Decizie nr. 362 din 25 martie 2010

Acsinte Gaspar - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "D.R.I.M. Daniel" S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 997/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde inspectorul de concurenţă Loredana Criveanu, pentru Consiliul Concurenţei, cu delegaţie la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Concurenţei, care solicită, în principal, respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate şi, în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât accesul liber al persoanei la o activitate economică se exercită "în condiţiile legii".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege criticat asigură cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate ale normelor juridice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 997/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "D.R.I.M. Daniel" S.R.L. din Piteşti în cadrul soluţionării unui recurs declarat împotriva unei sentinţe civile a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins acţiunea în anulare a deciziei Consiliului Concurenţei de sancţionare, în baza art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece normele pe care le instituie sunt imprecise şi pot da naştere la interpretări extensive în defavoarea comerciantului. Astfel, "orice înţelegere între agenţii economici poate avea ca obiect restrângerea concurenţei", dar "ceea ce este esenţial este cât de mult afectează piaţa această restrângere, or legea nu distinge aici".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 asigură atât accesibilitatea normei juridice, cât şi previzibilitatea acesteia, condiţii impuse de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, având următorul conţinut: "Sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între operatorii economici ori asociaţiile de operatori economici, orice decizii luate de asociaţiile de operatori economici şi orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:

a)fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale;

b)limitarea sau controlul producţiei, distribuţiei, dezvoltării tehnologice ori investiţiilor;

c)împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vânzări şi achiziţii ori pe alte criterii;

d)aplicarea, în privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia concurenţială;

e)condiţionarea încheierii unor contracte de acceptare de către parteneri a unor clauze stipulând prestaţii suplimentare care, nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

f)participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte;

g)eliminarea de pe piaţă a altor concurenţi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă şi a libertăţii exercitării concurenţei de către alţi operatori economici, precum şi înţelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiţi operatori economici fără o justificare rezonabilă."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 45 privind libertatea economică, precum şi dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la principiul legalităţii incriminării şi cel al neretroactivităţii legii penale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, prin raportare la dispoziţiile art. 45 din Legea fundamentală, constatându-se constituţionalitatea acestora.

Astfel, prin Decizia nr. 959/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, Curtea a statuat că, prin sancţionarea cu amendă a societăţilor comerciale pentru practici anticoncurenţiale, interzise de Legea nr. 21/1996, nu se aduce atingere valorilor apărate de Constituţie, ci, dimpotrivă, se descurajează comportamentul contrar normelor adoptate în activitatea economică şi financiară şi se asigură mediul concurenţial loial între societăţile comerciale, aceasta constituind expresia concretă a obligaţiei statului, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 45 din Legea fundamentală, este garantată exercitarea "în condiţiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul de lege criticat nu face decât să sancţioneze nerespectarea unor astfel de cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.

În ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa de precizie şi de previzibilitate a art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece norma juridică contestată este suficient de accesibilă şi formulată cu destulă precizie pentru a permite reglarea conduitei celor interesaţi, avându-se în vedere şi prevederile art. 51 din Legea nr. 21/1996 potrivit cărora se sancţionează cu amendă de până la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancţiunii încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1). În realitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de interpretarea dată de instanţa de judecată textului de lege criticat, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "D.R.I.M. Daniel" - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 997/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean