase sau infiltratii hemoragice, abcese localizate ori contaminare localizata; organe şi viscere cu leziuni patologice de origine infectioasa, parazitara sau traumatica;
d)carnea care este febrila, prezintă modificări intense şi persistente cu referire la culoare, miros, consistenta sau gust;
e)atunci când medicul veterinar oficial este convins ca o carcasa sau un organ este afectat de limfadenita cazeoasa sau de orice alta inflamatie purulenta şi ca inflamatia menţionată nu este generalizata sau asociata cu emacierea:
1.orice organ şi nodulul sau limfatic asociat, dacă afectiunea menţionată exista la suprafaţa sau în structura acelui organ sau nodul limfatic;
2.în toate cazurile pentru care pct. 1 nu se aplică, portiunile cu leziuni şi părţile adiacente pe care medicul veterinar oficial le considera afectate, având în vedere vârsta şi gradul de dezvoltare a leziunii, în sensul că o leziune veche şi bine incapsulata poate să fie considerată inactiva;
f)carnea ce provine din toaletarea plagii de sangerare;
g)în cazul în care medicul veterinar oficial este convins ca întreaga carcasa ori o parte a carcasei sau orice organ este afectat de orice alta boala ori afectiune, altele decât cele la care se referă punctele precedente, întreaga carcasa şi organele sau zone ale acestora pot fi considerate corespunzătoare;
h)carcasele ale căror organe nu au fost supuse unei inspecţii post-mortem;
i)sangele unui animal a cărui carne a fost declarata improprie pentru consumul uman, în conformitate cu punctele precedente, şi sangele contaminat cu conţinut stomacal sau orice alta substanţa;
j)carnea ce provine de la animale cărora li s-au administrat:
1.substantele interzise de Norma sanitară veterinara privind interzicerea unor substanţe având acţiune hormonala şi orice substanţe având acţiune tireostatica şi de Norma sanitară veterinara care interzice unele substanţe ce au o acţiune hormonala pentru creşterea efectivelor de ferma;
2 produse susceptibile să facă carnea periculoasa sau dăunătoare pentru sănătatea umană şi pentru care va trebui să fie luată o decizie conform procedurii naţionale;
3.substanţe tenderizante pentru fragezire;
k)carnea ce conţine reziduuri de substanţe autorizate în concordanta cu excepţiile prevăzute la art. 4 din Norma sanitară veterinara privind interzicerea unor substanţe având acţiune hormonala şi orice substanţe având acţiune tireostatica şi la art. 2 şi 7 din Norma sanitară veterinara care interzice unele substanţe ce au o acţiune hormonala pentru creşterea efectivelor de ferma, reziduuri de produse medicamentoase, antibiotice, pesticide sau alte substanţe care sunt dăunătoare ori susceptibile să facă consumul de carne proaspăta periculos sau daunator pentru sănătatea umană, dacă astfel de reziduuri au depăşit nivelul permis stabilit de Norma sanitară veterinara privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi alţi contaminanti în produsele de origine animala, precum şi de Norma sanitară veterinara privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor;
l)carnea contaminata sau cu modificări pentru care se stabilesc măsuri în conformitate cu procedura naţionala;
m)ficatul şi rinichii animalelor în vârsta de peste 2 ani din regiunile în care programele pentru supraveghere, în conformitate cu Norma sanitară veterinara privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi alţi contaminanti în produsele de origine animala, au evidenţiat prezenta metalelor grele în mediu;
n)carnea care, fără a aduce atingere legislaţiei aplicabile în domeniul ionizarii, a fost tratata cu radiatii ionizante sau ultraviolete;
o)carnea care emite un miros sexual pronunţat.
(2)Amendamentele sau modificările alin. (1) pot fi adoptate, în special pentru tuberculoza, bruceloza şi salmoneloza, în conformitate cu procedura naţionala.
(3)În privinta salmonelei şi în funcţie de măsurile la care se referă alin. (2) trebuie să se aplice următoarele exigente pentru carnea destinată Finlandei şi Suediei:
a)transportul de carne să fie supus unui test microbiologic prin prelevarea de probe în unitatea de origine;
b)testul prevăzut la lit. a) nu se efectuează pentru transporturile de carne destinate unei unităţi în scopul pasteurizarii, sterilizarii sau pentru un tratament ce are un efect echivalent;
c)testul prevăzut la lit. a) nu va fi efectuat pentru carnea ce provine dintr-o unitate care este supusă unui program recunoscut ca echivalent cu cel la care se referă alin. (4) prin aplicarea procedurii naţionale.
(4)Garanţiile prevăzute la alin. (3) se vor aplica numai după aprobarea de către Comisia Europeană a unui program operational prezentat de Finlanda şi Suedia.
(1)Autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca:
a)fără a aduce atingere prevederilor art. 6 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi art. 6 alin. (2), carnea proaspăta de porc sau carnea de cal la care se referă art. 3, dacă nu a fost testata pentru trichineloza, conform anexei nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind examenul pentru decelarea Trichinellei spiralis în carnea proaspăta derivata de la porcinele domestice după importul din tari terţe, este supusă tratamentului prin frig, în concordanta cu anexa nr. 4 la norma sanitară veterinara menţionată anterior;
b)carnea provenită de la animalele menţionate la pct. 1, 2 şi 3 ale prezentei litere poarta marca specială prevăzută în anexa nr. 6 şi este supusă unui tratament conform Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne:
1.porci masculi utilizaţi pentru reproducţie;
2.porci criptorhidieni şi hermafroditi;
3.fără a aduce atingere prevederilor art. 6 alin. (1) lit. o), porcii masculi necastrati cu o greutate a carcasei de peste 80 kg, cu excepţia cazului în care unitatea este capabilă sa garanteze prin intermediul unei metode recunoscute prin procedura naţionala sau, în absenta unei astfel de metode, printr-o metoda recunoscută de către autoritatea veterinara competenţa respectiva, ca acele carcase care emit un pronunţat miros de vier pot fi identificate;
c)carnea separată mecanic este supusă unui tratament termic în conformitate cu norma menţionată la lit. b);
d)după îndepărtarea părţilor improprii pentru consum, carnea proaspăta şi organele de la animale cu o infestare localizata cu Cysticercus bovis sau Cysticercus cellulosae sunt supuse unui tratament prin frig, folosindu-se o metoda recunoscută conform procedurii naţionale;
e)carnea provenită de la animale care au fost supuse tăierii speciale de urgenta poate fi autorizata numai pentru consum uman pe piaţa locală şi numai dacă următoarele condiţii au fost îndeplinite:
1.exploatatia de origine nu este supusă restrictiilor de poliţie sanitară;
2.înainte de tăiere animalele au fost supuse unei inspecţii ante-mortem de către medicul veterinar oficial, conform art. 3 alin. (1) lit. A. a) şi b);
3.animalele au fost asomate înainte de tăiere, sangerate şi posibil eviscerate pe loc; medicul veterinar oficial poate să renunţe la asomare şi sa autorizeze, în cazuri speciale, impuscarea;
4.animalele tăiate şi sangerate sunt transportate cat de repede posibil după tăiere la un abator autorizat, în conformitate cu prezenta norma sanitară veterinara şi în condiţii de igiena corespunzătoare. Atunci când animalele tăiate nu pot fi aduse într-o ora la un astfel de abator, acestea trebuie să fie transportate într-un container sau mijloc de transport care asigura o temperatura între 0°C şi +4°C. Dacă eviscerarea nu a fost efectuată la momentul tăierii, aceasta poate fi efectuată în maximum trei ore după tăiere; dacă eviscerarea este efectuată pe loc, viscerele trebuie să fie trimise la abator cu carcasa;
5.în timpul transportului la abator animalele tăiate sunt însoţite de un certificat emis de medicul veterinar oficial care a dispus taierea, prin care se atesta rezultatul favorabil al inspecţiei ante-mortem, momentul tăierii şi natura oricărui tratament administrat animalelor, iar dacă se considera corespunzător, rezultatul inspecţiei viscerelor; acest certificat trebuie să corespundă unui model ce urmează a fi elaborat în conformitate cu procedura naţionala;
6.carcasele provenite de la animalele tăiate sunt astfel manipulate încât sa nu între în contact cu carcasele şi organele destinate pentru consumul uman, până când inspecţia post-mortem, efectuată în concordanta cu art. 3 alin. (1) lit. A. a) şi d) şi completata atunci când este cazul de o examinare bacteriologica, nu le identifica ca fiind în întregime sau parţial proprii pentru consumul uman;
f)carnea provenită dintr-o zona supusă restrictiilor de sănătate a animalelor este supusă unor reguli specifice care urmează a fi determinate de la caz la caz, conform procedurii naţionale;
g)tratamentul prevăzut la punctele precedente se efectuează în întreprinderea de origine sau în orice alta întreprindere desemnată de medicul veterinar oficial;
h)carnea trebuie să fie marcată cu o ştampila naţionala care nu poate fi confundata cu ştampila comunitara şi, în special, nu trebuie să fie ovala.
(1)Autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca:
a)carnea declarata improprie pentru consumul uman poate fi clar deosebită de carnea declarata proprie pentru consumul uman;
b)carnea declarata improprie pentru consumul uman este tratata conform Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 504/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea condiţiilor sanitare veterinare pentru înlăturarea şi prelucrarea deşeurilor animale, comercializarea lor şi prevenirea agenţilor patogeni din furajele care conţin produse de origine animala sau peste, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 1 februarie 2002. (2) Regulile detaliate pentru aplicarea prezentului articol vor fi determinate conform procedurii naţionale, dacă este necesar.
(1)a) Fără a aduce atingere prevederilor Normei sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi alţi contaminanti în produsele de origine animala, animalele sau carnea acestora trebuie să fie supusă unei examinari pentru reziduuri, atunci când medicul veterinar oficial suspecteaza prezenta acestora ca urmare a inspecţiei de sănătate.
b)Aceasta examinare va detecta reziduurile atât pentru substantele care au acţiune farmacologica, cat şi pentru produsele de metabolism ale acestora, precum şi pentru alte substanţe transmise carnii şi care se considera a fi dăunătoare sănătăţii publice.
c)Dacă aceasta carne examinata prezintă urme de reziduuri în cantităţi care depăşesc limitele permise, aceasta trebuie să fie declarata improprie pentru consumul uman.
d)Examenele pentru determinarea reziduurilor trebuie să fie efectuate conform metodelor autorizate care sunt recunoscute ştiinţific, în special cele stabilite de regulile comunitare sau de alte standarde internaţionale.
e)Evaluarea rezultatelor obţinute este posibila prin utilizarea metodelor de referinţa stabilite conform procedurii naţionale.
f)În conformitate cu procedura naţionala, cel puţin un laborator de referinţa va fi desemnat de autoritatea veterinara centrala să efectueze examinarea pentru reziduuri.
(2)Autoritatea veterinara centrala va solicita Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar sa determine limitele de toleranta pentru substantele transmise carnii care sunt susceptibile a fi dăunătoare pentru sănătatea publică, altele decât cele stabilite de legislaţia comunitara specifică referitoare la fixarea nivelurilor maxime pentru reziduurile de pesticide la animale şi furaje de origine animala, precum şi cea care stabileşte o procedură comunitara pentru determinarea limitelor maxime pentru reziduurile medicamentelor veterinare în produse şi hrana de origine animala.
(1)Autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure de:
a)prezenta permanenta a cel puţin unui medic veterinar oficial într-un abator autorizat conform art. 11, în tot cursul inspecţiilor ante-mortem şi post-mortem;
b)prezenta cel puţin o dată pe zi a unui medic veterinar oficial într-o unitate de transare autorizata în concordanta cu prevederile prezentului articol, în timpul procesului de producţie, pentru a controla condiţiile de igiena ale acestei unităţi şi înregistrarea intrărilor şi iesirilor de carne proaspăta din unitate;
c)prezenta permanenta a unui medic veterinar oficial într-un depozit frigorific şi într-un centru de ambalare autorizat.
(2)Medicul veterinar oficial poate fi asistat pentru realizarea următoarelor operaţiuni de personal auxiliar care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea şi responsabilitatea acestuia, în vederea executării următoarelor operaţiuni:
a)inspecţia ante-mortem, rolul auxiliarilor fiind de a face controlul iniţial privind animalele şi de a executa activităţi exclusiv practice;
b)inspecţia post-mortem, cu condiţia ca medicul veterinar oficial să aibă posibilitatea sa supravegheze la faţa locului munca efectuată de personalul auxiliar;
c)controlul de sănătate a carnii transate şi depozitate;
d)inspecţia şi supravegherea unităţilor autorizate în conformitate cu art. 11. (3) Numărul maxim de personal auxiliar care poate asista medicul veterinar oficial pentru realizarea atribuţiilor sale trebuie să fie stabilit de autoritatea veterinara centrala. Numărul personalului trebuie să fie destul de limitat pentru a da posibilitatea medicului veterinar oficial sa exercite supravegherea eficienta a inspecţiei post-mortem.
(4)Numai persoanele care îndeplinesc cerinţele prevăzute în anexa nr. 3 pot fi numite ca personal auxiliar după un test organizat de către autoritatea veterinara competenţa.
(5)Pentru a se asigura asistenţa la care se face referire anterior, personalul auxiliar va face parte din echipa de inspecţie sub controlul şi responsabilitatea medicului veterinar oficial. El trebuie să fie independent de unitate. Autoritatea veterinara centrala stabileşte componenta echipei de inspecţie pentru fiecare unitate, astfel încât medicul veterinar oficial să poată supraveghea operaţiunile prevăzute mai sus.
(6)Reguli detaliate ce reglementează asistenţa la care se referă prezentul articol, în măsura în care este necesar, vor fi determinate conform procedurii naţionale.
(1)Autoritatea veterinara centrala trebuie să elaboreze o lista a unităţilor autorizate, altele decât cele la care se referă art. 4, fiecare unitate având un număr de autorizare veterinara. Lista trebuie trimisa Comisiei Europene.
(2)Unităţile de transare la care se referă cap. V pct. 19 alin. (2) lit. b) din anexa nr. 1 trebuie, de asemenea, să fie supuse autorizării în conformitate cu Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate ce reglementează comerţul cu carne proaspăta de pasare. Atunci când aceasta lista a unităţilor de transare va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, se va face referire la o astfel de autorizare specială.
(3)Autoritatea veterinara centrala nu trebuie să autorizeze o unitate dacă nu este convinsa ca aceasta este conformă cu prezenta norma sanitară veterinara.
(4)Atunci când s-a constatat ca igiena este necorespunzătoare şi atunci când măsurile prevăzute la cap. VIII pct. 41 lit. A. f) din anexa nr. 1 s-au dovedit a fi insuficiente pentru a se remedia situaţia, autoritatea veterinara competenţa va suspenda temporar autorizaţia pentru activitatea în cauza sau întreaga activitate a unităţii respective.
(5)Dacă managerul unităţii, proprietarul sau reprezentantul sau nu remediaza deficientele constatate, în perioada stabilită de autoritatea veterinara competenţa, aceasta trebuie să retragă autorizaţia, după caz, pentru activitatea în cauza sau pentru întreaga activitate a unităţii respective.
(6)Autoritatea veterinara competenţa va tine seama în acest caz de concluziile inspecţiei efectuate în conformitate cu art. 12. Comisia Europeană va fi informată cu privire la suspendarea sau retragerea autorizaţiei. (7) a) Managerul unităţii, proprietarul sau reprezentantul sau trebuie, în conformitate cu alin. (9) lit. b), să efectueze controale regulate privind starea de igiena pe fluxul tehnologic din aceasta unitate, inclusiv controale microbiologice.
b)Controalele trebuie să cuprindă ustensilele, utilajele şi instalaţiile din toate etapele de producţie şi, dacă este necesar, produsele.
c)Managerul unităţii, proprietarul sau reprezentantul sau trebuie să fie în măsura ca la cererea autorităţii veterinare competente sa informeze medicul veterinar oficial despre natura, frecventa şi rezultatele controalelor efectuate în acest sens, împreună cu numele laboratorului unde a efectuat testarile.
d)Natura controalelor, frecventa acestora, precum şi metodele de prelevare şi metodele pentru examinarea bacteriologica vor fi stabilite conform procedurii naţionale. (8) a) Managerul unităţii, proprietarul sau reprezentantul sau trebuie să stabilească un program de instruire a personalului, care să permită muncitorilor sa cunoască şi să aplice normele de igiena adaptate la structura producţiei.
b)Medicul veterinar oficial responsabil de unitate trebuie să fie implicat în planificarea şi implementarea acestui program. (9) a) Inspecţia şi supravegherea unităţilor trebuie să fie efectuate sub responsabilitatea medicului veterinar oficial care poate fi asistat de către personalul auxiliar pentru realizarea sarcinilor practice.
b)Medicul veterinar oficial trebuie să aibă întotdeauna acces în toată unitatea pentru a se asigura ca aceasta este conformă cu prezenta norma sanitară veterinara şi, atunci când exista un dubiu în ceea ce priveşte originea carnii sau a animalelor tăiate, verifica documentele contabile care îi permit sa stabilească originea acestora.
c)Medicul veterinar oficial trebuie să analizeze în mod regulat rezultatele controalelor prevăzute la alin. (7). Acesta poate, pe baza analizei prezentate, să efectueze examene microbiologice suplimentare pe fluxul tehnologic sau privind produsele.
d)Rezultatul acestor analize va fi înscris într-un raport ale cărui concluzii şi recomandări vor fi notificate managerului unităţii, proprietarului sau reprezentantului sau, care va remedia deficientele observate, în perioada stabilită, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de igiena.
(1)Autoritatea veterinara centrala va incredinta Institutului de Igiena şi Sănătate Publică Veterinara sarcina de a colecta şi a face utile rezultatele inspecţiilor ante-mortem şi post-mortem efectuate de medicul veterinar oficial cu privire la diagnosticul bolilor transmisibile la om.
(2)Atunci când este diagnosticata o astfel de boala, rezultatele examenelor trebuie să fie comunicate cat mai repede posibil autorităţilor veterinare competente responsabile pentru supravegherea efectivului din care au provenit animalele.
(3)Autoritatea veterinara centrala va trimite Comisiei Europene informaţii privind anumite boli şi, în special, cazurile în care au fost diagnosticate boli transmisibile la om.
(4)Autoritatea veterinara centrala, actionand în conformitate cu procedura naţionala, va adopta reguli detaliate pentru aplicarea acestui articol şi, în special:
a)frecventa cu care informaţiile trebuie să fie înaintate acesteia;
b)tipul de informaţii;
c)bolile pentru care se transmit informaţiile;
d)procedurile pentru monitorizarea, prelucrarea şi utilizarea informaţiilor.
Experţii veterinari ai Comisiei Europene pot, în măsura în care este necesar, sa să asigure de aplicarea uniforma a prezentei norme sanitare veterinare şi în cooperare cu autoritatea veterinara centrala efectuează controale ad-hoc în România. Prin verificarea unui număr reprezentativ de unităţi aceştia pot, de asemenea, sa verifice dacă autorităţile competente controlează conformitatea unităţii cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea veterinara centrala pe teritoriul căreia se efectuează controalele va furniza experţilor toată asistenţa necesară pentru ca aceştia să-şi îndeplinească misiunea. Comisia Europeană va informa autoritatea veterinara centrala despre rezultatele controalelor efectuate.
Conform procedurii naţionale:
a)autoritatea veterinara centrala poate acorda derogări de la prevederile cap. II pct. 14 lit. c) şi pct. 2, 3, 4 din cap. VIII pct. 42 lit. A pct. 2 şi ale cap. IX pct. 46 lit. d) din anexa nr. 1, la cererea autorităţii competente, atunci când sunt furnizate garanţii similare. Aceste derogări trebuie să stabilească condiţii de sănătate care sunt cel puţin echivalente celor din anexa nr. 1;
b)se poate decide asupra cerinţelor suplimentare adaptate situaţiei specifice dintr-un anumit judeţ, cu referire la unele boli susceptibile sa pună în pericol sănătatea publică;
c)se poate decide asupra condiţiilor speciale pentru autorizarea întreprinderilor situate în pieţe en gros.
(1)Fără a aduce atingere prevederilor specifice ale prezentei norme sanitare veterinare, medicul veterinar oficial sau autoritatea veterinara competenţa va efectua orice controale veterinare pe care le considera oportune, atunci când se suspecteaza că nu este respectata legislaţia veterinara sau exista dubiu ca aceasta carne este proprie pentru consum uman.
(2)Autoritatea veterinara centrala va lua toate măsurile administrative sau penale corespunzătoare pentru a penaliza orice încălcare a legislaţiei veterinare, în special atunci când se constată că certificatele sau documentele elaborate nu corespund stării actuale a carnii, mărcile de identificare nu sunt conforme cu reglementările în vigoare, carnea nu a fost prezentată pentru inspecţie sau ca aceasta carne nu a fost utilizata în scopul destinat iniţial.
Anexele la prezenta norma sanitară veterinara pot fi modificate de autoritatea veterinara centrala pentru a le adapta progreselor în tehnologie.
Regulile stabilite de Norma sanitară veterinara privind controalele veterinare referitoare la comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale şi produse animaliere se vor aplica în special controalelor la origine, organizării şi urmăririi controalelor ce urmează a fi efectuate de către ţara de destinaţie şi măsurilor de protecţie ce urmează a fi aplicate.
(1)Autoritatea veterinara centrala va pune în aplicare legi, reglementări şi prevederi administrative pentru îndeplinirea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare într-o perioadă ce va fi stabilită ulterior. Autoritatea veterinara centrala va informa Comisia Europeană despre adoptarea şi punerea în aplicare a acestor prevederi legislative.
(2)Atunci când autoritatea veterinara centrala adopta aceste măsuri, ele vor conţine o referire directa la prezenta norma sanitară veterinara sau va fi însoţită de astfel de referinţe cu ocazia publicării oficiale.
(1)Autoritatea veterinara centrala poate adopta acte legislative sau prevederi administrative suplimentare necesare prezentei norme sanitare veterinare, pentru a se asigura aplicarea şi conformitatea cu prevederile acesteia.
(2)Autoritatea veterinara centrala va lua măsurile administrative sau penale adecvate pentru a pedepsi orice violare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(3)Autoritatea veterinara centrala poate modifica, completa sau abroga total ori parţial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(4)Atunci când autoritatea veterinara centrala adopta prevederile menţionate la alineatele precedente, trebuie să se facă o referire expresă la prezenta norma sanitară veterinara.
Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.
