Decizie nr. 32 din 31 ianuarie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Roşu în Dosarul nr. 5.214/2001 al Judecătoriei Targoviste.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 23 alin. (9), art. 29 alin. (1) şi ale art. 30 alin. (1) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 5.214/2001, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Roşu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca cele doua texte legale criticate sancţionează aceeaşi conduita interzisă şi ca ar fi vorba despre o dubla incriminare. Se mai afirma ca textele criticate ar fi contrare prevederilor constituţionale ale art. 29 alin. (1) referitoare la libertatea gandirii şi a opiniilor, precum şi celor ale art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare. Sunt invocate şi dispoziţiile art. 23 alin. (9) din Constituţie referitoare la legalitatea aplicării pedepsei, care ar fi incalcate prin faptul ca făptuitorul este absolvit de pedeapsa numai dacă face proba verităţii afirmaţiilor. Se mai afirma, în sfârşit, ca dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal sunt criticabile şi pentru ca sancţionează deopotrivă atât faptele intenţionate, cat şi pe cele din culpa; or, el a comis faptele fără intenţie infractionala.

Judecătoria Targoviste, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată. Se arata ca dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal incrimineaza doua fapte distincte vizând valori sociale diferite, chiar dacă obiectul lor juridic comun este demnitatea omului, valoare suprema garantată prin art. 1 din Constituţie. Nu poate fi vorba despre o asa-zisa dubla incriminare. Incriminarea celor două fapte, insulta şi calomnia, nu încalcă prevederile art. 29 şi 30 din Constituţie, deoarece nici libertatea de gandire, nici libertatea de exprimare nu sunt absolute, fiind supuse unor limitări prevăzute de lege, necesare ocrotirii unor valori umane, cum ar fi respectul drepturilor sau reputaţiei altora. Astfel, prevederile art. 30 alin. (6) din Constituţie interzic acele exprimari care pot prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine. Totodată se aminteste ca prevederile art. 54 din Constituţie obliga la exercitarea drepturilor şi libertăţilor cu buna-credinţa, fără să se încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca prevederile art. 205 şi 206 din Codul penal nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Se arata ca autorul excepţiei de neconstituţionalitate ignora prevederile art. 29 alin. (2) din Constituţie, în sensul cărora libertatea conştiinţei trebuie să se manifeste în spirit de toleranta şi respect reciproc, precum şi prevederile art. 30 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Se conchide ca atributul demnităţii are o valoare egala cu celelalte atribute ale persoanei şi ca dreptului penal îi revine rolul de a asigura ocrotirea demnităţii omului prin incriminarea şi sancţionarea faptelor contra demnităţii.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile din legea penală nu contravin nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, prevederile din Legea fundamentală invocate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal, care au următorul cuprins:

–Art. 205: "Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă.

Aceeaşi pedeapsa se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală.";

–Art. 206: "Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană care, dacă ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală."

Autorul excepţiei afirma ca cele doua dispoziţii legale incrimineaza şi sancţionează aceeaşi fapta, care ar fi dublu incriminata. Se mai afirma ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 30 alin. (1) din Constituţie, privitoare la libertatea de gandire şi la libertatea de exprimare, precum şi prevederilor art. 23 alin. (9) referitoare la legalitatea aplicării pedepsei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca susţinerea autorului excepţiei în sensul că prin cele doua texte criticate s-ar incrimina aceeaşi fapta nu poate fi primită, deoarece fiecare text se referă la o anumită modalitate de atingere adusă demnităţii persoanei: insulta şi calomnia. Cele doua infracţiuni se deosebesc între ele atât prin modul în care se aduce atingere demnităţii persoanei, cat şi prin gradul lor de pericol social, calomnia fiind evident mai grava decât insulta. Autorul excepţiei invoca încălcarea prevederilor art. 29 şi 30 din Legea fundamentală, referitoare la libertatea de gandire şi de exprimare, însă ignora prevederile art. 29 alin. (2), conform cărora libertatea conştiinţei trebuie să se manifeste în spirit de toleranta şi de respect reciproc, precum şi prevederile art. 30 alin. (6), în sensul cărora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine".

De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii. Astfel, prin Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Curtea a statuat ca art. 205 şi 206 din Codul penal nu încalcă dispoziţiile constituţionale.

Considerentele şi soluţia adoptate prin decizia citata îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Roşu în Dosarul nr. 5.214/2001 al Judecătoriei Targoviste.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

─────────────────────