Decizie
Decizia nr. 27 din 3 iunie 2024
cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept
- Emitent
- Înalta Curte de Casație și Justiție
- Publicat în
- Monitorul Oficial
Textul actului
100%
cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept
Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 636 din 4 iulie 2024
Dosar nr. 682/1/2024
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Marian Budă | - președintele delegat al Secției a II-a civile |
| Elena-Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Mirela Vișan | - judecător la Secția I civilă |
| Lavinia Curelea | - judecător la Secția I civilă |
| Ileana Ruxandra Tirică | - judecător la Secția I civilă |
| Lavinia Dascălu | - judecător la Secția I civilă |
| Irina Alexandra Boldea | - judecător la Secția I civilă |
| Rodica Zaharia | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Adina Oana Surdu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mărioara Isailă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Carmen Sandu-Necula | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Cosmin Horia Mihăianu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Luiza Maria Păun | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Doina Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Mădălina Elena Vladu-Crevon | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Adriana Florina Secrețeanu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Carmen Maria Ilie | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 682/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.086/100/2022, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părți.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus, prin încheierea din 15 februarie 2024, în Dosarul nr. 3.086/100/2022, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept:
Dacă dispozițiile cuprinse în art. I alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, în art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și în art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, derogă parțial de la mecanismul de aplicare tranzitorie a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, reglementat de art. 38 din această lege-cadru, în sensul că nu modifică sistemul de determinare a salariilor de bază din familia ocupațională „Administrație“ cuprins în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017):
Articolul 11
(1)Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.
(2)Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV.
(3)Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.
(4)Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.
(5)Angajarea, promovarea, avansarea în gradație a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum și a celorlalte reglementări specifice funcționarilor publici și personalului contractual.
Modul de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare
[…]
Articolul 12
(1)Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi și anexelor nr. I-IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite.
(2)Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.
Aplicarea legii
Articolul 38
(1)Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.
(2)Începând cu data de 1 iulie 2017:
a)se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
b)prin excepție de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;
c)prin excepție de la prevederile lit. a), indemnizațiile lunare ale personalului care ocupă funcții de demnitate publică se stabilesc prin înmulțirea coeficienților din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată;
d)până la data de 31 decembrie 2017 se acordă drepturile de hrană și tichetele de masă de care beneficiază, la data intrării în vigoare a prezentei legi, unele categorii de personal bugetar, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3)Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:
a)cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
b)prin excepție de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile de medici, de asistenți medicali și ambulanțieri/șoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022;
c)prin excepție de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor pentru condiții de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătății și aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, fără a depăși limita prevăzută la art. 25;
d)prin excepție de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unitățile/instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar de stat, inclusiv unitățile conexe, precum și personalul din cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, se majorează cu 20% față de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6);
d^1)prin excepție de la lit. a), începând cu 1 aprilie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute la anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. I lit. b) se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de prezenta lege pentru anul 2022;
d^2)de prevederile lit. d) beneficiază începând cu luna mai 2018 și personalul încadrat pe funcțiile de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct, inspector școlar de specialitate și inspector școlar;
e)prin excepție de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;
f)indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX se stabilesc pe baza coeficienților și a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată;
g)pentru personalul încadrat în unități sanitare publice aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influențele financiare determinate de creșterile salariale prevăzute la lit. a)-c), inclusiv suma compensatorie prevăzută la alin. (6^1), precum și sumele determinate de aplicarea art. 25 alin. (6), se asigură prin transferuri din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziție distinctă;
h)începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopții vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018;
i)prin excepție de la lit. a), pentru personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de scutire de impozit pe venit din data de 31 decembrie 2017, potrivit prevederilor art. 60, pct. 1-3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 28,5% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
j)prin excepție de la lit. a), cuantumul sporului prevăzut la art. 22 alin. (1) se acordă începând cu drepturile aferente lunii martie, fără a se depăși limita prevăzută la art. 25.
(4)În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).
(4^1)Prin excepție de la prevederile alin. (4), personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere și personalul de îndrumare și control din învățământ beneficiază:
a)începând cu 1 ianuarie 2019 de prima tranșă de 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018;
b)începând cu 1 ianuarie 2020 de a doua tranșă de 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018;
c)începând cu 1 septembrie 2021 de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022.