la norma sanitară veterinara
Unităţile trebuie să asigure cel puţin:
1.în spaţiile în care carnea proaspăta este produsă, prelucrata sau depozitata şi în zonele şi coridoarele prin care carnea proaspăta este transportată:
a)pavimente impermeabile şi necorodabile, uşor de curatat şi de dezinfectat, cu panta de inclinare care să permită scurgerea apei spre gurile de canalizare prevăzute cu gratar necorodabil şi sifon de pardoseala cu clopot, pentru a preveni difuzarea mirosurilor neplacute şi refularea apelor uzate. Totuşi:
1.în cazul spaţiilor la care se referă cap. II pct. 14 lit. d) şi f), cap. III pct. 15 lit. a) şi cap. IV pct. 16 lit. a), colectarea apei în canalele prevăzute cu gratare şi sifoane nu este necesară, iar în cazul spaţiilor la care se referă cap. IV pct. 16 lit. a), este suficient un dispozitiv cu care apa poate fi uşor îndepărtată;
2.în cazul spaţiilor la care se referă cap. IV pct. 17 lit. a), precum şi în zonele şi coridoarele prin care carnea proaspăta este manipulata şi transportată, este suficient un paviment impermeabil şi neputrescibil;
b)pereţi durabili, netezi, impermeabili, acoperiţi cu materiale uşor lavabile şi de culoare deschisă până la înălţimea de cel puţin 2 metri şi de cel puţin 3 metri în spaţiile de tăiere. În spaţiile de refrigerare şi congelare, precum şi în depozite pereţii trebuie să fie acoperiţi cu materiale uşor lavabile de culoare deschisă cel puţin până la înălţimea de depozitare. Imbinarea dintre perete şi podea trebuie să fie rotunjita sau finisata similar, cu excepţia spaţiilor la care se referă cap. IV pct. 17 lit. a);
c)uşi construite din sau acoperite în totalitate cu material rezistent, necorodabil, neted şi impermeabil;
d)izolaţii din materiale rezistente, neputrescibile, necorodabile şi inodore;
e)ventilaţie eficienta şi, acolo unde este cazul, o buna exhaustare a aburilor;
f)iluminare corespunzătoare naturala sau artificiala care nu modifica culorile;
g)tavan curat şi uşor de curatat sau un acoperis prevăzut cu izolatie care îndeplineşte aceste condiţii;
2.a) cat mai aproape de punctele de lucru, un număr suficient de facilităţi pentru curatarea şi dezinfectarea mainilor şi pentru curatarea ustensilelor cu apa calda. Robinetele nu trebuie să fie acţionate manual. Pentru spalarea mainilor aceste facilităţi trebuie să aibă apa curenta calda şi rece sau premixata la temperatura adecvată, precum şi substanţe pentru spalare, dezinfecţie şi mijloace igienice de uscare a mainilor;
b)facilităţi pentru sterilizarea ustensilelor de lucru, prevăzute cu apa calda la temperatura minima de +82°C;
3.dispozitive contra dăunătorilor, montate la toate comunicările cu exteriorul;
4.a) instrumente şi utilaje de lucru cum ar fi: mese de transare, mese cu suprafeţe de transare detasabile, containere, benzi transportoare şi ferastraie confectionate din materiale rezistente la coroziune care să nu modifice aspectul şi calităţile carnii, uşor de curatat şi de dezinfectat. Suprafeţele care intră în contact cu carnea sau care pot intră în contact cu carnea, inclusiv imbinarile şi sudurile acestora, trebuie să fie menţinute netede. Utilizarea carnii proaspete ambalate igienic;
b)utilaje şi accesorii rezistente la coroziune care întrunesc cerinţele de igiena pentru:
1.manipularea carnii;
2.containerele de depozitare a carnii astfel încât nici carnea şi nici containerele sa nu vina în contact cu pavimentele sau pereţii;
c)facilităţi, inclusiv rampe special amenajate şi echipate pentru recepţia şi expedierea carnii, pentru manipularea igienica şi protecţia carnii în timpul încărcării şi descărcării;
d)containere speciale etanse şi necorodabile, cu capac şi sistem de închidere, pentru colectarea carnii confiscate, care să nu permită persoanelor neautorizate sa extraga conţinutul, sau spaţiu închis special destinat pentru astfel de carne, atunci când cantitatea de carne impune acest lucru sau când aceasta carne nu este evacuata la terminarea fiecărei zile de lucru. Atunci când o astfel de carne este îndepărtată prin sistem pneumatic, acesta trebuie să fie astfel construit şi instalat pentru a se evita orice risc de contaminare a carnii proaspete;
e)spaţii separate pentru depozitarea în condiţii de igiena a materialelor pentru preambalare şi ambalare, atunci când astfel de activităţi sunt efectuate în unitate;
5.instalaţii de refrigerare pentru a menţine temperatura interna a carnii la nivelul stabilit de prezenta norma sanitară veterinara. Aceste instalaţii trebuie să fie prevăzute cu sisteme de colectare şi drenare a apei de condensare, fără vreo posibilitate de contaminare a carnii;
6.sistem de asigurare a apei potabile sub presiune presurizata, numai în sensul Normei sanitare veterinare referitoare la calitatea apei destinate consumului uman. Totuşi utilizarea apei nepotabile este autorizata în cazuri excepţionale pentru producerea de vapori, stingerea incendiilor şi racirea instalaţiilor de refrigerare, cu condiţia ca instalarea conductelor în acest scop sa nu permită utilizarea acestei ape în alte scopuri şi sa nu prezinte nici un risc de contaminare a carnii proaspete. Conductele de apa nepotabila trebuie să se distinga clar de cele utilizate pentru apa potabilă;
7.sistem de asigurare cu apa potabilă calda, în sensul Normei sanitare veterinare referitoare la calitatea apei destinate consumului uman;
8.sisteme de evacuare a dejectiilor lichide şi solide, cu respectarea condiţiilor de igiena;
9.spaţiu special amenajat, echipat corespunzător pentru utilizarea exclusiva de către serviciul veterinar, sau, în cazul depozitelor la care se referă cap. IV pct. 17, facilităţi corespunzătoare;
10.facilităţi ce permit desfăşurarea în mod eficient, în orice moment a inspecţiei veterinare prevăzute în norma sanitară veterinara;
11.un număr suficient de vestiare cu pereţi şi pavimente netede, impermeabile, uşor lavabile, dotate cu spalatoare de mâini, duşuri şi toalete cu jet de apa, amenajate şi echipate astfel încât sa protejeze partea curata a clădirii de contaminare. Toaletele nu trebuie să se deschidă direct către spaţiile de lucru. Dusurile nu sunt necesare în depozitele frigorifice care primesc şi expediază numai carne proaspăta ambalata igienic. Spalatoarele de mâini trebuie să aibă apa curenta calda şi rece sau apa premixata la temperatura necesară, materiale pentru spalarea şi dezinfectarea mainilor şi mijloace igienice pentru uscarea mainilor. Robinetele spalatoarelor nu vor fi acţionate cu mana sau cu bratul. Trebuie sa existe un număr suficient de astfel de spalatoare lângă toalete;
12.loc şi facilităţi adecvate pentru curatarea şi dezinfectarea mijloacelor de transport pentru carne, cu excepţia depozitelor frigorifice ce primesc şi depozitează numai carnea proaspăta ambalata igienic. Abatoarele trebuie să posede amplasament şi amenajări distincte pentru mijloacele de transport folosite pentru animale. Totuşi aceste locuri şi facilităţi nu sunt obligatorii, dacă exista prevederi care solicită ca mijloacele de transport să fie curatate şi dezinfectate în facilităţile autorizate oficial;
13.spaţii sau un loc sigur pentru depozitarea detergentilor, dezinfectantelor şi a substanţelor similare.
14.Suplimentar faţă de condiţiile generale, abatoarele trebuie să dispună cel puţin de:
a)adapost corespunzător sau, în cazul în care climatul permite, boxe de asteptare pentru animale; pereţii şi pavimentul acestora trebuie să fie rezistenti, impermeabili şi uşor de curatat şi de dezinfectat; aceste facilităţi trebuie să fie dotate cu instalaţii pentru adaparea animalelor şi, dacă este necesar, pentru furajarea acestora; trebuie să fie prevăzute cu sistem de drenare a dejectiilor la canalizare;
b)spaţii pentru tăiere suficient de mari pentru ca activitatea ce urmează a fi desfăşurată să se efectueze în condiţii corespunzătoare. În abatoarele în care se taie porci şi alte specii de animale trebuie să existe un spaţiu special destinat pentru taierea porcilor. Totuşi un astfel de spaţiu special nu este necesar dacă taierea diferitelor specii are loc în diferite momente, iar în acest caz oparirea, depilarea, curatarea şi flambarea trebuie să fie efectuate în spaţii speciale care sunt clar separate de linia de tăiere fie printr-un spaţiu deschis de cel puţin 5 metri, fie printr-un paravan de cel puţin 3 metri înălţime;
c)spaţii separate suficient de mari şi rezervate exclusiv pentru:
1.golirea şi curatarea stomacurilor şi intestinelor. Nu vor fi necesare spaţii separate dacă operaţiunile tehnologice la nivelul stomacurilor sunt efectuate cu un echipament mecanic cu circuit închis, dotat cu un sistem corespunzător de ventilaţie şi indeplinind următoarele condiţii:
a)utilajul trebuie să fie instalat şi sa funcţioneze astfel încât operaţiunea pentru separarea intestinelor de stomac, vidarea şi curatarea stomacurilor să se efectueze igienic. Utilajul trebuie să fie amplasat într-un spaţiu special care este clar separat printr-un paravan de carnea proaspăta şi care pleacă de la paviment; are o înălţime de cel puţin 3 metri şi imprejmuieste întreaga zona în care sunt efectuate aceste operaţiuni, dacă astfel de operaţiuni sunt efectuate în abator. În plus, în cazul porcinelor aceasta prevedere se va aplica şi pentru prevenirea contaminarii carnii proaspete şi a organelor;
b)proiectarea şi funcţionarea acestui utilaj trebuie să prevină eficient orice posibilitate de contaminare a carnii proaspete;
c)instalarea unui ventilator care să elimine mirosurile şi orice risc de contaminare prin aerosoli;
d)utilajul trebuie să fie echipat cu un dispozitiv care permite evacuarea în circuit închis a apelor reziduale şi a conţinutului gastric la un sistem de drenare;
e)circuitul urmat de stomacuri către şi de la utilaj trebuie să fie net separat şi la distanta de circuitul urmat de alta carne proaspăta. Imediat după ce au fost golite şi curatate, stomacurile trebuie să fie indepartate într-o maniera igienica;
f)stomacurile nu trebuie să fie manipulate de personalul care lucrează cu carnea proaspăta. Personalul care manipuleaza stomacurile nu trebuie să aibă acces la carnea proaspăta;
2.prelucrarea intestinelor şi a stomacurilor, dacă aceasta este efectuată în abator, se poate realiza spaţiul la care se referă lit. c) pct. 1, cu condiţia evitării contaminarii incrucisate;
3.prelucrarea şi curatarea organelor, altele decât cele la care se referă punctul precedent, incluzând un spaţiu separat pentru depozitarea capetelor la o distanta suficient de mare de alte organe, în cazul în care aceste operaţiuni sunt efectuate în abator şi nu se executa pe linia de tăiere;
4.depozitarea pieilor prelucrate, a coarnelor, a ongloanelor şi a parului de porc, în cazul în care acestea nu sunt indepartate direct din abator în ziua tăierii, în containere închise ermetic, până la îndepărtarea lor;
d)spaţiu separat pentru ambalarea organelor, dacă acest lucru este realizat în abator;
e)grajduri cu posibilităţi de închidere sau, dacă clima permite, soproane situate într-un loc special amenajat, cu drenare separată a dejectiilor provenite de la animalele bolnave sau suspecte; spaţii speciale care se pot închide, rezervate pentru taierea unor astfel de animale, depozitarea carnii aflate sub sechestru sanitar veterinar şi a celei declarate improprie pentru consumul uman. Aceste spaţii rezervate pentru taierea acestor animale nu sunt necesare într-o unitate neautorizata de autoritatea veterinara competenţa sau atunci când o astfel de tăiere este realizată la sfârşitul taierilor normale, cu condiţia să se ia toate măsurile pentru a preveni contaminarea carnii declarate proprie pentru consumul uman. În acest caz spaţiile trebuie să fie curatate şi dezinfectate în mod special sub supravegherea medicului veterinar oficial înainte de a fi utilizate din nou pentru taierea animalelor sanatoase;
f)spaţii de frig suficient de mari, echipate cu linii aeriene şi/sau montaje rezistente la coroziune, amplasate astfel încât sa prevină contactul carnii proaspete cu pavimentele şi pereţii;
g)mijloace de a controla accesul în şi din abator;
h)o separare neta între zonele de lucru curate şi cele murdare ale clădirii, astfel încât să se protejeze zonele curate de contaminare;
i)utilaje prin care, după asomare, prelucrarea să poată fi efectuată, în măsura în care este posibil, pe animalul suspendat. În nici un caz animalul suspendat nu trebuie să vina în contact cu pavimentul în timpul prelucrării;
j)sisteme aeriene pentru manipularea ulterioară a carnii;
k)zona specială pentru depozitarea baligarului, dacă acesta rămâne în incinta abatorului;
l)spaţii suficient de mari şi dotate adecvat pentru decelarea Trichinellei spiralis, atunci când examinarea este efectuată în unitate.
15.Suplimentar faţă de condiţiile generale, unităţile de transare trebuie să aibă cel puţin:
a)spaţii de frig suficient dimensionate pentru conservarea carnii, iar atunci când carnea ambalata este depozitata în unitate, este necesar un spaţiu frigorific separat. Carnea neambalata se poate depozita într-un astfel de spaţiu frigorific numai după igienizarea acestuia;
b)un spaţiu pentru transare, dezosare şi preambalare, dotat cu un termometru cu înregistrare sau un teletermometru cu înregistrare;
c)un spaţiu pentru ambalare, atunci când aceasta operaţiune este efectuată în unitatea de transare, numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la cap. XII pct. 63;
d)un spaţiu pentru depozitarea materialelor de preambalare şi ambalare, atunci când astfel de operaţiuni sunt efectuate în unitatea de transare.
16.Suplimentar faţă de condiţiile generale, depozitele frigorifice în care carnea proaspăta este depozitata în conformitate cu cap. XIV pct. 66 lit. a) trebuie să posede cel puţin:
a)spaţii de răcire şi refrigerare suficient de mari, care sunt uşor de curatat şi dezinfectat, în care carnea proaspăta poate fi depozitata la temperatura prevăzută la pct. 66;
b)termometru cu înregistrare sau teletermometru cu înregistrare pentru fiecare spaţiu de depozitare.
17.Suplimentar faţă de condiţiile generale, depozitele frigorifice în care carnea proaspăta este stocata în conformitate cu cap. XIV pct. 66 lit. d) trebuie să aibă cel puţin:
a)spaţii de răcire şi refrigerare suficient de mari, care sunt uşor de curatat, în care carnea proaspăta poate fi depozitata la temperatura prevăzută la pct. 66 lit. g);
b)termometru cu înregistrare sau teletermometru cu înregistrare pentru fiecare spaţiu de depozitare.
18.Atât personalul, cat şi spaţiile şi utilajele din unităţi trebuie să aibă un grad de curăţenie absolută:
a)personalul care manipuleaza carnea proaspăta neambalata sau ambalata ori care lucrează în spaţii şi zone în care astfel de carne este manipulata, ambalata sau transportată trebuie să poarte în special mijloace de protecţie totală a parului, cizme şi haine de lucru în culori deschise, curate şi uşor de curatat, iar când este necesar, fulare, sorturi sau alte haine de protecţie. Personalul angajat pentru taierea animalelor, producerea sau manipularea carnii trebuie să primească echipament de lucru curat la începutul fiecărei zile de lucru, pe care îl schimba ori de câte ori este necesar în timpul zilei de lucru, trebuie să-şi spele şi să-şi dezinfecteze mâinile de mai multe ori în timpul unei zile de lucru şi de fiecare data când activitatea este reluată. Persoanele care au fost în contact cu animale bolnave sau cu carne infectata trebuie imediat să-şi spele cu grija mâinile şi bratele cu apa calda şi apoi să le dezinfecteze. Fumatul este interzis în spaţiile de lucru, de depozitare, pe rampele de recepţie şi expediţie, pe coridoare, precum şi în alte zone prin care este transportată carnea proaspăta;
b)nici un animal nu poate fi introdus în unitate, cu excepţia, în cazul abatoarelor, a animalelor destinate tăierii şi a animalelor folosite la diverse activităţi în curtea acestora. Rozatoarele, insectele şi alte vietuitoare indezirabile trebuie distruse sistematic;
c)utilajele şi ustensilele folosite pentru prelucrarea carnii vor fi ţinute curate şi într-o stare buna de întreţinere. Acestea vor fi curatate cu grija şi dezinfectate de mai multe ori în timpul unei zile de lucru, la sfârşitul zilei de lucru şi înainte de a fi reutilizate sau când au fost murdarite.
19.a) Spaţiile, ustensilele şi echipamentele de lucru nu trebuie să fie utilizate în alte scopuri decât pentru prelucrarea carnii proaspete sau a carnii de vanat de crescatorie, autorizata în conformitate cu Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate publică şi sănătate a animalelor ce afectează producerea şi comercializarea carnii de iepure şi a carnii de vanat de crescatorie.
b)Aceasta restrictie nu se va aplica:
1.utilajelor de transport utilizate în spaţiile la care se referă pct. 17 lit. a), atunci când carnea este ambalata;
2.transarii carnii de pasare sau a carnii de vanat salbatic, a carnii de iepure sau producerii carnii preparate, cu condiţia ca astfel de operaţiuni să fie efectuate în timpi diferiţi faţă de transarea carnii proaspete sau a carnii de vanat de crescatorie la care se referă lit. a), iar sala de transare să fie complet curatata şi dezinfectata înainte de a fi refolosita pentru transarea carnii proaspete sau a carnii de vanat de crescatorie.
c)Instrumentele pentru transarea carnii trebuie să fie utilizate numai pentru carnea transata.
20.Carnea şi containerele pentru carne nu trebuie să vina în contact direct cu pardoseala.
21.Apa potabilă se utilizează în toate scopurile; totuşi apa industriala poate fi utilizata în cazuri excepţionale pentru producerea aburului, cu condiţia ca instalarea conductelor în acest scop sa nu permită utilizarea acestei ape în alte scopuri şi sa nu prezinte pericol de contaminare a carnii proaspete. În plus apa industriala poate fi utilizata în cazuri excepţionale pentru racirea instalaţiilor de refrigerare. Conductele de apa industriala trebuie să fie clar deosebite de conductele utilizate pentru apa potabilă.
22.Este interzisă răspândirea rumegusului sau a oricărei alte substanţe similare pe paviment, în spaţiile de lucru şi de depozitare a carnii proaspete.
23.Detergentii, substantele dezinfectante şi substantele cu acţiune similară se folosesc astfel încât utilajele, ustensilele şi carnea proaspăta sa nu fie afectate. Utilizarea acestora trebuie să fie urmată de limpezire cu apa potabilă.
24.Persoanele susceptibile sa contamineze carnea nu trebuie să manipuleze carnea proaspăta sau sa lucreze efectiv cu aceasta. Când se recruteaza persoane care urmează sa lucreze şi sa manipuleze carne proaspăta, li se va solicita sa ateste printr-un certificat medical că nu exista nici un impediment pentru o astfel de angajare. Supravegherea medicală a unor astfel de persoane va fi reglementată de legislaţia naţionala în vigoare.
25.a) Animalele trebuie să fie supuse inspecţiei antemortem la mai puţin de 24 de ore de la sosirea lor în abator şi mai puţin de 24 de ore înainte de tăiere. În plus medicul veterinar oficial poate solicita inspecţia în orice moment.
b)Managerul unităţii, proprietarul sau reprezentantul sau trebuie să faciliteze operaţiunile pentru realizarea inspecţiilor de sănătate ante-mortem şi, în special, orice manipulare care este considerată necesară de către medicul veterinar oficial.
c)Fiecare animal care urmează a fi tăiat trebuie să poarte o marca de identificare ce permite autorităţii veterinare competente sa determine originea acestuia.
26.a) Medicul veterinar oficial trebuie să efectueze inspecţia ante-mortem în conformitate cu reglementările în vigoare, în condiţii de dotare şi de luminozitate corespunzătoare.
b)Medicul veterinar oficial trebuie să verifice respectarea prevederilor în vigoare cu privire la bunăstarea animalelor.
27.Inspecţia trebuie să determine:
a)dacă animalele suferă de o boala care este transmisibila la om sau la animale ori dacă acestea prezintă simptome sau starea generală indica posibilitatea apariţiei unei astfel de boli;
b)dacă animalele prezintă simptomele unei boli sau ale unei tulburări a funcţiilor lor generale, susceptibilă să facă carnea improprie pentru consum uman; de asemenea, trebuie să se acorde atenţie oricăror simptome care indica faptul ca animalelor li s-au administrat substanţe cu efecte farmacologice sau ca acestea au consumat orice alte substanţe care pot face carnea nociva pentru sănătatea publică;
c)dacă animalele sunt obosite, agitate sau accidentate.
28.a) Animalele obosite sau agitate trebuie să se odihneasca cel puţin 24 de ore, în afară de cazul când medicul veterinar oficial decide altfel.
b)Animalele în cazul cărora una dintre bolile la care se referă pct. 27 lit. a) şi b) a fost diagnosticata nu trebuie să fie tăiate pentru consumul uman.
c)Taierea animalelor suspecte ca suferă de una dintre bolile la care se referă pct. 27 lit. a) şi b) trebuie să fie amânată. Aceste animale trebuie să fie supuse unei examinari amanuntite pentru stabilirea diagnosticului.
d)Atunci când inspecţia post-mortem este necesară pentru a stabili diagnosticul, medicul veterinar oficial va solicita ca animalele respective să fie tăiate separat sau la sfârşitul tăierii normale. Aceste animale vor fi supuse inspecţiei amanuntite post-mortem, completată, dacă medicul veterinar oficial considera acest lucru necesar pentru confirmarea bolii, cu un examen bacteriologic corespunzător şi o determinare a reziduurilor substanţelor cu efect farmacologic care se presupune ca au fost administrate pentru a trata starea patologica observata.
29.Animalele introduse la tăiere trebuie să fie sacrificate imediat, iar operaţiunile de sangerare, jupuire, depilare, toaletare şi eviscerare trebuie să fie efectuate astfel încât să se evite orice contaminare a carnii.
30.Sangerarea trebuie să fie completată; sangele destinat consumului uman trebuie să fie colectat în recipiente perfect curate. Sangele nu trebuie să fie omogenizat cu mana, ci numai cu instrumente care întrunesc condiţiile de igiena.
31.Jupuirea imediata şi completa este obligatorie, cu excepţia porcilor, fără a aduce atingere derogarii prevăzute la cap. VIII pct. 41 lit. D.a). Porcinele, dacă nu sunt jupuite, trebuie imediat depilate. În acest scop pot fi folosite substanţe pentru depilare, cu condiţia ca carcasele să fie după aceea spalate riguros cu apa potabilă.
Totuşi jupuirea capetelor de manzat şi bovine nu este necesară, cu condiţia ca acestea să fie manipulate în asa fel încât să se evite orice contaminare a carnii proaspete.
32.Eviscerarea trebuie să fie efectuată imediat şi complet terminată în maximum 45 de minute după asomare sau, în cazul tăierii rituale, într-o jumătate de ora după sangerare. Plamanii, inima, ficatul, rinichii, splina şi mediastinul pot ori să fie detasate, ori să fie lăsate ataşate la carcasa prin legăturile lor naturale. Dacă organele sunt detasate, trebuie să fie numerotate sau identificate astfel încât să poată fi recunoscute ca aparţinând unei anumite carcase; de asemenea, acest lucru este valabil şi pentru cap, limba, tractusul digestiv sau pentru orice altă parte din animal necesară pentru inspecţie sau posibil necesară pentru executarea controalelor stabilite în Norma sanitară veterinara privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor. Părţile sus-menţionate trebuie să rămână lângă carcasa până când se termina inspecţia. Totuşi, cu condiţia ca acestea sa nu prezinte nici un simptom sau leziune patologica, penisul poate fi îndepărtat imediat. La toate speciile rinichii trebuie să fie scoşi din grasimea de acoperire; în cazul animalelor din speciile bovina, suina şi în cazul solipedelor, capsula perirenala trebuie să fie îndepărtată.
33.Se interzice infigerea de ustensile în carne; curatarea carnii prin ştergerea cu o carpa sau alte materiale şi insuflarea sunt interzise. Totuşi insuflarea unui organ poate fi autorizata în scopuri rituale, dar în acest caz organul insuflat trebuie să fie exclus din consumul uman. Insuflarea mecanică pentru jupuirea mieilor şi a iezilor cu o greutate vie mai mica de 15 kg poate fi autorizata de către autoritatea veterinara competenţa, cu respectarea normelor de igiena.
34.Carcasele de solipede, de porcine în vârsta de peste 4 săptămâni şi de animale din specia bovina în vârsta de peste 6 luni trebuie să fie supuse inspecţiei despicate longitudinal în doua semicarcase de-a lungul coloanei vertebrale. Dacă inspecţia cere astfel, medicul veterinar oficial poate solicita despicarea longitudinala a capului şi a carcasei provenite de la orice animal. Totuşi, pentru a se tine cont de cerinţele tehnologice sau de obiceiurile locale de consum, autoritatea veterinara competenţa poate autoriza efectuarea inspecţiei pentru carcasele de porc nedespicate în jumătăţi.
35.Până la finalizarea inspecţiei sunt interzise contactul dintre carcasele şi organele care nu sunt inspectate cu cele inspectate, precum şi îndepărtarea, transarea sau orice alta prelucrare suplimentară a carcaselor şi organelor.
36.Carnea sechestrata sau declarata improprie consumului uman, stomacurile, intestinele şi subprodusele necomestibile nu trebuie să vina în contact cu carnea declarata proprie pentru consumul uman şi trebuie plasata imediat în spaţii speciale sau în recipiente speciale pentru a se evita contaminarea carnii proaspete.
37.Dacă sangele sau organele unor animale sunt colectate în acelaşi container înaintea finalizarii inspecţiei post-mortem, întregul conţinut trebuie să fie declarat impropriu pentru consum uman, dacă carcasa unuia dintre animalele respective a fost declarata improprie pentru consum uman.
38.Manipularea, toaletarea, orice alt mod de prelucrare şi transportul carnii incluzând organele trebuie să fie realizate respectându-se toate condiţiile de igiena. Atunci când o astfel de carne este ambalata, condiţiile prevăzute la cap. II pct. 14 lit. d) şi la cap. XI trebuie respectate. Carnea ambalata trebuie să fie depozitata separat de cea neambalata.
39.Toate părţile animalului, incluzând sangele, trebuie să fie inspectate imediat după tăiere pentru a se determina dacă aceasta carne este proprie pentru consumul uman.
40.Inspecţia post-mortem trebuie să includă:
a)inspecţia vizuala a animalului tăiat şi a organelor aparţinând acestuia;
b)palparea organelor la care se referă pct. 41 şi, dacă medicul veterinar oficial considera acest lucru necesar, palparea uterului;
c)incizia unor organe şi a nodulilor limfatici şi, în funcţie de concluziile la care a ajuns medicul veterinar oficial, incizia uterului. Dacă inspecţia vizuala sau palparea anumitor organe indica faptul ca animalul are leziuni care pot duce la contaminarea carcasei, utilajelor, personalului sau spaţiilor de lucru, aceste organe nu trebuie să fie incizate în spaţiul de tăiere sau în orice altă parte a unităţii în care ar putea fi contaminata carnea proaspăta;
d)examinarea atenta a anomaliilor de consistenta, de culoare şi miros şi, când este cazul, de gust;
e)teste de laborator în caz de necesitate, în special pentru substantele la care se referă art. 6 alin. (1) lit. j) şi k) din norma sanitară veterinara.
41.Medicul veterinar oficial trebuie să aplice în special următoarea procedura de inspecţie:
A. La bovine în vârsta de peste 6 săptămâni:
a)inspecţia vizuala a capului şi a gatului; nodulii limfatici submaxilari, retrofaringieni şi parotidieni trebuie să fie incizati şi examinati. De asemenea, trebuie să fie examinati maseterii externi în care se practica doua incizii paralele cu mandibula, iar muschii maseteri interni - muschii interni pterigoizi - sunt incizati într-un singur plan longitudinal; limba se degajeaza pentru a permite inspecţia vizuala detaliată a cavitatii bucale, inclusiv zona faringolaringiana trebuie să fie inspectata vizual şi palpata. Tonsilele trebuie să fie excizate şi se examinează;
b)inspecţia vizuala a traheei; examinarea vizuala şi palparea pulmonilor şi a esofagului; nodulii limfatici bronhici şi mediastinali trebuie să fie incizati şi examinati. Traheea şi principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie să fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie să fie incizati în treimea lor posterioară, perpendicular pe axa lor principala; aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi din consumul uman;
c)inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, inima fiind incizata în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
d)inspecţia vizuala a diafragmei;
e)inspecţia vizuala şi palparea ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici portali şi pancreatici; incizarea fetei gastrice a ficatului şi a bazei lobului caudat pentru a se examina canalele biliare; inspecţia şi palparea nodulilor limfatici pancreatici;
f)inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali şi caudali -, palparea nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici şi, dacă este necesar, incizia acestor noduli limfatici;
g)inspecţia vizuala şi, dacă este necesar, palparea splinei;
h)inspecţia vizuala a rinichilor şi incizia, dacă este necesar, a rinichilor şi a nodulilor limfatici renali;
i)inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
j)inspecţia vizuala a organelor genitale;
k)inspecţia vizuala şi, dacă este necesar, palparea şi incizia mamelei, a nodulilor limfatici ai acesteia - supramamari. La vaci fiecare jumătate a mamelei trebuie să fie deschisă printr-o incizie longitudinala profunda până la sinusurile lactofore, iar nodulii limfatici ai mamelei trebuie să fie incizati, cu excepţia cazului în care glanda mamara este exclusa din consumul uman.
B. La bovinele sub vârsta de 6 săptămâni:
a)inspecţia vizuala a capului şi a gatului. Nodulii limfatici retrofaringieni trebuie să fie incizati şi examinati. Cavitatea bucala şi zona faringo-laringiana trebuie să fie inspectate, iar limba trebuie să fie palpata. Tonsilele trebuie să fie indepartate;
b)inspecţia vizuala a pulmonilor, a traheei şi a esofagului; palparea pulmonilor; nodulii limfatici bronsici şi mediastinali - ai bifurcatiilor, eparteriali şi mediastinali trebuie să fie incizati şi examinati. Traheea şi ramificatiile principale ale bronhiilor trebuie să fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie să fie incizati în treimea lor posterioară, perpendicular pe axul principal; aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi din consumul uman;
c)inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, inima fiind incizata în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
d)inspecţia vizuala a diafragmei;
e)inspecţia vizuala a ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici şi pancreatici - portali; palparea şi, dacă este necesar, incizarea ficatului şi a nodulilor limfatici ai acestuia;
f)inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici gastrici, mezenterici, craniali şi caudali -, palparea nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici şi, dacă este necesar, incizia acestor noduli limfatici;
g)inspecţia vizuala şi, dacă este necesar, palparea splinei;
h)inspecţia vizuala a rinichilor; incizia, dacă este necesar, a rinichilor şi a nodulilor limfatici renali;
i)inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
j)inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor; în caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie să fie incizata şi articulatiile deschise. Lichidul sinovial trebuie să fie examinat.
C. La porcine:
a)inspecţia vizuala a capului şi a gatului; nodulii limfatici submaxilari - mandibulari trebuie să fie examinati şi incizati. Cavitatea bucala, vestibulul faringian şi limba trebuie să fie inspectate vizual. Tonsilele trebuie să fie indepartate;
b)inspecţia vizuala a pulmonilor, traheei şi a esofagului; palparea pulmonilor şi a nodulilor limfatici bronhiali şi mediastinali - ai bifurcatiilor, eparteriali şi mediastinali. Traheea şi principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie să fie deschise în lungime, iar pulmonii trebuie să fie incizati în treimea lor posterioară, perpendicular pe axul lor principal; totuşi aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi din consumul uman;
c)inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, inima fiind incizata pe lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
d)inspecţia vizuala a diafragmei;
e)inspecţia vizuala şi palparea ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici şi pancreatici - portali; palparea ficatului şi a nodulilor limfatici ai acestuia;
f)inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali şi caudali -, palparea nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici şi, dacă este necesar, incizia acestor noduli limfatici;
g)inspecţia vizuala şi, dacă este necesar, palparea splinei;
h)inspecţia vizuala a rinichilor şi incizarea, dacă este necesar, a rinichilor şi a nodulilor limfatici renali;
i)inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
j)inspecţia vizuala a organelor genitale;
k)inspecţia vizuala a ugerului şi a nodulilor limfatici supramamari; incizarea nodulilor limfatici supramamari la scroafa;
l)inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor la animalele ţinere; în caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie să fie incizata şi articulatiile deschise. Se examinează lichidul sinovial.
D. La ovine şi caprine:
a)inspecţia vizuala a capului după jupuire şi, în caz de dubiu, examinarea gatului, cavitatii bucale, limbii şi a nodulilor limfatici retrofaringieni şi parotidieni. Fără a aduce atingere condiţiilor de sănătate a animalelor, aceste examinari nu sunt necesare dacă autoritatea veterinara competenţa poate garanta ca este exclus din consumul uman capul, incluzând limba şi creierul;
b)inspecţia vizuala a pulmonilor, traheei şi a esofagului; palparea pulmonilor şi a nodulilor limfatici bronhiali şi mediastinali - ai bifurcatiilor, eparteriali şi mediastinali; în caz de dubiu, aceste organe şi noduli limfatici trebuie să fie incizati şi examinati;
c)inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului; în caz de dubiu, cordul trebuie să fie incizat şi examinat;
d)inspecţia vizuala a diafragmei;
e)inspecţia vizuala a ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici portali şi pancreatici; palparea ficatului şi a nodulilor limfatici ai acestuia; incizarea suprafeţei gastrice a ficatului pentru a se examina canalele biliare;
f)inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului şi a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali şi caudali;
g)inspecţia vizuala şi, dacă este necesar, palparea splinei;
h)inspecţia vizuala a rinichilor, incizarea, dacă este necesar, a rinichilor şi a nodulilor limfatici renali;
i)inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
j)inspecţia vizuala a organelor genitale;
k)inspecţia vizuala a mamelei şi a nodulilor săi limfatici;
l)inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor la animalele ţinere; în caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie să fie incizata şi articulatiile deschise. Se examinează lichidul sinovial.
E. La solipede domestice:
a)inspecţia vizuala a capului şi, după detasarea limbii, a gatului; nodulii limfatici submaxilari, retrofaringieni şi parotidieni - retrofaringieni, mandibulari şi parotidieni - trebuie să fie palpati şi, dacă este necesar, incizati. Limba se degajeaza în prealabil pentru a permite inspecţia detaliată a cavitatii bucale şi a vestibulului faringian şi trebuie să fie examinata vizual şi prin palpare. Tonsilele trebuie să fie indepartate;
b)inspecţia vizuala a pulmonilor, a traheei şi a esofagului; palparea pulmonilor; nodulii limfatici bronhiali şi mediastinali - ai bifurcatiilor, eparteriali şi mediastinali - trebuie să fie palpati şi, dacă este necesar, incizati. Traheea şi ramificatiile principale ale bronhiilor trebuie să fie deschise pe lungime, iar pulmonii se incizeaza în treimea lor posterioară, perpendicular pe axul principal; totuşi aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi din consumul uman;
c)inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, inima fiind incizata în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
d)inspecţia vizuala a diafragmei;
e)inspecţia vizuala a ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici portali şi pancreatici; palparea ficatului şi a nodulilor săi limfatici; dacă este necesar, incizarea ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici şi pancreatici;
f)inspecţia vizuala a tractului gastrointestinal, a mezenterului şi a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali şi caudali; incizarea, dacă este necesar, a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici;
g)inspecţia vizuala şi, dacă este necesar, palparea splinei;
h)inspecţia vizuala a rinichilor, palparea rinichilor şi incizarea, dacă este necesar, a rinichilor şi a nodulilor limfatici renali;
i)inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
j)inspecţia vizuala a organelor genitale ale armasarilor şi iepelor;
k)inspecţia vizuala a mamelei şi a nodulilor săi limfatici supramamari şi, dacă este necesar, incizarea nodulilor limfatici supramamari;
l)inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor la animalele ţinere; în caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie să fie incizata şi articulatiile deschise;
m)toţi caii suri sau albi trebuie să fie inspectati pentru melanoza şi melanomatoza în musculatura şi nodulii limfatici - limfonodulii subromboidali - de sub cartilajul scapular, prin sectionarea insertiei unei spete. Rinichii trebuie să fie scoşi din capsule şi examinati printr-o incizie larga pe toată lungimea lor.
F. În caz de dubiu, medicul veterinar oficial poate efectua şi alte secţiuni şi inspecţii pe care le considera necesare pentru a adopta o decizie finala. Atunci când medicul veterinar oficial constata ca regulile de igiena stabilite în acest capitol sunt incalcate în mod evident sau ca inspecţia de sănătate este obstructionata, el trebuie să fie împuternicit sa ia măsuri cu privire la folosirea utilajelor sau a spaţiilor şi sa ia orice măsură necesară, mergand până la diminuarea ritmului producţiei sau întreruperea procesului de producţie.
G. Nodulii limfatici menţionaţi anterior, a căror incizie este obligatorie, se supun unor incizii multiple în felii cat mai subtiri care se examinează vizual pe ambele fete.
42.A. În plus medicul veterinar oficial trebuie să efectueze în mod sistematic:
1) investigaţii privind cistercoza la suine: aceasta investigatie trebuie să includă examinarea suprafeţelor musculare vizibile, în special muschii coapsei, pilierii diafragmatici, muschii intercostali, a cordului, a limbii şi a laringelui şi, dacă este necesar, a peretelui abdominal şi a muschilor psoasi după îndepărtarea tesutului gras;
2) investigaţii pentru morva la solipede printr-o examinare minuţioasă a mucoasei traheei, laringelui, cavitatilor nazale, sinusurilor şi ramificatiilor lor, după despicarea capului în plan median şi excizia septului nazal;
3) carnea proaspăta de la suine şi cabaline care conţine muschi scheletici - muschi striati - trebuie să fie supusă examenului pentru decelarea Trichinellei spiralis. Acest examen trebuie să fie efectuat în conformitate cu metode recunoscute din punct de vedere ştiinţific, în special metodele care sunt definite în legislaţia comunitara sau în alte standarde internaţionale. Rezultatele trebuie să fie evaluate folosindu-se o metoda de referinţa stabilită în concordanta cu procedura naţionala; siguranţa metodei trebuie să fie cel puţin la fel de mare ca cea trichineloscopica prevăzută la pct. 1 din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind examinarea pentru Trichinella spiralis a carnii proaspete derivate de la animale domestice după importul din tari terţe.
B. Rezultatele inspecţiilor de sănătate ante-mortem şi post-mortem se înregistrează de către medicul veterinar oficial şi, atunci când sunt diagnosticate boli transmisibile la om la care se referă art. 7 din norma sanitară veterinara, sunt comunicate autorităţilor veterinare competente responsabile pentru supravegherea efectivului din care provin animalele, precum şi persoanei responsabile pentru efectivul respectiv.
43.Transarea pieselor mai mici decât cele la care se referă art. 3 alin. (1) lit. A din norma sanitară veterinara, dezosarea, precum şi transarea organelor sunt permise numai în unităţi de transare autorizate.
