Decizie nr. 156 din 21 septembrie 2000

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi ale art. 209 alin. ultim din Codul penal, excepţie ridicată de inculpatul Visan Tufeanu, prin apărător, în Dosarul nr. 2.504/1999 al Tribunalului Giurgiu.

La apelul nominal Visan Tufeanu este prezent personal. Lipsesc celelalte părţi, Vasile Ion şi Societatea Comercială "Agrozootehnica" - S.A. din Mihailesti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei, Visan Tufeanu, solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale şi faptul ca în speta nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acesteia, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 2.504/1999, Tribunalul Giurgiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi ale art. 209 alin. ultim din Codul penal, excepţie ridicată de inculpatul Visan Tufeanu, prin apărător.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece "stabilirea unui criteriu valoric al pagubei aduse prin infracţiune ca baza a incriminării juridice în care moneda naţionala face obiectul unor devalorizari" duce la "crearea unei situaţii avantajoase celui care săvârşeşte o faptă imediat după apariţia legii (când valoarea reală este cea avută în vedere de legiuitor) faţă de cel care săvârşeşte fapta la o perioadă de timp după intrarea în vigoare a legii, timp în care a avut loc o devalorizare a monedei naţionale, iar valoarea reală a pagubei raportată la suma de 50.000.000 lei avută în vedere de legiuitor este mult mai mica".

Tribunalul Giurgiu, exprimandu-şi opinia în urma solicitării Curţii Constituţionale, apreciază ca, deoarece art. 146 din Codul penal prevede expres "o sumă care atrage consecinţe deosebit de grave şi, implicit, o pedeapsă mare", acest text de lege este neconstitutional, în funcţie "de inflaţie şi raportul leu/dolar".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca "modificarea dispoziţiilor art. 146 din Codul penal este necesară pentru realizarea unei corecte individualizari a pedepselor, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de practica judiciară". Se considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "nu exista nici un temei care să justifice concluzia ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 146 şi art. 209 alin. ultim din Codul penal, potrivit cărora:

–Art. 146: "Prin lt; lt;consecinţe deosebit de grave gt; gt; se înţelege o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice." ;

–Art. 209 alin. 3: "Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."

Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii legale contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consfinţeşte ca "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", şi solicita ca art. 146 din Codul penal să fie declarat neconstitutional "în măsura în care se înţelege prin lt; lt;consecinţe deosebit de grave gt; gt; o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei sau cel puţin în condiţiile în care valoarea nu este raportată la momentul intrării în vigoare a legii".

Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, Decizia nr. 78 din 20 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999, şi Decizia nr. 140 din 13 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect aceste dispoziţii legale, constatând ca, deşi este adevărat ca limita de 50.000.000 lei nu mai reprezintă o valoare constanta în raport cu care se impune un regim sanctionator mai sever, totuşi modificarea conţinutului unei norme juridice, prin schimbarea condiţiilor impuse de aceasta, este de competenţa exclusiva a Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a tarii, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie. Conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională verifica, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, doar conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine o schimbare a acestei jurisprudente, atât considerentele expuse, cat şi soluţia îşi păstrează valabilitatea în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi ale art. 209 alin. ultim din Codul penal, excepţie ridicată de inculpatul Visan Tufeanu în Dosarul nr. 2.504/1999 al Tribunalului Giurgiu.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Doina Suliman