(4^2)Prevederile alin. (4^1) nu se aplică personalului asimilat din punctul de vedere al salarizării cu personalul didactic încadrat în unitățile/instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar de stat.
(4^3)Prin excepție de la prevederile alin. (4), personalul din sistemul sanitar care ocupă funcțiile de farmacist, biolog, biochimist, chimist, fizician și psiholog, potrivit anexei nr. II, beneficiază, începând cu data de 1 iulie 2020, de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022.
(4^4)Prin excepție de la prevederile alin. (4), personalul din sistemul sanitar care ocupă funcțiile de fiziokinetoterapeut, kinetoterapeut și profesor CFM, potrivit anexei nr. II, beneficiază, începând cu data de 1 iulie 2020, de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022.
(5)Prin legea privind plafoanele unor indicatori specificați în cadrul fiscal-bugetar se pot stabili anual alte majorări salariale decât cele prevăzute de prezentul articol.
(6)În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.
(6^1)Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia.
(7)Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se rotunjesc din leu în leu în favoarea salariatului.
(8)În situația în care, în urma promovării în funcție, grad sau treaptă profesională ori a avansării în gradație, potrivit legii, rezultă un salariu de bază mai mic decât cel avut la data promovării sau avansării în gradație, se păstrează salariul de bază avut anterior promovării sau avansării în gradație.
(9)Pentru personalul din structura Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, care ocupă funcții și își desfășoară activitatea în condiții ce impun acordarea sporurilor specifice, stabilite potrivit prezentei legi, personal care nu a avut în plată sporuri în luna decembrie 2019, respectiv pentru personalul nou-încadrat, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar se acordă prin raportare la salariul de bază aflat în plată.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare (O.U.G. nr. 226/2020):
Articolul I
(1)Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) și (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(2)Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie, indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică și funcțiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se mențin la nivelul aferent lunii decembrie 2020.
(3)În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (O.U.G. nr. 130/2021):
Articolul I
(1)Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) și (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2021 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(2)Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică și funcțiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se mențin la nivelul aferent lunii decembrie 2021. (...)
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (O.U.G. nr. 168/2022):
Articolul I
(1)Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăși valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.
(2)Prin derogare de la prevederile art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, pentru care nu există funcție similară în plată, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară se stabilește la nivelul reglementat pentru anul 2022 în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă.
(3)Pentru personalul prevăzut la alin. (1), cuantumul salariului de bază în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2023 se stabilește după aplicarea majorării prevăzute la alin. (1).
(4)Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică și funcțiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se mențin la nivelul aferent lunii decembrie 2022.
(5)În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (A se vedea și Legea nr. 296/2023.)
(6)Începând cu data de 1 ianuarie 2023, pentru personalul militar, polițiști și polițiștii de penitenciare actualizarea cuantumului soldei de grad/salariului gradului profesional deținut se exceptează de la prevederile alin. (5).
(7)Prin derogare de la prevederile art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2023, valoarea lunară a indemnizației de hrană se menține la nivelul din anul 2022.
(8)Pentru personalul încadrat în unitățile sanitare publice, inclusiv cele care au ca asociat unic unitățile administrativ-teritoriale, aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influențele financiare determinate de creșterile salariale prevăzute la alin. (1) se asigură prin transferuri din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, de la titlul VI «Transferuri între unități ale administrației publice
Prin Sentința civilă nr. 888 din 11 iulie 2023, Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul Sindicatul din Administrație Maramureș, reținând că, în cursul anului 2021, a fost aplicată prevederea din cuprinsul art. I din O.U.G. nr. 226/2020, astfel că, raportat la acest act normativ, stabilirea drepturilor salariale și plata acestora au fost limitate la modul de calcul stabilit pentru luna decembrie 2020, pentru anul 2022 a fost adoptată O.U.G. nr. 130/2021, iar pentru anul 2023 a fost adoptată O.U.G. nr. 168/2022.