44.Managerul unităţii, proprietarul sau reprezentantul sau trebuie să faciliteze operaţiunile pentru supravegherea unităţii şi, în special, orice manopera care este considerată necesară şi trebuie să pună la dispoziţia serviciului veterinar facilităţile necesare. În special, acesta trebuie să fie capabil ca, atunci când este solicitat, sa informeze medicul veterinar oficial responsabil pentru supravegherea unităţii asupra originii animalelor sacrificate şi provenientei carnii.
45.Fără a aduce atingere cap. V pct. 19, carnea care nu îndeplineşte cerinţele art. 3 alin. (1) lit. B.b) din norma sanitară veterinara nu poate să fie adusă într-o unitate de transare autorizata, în afară de cazul în care este depozitata într-o zona separată şi se transeaza în alte spaţii sau în timp diferit decât carnea care întruneşte aceste condiţii. Medicul veterinar oficial trebuie, în orice moment, să aibă acces în toate spaţiile de depozitare şi de lucru pentru a se convinge ca prevederile precedente sunt respectate cu stricteţe.
46.a) Carnea proaspăta trebuie să fie transportată în încăperile prevăzute la cap. III pct. 15 lit. b) în mod progresiv şi după cum este necesar. Îndată ce aceasta este transata şi ambalata corespunzător, carnea trebuie să fie transferata în spaţiile de frig conform pct. 15 lit. a).
b)Carnea care intra într-o unitate de transare trebuie să fie controlată şi, dacă este necesar, fasonata. În acest sens spaţiul de lucru este prevăzut cu facilităţile corespunzătoare şi cu iluminare adecvată.
c)În timpul transarii, dezosarii, preambalarii şi ambalarii temperatura interna a carnii trebuie să fie menţinută la un nivel constant de +7°C sau mai puţin. În timpul transarii temperatura în spaţiul de transare nu trebuie să depăşească +12°C. În timpul portionarii, preambalarii şi ambalarii temperatura interna a ficatului trebuie să fie menţinută la un nivel constant de +3°C sau mai mic. În timpul transarii, dezosarii, portionarii în bucăţi mici, preambalarii şi ambalarii temperatura ficatului, rinichilor şi a capului trebuie să fie menţinută la un nivel constant de +3°C sau mai puţin.
d)Prin derogare de la prevederile lit. a) şi c), carnea poate fi transata atât timp cat este calda. În acest caz carnea trebuie să fie transferata direct din spaţiile abatorului în spaţiul de transare. Pentru aceasta sala de transare şi abatorul trebuie să facă parte din acelaşi grup de clădiri şi să fie suficient de apropiate pentru ca aceasta carne să fie transferata printr-o singura operaţiune, iar transarea trebuie să fie efectuată imediat după transfer. Imediat după transare şi, eventual, după ambalare, carnea trebuie să fie transferata în spaţiile de frig.
e)Transarea trebuie să se efectueze astfel încât să se evite orice contaminare a carnii. Fragmentele de oase şi cheagurile de sânge se indeparteaza. Carnea obţinută din transare şi care nu este destinată consumului uman trebuie să fie colectata în spaţiile, containerele sau în încăperile la care se referă pct. 4 lit. d) al cap. I.
47.Unităţile de transare autorizate şi depozitele frigorifice autorizate trebuie să fie supravegheate de un medic veterinar oficial.
48.Supravegherea efectuată de medicul veterinar oficial trebuie să includă următoarele aspecte:
a)supravegherea intrărilor şi iesirilor de carne proaspăta;
b)inspecţia de sănătate a carnii proaspete, efectuată în unităţile la care se referă pct. 47;
c)inspecţia de sănătate a carnii proaspete înainte de transare şi când aceasta este livrata din unităţile la care se referă pct. 47;
d)supravegherea stării de igiena a spaţiilor, utilajelor şi ustensilelor prevăzute în cap. V, precum şi a igienei personalului, incluzând echipamentul de lucru;
e)orice alta supraveghere pe care medicul veterinar oficial o considera necesară pentru a se asigura respectarea prevederilor normei sanitare veterinare.
49.Marcarea de sănătate trebuie să fie efectuată sub responsabilitatea medicului veterinar oficial. În acest scop acesta trebuie să verifice:
a)marca de sănătate;
b)stampilele şi materialul de ambalare, atunci când carnea este marcată asa cum se prevede în prezentul capitol.
50.Marca de sănătate trebuie să fie:
a)o marca ovala de cel puţin 6,5 cm latime şi cu o înălţime de 4,5 cm, ce poarta următoarele informaţii în caractere perfect lizibile: în partea superioară, initialele tarii exportatoare scrise cu litere de tipar, de exemplu: B - DK - D - EL - E - F - IRL - I - L - NL - P - UK - RSMK - AT - FI - SE - RO, urmate de numărul de autorizaţie veterinara a unităţii; sau b) o marca ovala de cel puţin 6,5 cm latime şi cu o înălţime de 4,5 cm, ce poarta următoarele informaţii în caractere perfect lizibile:
1.în partea de sus, numele tarii exportatoare, scris cu litere de tipar;
2.în centru, numărul de autorizaţie veterinara a unităţii. Literele trebuie să fie de cel puţin 0,8 cm înălţime şi cifrele de cel puţin 1 cm înălţime. Dimensiunile şi caracterele marcii pot fi reduse pentru marcarea de sănătate a mieilor, iezilor şi purcelusilor. Marca de sănătate poate să includă, în plus, numărul de identificare al medicului veterinar oficial care efectuează inspecţia de sănătate a carnii.
51.Carcasele trebuie să fie stampilate cu tus sau foc, conform pct. 50:
a)cele ce cantaresc mai mult de 65 kg trebuie să fie marcate pe fiecare semicarcasa, cel puţin în următoarele locuri: faţa externa a coapselor, zona lombara, spate, piept şi spata;
b)carcasele de miel, ied şi purcel trebuie să poarte cel puţin două ştampile, câte una pe fiecare parte a carcasei, pe spata şi faţa externa a pulpei;
c)celelalte carcase trebuie să fie marcate cel puţin în patru locuri, pe spata şi pe faţa externa a pulpei.
Totuşi în cazul carcaselor de miei, iezi şi purcei grasuni marca de sănătate se poate aplica şi pe o eticheta sau placheta, cu condiţia ca aceasta sa nu poată fi reutilizabila.
52.Ficatul de bovine, porcine şi solipede se marcheaza prin aplicarea unei ştampile cu foc conform pct. 50, dacă este destinat unui alt stat membru al Uniunii Europene sau unei alte tari din cadrul Spaţiului Economic European -SEE.
53.Toate celelalte subproduse proprii pentru consum uman trebuie să fie marcate imediat, conform pct. 50, fie direct pe produs, fie pe materialul de preambalare sau pe ambalaj. Marca de sănătate, în concordanta cu pct. 50, trebuie să fie aplicată pe o eticheta fixată pe preambalaj sau pe ambalaj ori imprimata pe acesta. Dacă preambalarea sau ambalarea are loc într-un abator, marca de sănătate trebuie să includă numărul de autorizaţie veterinara a unităţii.
54.Ambalajul trebuie să fie întotdeauna marcat conform pct. 55.
55.Carnea transata ambalata şi organele ambalate la care se referă pct. 52 şi 53 trebuie să poarte o marca de sănătate în concordanta cu pct. 50. Marca trebuie să includă numărul de autorizaţie veterinara a unităţii de transare în locul celui al abatorului. Marca trebuie să fie aplicată pe eticheta fixată pe materialul de ambalare sau imprimata pe acesta, astfel încât aceasta să fie distrusa atunci când ambalajul este deschis. Se admite ca marca de sănătate sa nu se distruga în cazul în care deschiderea ambalajului presupune distrugerea acestuia. Totuşi, atunci când carnea transata sau organele sunt preambalate, conform cap. XII pct. 62, eticheta la care se face referire anterior poate fi ataşată pe preambalaj. În cazul organelor ambalate într-un abator, numărul indicat în marca de sănătate trebuie să fie numărul de autorizaţie veterinara a respectivului abator. Aceasta cerinţa se aplică, de asemenea, şi în cazul utilizării de europaleţi care îndeplinesc cerinţele cap. XII pct. 59 lit. b).
56.Atunci când carnea proaspăta este ambalata în bucăţi comerciale destinate vânzării directe către consumator, se vor aplica prevederile pct. 53 şi 55. Cerinţele privind dimensiunile prevăzute la pct. 50 nu se aplică în acest caz. Dacă aceasta carne este reambalata într-o alta unitate decât cea în care aceasta a fost prima data preambalata, preambalajul trebuie să poarte marca de sănătate a unităţii de transare în care a fost prima data preambalata, iar ambalajul trebuie să poarte marca de sănătate a centrului de ambalare.
57.Carnea de solipede şi ambalajul acesteia trebuie să poarte o marca de sănătate specială ce urmează a fi determinata în conformitate cu procedura naţionala.
58.Culorile utilizate pentru aplicarea marcii de sănătate trebuie să fie cele enumerate în art. 2 alin. (8) din Norma sanitară veterinara privind culorile utilizate pentru marcarea alimentelor.
59.a) Ambalajele, de exemplu: cutiile de ambalare, cutiile din carton, trebuie să îndeplinească toate condiţiile de igiena şi, în special:
1.nu trebuie să altereze caracteristicile organoleptice ale carnii;
2.nu trebuie să transmită carnii substanţe dăunătoare sănătăţii publice;
3.trebuie să fie destul de rezistente pentru a asigura o protecţie efectivă a carnii în timpul transportului şi al manipulării. Lemnul nu poate fi folosit, cu excepţia cutiilor din lemn pentru carcasele de miel şi ied, cu condiţia să fie luate toate măsurile de precautie pentru a se preveni contactul dintre carne şi ambalaj, în eventualitatea deteriorării acestuia.
b)Ambalajele nu pot fi reutilizate, în afară de cazul când acestea sunt confectionate din materiale rezistente la coroziune care sunt uşor de spălat şi dezinfectat, iar înaintea reutilizarii au fost igienizate.
60.Atunci când carnea proaspăta transata sau organele sunt preambalate, aceasta operaţiune trebuie să fie efectuată imediat după transare, cu respectarea cerinţelor de igiena. Cu excepţia bucatilor de slanina de porc şi a osanzei, carnea transata şi organele trebuie, în toate cazurile, să fie preambalate, cu excepţia cazului în care sunt suspendate pe durata transportului. Materialele folosite pentru preambalare trebuie să fie transparente şi incolore şi trebuie, de asemenea, sa îndeplinească condiţiile prevăzute la pct. 59 lit. a) pct. 1 şi 2; acestea nu pot fi reutilizate. Se poate acorda derogare de la aceasta prevedere în cazul carnii congelate destinate utilizării ca materie prima pentru produsele la care se referă Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate ce reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne. În cazul în care ficatul, rinichii şi cordul sunt destinate comerţului sau sunt importate, fiecare organ complet trebuie preambalat separat.
61.Carnea preambalata trebuie să fie ambalata.
62.Totuşi, când materialul de preambalare îndeplineşte toate condiţiile de protecţie şi de ambalare, nu este nevoie să fie transparent şi incolor. Europaletii pot, de asemenea, să fie utilizaţi ca un al doilea container, cu condiţia îndeplinirii celorlalte cerinţe prevăzute la pct. 59.
63.Operaţiunile de transare, dezosare, preambalare şi ambalare pot avea loc în acelaşi spaţiu în următoarele condiţii:
a)spaţiul trebuie să fie suficient de mare şi astfel amenajat încât să fie asigurată igiena operaţiunilor;
b)materialele de preambalare şi ambalare trebuie să fie incluse imediat după fabricarea lor într-un invelis protector ermetic închis, care le protejeaza pe durata transportului împotriva oricăror deteriorări, iar în unitatea de destinaţie trebuie să fie depozitate în condiţii igienice într-un spaţiu separat;
c)spaţiile pentru depozitarea materialelor de preambalare şi ambalare trebuie să fie protejate împotriva prafului şi dăunătorilor şi sa nu aibă nici o legătură aeriană cu spaţiile care conţin substanţe ce ar putea contamina carnea proaspăta. Materialele de preambalare şi ambalare nu trebuie să fie depozitate direct pe paviment;
d)ambalajele trebuie să se asambleze, cu respectarea condiţiilor de igiena, în spaţii special destinate acestui scop, înaintea introducerii lor în spaţiile de lucru;
e)ambalajele trebuie introduse în spaţiile de lucru, cu respectarea condiţiilor de igiena, şi utilizate fără întârziere. Acestea nu trebuie să fie manevrate de către personalul ce manipuleaza carnea proaspăta;
f)imediat după ambalare carnea trebuie să fie depozitata în spaţiile de depozitare.
Carnea proaspăta poate, de asemenea, să fie ambalata în sala de transare, cu condiţia ca europaletii sa întrunească cerinţele pct. 59 lit. b) şi să fie curatati şi dezinfectati înainte de a fi adusi în încăperea de transare.
64.Ambalajul la care se referă prezentul capitol poate conţine numai carne transata de la aceeaşi specie de animale, cu excepţia cazului când se comercializează sub forma portionata şi este destinată vânzării directe către consumator.
65.Originalul certificatului de sănătate trebuie să însoţească carnea în timpul transportului către locul de destinaţie şi trebuie să fie emis de un medic veterinar oficial în momentul încărcării. Certificatul de sănătate trebuie să corespundă în forma şi conţinut modelului din anexa nr. 4 la norma sanitară veterinara şi să fie redactat în limba română şi în limba sau limbile oficiale ale locului de destinaţie. Acesta trebuie să fie întocmit într-o singura fila care poate conţine mai multe pagini.
66.a) Carnea proaspăta trebuie să fie racita imediat după inspecţia post-mortem şi menţinută la o temperatura interna constanta de cel mult +7°C pentru carcase şi piese, iar pentru organe, de +3°C.
b)Pot fi acordate de către autoritatea veterinara competenţa derogări de la aceasta condiţie pentru motive tehnice referitoare la maturarea carnii, de la caz la caz, pentru transportul carnii la unităţile de transare sau macelarii, situate în imediata vecinătate a abatorului, cu condiţia ca un astfel de transport sa nu ia mai mult de doua ore.
c)Carnea proaspăta destinată congelarii trebuie să provină direct dintr-un abator autorizat sau dintr-o unitate de transare autorizata.
d)Congelarea carnii proaspete poate fi realizată numai în spaţiile unităţii în care a fost obţinută sau transata ori într-un depozit frigorific autorizat, amenajat şi dotat în acest scop. Când sunt destinate congelarii, bucăţile la care se referă art. 3 alin. (1) lit. A din norma sanitară veterinara, portiunile la care se referă pct. 63 şi organele trebuie să fie congelate fără întârziere, în afară de cazul în care este necesară maturarea lor din motive de sănătate. În acest ultim caz acestea trebuie să fie congelate imediat după maturare.
e)Carcasele, semicarcasele, semicarcasele tăiate în cel mult trei bucăţi şi sferturile de carcasa destinate congelarii trebuie să fie congelate fără întârziere, după o perioadă de stabilizare.
f)Carnea destinată congelarii trebuie să fie congelata fără întârziere, după transare.
g)Carnea congelata trebuie să atinga o temperatura interna de -12°C sau mai scăzută, iar apoi nu poate fi depozitata la o temperatura mai mare.
h)Carnea proaspăta care a suferit un proces de congelare trebuie să aibă inscriptionate luna şi anul când a fost congelata.
67.Nici un alt produs care poate afecta starea de igiena a carnii sau care poate să o contamineze nu poate fi depozitat în spaţiile la care se referă pct. 16 şi 17, în afară cazului în care carnea este ambalata şi depozitata separat.
68.Temperatura de depozitare în spaţiile la care se referă pct. 16 şi 17 trebuie să fie înregistrată.
69.a) Carnea proaspăta trebuie să fie transportată cu mijloace de transport prevăzute cu un sistem de închidere ermetica sau, în cazul carnii proaspete importate în conformitate cu Norma sanitară veterinara stabilind principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare pentru produsele care intră în România din tari terţe sau al carnii proaspete ce tranziteaza teritoriul unei tari terţe, cu mijloace de transport sigilate, proiectate şi echipate în asa fel încât temperaturile specificate în cap. XIV să fie menţinute pe durata transportului.
b)Prin derogare de la prevederile lit. a), carcasele, semicarcasele, semicarcasele transate în cel mult trei bucăţi şi sferturile de carcasa pot fi transportate la temperaturi mai mari decât cele stabilite în cap. XIV, în condiţii care urmează a fi stabilite de autoritatea veterinara centrala, în conformitate cu procedura naţionala.
70.Mijloacele de transport pentru carne trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a)pereţii interni sau orice alta suprafaţa care poate veni în contact cu carnea trebuie să fie din material rezistent la coroziune care să nu afecteze caracteristicile organoleptice ale carnii sau sa nu facă aceasta carne dăunătoare pentru sănătatea publică; aceste suprafeţe trebuie să fie netede şi uşor de curatat şi de dezinfectat;
b)să fie prevăzute cu dispozitive eficiente pentru protejarea carnii împotriva insectelor şi prafului şi să fie etanse pentru a se evita scurgerea lichidelor;
c)pentru transportul carcaselor, al semicarcaselor, al semicarcaselor transate în cel mult trei bucăţi, al sferturilor compensate şi al carnii transate neambalate, acestea trebuie să fie echipate cu carlige necorodabile pentru suspendarea carnii, fixate la o astfel de înălţime încât carnea sa nu poată atinge pardoseala. Aceasta prevedere nu se aplică la carnea congelata ambalata în condiţii igienice;
d)în cazul transportului pe calea aerului nu sunt necesare dispozitive pentru suspendarea carnii, cu condiţia să fie prevăzute facilităţi adecvate şi rezistente la coroziune pentru încărcarea, păstrarea şi descărcarea în condiţii igienice.
71.Mijloacele de transport pentru carne nu pot fi utilizate în nici un caz pentru transportul animalelor vii sau al oricărui produs susceptibil de a afecta sau a contamina carnea.
72.Nici un alt produs susceptibil de a afecta starea de igiena a carnii sau de a o contamina nu poate fi transportat în acelaşi mijloc de transport cu aceasta, în afară de cazul când sunt luate măsuri adecvate de precautie. Carnea ambalata trebuie să fie transportată în mijloace de transport diferite de cele ce transporta carnea neambalata, cu excepţia cazului când în acelaşi mijloc de transport se asigura o separare fizica adecvată pentru a se proteja carnea neambalata de carnea ambalata. În plus stomacurile nu pot să fie transportate împreună cu carnea, dacă nu sunt oparite sau curatate, şi nici capetele şi picioarele, dacă nu sunt jupuite sau oparite şi depilate.
73.Carnea proaspăta nu poate fi transportată în mijloace de transport sau în containere neigienizate şi nedezinfectate.
74.Carcasele, semicarcasele, sferturile de carcase şi semicarcasele transate în cel mult trei bucăţi întregi, cu excepţia carnii congelate ambalate cu respectarea condiţiilor de igiena, trebuie să fie transportate suspendate, cu excepţia transportului aerian, menţionat la pct. 70 lit. d). Portiunile de carcase tăiate în alte dimensiuni decât cele menţionate, precum şi organele trebuie să fie suspendate sau aşezate pe suporturi, dacă nu au fost ambalate sau introduse în containere rezistente la coroziune. Suporturile, materialele de ambalare sau containerele trebuie să respecte cerinţele de igiena şi, în special, în cazul ambalajelor, prevederile normei sanitare veterinare. Viscerele trebuie întotdeauna să fie transportate în ambalaje etanse, impermeabile şi rezistente la grăsimi, care pot fi reutilizate numai după curatare şi dezinfectare.
75.Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure înainte de expediere ca vehiculele pentru transport şi condiţiile de încărcare întrunesc cerinţele de igiena prevăzute în prezentul capitol.
la norma sanitară veterinara
Unităţile de capacitate mica trebuie să dispună cel puţin de:
1.în spaţiile în care este produsă şi prelucrata carnea proaspăta:
a)paviment din materiale impermeabile, uşor de spălat şi de dezinfectat, rezistent, nealunecos, cu panta decliva care să faciliteze drenarea apei; apa reziduala trebuie să fie dirijata spre sifoane de pardoseala cu clopot, prevăzute cu gratare pentru evitarea mirosurilor;
b)pereţi netezi, rezistenti, impermeabili, acoperiţi cu material lavabil de culoare deschisă până la înălţimea de cel puţin 2 metri şi de cel puţin 3 metri în spaţiile de tăiere;
c)uşi din materiale rezistente la coroziune, uşor lavabile şi inodore. Atunci când carnea este depozitata în unitatea respectiva, aceasta trebuie să aibă spaţii de depozitare care întrunesc condiţiile sus-menţionate;
d)materiale de izolare rezistente şi inodore;
e)ventilaţie adecvată şi, dacă este necesar, o buna evacuare a aburilor;
f)iluminare corespunzătoare naturala sau artificiala care nu modifica culorile;
2.a) cat mai aproape de punctele de lucru, un număr suficient de facilităţi pentru spalarea şi dezinfectarea mainilor şi a ustensilelor cu apa calda. Pentru spalarea mainilor aceste facilităţi trebuie să aibă apa calda şi rece sau apa premixata la o temperatura adecvată, produse pentru curatarea şi dezinfectarea mainilor, precum şi mijloace igienice de uscare a mainilor;
b)dispozitive de sterilizare a ustensilelor, amplasate în punctele de lucru sau într-un spaţiu alăturat, dotate cu apa calda la cel puţin +82°C;
3.dispozitive de protecţie eficienta contra animalelor dăunătoare, montate la toate comunicările cu exteriorul;
4.a) instrumente şi utilaje de lucru, precum: mese de transare, mese cu suprafeţe de transare detasabile, containere, benzi transportoare şi ferastraie, confectionate din material rezistent la coroziune care să nu modifice caracteristicile carnii, uşor de spălat şi de dezinfectat. Este interzisă utilizarea lemnului;
b)utilaje şi instalaţii rezistente la coroziune care îndeplinesc condiţiile de igiena pentru:
1.manipularea carnii;
2.containerele de depozitare a carnii, astfel încât nici carnea, nici containerele sa nu vina în contact direct cu pavimentele sau cu pereţii;
c)containere speciale etanse, din material necorodabil, cu capac şi sistem de închidere - lacat - pentru colectarea carnii improprii pentru consumul uman şi care să nu permită sustragerea carnii de către persoane neautorizate; aceasta carne trebuie să fie evacuata sau distrusa la sfârşitul fiecărei zile de lucru;
5.instalaţii pentru refrigerare pentru a asigura temperatura interna a carnii prevăzută în norma sanitară veterinara. Aceste instalaţii trebuie să fie prevăzute cu un sistem de drenare a apei de condensare spre canalizare, fără pericol de contaminare a carnii;
6.sistem de asigurare a apei potabile sub presiune şi în cantitate suficienta, în sensul Normei sanitare veterinare privind calitatea apei destinate consumului uman. Totuşi folosirea apei industriale este autorizata, în cazuri excepţionale, pentru producerea de aburi, stingerea incendiilor şi pentru racirea instalaţiilor de refrigerare, cu condiţia ca tubulatura instalata în acest scop sa excludă utilizarea acestei ape în alte scopuri şi sa nu prezinte nici un risc de contaminare pentru carnea proaspăta. Conductele de apa nepotabila trebuie să se distinga clar de cele utilizate pentru apa potabilă;
7.sistem de asigurare cu apa potabilă calda, în sensul Normei sanitare veterinare privind calitatea apei destinate consumului uman;
8.sistem pentru evacuarea în condiţii igienice a apei reziduale;
9.cel puţin un spalator pentru mâini şi toalete cu jet de apa. Acestea din urma nu trebuie să se deschidă direct în spaţiile de lucru. Spalatorul trebuie să fie prevăzut cu apa curenta calda şi rece sau apa premixata la o temperatura corespunzătoare, materiale igienice pentru spalarea şi dezinfectarea mainilor şi mijloace igienice de uscare a mainilor. Spalatorul trebuie să fie amplasat lângă toalete.
10.Pe lângă condiţiile generale, abatoarele de capacitate mica trebuie să aibă cel puţin:
a)adapost suficient de mare pentru animalele care sunt cazate peste noapte în incinta abatorului;
b)spaţiu de tăiere şi, având în vedere operaţiunile efectuate în timpul tăierii, spaţii pentru derularea unor astfel de activităţi, suficient de mari pentru ca activitatea efectuată să se realizeze în condiţii de igiena;
c)spaţiu net separat, distinct, destinat pentru asomare şi sangerare;
d)în spaţiul de tăiere, pereţi lavabili până la înălţimea de cel puţin 3 metri sau până la tavan. În timpul tăierii trebuie să se asigure evacuarea eficienta a aburului;
e)dispozitiv de asomare care să asigure o asomare eficienta, sistem de ridicare şi agatare a animalului în vederea prelucrării în condiţii de igiena. În nici un caz animalul suspendat nu trebuie să vina în contact cu pavimentul în timpul prelucrării;
f)spaţiu pentru refrigerare cu o capacitate suficienta, corelata cu specia şi mărimea animalelor tăiate, cu spaţiu separat destinat depozitarii carcaselor confiscate, cu excepţia cazurilor în care sunt imediat expediate sub control oficial la o unitate specializată pentru examene suplimentare.