La adoptarea acestor norme, conform notelor de fundamentare, a fost avută în vedere inclusiv salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primăriilor și consiliilor locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, dar și faptul că drepturile salariale care se stabilesc prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată ce a fost majorat determină un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare, impunându-se, deci, evitarea unor presiuni suplimentare asupra cheltuielilor bugetare într-un context economic dificil și, deci, menținerea cuantumului brut al salariilor întregului personal plătit din fonduri publice.
Prin urmare, prima instanță a apreciat că O.U.G. nr. 226/2020 și O.U.G. nr. 130/2021 au vizat menținerea cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază tot personalul plătit din fonduri publice, inclusiv cel din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primăriilor și consiliilor locale.
A reținut că, potrivit art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, în materia salarizării personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, legiuitorul acordă competență exclusivă consiliilor locale/consiliilor județene/ Consiliului General al Municipiului București/ordonatorilor de credite, autoritățile administrației publice locale enunțate având, așadar, dreptul de decizie referitor la stabilirea salariului de bază al acestor categorii de personal din sistemul bugetar, dispunând, prin bugetul local, de resursele și mijloacele necesare îndeplinirii acestei competențe, însă, o asemenea competență se exercită cu respectarea normelor, criteriilor și standardelor stabilite de Legea-cadru nr. 153/2017, care prevede expres, prin art. 1 alin. (3), că „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege.“
S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, marja de apreciere a autorităților administrației publice locale nu este nelimitată, se exercită cu încadrarea între limitele minime și maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale, iar prevederile art. 6 lit. h) din aceeași lege-cadru consacră principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat.
Or, a reținut tribunalul, pentru anii 2021 și 2022, salariile personalului plătit din fonduri publice se mențin la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020, respectiv decembrie 2021, conform actelor normative invocate anterior. Prin urmare, pentru anii 2021 și 2022, nivelul salariului era plafonat la nivelul salariului încasat în luna decembrie a anului 2020, respectiv decembrie 2021, iar pentru anul 2023 majorarea salariului a fost posibilă doar cu 10%, astfel că nu poate fi dispusă modalitatea de calcul al salariului solicitată de reclamant.
Prin recursul declarat împotriva acestei sentințe, reclamantul a solicitat casarea în tot a hotărârii primei instanțe și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, iar în cursul soluționării acestei căi de atac a formulat cerere de sesizare a instanței supreme pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.
Instanța de recurs a admis cererea formulată de recurentul-reclamant și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării chestiunii de drept invocate de acesta.
Instanța de trimitere a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât soluționarea recursului depinde de lămurirea chestiunii de drept sesizate, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, referitor la dispozițiile art. 11, art. 38 și ale art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și cele ale O.U.G. nr. 226/2020 și O.U.G. nr. 130/2021.
În acest sens, a arătat că, prin recurs, se critică sentința primei instanțe, care a apreciat că O.U.G. nr. 226/2020 și O.U.G. nr. 130/2021, raportat și la notele de fundamentare ale celor două acte normative, au vizat menținerea cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază tot personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al consiliilor județene, primăriilor și consiliilor locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora și, ca atare, raportat la art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, majorarea salariului a fost posibilă doar cu 10%.
Instanța de trimitere a mai arătat că, prin cererea de recurs, se susține că art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu intră sub incidența ordonanțelor de urgență ale Guvernului prin care s-au plafonat drepturile salariale și exceptează de la aplicare art. 38 alin. (4) și (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017.
Instanța de trimitere a învederat că nu s-a statuat asupra acestei chestiuni de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
În privința noutății chestiunii de drept a arătat că, deși normele juridice a căror interpretare se cere au intrat în vigoare cu ceva timp în urmă, aplicarea acestora este actuală, sens în care a considerat că și această condiție este îndeplinită, urmând a face obiectul aprecierii Înaltei Curți de Casație și Justiție stabilirea caracterului de noutate.