11.În spaţiul de tăiere se interzic golirea stomacurilor şi intestinelor, precum şi depozitarea pieilor, coarnelor, ongloanelor şi parului de porcine. În spaţiul de tăiere stomacurile şi intestinele pot fi curatate în perioade diferite de perioadele de sacrificare.
12.Dacă conţinutul tractusului digestiv nu poate fi evacuat din incinta abatorului în fiecare zi, acesta trebuie să fie depozitat într-un loc total separat.
13.Animalele aduse în spaţiile de tăiere trebuie să fie imediat asomate şi tăiate.
14.Animalele bolnave sau suspecte nu trebuie să fie tăiate în unitatea respectiva, cu excepţia cazului în care a fost acordată o derogare de către autoritatea veterinara competenţa. Când aceasta derogare este acordată, taierea trebuie să fie realizată sub supravegherea autorităţii veterinare competente şi trebuie să fie luate măsuri pentru a preveni contaminarea; spaţiile trebuie să fie curatate şi dezinfectate în mod special, sub supraveghere oficială, înainte de a fi reutilizate.
15.Abatoarele trebuie să fie prevăzute cu spaţii special amenajate şi dotate cu posibilităţi de închidere sub cheie, la dispoziţia serviciului veterinar, pentru utilizare exclusiva.
la norma sanitară veterinara
Calificarea profesională a personalului auxiliar
1.Numai candidaţii care dovedesc ca au urmat un curs teoretic sunt eligibili pentru testul la care se referă art. 10 alin. (4) din norma sanitară veterinara. Cursul trebuie să includă practica de laborator, să fie autorizat de autoritatea veterinara centrala privind subiectele la care se referă pct. 3 lit. a), să se desfăşoare pe parcursul a cel puţin 400 de ore, iar personalul auxiliar respectiv sa fi fost instruit practic sub supravegherea unui medic veterinar oficial pentru o perioadă de cel puţin 200 de ore. Instruirea practica trebuie să aibă loc în abatoare, unităţi de transare, depozite frigorifice şi în alte unităţi care prelucreaza carnea proaspăta.
2.Personalul auxiliar care îndeplineşte condiţiile prevăzute în anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate ce reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspăta de pasare poate urma un curs de instruire în care partea teoretică să fie redusă la 200 de ore.
3.Testul la care se referă art. 9 din norma sanitară veterinara va consta dintr-o parte teoretică şi o parte practica, ce trebuie să cuprindă următoarele aspecte:
a)partea teoretică:
1.cunoştinţe de baza de anatomie şi fiziologie a speciilor de animale destinate tăierii;
2.cunoştinţe de baza de patologie a animalelor destinate tăierii;
3.cunoştinţe de baza de anatomie patologica a animalelor destinate tăierii;
4.cunoştinţe de baza de igiena şi, în special, de igiena industriala, de igiena la tăiere, transare şi depozitare şi de igiena a muncii;
5.cunoştinţe privind metodele şi procedurile de tăiere, inspecţie, prelucrare, preambalare, ambalare şi de transport al carnii proaspete;
6.cunoştinţe cu privire la legislaţia sanitară veterinara în vigoare, precum şi cu privire la prevederile administrative referitoare la activitatea pe care o desfăşoară;
7.proceduri de prelevare a probelor;
b)partea practica:
1.inspecţia şi evaluarea animalelor destinate tăierii;
2.determinarea speciei prin examinarea părţilor tipice ale animalului;
3.identificarea părţilor animalului tăiat, la care au survenit modificări, şi comentarii asupra celor intalnite;
4.inspecţia post-mortem în abator;
5.controlul igienei;
6.prelevarea de probe.
la norma sanitară veterinara
MODEL
CERTIFICAT DE SĂNĂTATE PENTRU CARNEA PROASPĂTA(1)
HEALTH CERTIFICATE FOR FRESH MEAT(1)
Nr./No.(2): ............
Locul de încercare/Place of loading: ........................................
Ministerul/Ministry: ........................................................
Departamentul/Department: ...................................................
Referinţă/Reference(2): .....................................................
I. Identificarea cărnii/Identification of meat
Carnea de/Meat of: ..........................................................
(specia animalului/animal species)
Natura pieselor/Nature of cuts: .............................................
Felul ambalajului/Nature of packaging: ......................................
Numărul pieselor sau unităţilor de ambalaj/Number of cuts or packages: ......
Data congelării/Date offrozen: ..............................................
Greutatea netă/Net weight: ..................................................
(1)- carne proaspătă în concordanţă cu Directiva la care se referă pct. IV
al prezentului certificat, aceasta înseamnă toate părţile proprii pentru consum
uman de la animalele domestice din speciile bovină, porcină, ovină, caprină şi
solipede care nu a fost supusă nici unui proces de conservare; totuşi, carnea
refrigerată şi congelată este considerată carne proaspătă/fresh meat in
accordance with the Directive reffered to in IV of this certificate, this means
all parts fit for human consumption from domestic bovine animals, swine, sheep,
goats and solipeds which have not undergone any preserving process; however,
chilled and frozen meat shall be considered to be fresh meat.
(2)- opţional/optional
II. Originea cărnii/Origin of meat
Adresa(ele) şi numărul(ele) de autorizare sanitară veterinară ale
abatorului(relor)/Address(es) and veterinary approval number(s) of the approved
slaughterhouse(s): .............................................................
................................................................................
................................................................................
Adresa(ele) şi numărul(ele) de autorizare sanitară veterinară ale
unităţii(lor) de tranşare autorizată(e)/Address(es) and veterinary approval
number(s) of the approved cutting plant(s): ....................................
................................................................................
................................................................................
Adresa(ele) şi numărul(ele) de autorizare sanitară veterinară ale
depozitului(elor) frigorific(e) autorizat(e)/Address(es) and veterinary
approval number(s) of the approved cold store(s): ..............................
................................................................................
................................................................................
III. Destinaţia cărnii/Destination of meat
Carnea va fi trimisă de la/The meat will be sent from: ......................
................................................................................
(locul încărcării/place of loading)
la/to: .........................................................................
(ţara şi locul de destinaţie/country and place of destination)
cu următoarele mijloace de transport/by the following means of transport(3):
................................................................................
Numele şi adresa expeditorului/Name and address of consigner: ..................
................................................................................
Numele şi adresa destinatarului/Name and address of consignee: .................
................................................................................
(3)- În cazul vagoanelor feroviare şi al camioanelor numărul de
înmatriculare, în cazul avioanelor numărul zborului, în cazul vapoarelor numele
acestora, şi când este necesar numărul containerului/in the case of rail trucks
and lorries State the registration number, in the case of aircraft the flight
number and in the case of boats the name and, where necessary, the number of the
container
IV. Atestarea de sănătate/Health attestation
Eu, subsemnatul, medic veterinar oficial, certific faptul că această carne
descrisă mai sus a fost obţinută în condiţiile care guvernează producerea şi
controlul stabilite în Directive 64/433/CEE
I, the undersigned, official veterinarian, certify that the meat described
above was obtained under the conditions governing production and control laid
down in Directive 64/433/EEC:
–într-un abator situat într-o regiune sau zonă supusă restricţiilor/in a
slaughterhouse situated in a restricted region or area(4);
–şi este destinată unui stat membru al Uniunii Europene după tranzitarea
printr-o ţară terţă/and is intended for a Member State after transit
through a third country(4).
–este destinată Finlandei sau Suediei/is intended for Finland or Sweden(4)
(i)testul la care se referă articolul 5(3)(a) a fost efectuat/the test
referred to in Article 5(3)(a) has been carried out(4)
(ii)carnea este destinată prelucrării/the meat is intended for
processing
(iii)carnea provine dintr-o unitate care este supusă unui program la
care se referă articolul 5(3)(c)/the meat cornes from an establishment
which is subject to a prgramme as referred to in Article 5(3)(c)
Întocmit la/Done at .............. la data de/on ............................
................................................................................
(numele şi semnătura medicului veterinar oficial/
name and signature of the official veterinarian)
(4)- şterge când nu este cazul/delete where not applicable.Anexa 5
la norma sanitară veterinara
CERTIFICAT DE SĂNĂTATE
pentru carnea proaspăta destinată exportului în
Statele Membre ale Uniunii Europene(1)
HEALTH CERTIFICATE
for fresh meat intended for export to a
Member State of European Union(1)
Nr./No.(2): ..........
Ţara exportatoare/Exporting country: ........................................
Ministerul/Ministry:.........................................................
Departamentul/Department: ...................................................
Referinţă/Reference(2): .....................................................
I. Identificarea cărnii/Identification of meat
Carnea de/Meat of: ..........................................................
(specia animalului/animal species)
Natura pieselor/Nature of cuts: .............................................
Felul ambalajului/Nature of packaging:
Numărul pieselor sau unităţilor de ambalaj/Number of cuts or packages: ......
Data congelării/Date of frozen: .............................................
Greutatea netă/Net weight:...................................................
II. Originea cărnii/Origin of meat
Adresa(ele) şi numărul(ele) de autorizare sanitară veterinară ale
abatorului(relor)/Address(es) and veterinary approval number(s) of the approved
slaughterhouse(s): .............................................................
................................................................................
................................................................................
Adresa(ele) şi numărul(ele) de autorizare sanitară veterinară ale
unităţii(lor) de tranşare autorizată(e)/Address(es) and veterinary approval
number(s) of the approved cutting plant(s): ....................................
................................................................................
................................................................................
Adresa(ele) şi numărul(ele) de autorizare sanitară veterinară ale
depozitului(elor) frigorific(e) autorizat(e)/Address(es) and veterinary
approval number(s) of the approved cold store(s): ..............................
................................................................................
................................................................................
III. Destinaţia cărnii/Destination of meat
Carnea va fi trimisă de la/The meat will be sent from: ......................
................................................................................
(locul încărcării/place of loading)
la/to: .........................................................................
(ţara şi locul de destinaţie/country and place of destination)
cu următoarele mijloace de transport/by the following means of transport(3) ....
................................................................................
Numele şi adresa expeditorului/Name and address of consignor: ...............
................................................................................
Numele şi adresa destinatarului/Name and address of consignee: ..............
................................................................................
(1)- Carnea proaspătă: în concordanţă cu Directiva la care se referă punctul
IV al prezentului certificat, aceasta înseamnă toate părţile potrivite pentru
consumul uman de la animale domestice din speciile bovine, porcine, ovine,
caprine şi solipede care nu au suferit nici un proces de conservare: totuşi,
carnea răcită şi congelată trebuie să fie considerată carne proaspătă/Fresh
meat: in accordance with the Directive referred to in IV of this certificate,
this means all parts fit for human consumption from domestic bovine animals,
swine, sheep and goats and solipeds which have not undergone any preserving
process: however, chilled and frozen meat shall be considered to be fresh meat.
(2)- Opţional/optional.
(3)- În cazul vagoanelor feroviare şi al camioanelor numărul de
înmatriculare, în cazul avioanelor numărul zborului, în cazul vapoarelor numele
acestora, şi când este necesar numărul containerului/in the case of rail trucks
and lorries State the registration number, in the case of aircraft the flight
number and in the case of boats the name and, where necessary, the number of the
container
IV. Atestarea de sănătate/Health attestation
Eu, subsemnatul, medic veterinar oficial, certific faptul că această carne
descrisă mai sus a fost obţinută în condiţiile care guvernează producţia şi
controlul stabilite în Directiva 64/433/CEE privind problemele de sănătate care
afectează comerţul intracomunitar cu carne proaspătă şi este considerată proprie
pentru consum uman/I, the undersigned official veterinarian, certify that the
meat described above was obtained under the conditions governing production and
control laid down in Directive 64/433/EEC on health problems affecting
intra-Community trade in fresh meat and that it is, therefore, considered as
such to be fit for human consumption.
Întocmit la/Done at .............. la data de/on ............................
................................................................................
(numele şi semnătura medicului veterinar oficial/
name and signature of the official veterinarian)
la norma sanitară veterinara
Marca specială de sănătate
Marca specială de sănătate trebuie să fie ovala, acoperită de doua linii drepte paralele, la o distanta de cel puţin 1 cm între ele, care traverseaza diametrul mare al marcii, la fel de bine evidentiate ca şi marginea externa a acesteia.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