Recurentul-reclamant a arătat, în cuprinsul cererii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, că litigiul este unul în materia contenciosului administrativ, cu privire la funcționarii publici, aflându-se în calea de atac a recursului, în ultimă instanță, în fața Curții de Apel Cluj, iar soluționarea pe fond a cauzei depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, în recurs fiind contestat inclusiv faptul că O.U.G. nr. 226/2020, O.U.G. nr. 130/2021 și O.U.G. nr. 168/2022 nu sunt aplicabile în cauză.
Totodată, recurentul-reclamant a învederat că în cadrul Curții de Apel Cluj există practică neunitară și a considerat că este esențial ca Înalta Curte de Casație și Justiție să stabilească măsura în care O.U.G. nr. 226/2020, O.U.G. nr. 130/2021 și O.U.G. nr. 168/2022 sunt aplicabile și persoanelor aflate în situații similare cu cea a membrilor de sindicat din prezenta cauză, respectiv dacă aceste acte normative sunt aplicabile și pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primăriilor și consiliilor locale și din instituțiile și serviciile publice aflate în subordinea acestora, unde salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, potrivit art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.
A menționat că modul în care această problemă va fi tranșată va produce efecte în ceea ce privește soluția ce se va pronunța, în măsura în care instanța supremă ar stabili că dispozițiile cuprinse în art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 130/2021 și art. I din O.U.G. nr. 168/2022 derogă parțial de la mecanismul de aplicare tranzitorie a Legii-cadru nr. 153/2017, reglementat de art. 38 din legea-cadru, fapt ce nu modifică sistemul de determinare a salariilor de bază din familia ocupațională „Administrație“ cuprins în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, iar recursul ar trebui să fie admis.
Recurentul-reclamant a apreciat că sunt îndeplinite și condiția noutății, precum și cerința existenței unei probleme de drept veritabile, întrucât s-au identificat modalități diferite de interpretare a unui text de lege, corelative carenței normelor în materie, care nu precizează în concret dacă se aplică sau nu situațiilor precum cea de față, iar în măsura în care instanțele de judecată vor interpreta în mod diferit ipoteza descrisă mai sus, atunci se va aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, prin existența unei practici neunitare.
Cu privire la fondul sesizării a arătat că legiuitorul a prevăzut o modalitate atipică și derogatorie de stabilire a salariului de bază, determinând numai o limită minimală, reprezentată de salariul minim brut pe țară garantat în plată, și o limită maximală, dată de indemnizația lunară a vicepreședintelui consiliului județean, în cazul de față, însă, în rest, modalitatea de calcul este cea stabilită prin hotărâre a consiliului județean, astfel că dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 226/2020, O.U.G. nr. 130/2021, respectiv O.U.G. nr. 168/2022 derogă parțial de la mecanismul de aplicare tranzitorie a Legii-cadru nr. 153/2017, reglementat de art. 38 din legea-cadru, în sensul că nu modifică sistemul de determinare a salariilor de bază din familia ocupațională „Administrație“ cuprins în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, ce rămân a fi stabilite tot conform acestui text de lege, la fel cum au reținut unele instanțe, în timp ce altele au reținut o soluție contrară.
Intimații nu au formulat puncte de vedere.
După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au formulat puncte de vedere.
Completul de judecată care a formulat sesizarea nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept.
Răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, au relevat existența a două opinii jurisprudențiale cu privire la chestiunea de drept sesizată, potrivit practicii judiciare identificate la nivelul Curților de Apel Galați, Cluj, Iași, București și Timișoara.
Astfel, într-o opinie, se apreciază că dispozițiile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt reglementări distincte și derogatorii de la regulile de drept comun, specifice salarizării pentru familia ocupațională „Administrație“ (salariile de bază ale personalului contractual din familia ocupațională „Administrație“ fiind determinate de legislația primară doar printr-o limită minimă reprezentată de salariul minim brut pe țară și o limită maximă reprezentată de indemnizația lunară corespunzătoare funcției de viceprimar/vicepreședinte al consiliului județean), iar o consecință a acestei modalități de reglementare este aceea că acestei categorii de personal nu i se aplică dispozițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd o creștere eșalonată a salariului de bază, astfel că acestora nu le este aplicabilă nici plafonarea reglementată de art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020 și art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 130/2021.
Au fost exprimate și puncte de vedere teoretice în acord cu această opinie, potrivit cărora dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 226/2020, O.U.G. nr. 130/2021 și O.U.G. nr. 168/2022 derogă parțial de la mecanismul de aplicare tranzitorie a Legii-cadru nr. 153/2017, reglementat prin art. 38 din această lege-cadru, în sensul că nu modifică sistemul de determinare a salariilor de bază din familia ocupațională „Administrație“, cuprins în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.
Într-o a doua opinie, s-a reținut că prevederile art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 130/2021 și art. I din O.U.G. nr. 168/2022 limitează veniturile salariale ale tuturor categoriilor de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, singura categorie exceptată de la aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 226/2020 și O.U.G. nr. 130/2021 fiind personalul din sistemul administrației penitenciare, această categorie cunoscând o derogare explicită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2021 privind unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din sistemul administrației penitenciare.
Au fost exprimate de către judecători și puncte de vedere teoretice în sensul acestei opinii, respectiv că prevederile art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020, ale art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 130/2021 și ale art. I din O.U.G. nr. 168/2022 nu derogă parțial de la mecanismul de aplicare tranzitorie a Legii-cadru nr. 153/2017, reglementat prin art. 38 din această lege-cadru, care se referă la aplicarea etapizată în cazul tuturor familiilor ocupaționale și categoriilor profesionale plătite din fonduri publice.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.VIII. Jurisprudența Curții Constituționale
Cu privire la dispozițiile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea Constituțională a reținut că soluția legislativă care deleagă competența legiuitorului de stabilire a salariului de bază al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul județean sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, respectiv către ordonatorul de credite, pentru stabilirea salariului lunar, reprezintă o excepție de la principiul legalității sistemului de salarizare, opțiunea legiuitorului pentru adoptarea acestei soluții legislative fiind justificată prin invocarea, în cuprinsul art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, a dispozițiilor art. 120 din Constituție privind principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale. De asemenea, a observat că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază și a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru acestea din urmă. Pe de altă parte, Curtea Constituțională a mai arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă - salariul minim brut pe țară și limita maximă - indemnizația lunară corespunzătoare funcției de viceprimar/vicepreședinte al consiliului județean), este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de responsabilitatea, complexitatea și riscurile funcțiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 13 iunie 2023, Decizia nr. 676 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 23 mai 2023).
În procedurile de unificare a practicii judiciare nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanță în dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări.
La data de 24 aprilie 2024 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul nr. 970/1/2024, cu termen de soluționare la 17 iunie 2024, având ca obiect recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj cu privire la problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări.
Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd următoarele: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
Potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „(1) Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.“
Cu titlu prealabil, este de observat faptul că încheierea de sesizare nu respectă cerințele prevăzute de art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Instanța de trimitere a arătat succint motivele pentru care a apreciat admisibilă sesizarea, și anume, faptul că de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluționarea recursului, întrucât este invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, referitor la dispozițiile art. 11, art. 38, art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, dispozițiile O.U.G. nr. 226/2020 și O.U.G. nr. 130/2021. În privința noutății chestiunii de drept a arătat că, deși normele juridice a căror lămurire se solicită au intrat în vigoare cu ceva timp în urmă, aplicarea acestora este actuală, cerința noutății urmând a face obiectul aprecierii Înaltei Curți de Casație și Justiție. Nu a prezentat motivele pentru care a apreciat dificultatea reală a problemei de drept în discuție, de natură să justifice o dezlegare de principiu de către instanța supremă, și, de asemenea, nu a exprimat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept.
Dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă instituie următoarele condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ:
–existența unei cauze aflate în curs de judecată;
–cauza să fie soluționată în ultimă instanță;
–cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a curții de apel sau a tribunalului învestit să soluționeze cauza;
–de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
–chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate;
–Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Se constată că primele patru condiții sunt îndeplinite.
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet de judecată al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, legal învestită în ultimă instanță cu soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal într-un dosar având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici“.
Hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal este supusă recursului, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea pronunțată în recurs de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal va fi definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește condiția de admisibilitate a existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, deși dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu definesc noțiunea de „chestiune de drept“, trebuie avut în vedere faptul că sesizarea instanței supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul unui proces aflat în desfășurare și presupune o problemă de drept esențială, de care depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată.
Admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei. Raportat la situația în cauză, este necesar ca de lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor legale invocate în sesizare să depindă soluționarea pe fond a recursului aflat pe rolul instanței de trimitere.
Reclamantul Sindicatul din Administrație Maramureș, în calitate de reprezentant al angajaților funcționari publici din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean Maramureș, a solicitat, prin cererea de chemare în judecată respinsă prin sentința recurată, obligarea pârâților Consiliul Județean Maramureș și președintele Consiliului Județean Maramureș la stabilirea și acordarea drepturilor salariale pentru anii 2021, 2022, 2023, prin înmulțirea salariului minim pe economie, stabilit prin hotărâri de Guvern pentru anii menționați, cu coeficienții stabiliți prin Hotărârea Consiliului Județean Maramureș nr. 9 din 31 ianuarie 2018.
În raport cu considerentele sentinței recurate (prin care s-a reținut că O.U.G. nr. 226/2020 și O.U.G. nr. 130/2021 au vizat menținerea cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază tot personalul plătit din fonduri publice, inclusiv cel din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primăriilor, consiliilor locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, și, prin urmare, pentru anii 2021 și 2022, nivelul salariului era plafonat la nivelul salariului încasat în luna decembrie a anului 2020, respectiv decembrie 2021, iar pentru anul 2023 majorarea salariului a fost posibilă doar cu 10%), motivele de recurs [prin care s-a invocat faptul că art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu intră sub incidența ordonanțelor de urgență ale Guvernului prin care s-au plafonat drepturile salariale și au fost exceptate de la aplicare art. 38 alin. (4) și alin. (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017], soluționarea recursului depinde de rezolvarea problemei de drept sesizate de instanța de trimitere, privind modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 130/2021 și art. I din O.U.G. nr. 168/2022, art. 38 și art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.
Obiectul sesizării vizează o problemă de drept substanțial, referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 11 și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv a dispozițiilor art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 130/2021 și art. I din O.U.G. nr. 168/2022, și anume dacă prevederile menționate din ordonanțele de urgență ale Guvernului derogă parțial de la mecanismul de aplicare tranzitorie reglementat de art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel că nu modifică sistemul de determinare a salariilor de bază din familia ocupațională „Administrație“ prevăzut de art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.
În concret, problema de drept ce constituie obiectul prezentei sesizări se referă la aplicabilitatea O.U.G. nr. 226/2020, O.U.G. nr. 130/2021 și O.U.G. nr. 168/2022, prin care s-au instituit anumite derogări de la dispozițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, în ceea ce privește determinarea salariilor de bază din familia ocupațională „Administrație“, al căror mod de stabilire a fost reglementat de dispozițiile art. 11 din aceeași lege-cadru.
Faptul că de problema de drept depinde soluționarea cauzei nu este suficient, însă, pentru a se constata admisibilitatea sesizării.
Prevederile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă se referă la interpretarea propriu-zisă a conținutului unor dispoziții legale, în sensul dezlegării de principiu a unei probleme de drept rezultate din prevederi îndoielnice, lacunare sau neclare, care implică posibilitatea reală de interpretare diferită a acestora. În jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că analiza aspectelor generale de admisibilitate trebuie să aibă în vedere faptul că procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, având caracter de noutate, care se impune cu evidență a fi lămurită, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014.)
Cu privire la noutatea problemei de drept, dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu definesc noțiunea de „noutate“, astfel că revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, sesizată cu pronunțarea unei hotărâri prealabile, să stabilească dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă.
Condiția noutății chestiunii de drept, așa cum rezultă din dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, este distinctă de cea care impune ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni și ca aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii și constituie unul din elementele de diferențiere între cele două mecanisme de unificare a practicii judiciare reglementate de Codul de procedură civilă, hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și recursul în interesul legii.
Cerința noutății este îndeplinită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, a căror aplicare este de natură să creeze premisele apariției unei practici neunitare la nivel național, iar instanțele nu i-au dat, încă, o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, dar poate fi îndeplinită și de chestiuni noi de drept generate de un act normativ mai vechi, în situația în care aplicarea unei norme vechi a devenit de actualitate și nu există jurisprudență cu privire la interpretarea acesteia sau dacă se impune clarificarea unei asemenea norme într-un nou context legislativ din care rezultă dificultăți de interpretare.
Scopul pronunțării unei hotărâri prealabile, prin rezolvarea de principiu a unei chestiuni de drept ivite într-o cauză aflată în curs de soluționare în ultimă instanță, este acela de a elimina riscul apariției și dezvoltării unei jurisprudențe neunitare. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit dezlegare din partea instanțelor, pe cale de consecință prezintă importanță, sub acest aspect, existența unei practici judiciare în materie, iar în situația existenței unei practici neunitare nu mai poate fi sesizată instanța supremă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, ci se impune declanșarea recursului în interesul legii.
Jurisprudența comunicată de curțile de apel cu privire la dispozițiile legale a căror interpretare se solicită prin prezenta sesizare, expusă anterior, evidențiază, pe de o parte, faptul că problema de drept a primit dezlegare din partea instanțelor, astfel că nu este îndeplinită condiția noutății chestiunii de drept, iar pe de altă parte, analiza jurisprudenței comunicate de instanțe relevă existența unei jurisprudențe neunitare, determinată de interpretarea și aplicarea concretă a dispozițiilor legale a căror interpretare se solicită prin prezenta sesizare, și anume:
–o primă orientare jurisprudențială, în sensul că dispozițiile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt reglementări distincte și derogatorii de la regulile de drept comun, specifice salarizării pentru familia ocupațională „Administrație“, iar acestei categorii de personal nu i se aplică dispozițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd o creștere eșalonată a salariului de bază, astfel că nu sunt aplicabile nici plafonările reglementate de art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020 și art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 130/2021;
–o a doua orientare jurisprudențială, în sensul că prevederile art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 130/2021 și art. I din O.U.G. nr. 168/2022 limitează veniturile salariale ale tuturor categoriilor de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017.
În condițiile în care noutatea unei chestiuni de drept se justifică atunci când se constată o dificultate de aplicare a unor dispoziții legale neclare, de o complexitate deosebită, care sunt de natură să creeze premisele apariției unei jurisprudențe neunitare la nivel național și astfel impun intervenția instanței supreme prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, existența practicii judiciare a instanțelor naționale determină lipsa caracterului de noutate a chestiunii de drept care a creat deja divergență în jurisprudență, astfel că scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins.
Hotărârile judecătorești comunicate conturează două orientări jurisprudențiale, situație în care, având în vedere elementele care diferențiază cele două mecanisme de unificare a jurisprudenței, reglementate de Codul de procedură civilă, cel al hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este aplicabil.
De asemenea, deși Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra problemei de drept, prin pronunțarea unei decizii de recurs în interesul legii sau a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate, prevăzută imperativ de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, privind inexistența unui recurs în interesul legii în curs de soluționare având ca obiect problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.
Astfel, se constată că, ulterior înregistrării prezentei sesizări, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat Dosarul nr. 970/1/2024, având ca obiect recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj cu privire la aceeași problemă de drept, și anume: Dispozițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv cele cuprinse în art. I alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 226/2020, în art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 130/2021 și în art. I din O.U.G. nr. 168/2022 sunt aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primăriilor și consiliilor locale și din serviciile publice din subordinea acestora, având în vedere prevederile de excepție ale art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017?
În concluzie, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate privind noutatea chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei aflate pe rolul instanței de trimitere, care să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, de natură să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept de către instanța supremă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.086/100/2022, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă dispozițiile cuprinse în art. I alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, în art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și în art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, derogă parțial de la mecanismul de aplicare tranzitorie a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, reglementat de art. 38 din această lege-cadru, în sensul că nu modifică sistemul de determinare a salariilor de bază din familia ocupațională „Administrație“ cuprins în art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iunie 2024.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Lorena Repana
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.